Revendicare imobiliară. Decizia nr. 170/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 170/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 09-05-2014 în dosarul nr. 3331/329/2012
ROMANIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 170
-RECURS-
Ședința publică din data de 9 mai 2014
Tribunalul compus din:
Președinte – V. M.
Judecător – S. L.
Judecător – D. M.-Nuți
Grefier – Bînciu E.
Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurent-reclamant C. C. prin procurator C. E., cu domiciliul în București, .. 6-12, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1165 din 19 decembrie 2013, pronunțată de Judecătoria T. M., în contradictoriu cu intimata – pârâtă C. M., cu domiciliul în ., având ca obiect – acțiune în constatare, revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică, recurentul reclamant C. C., a fost reprezentată de procurator Crantă E., iar intimata pârâtă C. M. a fost prezentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 25,5 lei taxa judiciară de timbru conform chitanței . nr._/11.04.2014 aflată la fila 18.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederând instanței că intimata C. M. a depus la dosar, prin serviciul registratură și arhivă al instanței la data de 06.05.2014 note precizatoare, la care au fost atașate înscrisuri, respectiv: încheiere din 18.05.1994, certificat de moștenitor, adeverințe, titlu de proprietate nr._/07.08.2002, supliment la raport de expertiză tehnică judiciară, deciziile civile nr. 333/06.04.2012, nr. 472/21.06.2013, nr. 11/11.01.2013, nr. 613/28.09.2012 pronunțate de Tribunalul Teleorman, iar recurentul-reclamant C. C. a depus la data de 07.05.2014 concluzii scrise.
În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin. (4) rap. la art. 2 Cod Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față .
Părțile arată că nu mai au cereri de formulat excepții de invocat și nici înscrisuri de depus
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și nici înscrisuri de depus, tribunalul acordă cuvântul pe fond.
Totodată, potrivit art. 67 alin. 2 rap. la art. 68 alin. 4 Cod Procedură Civilă pune în vedere procuratorului C. E. că nu poate pune concluzii orale.
Intimata-pârâtă C. M. solicită respingerea recursului, menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul, față de actele și lucrările dosarului și având în vedere susținerile intimatei-pârâte, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._ din 12 decembrie 2012 la Judecătoria T. M., reclamantul C. C., prin procurator C. E., a chemat în judecată pe pârâta C. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să se constate dreptul de proprietate stabilit de către Comisia Locală Islaz și Comisia Județeană Teleorman de Fond Funciar conform Legii 18/1991,certificatului de moștenitor nr.529/1978 și prin punerea în posesie în teren la fața locului în primăvara anului 1991-proces verbal de punere în posesie nr.247/1991 asupra terenului extravilan în suprafață de 0,2860 ha.situat în comuna Islaz,., tarlaua 19/1, .: Nord-C. F.,S-S. D.,E-d.a.,V-C. I.; pârâta să fie obligată să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren extravilan de 0,2860 ha.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că în primăvara anului 1991 a fost pus în posesie atât C. C. cât și sora sa Csaszar C.,cu ultimul domiciliu în mun.B.,pe suprafețele de teren extravilan prevăzute în titlul de proprietate nr._/2002,stabilit prin înțelegerea amândurora, respectiv 1,10 ha.C. C. și 1,10 ha.Csaszar C..
Din anul 1991 când au fost puși în posesie spre deosebire de pârâta C. M., au plătit impozitele conform chitanțelor, nu a fost tulburat în posesie sau folosință, fiind cunoscuți de către tot satul ca proprietari ai acestor terenuri.
În anul 1992 reclamantul C. C.,și-a stabilit reședința în satul Moldoveni, construind pe ./1 de 0,2860 ha.un adăpost și anexa pentru animale (iepuri,porci,păsări,etc.).
Se arată că defunctul C. Cr.I., tatăl pârâtei,nu a făcut demersuri pentru a obține această parcelă de teren în timpul vieții, deoarece și-a primit cota de 1/7 conform certificatului de moștenitor,când s-a căsătorit, figurând cu rol de sine stătător în Registrul Agricol.
