Revendicare imobiliară. Decizia nr. 454/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 454/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 13-10-2014 în dosarul nr. 4073/292/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 454
A P E L
Ședința publică de la 13 octombrie 2014
Tribunalul compus din:
Președinte - A. L. N.
Judecător - V. M.
Grefier - Ț. N.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelantul-pârât C. I., cu domiciliul în ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 923 din 30 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede, în contradictoriu cu intimata-reclamantă B. N., cu domiciliul în Roșiori de Vede, .. 208,., județ Teleorman, având ca obiect – revendicare imobiliară, hotărâre care să țină loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimata-reclamantă B. N. personal și asistată de avocat Cerceloiu I., lipsind apelantul-pârât C. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apel timbrat cu 277 lei - taxa judiciară de timbru achitată potrivit chitanței nr._/ 11.08.2014.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează că în procedura prealabilă s-a comunicat intimata-reclamantă B. N. cererea de apel, iar aceasta a depus întâmpinare. De asemenea, se referă că apelantul-pârât C. I. a depus prin Biroul registratură al instanței cerere de amânare a cauzei, în vederea angajării unui apărător, întrucât apărătorul pe care dorește să-l angajeze nu se poate prezenta la acest termen de judecată, fiind plecat la alte instanțe în susținerea cauzelor în care a fost angajat.
Avocat Cerceloiu I. depune pentru intimata-reclamantă B. N. împuternicirea avocațială nr._/2014.
Tribunalul, pune în discuție, competența tribunalului în soluționarea cauzei.
Avocat Cerceloiu I. având cuvântul, apreciază că tribunalul este competent material, general și teritorial în soluționarea procesului.
Tribunalul, verificând competența materială, generală și teritorială, în conformitate cu dispozițiile art. 131 NCPC, rap. la art. 95 pct. 4 NCPC stabilește că este competent să soluționeze cauza de față.
Instanța,conform art. 238 NCPC pune în discuție estimarea duratei cercetării procesului .
Avocat Cerceloiu I. estimează durata procesului la o zi, apreciind că la acest termen de judecată poate fi judecată cauza.
Tribunalul conform art. 238 rap. la art. 482 NCPC estimează durata procesului la o zi și acordă cuvântul cu privire la cererea de amânare a cauzei formulată de apelantul-pârât C. I..
Avocat Cerceloiu I., lasă la aprecierea instanței și declară că nu mai are cereri noi de formulat ori înscrisuri de depus la dosarul cauzei.
Tribunalul respinge cererea de amânare a cauzei formulată de apelantul-pârât C. I., ca nefiind întemeiată conform art. 222 NCPC, având în vedere că cererea de apel a fost formulat de avocat, dosarul este înregistrat pe rolul instanței din data de 17.07.2014, astfel că a avut timp suficient pentru pregătirea apărării, și luând act că nu mai sunt cereri prealabile, conform art. 392 din Cod de procedură civilă, constată terminată cercetarea procesului și deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, acordând cuvântul părților.
Având cuvântul avocat Cerceloiu I., pentru intimata–reclamantă B. N.,susține că în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt, reclamanta a făcut dovada susținerilor sale,că este proprietara terenului,conform sentinței civile nr. 1657/2012, definitivă și irevocabilă,s-au administrat probe suficiente la instanța de fond din care rezultă că B. T. nu a încheiat și nu a semnat chitanța depusă de pârât, ci aceasta a fost semnată de fiul său B. M., astfel că solicită respingerea apelului, ca nefondat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Tribunalul, în temeiul art. 394 alin.1 din Noul cod de procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL:
Prin cererea formulată la Judecătoria Roșiori de Vede și înregistrată sub nr._ din 29 noiembrie 2013, reclamanta B. N. a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâtul C. I., solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să constate că este proprietara suprafeței de teren de 9700 m.p., pe care pârâtul o deține fără drept; cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanta a arătat că în baza sentinței civile nr. 1657/05.07.2012 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în dosarul nr._, a devenit proprietara suprafeței de teren extravilan de 4,5827 ha, situată în ., județul Teleorman, individualizată în titlul de proprietate nr._/24.10.2002.
