Pretenţii. Decizia nr. 637/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 637/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 20-09-2013 în dosarul nr. 6148/740/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 637
RECURS
Ședința publică de la 20 septembrie 2013
Tribunalul compus din:
Președinte – S. L.
Judecător – V. M.
Judecător – D. A.
Grefier – I. M.
Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurentul-revizuent R. T. cu domiciliul în comuna Mîrzănești, ., împotriva sentinței civile nr. 1082 din 04 aprilie 2013, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimații M. G. și M. F. ambii cu domiciliile în comuna Mîrzănești, ., având ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-revizuent R. T. personal, lipsă fiind intimații M. Gheorhge și M. F..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 5 lei achitată cu chitanța nr._ din 30.08.2013 emisă de Primăria A. și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat în termen, motivat și semnat.
În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă, tribunalul verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competent să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 2 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă.
Recurentul-revizuent R. T. depune la dosarul cauzei, motive de recurs.
Tribunalul pune în discuția părților calificarea căii de atac și acordă cuvântul asupra acesteia.
Recurentul-revizuent R. T. apreciază calea de atac ca fiind recursul.
Tribunalul față de dispozițiile art. 2821 Cod Procedură Civilă califică calea de atac ca fiind recursul.
Instanța, față de împrejurarea că nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri de depus, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Recurentul-revizuent R. T. solicită admiterea recursului, în sensul obligării intimaților-pârâți plata sumei de 3000 lei, sumă pe care o consideră că i se cuvine.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanța sub nr._ la data de 27.08. 2012, revizuentul R. T. a solicitat, în contradictoriu cu intimații M. G. și M. F., revizuirea sentinței civile nr. 308 din 04.02.2011 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
În motivarea cererii, revizuientul a arătat că intimatul M. G. a fost prezent la judecată și a recunoscut că familia R. a participat la toate lucrările care au fost necesare pentru a se înființa acea cultură de pepeni și că a contribuit cu suma de 1.100 lei și cu suprafața de 0, 50 ari de teren și un motor cu care s-a irigat acea suprafață. De asemenea, a mai recunoscut că revizuentul a mai contribuit cu 1 sul de folie, motorină, îngrășăminte însă nu s-a ținut cont de acest aspect, la pronunțarea sentinței respectându-se doar ceea ce a declarat intimatul M. G..
A mai arătat revizuentul că în sentința a cărei revizuire o cere s-a menționat că familia M. s-a ocupat de cumpărarea materialelor din factură, lucru eronat, de cumpărarea materialelor ocupându-se M. G. și R. G. . Familia M. a cumpărat: sămânță pepeni galbeni și roșii, pahare de unică folosință, țeavă plastic pentru rondele, obiecte pentru care instanța să-l oblige pe acesta să le justifice cu bon.
Revizuentul a mai arătat că este nemulțumit de hotărârea ce s-a pronunțat deoarece nu s-au făcut calcule corecte în ceea ce privește sumele cheltuite de fiecare parte și împărțirea recoltei.
În drept, cererea nu a fost întemeiată.
În susținerea cererii, revizuentul a depus la dosarul cauzei în copie C.I. revizuent, încheierea din 28.01. 2011 pronunțată de Judecătoria A. și sentința civilă nr. 308 din 04.02.2011 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, calcul contravaloare recoltă și bunuri cumpărate, contract de vânzare – cumpărare nr. 10/10.03. 2010, factura nr. 81/10.04. 2010.
Prin cererea depusă la data de 29.10. 2012, revizuentul a arătat că nu s-a ținut cont că intimatul M. G. a primit de la el suma de 1.100 lei și nici nu a fost întrebat ce a făcut cu această sumă; acesta a mințit când a spus că s-a obținut doar suma de 8200 RON, în realitate obținându-se o sumă mult mai mare.
Din suma obținută, intimatul a cumpărat mai multe bunuri pe care nu le justifică în totalitate, astfel că rejudecând, instanța să-l oblige să-i achite suma de 3.000 RON.
La data de 28.03. 2013, intimații M. G. și M. I. – F. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii de revizuire.
În motivare, intimații au arătat că starea de fapt și realitatea sunt cu totul altfel decât ceea ce a fost prezentat de reclamant în acțiunea de fond precum și în recurs.
Astfel, cultura de pepeni s-a realizat pe terenul aflat în folosința intimaților cu titlu de arendă de la diferiți proprietari, costuri ce au revenit în sarcina lor, cunoscându-se faptul că între proprietarii de drept ai terenurilor și cei ce-și manifestă intenția de a lua în arendă o anumită suprafață de teren nu intervin înscrisuri, ci doar înțelegere verbală.