Comisia Locală Islaz a emis în mod eronat adeverința pentru stabilirea dreptului de proprietate nr. 247/1992 și procesul verbal de punere în posesie nr. 247/1991 pentru suprafața de 2,20 ha.pe numele celor șapte frați,ignorând evidențele din Registrul Agricol și certificat de moștenitor.Toți cei șapte frați și surori au mers în ziua de 18 mai 1994 la Primăria Islaz pentru a se îndrepta această eroare,fapt pentru care secretarul Consiliului Local Islaz, P. N.V.,le-a luat celor patru care își primiseră cota 1/7 și figurau cu rol individual în Reg.Agricol(C. Cr.I.,A. F.,I. I. și M. Cr.E.)declarații de renunțare la suprafața de 3,66 ha.-3/7 trecută eronat în Reg.Agricol la mama C. M.-străină de succesiune(litera D-certificat de moștenitor).Aceste declarații de renunțare au fost legalizate de către secretarul P. N.V. și înregistrate la nr.165/18 mai 1994 în Registrul Consiliului Local Islaz.Pentru confirmare a depus declarația semnată de sora A. Cr.F. nr.165/18 mai 1994.
Reclamanta precizează că în primăvara anului 1991 și până în prezent posesia și folosința suprafețelor prevăzute în titlul de proprietate nr._/2002 nu au fost tulburate,și în mod expres ./1 în suprafața de 0,2860 ha.iar în primăvara anului 2011 s-a împlinit termenul de prescriptie achizitivă,astfel că pretenția pârâtei C. M. este nulă și neavenită.
Arată că la data de 15 octombrie 2012 s-au adresat instanței cu cerere pentru constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune,dar neavând studii juridice,nu a formulat corect cererea de chemare în judecată, fiind sfătuiți să formuleze cerere pentru uzucapiune.
Prin definiție,uzucapiunea este modul originar de dobândire a drepturilor reale cu privire la un bun,prin posedarea neîntreruptă a acestui lucru în tot timpul fixat de lege.Uzucapiunea de 10-20 ani are efect achizitiv prin posesie de bună credință și cu un just titlu.
În susținerea acțiunii, reclamanta a depus la dosar în copii xerox :titlu de proprietate nr._ din data de 20 septembrie 1996 emis de Comisia Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de proprietate Asupra Terenurilor Teleorman,titlu de proprietate nr._ din data de 26 noiembrie 2002 emis de Comisia Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor Teleorman,încheiere de legalizare,declarație-A. Cf.F.,declarație-M. Cr.E.,sentința civilă nr.1776 din 21 decembrie 2011 pronunțată de Judecătoria T. M.,procură specială,încheiere de autentificare nr.1736 din 5 septembrie 2011 emisă de BNP-F. M. și Asociații,certificat de moștenitor nr.529/1978 eliberat de notariatul de Stat Local T. M.,chitanțe,titlu de proprietate nr._ din data de 7 august 2002 emis de Comisia Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de proprietate Asupra Terenurilor Teleorman, tabel suprafața primită în proprietate,proces verbal de punere în posesie cu terenuri în vederea emiterii titlului de proprietate conform Legii nr.18/1991 a fondului funciar,încheiere nr.2066 din data de 7 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria T. M.,chitanța din data de 27 martie 1996,certificat de producător agricol.
La data de 11 februarie 2013 pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat în baza art.244 pct.1 C.pr.civ.suspendarea cauzei până la soluționarea acțiunii ce face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei T. M. și care are ca obiect constatare nulitate titlu de proprietate nr._ din 7 august 2002; pe fond să se respingă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta C. E. în calitate de procurator al numitului C. C..
În motivare arată că reclamanta a solicitat să se constate că a dobândit prin uzucapiunea de 10 până la 20 ani dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,2860 ha.teren extravilan situat în .,./1 cu vecinătățile: N-C. F.,S-S. D.,E-Drum agricol,V-C. I..Același drept încearcă să și îl realizeze prin acțiunea de constatare a nulității titlului de proprietate nr._ din 7 august 2002 solicitând radierea din acest titlu de proprietate a autorului său C. I. ,și în felul acesta, suprafața de 0,2860 ha.să revină reclamantului C. C. și Csaszar C..
Pârâta consideră că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.244 pct.1 Cod procedură civilă în sensul că prin ambele cereri reclamantul a solicitat realizarea de fapt a acelui drept.Arată că prin aplicarea legii speciale(Legea 18/1991 cu modificările și completările ulterioare)a solicitat suspendarea acțiunii până la soluționarea cauzei ce face obiectul dosarului 1560/2012.