Din suprafața totală de 4,5827 ha teren extravilan, pârâtul ocupă fără drept următoarele suprafețe de teren: 1000 m.p. în T 35, P 77, cu vecinii: N – De, E – B. I., S – De, V – P. M.; 7600 m.p. în T35/1, P 62, cu vecinii: N – B. St. T., E – De, S – Neatu D. I., V – De și 1100 m.p. în T 35/1, P 62/1, cu vecinii: N – Iordachita T., E – De, S - B. St. T., V – De.
Deși i-a solicitat pârâtului să-i lase în deplină proprietate suprafețele de teren ocupate pe nedrept, acesta a refuzat.
A fost nevoită să apeleze la organele de poliție, a avut dosar penal pentru tulburare de posesie însă s-a considerat la P. de pe lângă Judecătoria Roșiorii de Vede că litigiul dintre ei este unul civil.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 563 Cod civil.
În dovedire, au fost anexate înscrisuri (filele 4 – 9), s-a solicitat citarea pârâtului cu mențiunea prezentării la interogatoriu și a fost audiat martorul Î. – D. L..
La data de 27 ianuarie 2014, pârâtul a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată cu motivarea că el nu a acaparat niciodată suprafața de teren, el fiind cumpărător de bună credință, conform chitanței anexate, plătind numitului B. St. T. din anul 2002, pentru suprafața de 0,75 ha și 10 ari, suma de 3,5 milioane lei vechi.
Pe calea cererii reconvenționale a solicitat să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare – cumpărare pentru cele două suprafețe de teren de 0,75 ha și 10 ari, așa cum rezultă din chitanța încheiată între el și autorul reclamantei, proprietarul de drept al terenului.
Pârâtul a menționat că lucrează acest teren din anul 2002 și nu a fost tulburat de proprietar niciodată, până în anul 2012, când reclamanta i-a făcut o plângere penală pentru fals, uz de fals și tulburare de posesie, fiind întocmit dosarul penal nr. 411/P/2013, iar prin rezoluția din data de 21 august 2013 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de el.
Consideră că acest dosar este un abuz față de el, ținând cont de faptul că el lucrează pământul din anul 2002, fără să fie tulburat de autor sau o altă persoană.
În dovedire, pârâtul a depus originalul chitanței încheiată la data de 3 aprilie 2002, s-a solicitat citarea reclamantei cu mențiunea prezentării la interogatoriu și a fost audiat martorul N. S. - O..
La termenul de judecată din 12 februarie 2014, apărătorul reclamantei, în baza art. 208 Cod procedură civilă, a invocat excepția nedepunerii întâmpinării în termenul prevăzut de lege.
La același termen de judecată, instanța a constatat că termenul de depunere a întâmpinării a fost 14 ianuarie 2014, calculat de la data de 20 decembrie 2013 când s-a înmânat pârâtului cererea de chemare în judecată, conform dovezii de înmânare de la fila 10 a dosarului. În cauză nu are relevanță data încheierii contractului dintre pârât și apărătorul său. Ca urmare, pârâtul este decăzut din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții în afara celor de ordine publică, în baza art. 208 alin. 2 Cod procedură civilă, așa cum a solicitat reclamanta, prin apărătorul său.
La termenul de judecată din 12 martie 2014, pârâtul a depus la dosar cerere precizatoare la cererea reconvențională.
A precizat faptul că a înțeles să solicite pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare – cumpărare pentru suprafața de teren extravilan situată în tarlaua 35, . de 0,1000 ha, cu vecinii: N – De, E – B. I., S – De, V – P. M. și suprafața de teren situată în tarlaua 35/1, . de 0,7600 ha, cu vecinii: N – B. St. T., E – De, S – Neatu D. I., V – De.
