Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 1144/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1144/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 21-10-2015 în dosarul nr. 1144/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1144
APEL
Ședința publică de la 21 octombrie 2015
Tribunalul compus din:
Tribunalul compus din:
Președinte – C. Doinița
Judecător - D. M. Nuți
Grefier - T. S.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanta-reclamantă . cu sediul procesual ales la Cabinet de Avocatură A. I. din București, sector 1, Calea Floreasca, nr.39, . civile nr. 507 din 25 martie 2015 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu intimatul-pârât P. G. cu domiciliul în comuna Crîngeni, . Teleorman, având ca obiect – cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-pârât P. G., lipsind apelanta-reclamantă ..
Procedura de citare este îndeplinită.
Apelul este timbrat cu suma de 100 lei – taxă judiciară de timbru achitată potrivit ordinului de plată nr. 57/28.01.2015.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că apelanta reclamantă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Verificându-și competența materială, generală și teritorială, în conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 482 Cod procedură civilă, Tribunalul, constată că este legal investit în soluționarea cauzei de față.
In temeiul dispozițiilor art. 219 raportat la art. 482 Cod procedură civilă, s-a procedat la verificarea identității părților, constatându-se că s-a prezentat intimatul-pârât P. G., legitimat cu C.I., CNP:_.
Intimatul-pârât P. G., declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Potrivit art. 238 rap. la art. 482 Cod procedură civilă, estimează durata de soluționare a cauzei la o zi, fără să se ia în calcul și perioada de timp trecută în procedura prealabilă. Luând act că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată terminată cercetarea judecătorească și deschide dezbaterile asupra fondului, acordând cuvântul părții prezente.
Având cuvântul, intimatul-pârât P. G. solicită respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 507 din 25 martie 2015 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede.
Tribunalul, închidere dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului formulat.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin formularul de cerere cu valoare redusă înregistrat pe rolul Judecătoriei Roșiori de Vede sub nr. 3454/292 din 9 octombrie 2013, reclamanta COFACE ROMÂNIA Credit Management Services SRL, în calitate de mandatară a ., l-a chemat în judecată pe pârâtul P. G., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat la plata sumei de 1.282,82 lei reprezentând contravaloare energie electrică, 61,31 lei penalități energie, 132,28 lei taxa de debranșare și 6,08 lei penalități taxă debranșare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, societatea reclamantă a arătat că a furnizat pârâtului energie electrică pentru a cărei contravaloare au fost facturate mai multe facturi fiscale.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1025-1032 din Noul cod de procedură civilă.
Reclamanta a depus la dosar un set de înscrisuri ( f. 8-26 dosar).
În temeiul art. 1029 alin.3 Noul Cod de procedură civilă, la data de 10 octombrie 2013, a fost comunicat pârâtului formularul de răspuns, însoțit de copia formularului de cerere și copii de pe înscrisurile depuse de reclamant, urmând ca în termen de 30 de zile de la comunicare, acesta să depună la dosar formularul de răspuns completat corespunzător, ori să răspundă prin orice alt mijloc, însoțit și de înscrisurile de care înțelege să se folosească în cauză. Pârâtul nu s-a conformat disp. art. 1029 alin.4 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 724 din 09 decembrie 2013, instanța a admis în parte cererea și a obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 1.282,82 lei reprezentând c/val. energie electrică și 132,28 lei reprezentând taxă debranșare.
A respins, ca neîntemeiată, cererea pentru obligarea pârâtului la plata sumelor de 61,31 lei penalități energie și 6,08 lei penalități taxă debranșare și a obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 50 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva hotărârii pronunțate pârâtul a formulat apel, astfel că prin decizia civilă nr. 7 din 14 ianuarie 2015, Tribunalul Teleorman a admis apelul, a anulat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a se pronunța în acest sens, tribunalul a reținut că pârâtul nu a fost corect citat și că imobilul din Roșiorii de Vede a fost înstrăinat în baza contractului de vânzare – cumpărare autentificat la nr. 851/03.08.2012, anterior introducerii acțiunii, act pe care l-a depus a dosar în apel.
Cauza a revenit spre soluționare la Judecătoria Roșiorii de Vede, repartizată aleatoriu după ce judecătorul care a pronunțat sentința s-a abținut.
