Ordin de protecţie. Decizia nr. 555/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 555/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 10-11-2014 în dosarul nr. 1676/329/2014
ROMANIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 555
-APEL-
Ședința publică de la 10 noiembrie 2014
Tribunalul compus din:
Președinte – V. M.
Judecător - A. L. N.
Grefier - Bînciu E.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă tribunalul Teleorman este reprezentat de procuror B. M. A..
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelanta-reclamantă P. N. Fănuța cu domiciliul în T. M., .. 42, județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 712 din 14 august 2014 pronunțată de Judecătoria T. M., în contradictoriu cu intimatul-pârât B. G. M. cu domiciliul în T. M., ., județ Teleorman, având ca obiect – ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează că:
- dosarul se află la primul termen de judecată în apel;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru;
- în procedura prealabilă intimatul-pârât a depus întâmpinare la data de 15.09.2014, apelanta-reclamantă nu a depus răspuns la întâmpinare.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 coroborat cu art. 95 pct. 2și art. 466 Cod procedură civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față.
Tribunalul, conform art. 238 Cod Procedură Civilă estimează durata procesului la o zi.
Reprezentantul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, procuror B. M. A. arată că nu are cereri de formulat și nici înscrisuri de depus la dosarul cauzei.
Față de împrejurarea că nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și nici înscrisuri de depus, tribunalul, deschide dezbaterile asupra fondului.
Reprezentantul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, procuror B. M. A. pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat. La instanța de fond apelanta-reclamantă nu a făcut dovada susținerilor sale, nu s-au audiat ca martori persoane care ar fi putut să depună mărturie în favoarea sa.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 394 alin.1 Cod de procedură civilă republicat, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ din data de 6 august 2014, reclamanta P. N. Fănuța, domiciliată în T. M., .. 42, județul Teleorman a chemat în judecată pe pârâtul B. G. M., domiciliat în T. M., ., județul Teleorman, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului, în sensul de a-i interzice orice contact al acestuia cu reclamanta, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod pentru o perioadă de șase luni și de a-l obliga la păstrarea unei distanțe de 100 metri față de reclamantă și față de locuința sa situată în T. M., .. 42, județul Teleorman, pentru aceeași perioadă de șase luni.
În motivarea cererii reclamanta a arătat, în esență, că pârâtul a fost soțul său, prin sentința civilă nr. 777 din 23 august 2013 a Judecătoriei T. M. s-a dispus desfacerea căsătoriei, iar minorul A. F., născut la data de 19 martie 2011 i-a fost încredințat ei spre creștere și educare, prin aceeași hotărâre judecătorească pârâtului încuviințându-i-se să aibă legături personale cu minorul în modalitatea de a-l lua în domiciliul lui de două ori pe lună, trei zile în vacanța de primăvară și șapte zile în vacanța de vară.
Pe data de 7 iulie 2014 minorul a mers la domiciliul pârâtului, unde a rămas o perioadă mai mare decât prevederea sentinței în baza înțelegerii părților; ulterior pârâtul a refuzat reîntoarcerea minorului la domiciliul reclamantei, refuz motivat de dorința de împăcare. Întrucât a refuzat să se împace cu pârâtul acesta i-a adresat injurii și a amenințat-o că o va bătea rău și că o va omorî.
Pe data de 23 iulie 2014, în timp ce mergea la serviciu în schimbul de după amiază, fiind însoțită de o colegă pe nume P. M. pârâtul a coborât din mașină, a venit către reclamantă, a înjurat-o și apoi i-a aplicat o palmă peste obraz după care a fugit, refuzând în continuare înapoierea minorului. A mai arătat reclamanta că împotriva pârâtului a depus o plângere penală la P. de pe lângă Judecătoria T. M. pentru nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului la data de 21 iunie 2013 emițându-se un ordin de protecție împotriva pârâtului de către Judecătoria T. M..
În dovedirea cererii reclamanta a depus la dosar în copii conforme cu originalul sentința civilă nr. 777/23 august 2013 a Judecătoriei T. M., certificat naștere minor, sentința civilă nr. 301/21 iunie 2013 a Judecătoriei T. M..
Pârâtul a formulat întâmpinare solicitând respingerea ca neîntemeiată a cererii, arătând că susținerile reclamantei în ce privește situația minorului, nu sunt reale, acesta fiind adus personal de către reclamantă lui în urmă cu circa 5-6 luni în urma înțelegerii dintre ei, reclamanta nemaiavând posibilități materiale să-l crească, motiv pentru care în luna martie 2014 minorul a înscris copilul la grădinița din Cartierul M.. Minorul a mers mereu la grădiniță astfel încât nu au existat discuții contradictorii cu privire la minor așa cum arată reclamanta în acțiune. Pârâtul a arătat că la întreținerea și îngrijirea copilului îl ajută părinții săi care sunt pensionari.
În ceea ce privește . și injuriile acesta arată de asemenea că sunt nefondate, reclamanta neprezentând în dovedire nici un certificat medico-legal.
În dovedirea susținerilor sale pârâtul a depus la dosar adeverința nr. 437/13.08.2014 emisă de Școala Gimnazială nr. 2 T. M. - Teleorman din care rezultă că minorul B. A. F. este înscris din anul 2013-2014, la grupa mică și a solicitat audierea martorilor A. G. și Vasîlcu D., martori la audierea cărora a renunțat pentru motivele mai sus menționate în practica.
