Fond funciar. Decizia nr. 265/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 265/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 23-07-2014 în dosarul nr. 847/329/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 265
A P E L
Ședința publică de la 23 iulie 2014
Tribunalul compus din:
Președinte - F. M.
Judecător - V. M.
Grefier - Ț. N.
Pe rol, judecarea apelurilor declarate de apelantele–pârâte C. L. de Fond Funciar Islaz, cu sediul în . și C. Județeană Teleorman pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, cu sediul în A., ., împotriva sentinței civile nr. 1039 din 7 noiembrie 2013, pronunțată de Judecătoria T. M., în contradictoriu cu intimata –reclamantă Direcția S. Teleorman, cu sediul în A., .. 3, județ Teleorman și intimatul-pârât V. I., cu domiciliul în ., având ca obiect – fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata – reclamantă Direcția S. Teleorman prin consilier juridic C. V., au lipsit celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 30 din OUG nr. 80/2013.
S-a făcut referat cauzei de grefierul de ședință, care învederează că expert tehnic judiciar Bîjă M. a depus completare la raportul de expertiză topografică.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 rap. la art. 482 Cod procedură civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față.
Intimata – reclamantă Direcția S. Teleorman prin consilier juridic C. V. învederează că a luat cunoștință de completarea la raportul de expertiză topografică depusă de către expert tehnic judiciar Bîjă M., că nu mai are cereri prealabile de formulat și nici probe de administrat în cauză.
Tribunalul constată încheiată cercetarea procesului și deschide dezbaterile asupra fondului.
Având cuvântul, intimata – reclamantă Direcția S. Teleorman prin consilier juridic C. V., susține că instanța de fond a avut în vedere că reconstituirea dreptului de proprietate pentru defunctul V. I. s-a făcut cu încălcarea disp. art. 5 și 35 din Legea nr. 18/1991, potrivit cu care, terenurile care figurează în amenajamentele silvice până la 01.01.1990 sunt proprietate de stat și constituie fondul forestier național, administrat conform prevederilor art.10 din Legea nr. 46/2008, Codul silvic, prin ocoale silvice autorizate. Menționează că în raportul de expertiză topo, expertul arată că suprafața de teren pentru care s-a emis titlul de proprietate face parte din domeniul public a statului și față de împrejurarea că apelantele-pârâte nu au făcut dovada susținerilor, solicită respingerea apelurilor, ca nefondate și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică.
Tribunalul, în temeiul art. 394 alin.1 Cod de procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL:
Prin acțiunea civilă – fond funciar - înregistrată sub nr._ din 30 aprilie 2013 reclamanta Direcția S. Teleorman cu sediul în A., ..3, în contradictoriu cu pârâții V. I., domiciliat în ., C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din cadrul Primăriei comunei Islaz, județul Teleorman și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din cadrul Prefecturii Teleorman – A. a solicitat instanței ca prin sentința ce va pronunța să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/30.10.2003 pentru suprafața de teren de 5400 mp și pe cale de consecință nulitatea procesului verbal de punere în posesie pentru titlul de proprietate menționat emis de C. L. de Fond Funciar Islaz, anularea hotărârii de validare emisă de C. Județeană Teleorman pentru emiterea titlului de proprietate precizat mai sus și totodată să se constate dreptul de administrare al reclamantei asupra terenului neproductiv, cu destinație forestieră, în suprafață de 5400 mp situat în extravilanul comunei Islaz, tarlaua 98, în prezent tarlaua 99/4 conform planului parcelar, având următoarele vecinătăți: N – Rîul O., E – M. I., S – Dig O., V – V. M., care face obiectul titlului de proprietate emis în cauză.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat în esență următoarele:
Reconstituirea dreptului de proprietate a defunctului V. I M. al cărui moștenitor este V. I. s-a făcut pe terenul aparținând Ocolului Silvic T. M., teren situat în tarlaua 98, actuală 99/4, conform Amenajamentului silvic din anul 1986, pârâtul fiind o persoană neîndreptățită la această reconstituire.