Pârâtul a menționat că în chitanță apare suprafața de 0,75 ha deoarece la data întocmirii chitanței – 03 aprilie 2002, nu era eliberat titlul de proprietate, astfel încât apare această mică diferență.
Înțelege să se judece cu reclamanta – pârâtă din acest dosar, deoarece aceasta este moștenitoarea defunctului B. St. T., în calitate de noră, titularul dreptului de proprietate și vânzătorul celor două suprafețe de teren vândute, fiind stabilită această calitate cât și masa succesorală prin sentința civilă nr. 1657/05.07.2012 a Judecătoriei Roșiorii de Vede. În sentință se arată că aceste suprafețe de teren trec în proprietatea reclamantei, astfel încât justifică calitatea procesuală a acesteia.
În cererea reconvențională a arătat că suprafețele de teren sunt în posesia sa din anul 2002, că nu a fost tulburat de proprietar niciodată până în anul 2012, când reclamanta i-a făcut o plângere penală pentru fals și uz de fals, cât și pentru tulburare de posesie, fiind întocmit dosarul penal nr. 411/P/2013, iar prin rezoluția din data de 21 august 2013 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de el.
Consideră că sunt îndeplinite toate condițiile pentru a se pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic întrucât a cumpărat de la adevăratul proprietar, a plătit prețul și are posesia terenului de la perfectarea chitanței.
În concluzie, pârâtul solicită admiterea cererii reconvenționale așa cum a fost precizată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 1650 cod civil și art. 111 Cod procedură civilă.
La solicitarea reclamantei, s-a efectuat adresă către P. de pe lângă Judecătoria Roșiorii de Vede în sensul de a înainta dosarul penal nr. 411/P/2013, dosar ce a fost înaintat la instanță la data de 18 martie 2014.
La termenul de judecată din 2 aprilie 2014 au fost administrate probele cu interogatoriile părților.
La termenul de judecată din 16 aprilie 2014 pârâtul și-a completat cererea reconvențională în sensul că solicită să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare și pentru suprafața de 1100 m.p din în T 35/1, P 62/1, cu vecinii: N – Iordachita T., E – De, S - B. St. T., V – De.
Pârâtul a menționat că această suprafață a fost trecută în chitanță fără a fi individualizată cu vecinătățile și dintr-o eroare nu a fost trecută în cererea reconvențională inițială.
Prin sentința civilă nr. 923/_ Judecătoria Roșiori de Vede a admis acțiunea având ca obiect revendicare imobiliară, formulată de reclamanta B. N., în contradictoriu cu pârâtul C. I. ; a obligat pe pârât să lase în deplină proprietate și pașnică folosinței reclamantei următoarele suprafețe de teren: 1000 m.p. în T 35, P 77, cu vecinii: N – De, E – B. I., S – De, V – P. M.; 7600 m.p. în T35/1, P 62, cu vecinii: N – B. St. T., E – De, S – Neatu D. I., V – De și 1100 m.p. în T 35/1, P 62/1, cu vecinii: N – Iordachita T., E – De, S- B. St. T., V – De, terenuri situate în extravilanul comunei Călmățuiu de Sus, conform titlului de proprietate nr._/24.10.2002 ; a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul C. I., având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic, așa cum a fost completată la data de 16 aprilie 2014, ca nefondată ; a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, pe numele B. ST. T., Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate, a eliberat titlul de proprietate nr._/07.10.2010 prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 4,7300 ha, situată pe raza comunei Călmățuiu de Sus, județul Teleorman.