Prin sentința civilă nr. 712/14.08.2014, Judecătoria T. M. a respins ca nefondată cererea pentru emitere ordin de protecție formulată de reclamanta P. N. Fănuța împotriva pârâtului B. G. M. dispunând, de asemenea, ca onorariul avocat oficiu pentru av. Ș. M. Ș., în sumă de 200 lei să fie suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că în baza disp. art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr.217/2003 R „persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună cu caracter provizoriu una ori mai multe dintre următoarele măsuri – obligații sau interdicții, în speță: evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate”. Totodată, conform disp. art. 249 Cod procedură civilă ”cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”.
A reținut instanța de fond că reclamanta nu a făcut dovada susținerilor sale propunând drept martori persoane din familie, mamă și respectiv soră ce nu au putut fi audiate fiind rude în grad oprit de lege, când avea posibilitatea să propună ca martoră pe numita P. M., colega sa, de față la eventualul incident ce ar fi avut loc pe data de 23 iulie 2014 și eventual un certificat medico-legal.
Din răspunsurile celor două interogatorii luate ambelor părți, instanța a constatat că de fapt părțile nu se pun de acord definitiv asupra domiciliului minorului, în pofida faptului, că locuința minorului a fost stabilită la mamă. Din adeverința nr. 437/13.08.2014 emisă de Școala Gimnazială nr. 2 T. M. - Teleorman rezultă că minorul B. A. F. este înscris de către pârât din anul 2013-2014, la grupa mică și prin urmare de atunci nu s-ar mai afla în îngrijirea reclamantei.
Conform disp. art. 2 alin. 1 pct. 1 lit. m din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților nr._/2008 onorariul avocat oficiu pentru av. Ș. M. Ș., în sumă de 200 lei a fost stabilit a fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta P. N. Fănuța solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de emitere ordin de protecție împotriva pârâtului.
În motivarea apelului se arată că instanța de fond nu a administrat proba cu martori, deși această probă fusese încuviințată, întrucât martorele propuse erau sora și mama reclamantei, apreciind astfel că s-au încălcat prevederile art. 316 Cod Procedură Civilă, în cauză audierea acestora fiind permisă de lege.
În drept, a invocat dispozițiile art. 466 și urm. Cod Procedură Civilă, art. 316 Cod Procedură Civilă, art. 23 din Legea 217/2003 republicată.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că apelul este nefondat având în vedere următoarele considerente:
În conformitate cu art. 23 din Legea nr. 217/2003, „persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre măsurile, obligațiile sau interdicțiile indicate expres de lege”.
Prin urmare, instituirea unui ordin de protecție în conformitate cu legislația românească presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
a) se constată comiterea unui act de violență, care conform art. 4 din Legea nr. 217/2003, are un câmp de incidență mai restrâns, limitat doar la victimele violenței în familie.
b) Actul de violență este de natură să pună în pericol viața, integritatea sau libertatea victimei;
c) Actul este unul de violență în familie (Legea nr. 217/2003 are în vedere prevenirea și combaterea violenței în familie), în sensul că este comis de un membru de familie al victimei, în accepțiunea extinsă oferită de art. 5 din Legea nr. 217/2003: a) ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude; b) soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție; c) persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc; d) tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile față de persoana copilului; e) reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijește persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepția celor care îndeplinesc aceste atribuții în exercitarea sarcinilor profesionale.
Reclamata nu a probat îndeplinirea cumulativă a condițiilor cerute de lege pentru instituirea ordinului de protecție, respectiv nu a demonstrat prin mijloacele de probă administrate că actul de violență la care se referă este de natură să-i pună în pericol viața, integritatea sau libertatea, nefăcând de altfel nici dovada susținerilor sale în sensul existenței efective a agresiunii.
Critica reclamantei potrivit căreia instanța de fond nu a procedat la audierea celor doi martori propuși, respectiv sora și mama acesteia, se apreciază ca fiind neîntemeiată, în cauză această probă fiind inutilă, întrucât acești martori nu au fost de față la incident acuzat ce ar fi avut loc la data de 23.07.2014. În acest sens se reține că reclamanta a învederat prin cererea de învestire a instanței că de față la acel incident, a fost o colegă de serviciu, P. M. a cărei audiere nu a fost solicitată. Cererea introductivă de instanță, reprezintă sub aspectul celor relatate, din punct de vedere probator o mărturisire.
Față de cele ce preced, tribunalul apreciază că nu se impune schimbarea sentinței atacate și în temeiul art. 480 C. Pr. Civ. va respinge apelul declarat de reclamanta P. N. Fănuța ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă P. N. Fănuța, cu domiciliul în T. M., .. 42, județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 712 din 14 august 2014 pronunțată de Judecătoria T. M., în contradictoriu cu intimatul-pârât B. G. M., cu domiciliul în T. M., ., județ Teleorman.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.11.2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
V. M. A. L. N. Bînciu E.
Red. th.red. A.L.N.
4 ex./12.11.2014
D.f._
J.f. C. Anișoara
.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 167/2014. Tribunalul... | Ordin de protecţie. Decizia nr. 660/2014. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