Prin Decretul Prezidențial nr.309/31.12.1983 a fost aprobată scoaterea din fondul forestier național a unei suprafețe de aproximativ 360 ha la nivelul județului Teleorman pentru realizarea Complexului Hidrotehnic T. M. – Nicopole, stabilindu-se că terenurile care se vor prelua pentru lucrări se vor recupera din terenurile neproductive, aflate în administrarea Consiliului Popular al Județului Teleorman, care prin Decizia nr.308/29.10.1985 a transmis în compensare Ocolului Silvic T. M. suprafața de 223 ha teren neproductiv destinat împăduririi, din care 56,95 ha de teren în extravilanul comunei Islaz.
Această compensare a fost cuprinsă în Amenajamentul Silvic privind delimitarea fondului forestier și stabilirea suprafețelor aflate în administrarea Ocolului Silvic T. M. încheindu-se procesul verbal nr.816/22.04.1986.
Arată reclamanta că, în conformitate cu Planul Cadastral existent în anul 1986 suprafața de teren de 56,95 ha neproductiv, primită în compensare de către Ocolul Silvic T. M., era situată în extravilanul comunei Islaz astfel: NP 122(Np 47) – 30 ha, NP 1204(Np 599) – 22,8 ha, NP 1210(A 606) – 4,15 ha, iar terenul care face obiectul acestui litigiu este situat în prezent în tarlaua 99/4, fosta . . în .>
C. L. de Fond Funciar Islaz a propus reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor amplasate în această . pârât ci încă pentru 41 de persoane.
Temeiul juridic în drept al acțiunii cu privire la primul capăt de cerere a fost indicat a fi Legea nr.18/1991 modificată, Legea nr.1/2000, Legea nr.46/2008 Codul Silvic, Legea nr.213/1998, Legea nr.241/2003, HG nr.1105/2003.
Cu referire la al doilea capăt de cerere reclamanta motivează că în Administrarea Domeniului de Interes Public Național se face de către organele prevăzute de lege, iar terenurile cu destinație forestieră aparțin domeniului public al statului, singurul organ competent să administreze aceste terenuri fiind RNP – Romsilva și subunitățile sale, invocând în drept art.4 alin.3 și art.5 alin.1 din Legea nr.18/1991, coroborat cu prevederile Codului Silvic precum și Legea nr.213/1998.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosar în copii conforme cu originalul: actele normative și adresele la care a făcut referire în motivarea acțiunii precum și adresa nr.98/13.01.2010 emisă de Ocolul Silvic T. M., extras din Registrul Cadastral/1987 cu mențiunea că a fost întocmit conform DCS nr.309/1983, procesul verbal încheiat la data de 21.04.1986 înregistrat de ocolul Silvic T. M., Registrul Cadastral/1975, extras din Registrul Cadastral/1990 privind extravilanul comunei Islaz însoțit de extras din planul cadastral, adresa nr.62/11.01.2010 emisă de Ocolul Silvic T. M. către Primăria comunei Islaz, adresa nr.2308/9.08.2010 a DS Teleorman, adresa nr.7242/4.10.2010 emisă de Primăria Islaz, adresa nr.263/3.02.2011 a OCPI către reclamantă, referatul nr.711/6.04.2011(filele 7-103).
La data de 4 octombrie 2013 reclamanta a depus la dosar și copii conforme cu originalul de pe Amenajamentele Silvice din perioada 1986 – 2006(filele 138-159) și tot în dovedirea acțiunii reclamanta a solicitat efectuarea unui raport de expertiză topo.
În cauză, C. L. de Fond Funciar Islaz a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă și nefondată.