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată pentru următoarele:
Pentru a punea invoca uzucapiunea de 10 până la 20 de ani trebuie îndeplinite două condiții: posesia să se întemeieze pe un just titlu sau după exprimarea art.1895 cod civil pe o justă cauză; posesia să fie de bună credință.Art.1897 Cod civil definește justul titlu ca fiind orice titlu translativ de proprietate ,precum vânzarea,schimbul etc.
Arată că titlul provine de la altcineva decât adevăratul proprietar ,pentru că dacă el ar proveni de la adevăratul proprietar ar fi suficient prin el însuși să ducă la dobândirea proprietății.
Precizează că reclamantul nu face dovada deținerii unui just titlu în sensul celor menționate.
Pârâta C. M. arată că prin sentința civilă nr.1776 din 21 decembrie 2011 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T. M.,face dovada că suprafața de 0,2860 ha.solicitată de reclamant este proprietatea exclusivă a sa.Sentința civilă este definitivă și irevocabilă.Nefiind îndeplinită condiția justului titlu,cea de-a două condiție respectiv,posesia de bună credință este neutilă cauzei pentru temeinicia acțiunii formulată de reclamant.
În susținere a depus la dosar în copii xerox: titlu de proprietate nr._ din 7 august 2002 emis de Comisia Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor Teleorman,decizia civilă nr.613 din data de 28 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman, sentința civilă nr.1776 din 21 decembrie 2011 pronunțată de Judecătoria T. M..
La data de 11 februarie 2013 instanța a dispus suspendarea judecării cauzei din rol în baza art.244 alin.1 pct.1 C.pr.civ.,care prevede că instanța poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei atârnă în totul sau în parte de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți,avându-se în vedere că pe rolul acestei instanțe se află înregistrată cauza civilă nr._ având ca obiect fondu funciar privind părțile C. C.,C. M. ș.a.
La data de 21 februarie 2013 prin biroul registratură arhivă reclamantul C. C. prin procurator C. E. a depus cerere formulată în scris prin care a solicitat repunerea cauzei pe rol.A atașat cererii încheiere din data de 18 mai 1994, tabel nominal eliberat de Primăria comunei Islaz.
Prin încheierea din data de 25 februarie 2013 instanța a respins ca nefondată cererea de repunere pe rol a cauzei civile nr._ formulată de petenta reclamantă C. E..
În cauză s-au atașat dosarul civil nr._ al Judecătoriei T. M..
Prin sentința civilă nr.1165 din 19 decembrie 2013, Judecătoria T. M. a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul C. C., prin procurator C. E., împotriva pârâtei C. M..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin titlul de proprietate nr._/07.08.2002 eliberat de Comisia Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Teleorman s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 2,200 ha teren arabil extravilan situat în . pentru C. I.-autorul pârâtei C. M., C. Elefterie, I. I., A. F., reclamantul C. C., M. E. și Caszars C. .
Defunctul C. I.- autorul pârâtei C. M. ,C. Elefterie, I. I., A. F., reclamantul C. C., M. E. și Caszars C. sunt frați, iar prin sentința civilă nr.1776/21 decembrie 2011 pronunțată de Judecătoria T. M. definitivă prin respingerea recursului s-a admis acțiunea civilă de partaj judiciar și s-a omologat raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert tehnic judiciar C. L. dispunându-se ieșirea din indiviziune și atribuirea către părți a bunului imobil teren arabil extravilan situate . conform variantei a 3-a din suplimentul la raportul de expertiză astfel încât pârâtei C. M. i s-a atribuit în deplină proprietate suprafața de 0,2860 ha.situat în tarlaua 19/1 . Islaz,. vecinătățile:N-C. F., S-S. D.,E-drum agricol,V-C. I. asupra căreia reclamantul C. C. solicită să i se constate dreptul de proprietate dobândit prin uzucapiune.
Prin procesul verbal de punere în posesie nr.247/1991 eliberat de Comisia Locală de Fond Funciar Islaz în vederea emiterii titlului de proprietate au fost puși în proprietate C. Cr.I., C. Elefterie, I. I., A. F., C. C., M. E. și Caszars C. .