Prin sentința civilă nr. 1657/05.07.2012 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede (hotărâre definitivă și irevocabilă) a fost admisă acțiunea, având ca obiect succesiune, formulată de reclamanta B. N., în contradictoriu cu pârâții B. A. și M. A., așa cum a fost completată. S-a constatat deschisă succesiunea defunctului B. M., decedat la 5 mai 2010 cu ultimul domiciliu în Roșiorii de Vede, de pe urma căruia a rămas ca moștenitor legal B. N., în calitate de soție supraviețuitoare. S-a constatat că pârâții B. A. și M. A. – fii sunt străini de succesiune prin neacceptare. S-a stabilit că în masa succesorală a defunctului au rămas cota de ½ din apartamentul situat în Roșiorii de Vede, .. 208, .; suprafața de 4,5827 ha teren extravilan situat în ., județul Teleorman, moștenită de la autorul B. St. T. și individualizată în titlul de proprietate nr._/24.10.2002 emis pe numele autorului; suprafața de 4,9000 ha teren extravilan situat în ., moștenită de la același autor și individualizată în titlul de proprietate nr._/23.04.2002 emis pe numele B. St. T.. A fost atribuită în natură reclamantei întreaga masă succesorală, ca unică moștenitoare.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 326 din 17 octombrie 2003 eliberat de BNP T. M., de pe urma defunctului B. St. T. a rămas ca unic moștenitor în calitate de fiu – B. M., soțul reclamantei din prezenta cauză . Atribuindu-se în natură întreaga masă succesorală, reclamantei i s-au atribuit și cele trei terenuri - 1000 m.p., 7600 m.p. și 1100 m.p., înscrise în titlul de proprietate nr._/24.10.2002, dobândind calitatea de proprietar prin moștenire.
Pârâtul a opus reclamantei un înscris sub semnătură privată, intitulat „chitanță”, solicitând pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare – cumpărare pentru cele trei terenuri.
Prin acest înscris, defunctul B. T. se obliga să vândă pârâtului terenurile, însă în fața instanței pârâtul a recunoscut (încheierea din 2 aprilie 2014) că defunctul - proprietar al terenului, conform titlului de proprietate – nu a semnat înscrisul, ci fiul său, B. M..
Prima instanță a reținut că, pentru a putea pronunța o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare – cumpărare trebuie ca toate condițiile de validitate ale unui asemenea act juridic să fie îndeplinite, una din condițiile esențiale ale validității contractului fiind consimțământul.
În situația în care pârâtul (promitent cumpărător) a arătat că proprietarul terenului (promitentul – vânzător) nu a semnat promisiunea de vânzare-cumpărare, ci fiul său, deși acesta din urmă nu avea nici o calitate în raportul juridic, instanța nu a reținut că B. T. și-ar fi exprimat un consimțământ neviciat la încheierea antecontractului.
Astfel, a reținut că, în lipsa unui mandat pe care ar fi putut să îl dea B. T. fiul său, B. M., pentru a vinde respectivele terenuri, semnătura acestuia din urmă, existentă pe înscris, nu produce consecințe juridice în ceea ce privește promisiunea de vânzare – cumpărare.
Cu referire la acțiunea în revendicare imobiliară formulată de reclamantă, aceasta a apreciat-o ca fiind întemeiată atâta vreme cât dreptul său de proprietate este recunoscut printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, dar ca proprietar nu se bucură și de posesia terenurilor, acestea fiind în prezent lucrate de pârâtul neproprietar, așa încât, în conformitate cu dispozițiile art. 563 Cod civil conform cărora proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor., a admis acțiunea .
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal, apelantul – pârât C. I., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, cu consecința admiterii cererii reconvenționale .
Criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie a invocat următoarele motive:
În mod greșit instanța de fond, a respins cererea reconvențională, în condițiile în care a dovedit că terenurile au fost în posesia sa din anul 2002 până în anul 2012 când reclamanta a devenit moștenitoare și cunoștea situația juridică a terenurilor.
A mai arătat că a plătit prețul și a fost cumpărător de bună credință, lucrând terenul 10 ani.
În drept cererea de apel a fost întemeiată pe dispozițiile art. 282, și urm. C.
Prin întâmpinarea formulată intimata reclamantă a solicitat respingerea apelului declarat.