A motivat în esență că cererea a fost introdusă de către reclamantă după expirarea termenului special de 30 de zile prevăzut de art.53 alin.2 din Legea nr.18/1991 a Fondului Funciar, că reclamanta nu a solicitat acest teren de la C. L. în termenul legal, ultimul termen limită de a solicita terenuri fiind 30 noiembrie 2005, acțiunea fiind inadmisibilă și pentru faptul că documentele pe care dorește reclamanta să fie anulate nu se mai poate realiza datorită faptului că în baza acestora s-au emis titluri de proprietate care au produs efecte juridice intrând în circuitul civil, operațiunile de restituire fiind validate de către C. Județeană de Fond Funciar. Pe fond, arată că la data de 1 ianuarie 1990 aceste terenuri se aflau în folosința Cooperativei Agricole de Producție, fiind preluate de către C. L. de Fond Funciar cu celelalte terenuri, așa cum rezultă din Registrul Cadastral din 1989-1990 al OCPI Teleorman, invocând prevederile art.11 alin.3 din Legea 18/1991.
A învederat pârâta că, în cauză, Complexul Hidroenergetic T. M. – Nicopole nu s-a mai realizat astfel că terenurile respective nu au mai fost preluate de către Direcția S. rămânând la CAP, fiind folosite ca pășune. Arată că s-au respectat prevederile art.18 alin.2 și 3 din Legea nr.18/1991.
La întâmpinarea formulată de pârâta C. L. de Fond Funciar Islaz reclamanta a formulat răspuns, solicitând în esență respingerea inadmisibilității acțiunii ca netemeinică având în vedere că textul de lege invocat de către pârâtă vizează numai hotărârile adoptate de comisiile locale de fond funciar urmare a contestațiilor introduse de persoane care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate și au fost nemulțumite de modalitatea de soluționare a acestora. A mai arătat că reclamanta nu a mai solicitat vreodată reconstituirea dreptului de proprietate în litigiu întrucât ea are calitate de administrator al terenului cu destinație forestieră, proprietate publică a Statului Român.
În concluzie, a solicitat să se constate că apărările formulate de pârâtă sunt neîntemeiate.
La data de 12 iulie 2013 instanța a solicitat pârâtei C. Județeană de Fond Funciar Teleorman să înainteze în copii conforme cu originalul documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate precizat de către reclamantă, aceasta conformându-se la data de 30 iulie 2013 prin comunicarea actelor solicitate(filele 116-126).
La termenul de judecată din 31 octombrie 2013 instanța a respins ca nefondată excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta C. locală de Fond Funciar a comunei islaz prin întâmpinare constatând că temeiul de drept al acțiunii nu este art.53 alin.2 din Legea nr.18/1991 ci art III alin.1 lit.b din Legea nr.169/1997, art.5 alin.1 și 2 din Legea nr.18/1991 și art.35 din Legea nr.1/1999 și că acțiunea în anulare titlu de proprietate formulată de către reclamantă este imprescriptibilă.
Prin sentința civilă nr. 1039/_ Judecătoria T. M. a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta Direcția S. Teleorman în contradictoriu cu pârâții V. I., C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din cadrul Primăriei comunei Islaz, județul Teleorman și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din cadrul Prefecturii Teleorman – A. ; a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._ din 30 octombrie 2003 emis de C. Județeană Pentru Stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Teleorman, prin care s-a reconstituit pârâtului V. I. M. dreptul de proprietate asupra suprafeței de 5400 mp teren – categoria de folosință „alte terenuri” situat în extravilanul comunei Islaz, în tarlaua 99/4, .: N – Rîul O., E – M. I., S – Dig O., V – V. M. ; a constatat nulitatea absolută a procesului verbal de punere în posesie nr.460 din 24 octombrie 2003 emis de C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din cadrul Primăriei comunei Islaz, județul Teleorman care a stat la baza emiterii titlului de proprietate ; a anulat hotărârea nr.814 din 30 octombrie 1991 privind validarea hotărârilor Comisiei comunale Islaz, care a stat la baza emiterii titlului de proprietate, emisă de C. Județeană Pentru Stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Teleorman ; a constatat dreptul de administrare al reclamantei, asupra terenului neproductiv, cu