Revendicare imobiliară. Decizia nr. 132/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 132/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 92/87/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 132
APEL
Ședința publică de la 16 aprilie 2014
Tribunalul constituit din:
Președinte – G. P.
Judecător – V. M.
Grefier – I. M.
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanții-pârâți Z. N., O. I., și O. M., toți cu domiciliile în comuna Scrioaștea, ., împotriva Sentinței civile nr. 193/28.01.2013 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede în contradictoriu cu intimații-reclamanți P. B. N. și P. C. M., ambii cu domiciliul în comuna Scrioaștea, . având ca obiect -revendicare imobiliară- rejudecare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelanta-pârâtă Z. N., personal, celelalte părți fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că nu a fost depus onorariu de expert.
În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă, instanța, verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față.
Apelanta-pârâtă Z. N., personal, depune la dosarul cauzei adeverința nr. 1649 din 14.04.2014 emisă de Primăria comunei Scrioaștea, declarație dată de numitul N. Ș. și copie de pe cartea de identitate a acestuia, adeverință emisă de S.C. Axis Corporate Security S.R.L. și notificare executare silită emisă de EOS KSI România. Totodată, precizează că, nu are posibilități materiale să achite onorariul de expert, nu dorește efectuarea expertizei topografice și învederează instanței că a dărâmat construcțiile și și-a retras gardul, astfel că nu mai insistă în administrarea probei cu expertiza topografică.
Tribunalul față de susținerile apelantei-pârâte Z. N., rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Roșiori de Vede sub nr. 1117/292 din 17 martie 2011, astfel cum a fost completată la 16 august 2011, reclamanții P. B. N. și P. C. M., în contradictoriu cu pârâții Z. N., O. I. și O. M. au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să oblige pârâții să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 5 mp situat în apropierea liniei de hotar dintre proprietățile lor și totodată să-i oblige, pe cheltuiala proprie, la demolarea construcției edificată pe acest teren.
În motivarea cererii formulate reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenului în suprafață de 888 m.p. (din măsurători 868,44 m.p.) conform contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1341/2007 la B.N.P. M. B.. Au arătat că la aproximativ 5 metri de la stradă linia de hotar face o curbă iar pe acel teren, care le aparține, este construită în prelungirea locuinței pârâților o anexă pe care pârâții refuză să o ridice deși au făcut numeroase demersuri pentru rezolvarea litigiului pe cale amiabilă.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 480 și următoarele Cod civil.
În dovedirea cererii, reclamanții au solicitat încuviințarea probelor cu: înscrisuri, interogatoriu, martori și expertiză tehnică de specialitate.
Pârâții nu au formulat întâmpinare dar au depus la dosar copii de pe următoarele înscrisuri: memoriu tehnic ,plan de situație, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 906/11 martie 1997 la B.N.P. B. M..
Prin sentința civilă nr. 1895 din 20 septembrie 2011, instanța a admis în parte cererea și i-a obligat pe pârâți să lase reclamanților în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 1,55 m.p. reprezentând scară de acces din beton cu trei trepte și să ridice această scară de pe terenul proprietatea reclamanților, suprafață individualizată în schița anexă raportului de expertiză întocmit de expert tehnic judiciar L. N., între punctele_-303-401, precum și la plata sumei de 512 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pârâta Z. N. a formulat apel împotriva sentinței civile sus menționate.
Prin decizia civilă nr. 37 din 14 martie 2012, Tribunalul Teleorman a admis apelul declarat de apelanta – pârâtă Z. N., a anulat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru a se completa raportul de expertiză, fiind necesară măsurarea ambelor proprietăți..
La Judecătoria Roșiorii de Vede, cauza a fost înregistrată la data de 2 aprilie 2012, sub nr._ *.
Analizând probatoriile administrate în cauză, instanța de fond a reținut în urma rejudecării, că față de anul 1997 când pârâții au cumpărat imobilul, s –a produs o schimbare în configurația casei, ce constă în ocuparea suprafeței de 2,40 mp din terenul proprietatea reclamanților, aspect ce reiese din raportul de expertiză tehnico – judiciară întocmit de N. L..
Suprafața ocupată de pârâți este delimitată de punctele 301 – 202 –_-304 în anexa 1 la raportul de expertiză, scara de acces din beton cu trei trepte ocupând suprafața de 1,55 mp, iar construcția pârâților ocupând suprafața de 0,85 mp, în total 2,40 mp, astfel încât în temeiul art. 480 cod civil anterior, pârâții au fost obligați prin sentința civilă nr. 193 / 28.01. 2013, să ridice de pe terenul proprietatea reclamanților, atât scara din beton, cât și construcția.