În cursul cercetării judecătorești a apelului nu au fost administrate probe noi.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor invocate și în conformitate cu dispozițiile art.479 alin.1 Cod procedură civilă, Tribunalul constată apelul nefondat pentru următoarele considerente:
Motivul de apel prin care se critică soluția instanței de fond pe considerentul că, prima instanță, în mod greșit a respins cererea reconvențională și astfel nu a pronunțat o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare – cumpărare pentru suprafețele de teren cuprinse în înscrisul sub semnătură privată intitulat chitanță, se constată nefundat.
Astfel, având în vedere că antecontractul supus judecății a fost încheiat la_ , raporturilor juridice încheiate în temeiul acestuia între părți, le sunt aplicabile dispozițiile vechiului cod civil – 1864 .
Promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare este un antecontract prin care părțile se obligă să încheie în viitor, la prețul stabilit, un contract de vânzare cumpărare.
Astfel, promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare este un contract care dă naștere unor drepturi de creanță și obligații reciproce în favoarea beneficiarilor promisiunii, proprietarul bunului având obligația de a se prezenta în vederea autentificării actului juridic încheiat. Fiind un contract trebuie să îndeplinească toate condițiile de validitate prevăzute de art. art.969 CC: consimțământul valabil exprimat al părților, capacitate deplină de exercițiu, obiect determinat și cauză licită.
Dacă promitentul vânzător nu-și respectă obligația asumată de a se prezenta în vederea încheierii în mod valabil a actului juridic atunci beneficiarul promisiunii are posibilitatea ca, în situația în care bunul se mai află în patrimoniul vânzătorului și nu există alte impedimente legale, să solicite, în lumina principiului executării în natură a obligațiilor și reparării în natura pagubelor, să se pronunțe în baza art. 1073 – 1075 C.civ., o hotărâre judecătorească care să țină loc de contract.
În concluzie, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare este o cerere în principiu, admisibilă, în condițiile textelor de lege menționate, instanța judecătorească având posibilitatea ca, prin suplinirea consimțământului părților care și-au asumat obligații de a face izvorâte dintr-un antecontract, să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Pentru pronunțarea unei hotărâri judecătorești care sa tina loc de contract de vânzare-cumpărare, trebuie să existe încheiată între părți o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, care, ca orice contract trebuie să îndeplinească toate condițiile de valabilitate impuse de art. 969 Cod civil cu privire la capacitatea de a contracta, consimțământul părților, un obiect determinat si licit si o cauză licită si morală.
Cu privire la actul juridic încheiate între părți la data de_ , instanța constată că acesta are natura unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare care nu a avut ca efect transmiterea in patrimoniul reclamantului a dreptului de proprietate asupra bunului imobil ce face obiectul prezentei cauze, actul juridic respectiv dând însă naștere in sarcina părților unei obligații de a face, constând în obligația de a transmite în viitor proprietatea, prin încheierea contractului promis în forma autentică necesară pentru validitatea transmiterii proprietății, oricare dintre părți putând cere încheierea contractului.
Sub aspectul condițiilor de valabilitate impuse de art. 969 CC, corect a reținut prima instanță lipsa consimțământului promitentului vânzător B. T. la încheierea promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare, prin probatoriile administrate, martori, interogatorii, promitentul cumpărător recunoscând că promisiunea bilaterală a fost semnată de fiul acestuia., B. M..
Neexistând un mandat dat fiului de către tatăl său, pentru a vinde terenurile respective, corect a reținut prima instanță lisa consimțământului la încheierea promisiunii bilaterale, și astfel a apreciat că nu sunt întrunite condițiile pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare.
Cu aceste considerentele, Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât C. I..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-pârât C. I., cu domiciliul în ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 923 din 30 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede, în contradictoriu cu intimata-reclamantă B. N., cu domiciliul în Roșiori de Vede, .. 208,., județ Teleorman
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.10.2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
A. L. N. V. M. Ț. N.
Red.și thred.VM
13.11.2014/4 ex.
d.f._
j.f. P. M. M.
Judecătoria Roșiori de Vede
. data de
.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 899/2014.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 711/2014.... → |
|---|