destinație forestieră, în suprafață de 5400 mp, situat în extravilanul comunei Islaz, tarlaua 98, în prezent tarlaua 99/4 conform planului parcelar, având următoarele vecinătăți: N – Rîul O., E – M. I., S – Dig O., V – V. M. ; a obligat pe pârâtele C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din cadrul Primăriei comunei Islaz, județul Teleorman și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din cadrul Prefecturii Teleorman – A., în solidar, să plătească reclamantei suma de 519 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, pe baza probelor administrate în cauză cu privire la situația juridică a terenului, și având în vedere dispozițiile legale ale textelor prevăzute de art. 35 alin. 1 și 2, art. 5 din legea nr. 18/1991, art. III alin. 1 lit. a din titlul V al legii nr. 169/1997, că, titlul de proprietate nr._/30.10.2003 a fost emis cu încălcarea prevederilor Legii nr.18/1991, așa încât a admis acțiunea civilă și a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._ din 30 octombrie 2003 emis de C. Județeană Pentru Stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Teleorman, prin care s-a reconstituit pârâtului V. I. M. dreptul de proprietate asupra suprafeței de 5400 mp teren – categoria de folosință „alte terenuri” situat în extravilanul comunei Islaz, în tarlaua 99/4, .: N – Rîul O., E – M. I., S – Dig O., V – V. M.. Totodată a constatat nulitatea absolută a procesului verbal de punere în posesie nr.460 din 24 octombrie 2003 emis de C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din cadrul Primăriei comunei Islaz, județul Teleorman care a stat la baza emiterii titlului de proprietate ; a anulat hotărârea nr.814 din 30 octombrie 1991 privind validarea hotărârilor Comisiei comunale Islaz, care a stat la baza emiterii titlului de proprietate, emisă de C. Județeană Pentru Stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Teleorman.
Cu referire la cel de-al doilea capăt de cerere al acțiunii, având în vedere disp.art.4 alin.3 și art.5 din Legea nr.18/1991 coroborat cu prevederile art.1 Codul Silvic și art.3 din Legea nr.213/1998 privind bunurile proprietate publică, prima instanță a constatat dreptul de administrare al reclamantei, asupra terenului neproductiv, cu destinație forestieră, în suprafață de 5400 mp, situat în extravilanul comunei Islaz, tarlaua 98, în prezent tarlaua 99/4 conform planului parcelar, având următoarele vecinătăți: N – Rîul O., E – M. I., S – Dig O., V – V. M..
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termenul legal prevăzut de art. 468 C., apelantele- pârâte C. L. de fond funciar Izlaz și C. Județeană Teleorman.
Prin apelul declarat de apelanta-pârâtă C. L. de fond funciar Izlaz este criticată sentința ca fiind netemeinică și nelegală.
A motivat apelanta – pârâtă că în mod greșit prima instanță a reținut că intimata – reclamantă nu trebuia să solicite retrocedarea terenurilor ce i-ar fi fost preluate anterior.
Sub acest aspect, a susținut că potrivit art. 24 din Legea nr. 1/2000 și a prevederilor Legii nr. 18/ 1991 și ale Legii nr. 169 /1997, unitățile și subunitățile silvice precum și ceilalți deținători actuali ai terenurilor forestiere, solicitate de foștii proprietari, au obligația de a pune la dispoziția comisiilor locale suprafețele de teren pentru care au fost validate cererile de reconstituire a dreptului de proprietate.
A arătat că la data de 1 ianuarie 1990, terenul autorului V. M., în suprafață de 5400 mp, se află în folosința cooperativei de producție Izlaz, cum rezultă din registrul agricol 1986, registrul cadastral și planul parcelar, reconstituirea dreptului de proprietate făcându-se cu respectarea dispozițiilor art. 8 și 14 din Legea nr. 18 / 1991.
Cum complexul hidroenergetic T. M. – Nicopole nu s –a mai realizat, terenurile respective nu au mai fost preluate de Direcția S., rămânând la cooperativa de producție și fiind folosite ca pășune.
Prin apelul declarat de apelanta – pârâtă C. Județeană Teleorman este criticată sentința ca fiind netemeinică și nelegală.
A motivat apelanta – pârâtă că, în mod greșit, prima instanță a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 5 și 35 din Legea nr. 18 /1991, deși în registrul cadastral din anii 1989 – 1990, la .) este trecut ca și posesor CAP Izlaz.