Din certificatul de moștenitor nr.529/1978 rezultă că s-a dezbătut succesiunea defunctului C. C. iar ca moștenitori legali au rămas: C. Elefterie-fiu,C. I.-tatăl pârâtei-fiu și A. F.,I. I.,M. E.,C. C. și reclamantul C. C. cu cota legală de 1/7 fiind străină de succesiune C. M.-soție supraviețuitoare.
Prin titlul de proprietate nr._ din 10 septembrie 1996 eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor Teleorman defunctului C. Cr.I.-tatăl pârâtei C. M. i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 3,41 ha.situată în comuna Islaz,..
Prin titlul de proprietate nr._ din 26 noiembrie 2002 eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor Teleorman pentru C. Elefterie fratele reclamantului în calitate de moștenitor al defunctei C. M. s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1,25 ha.situat în comuna Islaz,..
Din declarația autentificată sub nr.905 din 18 mai 2012 de BNP-R. M. dată de M. Cr.E. rezultă că aceasta nu are nici o pretenție în privința dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole în suprafață totală de 2,20 ha.situate pe raza comunei Islaz,județul Teleorman,care fac obiectul titlului de proprietate nr._ din 7 august 2002,emis în mod eronat de către Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor Teleorman,pe numele tuturor celor șapte moștenitori ai defunctului C. C. și că la data de 18 mai 1994 au dat declarații de renunțare la aceste drepturi,atât M. Cr.E. cât și fratele său C. Cr.I.,tatăl pârâtei precum și surorile sale A. Cr.F. și I. Cr.I.,declarațiile fiind înregistrate la Consiliul Local al comunei Islaz la data de 18 mai 1994,redactate și semnate în prezența tuturor celor 7 frați în fața secretarului P. N.V..
Aceste declarații de renunțare le-au dat întrucât semnatarii acelor declarații precum și fratele lor C. Elefterie,au primit cotele părți ce li se cuveneau din succesiune,de câte 1/7 (o șeptime)potrivit certificatului de moștenitor emis de pe urma defunctului -C. C.-tatăl acestora,din totalul de 8,70 ha.care a aparținut acestuia,sub forma titlurilor de proprietate emise separate pe numele fiecăruia dintre ei, rămânând pentru cei doi frați C. Cr.C. și Csaszar C. suprafața de 2,20 ha.corespunzător cotelor lor succesorale de 1/7, respectiv suprafața de 1,10 ha.pentru fiecare,aceste suprafețe făcând obiectul titlului de proprietate menționat.
Prin sentința civilă nr.449 din 5 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria T. M. definitivă prin respingerea recursului s-a respins ca nefondată acțiunea civilă fond funciar prin care reclamantul C. Cr.C. și D. F. V. au chemat în judecată pe pârâtele Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor Teleorman, și Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor Islaz, precum și pe pârâții C. M.,C. Elefterie,I. I.,Masrinaș E. și A. A. solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să se anuleze titlul de proprietate nr._ din 7.08.2002 emis în mod eronat de către Comisia Județeană Teleorman pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor și să fie obligate pârâtele Comisii de Fond Funciar să emită separat titluri de proprietate pentru terenurile repartizate după învoiala celor doi frați ,tabelul anexat la titlul de proprietate pentru C. Cr.C. și respectiv pentru D. F. V.-iul autoarei Caszars Cr.C..
S-a reținut că prin titlul de proprietate nr._ din 7.08.2002 C. I., C. Elefterie, I. I., A. F., C. C., M. E. și Caszars Cr.C., au primit în proprietate suprafața de 2 ha și 2000 mp. teren extravilan pe raza comunei Islaz, județul Teleorman.
Din „Tabelul Nominal cu moștenitorii cooperatorilor decedați care au solicitat stabilirea dreptului de proprietate”, instanța reține că C. M.- autoare pentru C. I., C. Elefterie, I. I., A. F., C. C., M. E. și Caszars Cr.C., a adus în CAP 3,56 ha teren.
Pentru reconstituirea dreptului de proprietate au formulat cerere C. I., C. Elefterie, I. I., A. F., C. C., M. E. și Caszars Cr.C., în calitate de fii și fiice ai lui C. C. și C. M..
S-a reținut, astfel, că eliberarea titlului de proprietate nr._ din 7.08.2002 s –a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 18/1991 pe numele moștenitorilor care au făcut cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
Față de probele administrate a reținut că pentru suprafața de 0,2860 ha teren, situat în sola 19/1, parcela 7, ., a fost întocmit procesul de punere în posesie nr.247/1991 fiind emis titlul de proprietate nr._/7.08.2002 pentru suprafața de 2,20 ha teren în care este inclusă și suprafața de 0, 2860 ha.