Prin aceeași sentință, pârâții au fost obligați să plătească reclamantei 2262 lei cheltuieli de judecată în temeiul art. 274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel pârâții Z. N., O. I. și O. M. și având în vedere că pârâtul O. M. nu a semnat cererea de apel, urmează ca în conformitate cu art. 287 alin (1) pct. 5 Cod procedură civilă, instanța să ia act că acesta nu a declarat apel împotriva sentinței.
Prin decizia civilă nr.62/05.06.2013, Tribunalul Teleorman – Secția Civilă a respins ca nefondat apelul formulat de apelanții - pârâți Z. N. și O. I., împotriva sentinței civile nr.193/28.01.2013, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede și a luat act că pârâtul O. M. nu a declarat apel împotriva sentinței.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs recurenții Z. N., O. I. și O. M., criticând-o pe motive de nelegalitate, respectiv în mod greșit le-a fost refuzată efectuarea unei noi expertize, astfel că le-a fost încălcat dreptul la apărare.
Prin decizia 1701 din 28.10.2013 Curtea de apel București Secția a III- a admis recursul apelanților și a trimis cauza spre rejudecare.
S-a reținut că în cauză au fost ignorate prevederile art.292 Cod de procedură civilă și caracterul devolutiv al apelului, fiind ignorate cererile formulate de recurenți.
Recurenții au arătat pe tot parcursul derulării litigiului că din anul 1997, momentul cumpărării imobilului proprietatea lor, acesta nu și-a schimbat configurația și au solicitat constant administrarea de probe în acest sens.
Instanța avea obligația să verifice susținerile recurenților, ei depunând încă din primul ciclu procesual copie după contractul de vânzare – cumpărare autentificat la numărul 906/11.03.1997 și învederând instanțelor că la momentul dobândirii de către reclamanți – 25.05.2007 a imobilului proprietatea lor, aceștia au înțeles să intre în posesia imobilului, așa cum se găsea el, adică parțial ocupat de construcția pârâților.
Prima reformare a sentinței instanței fondului s-a datorat tocmai nerespectării principiului rolului activ al instanței, deoarece nu s-a dispus completarea raportului de expertiză și raportat la susținerea reclamanților că se impune măsurarea ambelor proprietăți pentru a se stabili dacă vreuna dintre părți deține teren în plus – dat fiind faptul că obiectul cererii introductive de instanță îl reprezintă revendicarea unei suprafețe de teren situată pe linia de hotar dintre proprietățile părților.
Cu prilejul rejudecării pricinii s-a reținut că se impune, în vederea lămuririi depline a litigiului, sub toate aspectele de fapt și de drept, în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice, administrarea probei cu o nouă expertiză, probă care se privește ca pertinentă și utilă, în condițiile în care pârâții au contestat concluziile primului raport de expertiză efectuat în cauză, raport în contradicție cu adeverința depusă de recurenți în recurs. Instanța trebuie să administreze un probatoriu complet, pentru aflarea adevărului în cauză în raport de cererile părților în derularea litigiului, apelul fiind soluționat după acordarea a două termene, deși apelanții au solicitat prin apelul declarat probatoriu.
În rejudecare cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Conform dispozițiilor instanței de control judiciar tribunalul a dispus efectuarea probei cu expertiza topografică, la termenul din 19.03.2014.
La termenul din 16.04.2014 s-a prezentat la judecată doar apelanta Z. N. care a arătat că nu dorește efectuarea expertizei încuvințate, că a dărmat construcțiile și a retras gardul.
Având în vedere această declarație, neinsistența celuilalt apelant în susținerea căii de atac precum și faptul că anterior în ciclurile procesuale anterioare tocmai apelanții nu au permis accesul expertului pentru măsurarea curții lor, tribunalul în temeiul art. 296 C Pr Civ va respinge apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanții-pârâți Z. N., O. I., și O. M., toți cu domiciliile în comuna Scrioaștea, ., împotriva Sentinței civile nr. 193/28.01.2013 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede în contradictoriu cu intimații-reclamanți P. B. N. și P. C. M., ambii cu domiciliul în comuna Scrioaștea, ..
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 16.04.2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
G. P. V. M. I. M.
Red./ Thred. G.P.- 16.05. 2014 – 7ex.
Df.-_ * Jud. Roșiorii de Vede
Jf.- P. M. M.
.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 170/2014. Tribunalul... | Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 670/2014. Tribunalul... → |
|---|