A mai susținut că nu sunt aplicabile nici prevederile art. 45 alin(1) din Legea nr. 18/ 1991 întrucât subiecții reconstituirii nu sunt persoane ce au deținut în proprietate terenurile cu vegetație forestieră.
A arătat că terenurile nu au mai fost preluate de către Direcția S. deoarece Complexul hidroenergetic nu s –a mai realizat, iar reconstituirea dreptului de proprietate s –a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 18 alin (2) și(3) din Legea 18 /1991 și a prevederilor Regulamentului aprobat prin HGR nr. 890 /2005 intimata – reclamantă nemanifestând, pentru acest teren, până la această dată vreun interes,
În fine, a motivat că față de prevederile art. 26 lit. a din Decretul nr. 31/1954, împrejurarea că are calitate de parte în sens pur procesual nejustificând un interes propriu, în mod greșit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata – reclamantă a formulat întâmpinării la apelurile declarate, solicitând respingerea acestora, ca nefondate.
A arătat că potrivit planului cadastral din anul 1986, terenul primit în compensare era situat în extravilanul comunei Izlaz, că a avut loc compensarea terenurilor, compensare înscrisă în cartea funciară, prevăzută în amenajamentul silvic /1986 și reluată în amenajările ulterioare.
A mai arătat că la data intrării în vigoare a Legii nr. 18 /1991, terenul în litigiu era teren cu destinație forestieră și nu teren agricol extravilan, pentru a fi aplicabile.
Apelanta- pârâtă C. L. Izlaz a formulat răspuns la întâmpinare prin care, reluând susținerile din apel, a solicitat admiterea acestuia.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor invocate și în conformitate cu dispozițiile art.479 alin.1 Cod procedură civilă, Tribunalul constată că apelurile formulate sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În ce privește apelul declarat de apelanta – pârâtă C. L. de fond funciar Izlaz, față de probele administrate în cauză, se constată nefondat.
Intimata – reclamantă a solicitat constatarea dreptului său de administrare asupra terenului și nicidecum a dreptului de proprietate.
Intimata – reclamantă este titulara dreptului de administrare, potrivit art. 11 din Legea nr. 46/2008, asupra terenurilor aflate în proprietatea publică a statului .
Or, în aceste condiții, cum a reținut și prima instanță, intimata – reclamantă nu justifica un interes legitim în a solicita reconstituirea dreptului de proprietate, cum susține apelanta – pârâtă.
De altfel, potrivit art.870 alin(1) Cod Civil, apărarea în justiție a dreptului de administrare revine titularului dreptului, în speță, intimatei – reclamante.
Nefondată este și critica potrivit căreia, în mod greșit prima instanță nu a reținut că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 24 din Legea nr. 1 /2000.
Astfel, textul de lege de mai sus reglementează reconstituirea dreptului de proprietate foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, respectiv, obligația unităților și subunităților silvice de a pune la dispoziția comisiilor locale terenurile solicitate de foștii proprietari sau moștenitorii acestora.
Or, acțiunea de față nu are ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate în condițiile art. 24 din Legea nr. 1 /2000 și, mai mult decât atât, nu s-a făcut dovada că defunctul V. M. a deținut în proprietate, anterior cooperativizării, terenul în litigiu.
De asemenea, corect a reținut prima instanță că terenul aparține domeniului public potrivit art. 5 raportat la art. 35 din Legea nr. 18/1991 și art. 1 din Legea nr. 46 / 2008.
Astfel, urmare a Decretului nr. 309/31.12. 1983 al fostului Consiliu de Stat, prin Decizia nr. 308/29.10. 1985 a fostului Consiliu Popular al Județului Teleorman (f. 8-9 Dosar fond) s-a transmis din administrarea unor birouri executive ale consiliilor populare comunale, în administrarea Inspectoratului Silvic Județean Teleorman, Ocolul Silvic T. M. suprafața totală de 223 ha, din care 56,95 ha pe raza comunei Izlaz.
Potrivit Deciziei nr. 308/29.10. 1985, terenurile transmise în administrare au fost identificate conform planurilor parcelare.