A mai reținut că terenul în privința căruia pretinde reclamantul că a dobândit drept de proprietate pe calea uzucapiunii, a fost atribuit pârâtei, prin sentința civilă nr. 1776 din 21 decembrie 2011, urmare a partajului succesoral.
A apreciat, prima instanță că termenul prescripției achizitive nu s –a împlinit, în speță, respectiv, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1895 ș. urm. Cod Civil, respectiv art. 1846- 1847 Cod Civil.
Ca atare și capătul de cerere având ca obiect revendicarea, a fost respins, ca nefondat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs recurentul – reclamant C. C., prin procurator C. E., acesta criticând sentința ca fiind netemeinică și nelegală.
A motivat recurentul – reclamant că în mod greșit, prima instanță a respins capătul de cerere privind dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 0,2860 ha, pe calea uzucapiunii de 10-20 ani.
Sub acest aspect, a motivat că prima instanță a ignorat înscrisurile aflate la dosar, respectiv, încheierea notarială nr. 438 /18.05.1994, declarațiile notariale nr. 905/18.05.2012 și 1812/8.11.2011, precum și chitanța încheiată între recurentul – reclamant și numitul I. I. pentru lucrarea terenului în litigiu.
A susținut că a făcut dovada existenței a unui just titlu și că a posedat, cu bună – credință în timpul fixat de lege.
A mai motivat că, în mod greșit prima instanță a avut în vedere sentința civilă nr. 449/5.04.2013 potrivit căreia reconstituirea dreptului de proprietate s –a făcut pe numele celor 7 frați, în calitate de moștenitori ai defunctei C. M., întrucât potrivit încheierii notariale nr. 438/18.05.1994, aceasta nu a adus teren în C.A.P.
În același sens, a mai arătat că prin titlul de proprietate nr._/7._, în mod eronat s –a reconstituit drept de proprietate tuturor celor 7 frați, contrar certificatului de moștenitor 529/78 și a încheierii nr. 438/1994.
În fine, a motivat că, în mod greșit prima instanță a reținut numai declarația martorului P. T., înlăturându-le pe celelalte.
În drept, recursul va fi încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 Cod Procedură Civilă.
În dovedirea recursului, recurentul – reclamant a depus înscrisuri.
Intimata- pârâtă C. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
La rândul său, a depus înscrisuri.
La data de 11 aprilie 2014, recurentul – reclamant a depus precizări ale motivelor de recurs, precum și concluzii scrise, însoțite de înscrisuri, la data de 7 mai 2014 și 13 mai 2014.
Tribunalul, analizând legalitatea și temeinicia hotărârii, constată recursul nefondat .
Din interpretarea dispozițiilor art.1895 raportat la art. 1897-1898 Cod Civil Vechi rezultă că pentru dobândirea dreptului de proprietate pe calea uzucapiunii de 10-20 de ani, este necesar ca posesia să se întemeieze pe un just titlu, posesia să fie de bună – credință și să fi fost exercitată în timpul prevăzut de lege.
În ce privește just titlu, acesta trebuie să fie orice titlu translativ de proprietate, esențial fiind ca acest titlu să provină de la altcineva decât adevăratul proprietar.
Prin acțiunea introductivă, recurentul – reclamant a invocat drept just titlu certificatul de moștenitor nr. 529/1978 și procesul – verbal de punere în posesie nr. 247 /1991.
Or, certificatul de moștenitor nr. 529/1978 nu poate fi invocat ca just titlu pentru a opera uzucapiunea de 10 până la 20 de ani întrucât nu constituie titlu de proprietate ci doar confirmă calitatea de moștenitor și întinderea drepturilor succesorale.
De asemenea, procesul – verbal de punere în posesie nr. 247 /1991 (f. 30 Dosar fond), emis în baza Legii nr. 18/_ nu este un titlu translativ de proprietate și, ca atare, nici just titlu pentru dobândirea dreptului de proprietate pe calea uzucapiunii.
Mai mult decât atât, recurentului – reclamant i s-a reconstituit drept de proprietate, conform Legii nr. 18/ 1991, în indiviziune, pentru suprafața totală de 2,2000 ha teren, în care este inclusă și suprafața în litigiu de 0,2860 ha teren.