Întrucât starea vremii nu a fost favorabilă pentru dezvoltarea culturilor de pepeni, recolta nu a fost cea preconizată, fiind mult mai mică astfel încât nici profitul nu a fost considerabil. Înțelegerea dintre părți a constat în faptul că atât costurile investiției cât și profitul obținut se împart între cele două părți dar pentru că nu au existat disponibilități bănești pentru plata anumitor cheltuieli necesare investiției, s-a procedat la achitarea acestora din banii obținuți din vânzarea pepenilor, adică din profit.
Au mai arătat intimații că din prețul obținut din vânzarea pepenilor (3.900 lei ) a fost achitată integral factura emisă la data de 10.04. 2010 iar cu cei 400 lei au fost achitate îngrășămintele folosite pentru cultura respectiv. Transportul pepenilor din teren la București în vederea vânzării și obținerii de profit s-a realizat cu mașina personală, pe cheltuiala intimaților, fără o contribuție din partea revizuentului.
Prin sentința civilă nr. 1802/_ Judecătoria A. a respins cererea de revizuire a sentinței civile nr. 308 din 04.02.2011 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, formulată de revizuientul R. T., în contradictoriu cu intimații M. G. și M. F., ca neîntemeiată și a menținut hotărârea contestată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a apreciat calea de atac a revizuirii promovată, ca neîntemeiată, reținând, în esență, că prin intermediul acestui remediu procesual se pot îndrepta erori săvârșite în legătură cu o situație de fapt constatată printr-o hotărâre definitivă care evocă fondul, ceea ce nu este cazul în speță, atât timp cât situația de fapt reținută de instanță în hotărârea contestată se întemeiază pe date concrete, furnizate de ambele părți sub aspectul contribuției acestora la obținerea și valorificarea produselor .
Pe cale de consecință, prima instanță a menținut hotărârea contestată, respectiv sentința civilă nr. 308/04.02.2011 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ (fila 60), rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 788/13.05.2011 a Tribunalului Teleorman (filele 21, 22).
Împotriva acestei sentințe recurentul revizuient a declarat recurs în termenul legal prev. de art. 301 C. proc. civ. criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie .
Motivul de recurs invocat de recurentul revizuient constă, în esență, în nemulțumirea față de hotărârea ce s-a pronunțat, întrucât calculele efectuate nu au fost corecte nici ceea ce privește sumele cheltuite de fiecare parte și nici în ceea ce privește împărțirea recoltei de pepeni obținute .
În cursul cercetării judecătorești a recursului nu au fost administrate probe noi.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, Tribunalul reține că soluția instanței de revizuire a fost dată cu aplicarea și corecta interpretare a dispozițiilor legale.
Dispozițiile art. 322 Cod procedură civilă prevăd la alineatul 1 că: ,,revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere…” pentru motivele cuprinse sub punctele 1-9 din același articol.
Din perspectiva dispozițiilor textului de lege menționat, Tribunalul reține că instanța de revizuire a apreciat corect, că cererea de revizuire este neîntemeiată întrucât, pe de o parte, revizuientul nu a indicat nici una din cauzele legale ce pot conduce la revizuirea unei hotărâri judecătorești iar, pe de altă parte, cererea de revizuire dedusă judecății a vizat sentința civilă nr. 308/04.02.2011 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ (fila 60), rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 788/13.05.2011 a Tribunalului Teleorman (filele 21, 22), decizie civilă care nu a evocat fondul cauzei, analiza rezumându-se la motivele de recurs, găsite nefondate.
Pe de altă parte, Tribunalul reține că analiza instanței de recurs este limitată – potrivit cu art. 304 partea introductivă din C.pr.civ. – la aspectele care privesc legalitatea hotărârii astfel atacate, așa încât instanța de recurs nu poate proceda, în contextul soluționării recursului, la reevaluarea probatoriului administrat și a situației de fapt stabilite în baza acestuia.
Cu aceste considerente, Tribunalul reținând că, în cauză nu sunt motive de modificare sau casare ale hotărârii atacate potrivit articolului 3041 Cod procedură civilă, va constata că recursul este nefondat și în temeiul articolului 312 (1) Cod procedură civilă îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de recurentul-revizuent R. T. cu domiciliul în comuna Mîrzănești, ., împotriva sentinței civile nr. 1082 din 04 aprilie 2013, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimații M. G. și M. F. ambii cu domiciliile în comuna Mîrzănești, .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 20 septembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
S. L. V. M. D. A. I. M.
Red/ Th.red V.M./18.10.2013
D.f._
J.f. D. A. P.
Judecătoria A.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 45/2013. Tribunalul TELEORMAN | Uzucapiune. Decizia nr. 425/2013. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