Totodată, prin procesul – verbal din data de 22 aprilie 1986, s-a delimitat fondul forestier, s –au stabilit suprafețele de teren date în administrare, pe baza planurilor din dotarea Ministerului Silviculturii și a planurilor cadastrale OCATA, terenurile fiind înscrise în amenajamentele forestiere, cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei .
De asemenea, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, terenul pentru care s –a eliberat titlul de proprietate nr._/_ este cuprins în amenajamentele silvice și ca atare, face parte din terenul primit în administrare de către intimata – reclamantă prin decizia nr. 308/29.10. 1985.
Făcându-se dovada că terenul este înregistrat în amenajamentele silvice, regimul juridic al acestuia este stabilit de art. 35 alin(1) din Legea nr. 18 /1991, fiind teren proprietatea statului și nu teren aflat la dispoziția comisiei locale în vederea reconstituirii dreptului de proprietate.
Ca atare, susținerile apelantei pârâte potrivit cărora reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 8 și 14 din Legea nr. 18/ 1991 sunt nefondate, terenul în litigiu nefiind supus reconstituirii dreptului de proprietate.
Împrejurarea că obiectul pentru care s –a emis Decretul nr. 309/31.12. 1983 nu s –ar mai fi realizat, este nerelevantă, atâta timp cât nu s –a făcut dovada că regimul juridic al terenului, stabilit prin Decizia nr. 308 /29. 10. 1985 (teren înregistrat în amenajamente silvice) s –ar fi modificat ulterior.
Ca atare, apelul declarat de apelanta – pârâtă C. L. de fond funciar Izlaz, urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 480 alin( 1) Cod Procedură Civilă.
În ce privește apelul declarat de apelanta – pârâtă C. Județeană Teleorman, și acesta este nefondat .
Față de considerentele expuse în analizarea apelului declarat de apelanta – pârâtă C. L. Izlaz, critica potrivit căreia, în mod greșit prima instanță a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 5 și 35 din Legea nr. 18 /1991, este nefondată.
Concluzionând sub acest aspect, atâta timp cât prin raportul de expertiză s –a stabilit că terenul în litigiu este înregistrat în amenajamente silvice, nu se poate reține că acesta este teren la dispoziția comisiei locale, putând fi supus reconstituirii dreptului de proprietate potrivit art. 18 alin (2) și(3) din Legea nr. 18/ 1991.
Într-adevăr, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 45 alin(1) din Legea nr. 18 /1991, acest aspect fiind reținut și de prima instanță.
Pentru considerentele expuse în analizarea primului apel, este nerelevantă împrejurarea că obiectivul pentru care a fost emis Decretul nr. 309/1983 s-ar mai fi realizat.
Pe de altă parte, natura civilă a dreptului de administrare a bunurilor proprietate publică are drept consecință opozabilitatea dreptului respectiv față de celelalte subiecte de drept,iar caracterul imprescriptibil al dreptului face nerelevant aspectul că, până la această dată intimata – reclamantă nu s-ar fi interesat de terenul în litigiu.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul potrivit art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de apelantele pârâte C. L. de fond funciar Izlaz și C. Județeană Teleorman.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondate apelurile declarate de apelantele–pârâte C. L. de Fond Funciar Islaz, cu sediul în . și C. Județeană Teleorman pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, cu sediul în A., ., împotriva sentinței civile nr. 1039 din 7 noiembrie 2013, pronunțată de Judecătoria T. M., în contradictoriu cu intimata –reclamantă Direcția S. Teleorman, cu sediul în A., .. 3, județ Teleorman și intimatul-pârât V. I., cu domiciliul în comuna Islaz, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.07.2014
Președinte, Judecător, Grefier,
F. M. V. M. Ț. N.
Red. V.M.
30.07.2014
Thred.Ț.N./ 6 ex.
5.09.2014
d.f_
j.f. C. Anișoara
Judecătoria Tr. M.
. de
.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 177/2014. Tribunalul TELEORMAN | Uzucapiune. Decizia nr. 171/2014. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