Or, existența titlului de proprietate nr._/7.08.2002 (f. 39 Dosar fond) privind suprafața totală de 2,2000 ha teren, exclude dobândirea dreptului de proprietate pe calea uzucapiunii de 10- 20 de ani.
Totodată, nici înscrisurile invocate în recurs: declarațiile autentificate sub nr. 438/18.05.1994, 905/18.05.2012 și 1812/ 8. 11. 2011 și chitanța încheiată între recurentul- reclamant și numitul I. I., nu reprezintă just titlu potrivit art. 1897 Cod Civil Vechi.
Astfel, prin încheierea din data de 18.05.1994 dată în dosarul succesoral nr. 438/1994(f.33) s-au stabilit moștenitorii defunctei C. M., printre care și recurentul – reclamant, iar declarațiile autentificate sub nr. 905/18.05. 2012 (f. 9 Dosar fond) și 1812/8. 11. 2011 (f. 11 Dosar 1560 /329 /2012 – atașat) sunt declarații prin care numiții C. Elefterie și M. E. precizează că nu au pretenții cu privire la suprafața de 2,20 ha teren.
Or, aceste înscrisuri nu îndeplinesc condițiile pentru a fi considerate just titlu: nu sunt titluri translative de proprietate, nu emană de la alte persoane decât adevărații proprietari, așa încât nu pot fi invocate, în cauză.
La fel, nici chitanța încheiată de recurentul – reclamant cu numitul I. I.(f. 23) privind lucrarea terenului nu o constituie just titlu în sensul art. 1897 Cod Civil.
Cum condițiile pentru aplicarea uzucapiunii trebuie îndeplinite cumulativ, reținând că nu este îndeplinită cerința justului titlu, nu se mai justifică analizarea celorlalte condiții.
În ce privește sentința civilă nr. 449 din 5.04.2013 a Judecătoriei T. M., rămasă irevocabilă, s –a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de recurentul – reclamant inclusiv în contradictoriu cu intimata – pârâtă având ca obiect anularea titlului de proprietate nr._/7.08. 2002. S-a reținut că, în mod corect, titlul de proprietate a fost emis pe numele tuturor moștenitorilor defuncților C. C. și C. M., moștenitori care au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
Această hotărâre judecătorească se bucură de prezumția puterii lucrului judecat, ceea ce nu mai permite readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate.
Ca atare, susținerile recurentului – reclamant privitoare la nelegalitatea titlului de proprietate pentru aceleași motive analizate prin sentința civilă nr. 449/ 5.04.2013, nu pot fi primite întrucât s-ar încălca prezumția puterii lucrului judecat, respectiv, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În fine, nefondat este și ultimul motiv de recurs, din considerentele sentinței atacate rezultând că prima instanță a analizat și declarațiile martorelor C. M. și M. Ș., nu numai declarația martorului P. T..
În ce privește celelalte susțineri din cererea depusă la data de 11.04.2014 (f.19 – 20) respectiv), din concluziile scrise depuse la data de 7.05. 2014 (f. 64 – 65) acestea reprezintă critici noi, formulate după împlinirea termenului prevăzut de art.303 alin( 1) Cod Procedură Civilă, așa încât nu se justifică analizarea acestora.
Cu atât mai mult, susținerile din concluziile scrise (f. 74-77) nu pot fi reținute fiind depuse după pronunțare.
În consecință, pentru considerentele de mai sus, conform art. 312 alin(1) Cod Procedură Civilă se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul – reclamant C. Cr. C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul civil declarat de recurent-reclamant C. C. prin procurator C. E., cu domiciliul în București, .. 6-12, ., ., sector 3, împotriva sentinței civile nr. 1165 din 19 decembrie 2013, pronunțată de Judecătoria T. M., în contradictoriu cu intimata – pârâtă C. M., cu domiciliul în comuna Izlaz, ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 9.05.2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
V. M. S. L. D. M. Nuți Bînciu E.
Red. SL.- 28.05.2014
Thred.PS.- 29.05. 2014 – 2 ex
Df.-333.-_ Jud T. M.
Jf.- M. F.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 172/2014. Tribunalul TELEORMAN | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 132/2014. Tribunalul... → |
|---|