Prin Sentința civilă nr. 507 pronunțată la data de 25.03.2015, Judecătoria Roșiori de Vede a respins ca nefondată formulată de reclamanta S.C. C. V. SA prin Mandatar COFACE ROMÂNIA Credit Management Services SRL în contradictoriu cu pârâtul P. G..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că între cele două părți s-au derulat raporturi juridice de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici, raporturi în temeiul cărora reclamanta i-a furnizat pârâtului energie electrică la locul de consum, respectiv imobilul situat în Roșiorii de Vede, ., județul Teleorman, iar acesta din urmă avea obligația să achite contravaloarea energiei electrice, în valoare de 1.282,82 lei, evidențiată în „fișa de cont” emisă la data de 02.09..2013.
Pentru atestarea obligației de plată de către pârât, reclamanta a emis facturile depuse în copie la filele 15-26 din dosar, pentru suma menționată de 1.282,82 lei c/val. energie electrică și 132,28 lei reprezentând taxă debranșare, comunicate debitorului cu ajutorul operatorului național unic din domeniul serviciilor poștale.
Instanța de fond a reținut că la data de 03 august 2012, prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat la nr. 851 la BNP T. M. din Roșiorii de Vede, pârâtul a vândut imobilul pentru care s-a furnizat energia electrică, nu s-a prezentat la prima judecată, întrucât a fost greșit citat, locuind în fapt la o altă adresă, a depus contractul de vânzare – cumpărare la dosar în faza apelului.
Se reține astfel că relațiile dintre părți s-au derulat până la momentul vânzării imobilului, iar suma pretinsă de către reclamantă cu titlu de pretenții este datorată pentru o perioadă ulterioară vânzării.
În consecință, instanța de fond a apreciat că în speță nu sunt întrunite dispozițiilor art. 54 din Legea nr. 13/2007, privind energia electrică, pârâtul nu mai are calitatea de consumator și nu mai poate fi obligat să plătească contravaloare energiei consumate la locul imobilului vândut unei alte persoane.
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen legal apel reclamanta, solicitând admiterea apelului cu consecința admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivare, a arătat că, instanța de fond ar fi trebuit să constate că între aceasta și pârât s-a derulat un contract de furnizare a energiei electrice, raport în temeiul căruia a furnizat energie electrică pârâtului iar acesta avea obligația să achite contravaloarea energiei în maxim 10 zile de la înregistrarea facturilor la consumator conform dispozițiilor contractuale.
A mai arătat că pârâtului îi incumba obligația de a comunica subscrisei schimbarea titularului dreptului de proprietate cu privire la locul de consum conform art.87 lit. f din Regulament.
Sub nicio formă nu poate fi primită susținerea pârâtului conform căruia după vânzarea imobilului cumpărătorii trebuiau să încheie contractul de furnizare a energiei pe numele acestora.
Din cauza faptului că pârâtul nu a depus solicitare scrisă de reziliere a contractului în momentul încetării contractului de închiriere iar actualul proprietar nu a depus o solicitare de preluare a lui, contractul a rămas în vigoare fiind emise facturi conform prevederilor legale.
S-a mai arătat că, în aplicarea dispozițiilor art. 6 din Legea 82/1991, factura fiscală este un document justificativ care stă la baza înregistrărilor în contabilitatea furnizorului, fiind un mijloc de probă cu privire la operațiunea facturată și existența unui contract comercial consensual pentru care părțile nu au confecționat nici un instrument, așa cum a statuat Î.C.C.J. – Secția comercială prin decizia nr. 1017/26.03. 2009 .
Cât privește capătul de cerere referitor la penalități apreciază că în cauză culpa debitorului se prezumă prin simplul fapt al neexecutării obligației de plată a contravalorii energiei electrice neachitate la scadență.
A mai arătat că, temeiul legal în baza căruia se solicită debranșarea / rebranșarea și taxa aferentă acesteia este art. 11 din contractul de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici, care prevede că neachitarea contravalorii facturii de către consumator în termen de 7 zile calendaristice de la data înștiințării de plată atrage după sine: a) perceperea de penalități de 0,2 % pentru fiecare zi de întârziere, b) întreruperea furnizării energiei electrice cu un preaviz de 3 zile lucrătoare, după cea de-a 30 a zi calendaristică de percepere a penalităților …”.
Potrivit art. 200 pct. 5 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice „ cheltuielile furnizorului / operatorului de rețea, pentru deconectarea și reconectarea la rețea a consumatorului vor fi suportate de consumator.”
Astfel, pârâtul a fost legal debranșat având în vedere că i s-a comunicat preavizul prin care i s-a adus la cunoștință faptul că în cazul neachitării facturilor se va dispune debranșarea.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 466 și următoarele Cod procedură civilă și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Verificând în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de prima instanță, tribunalul, va respinge apelul declarat de apelanta-reclamanta ., pentru considerentele care vor succede.
Cu titlu preliminar, Tribunalul constată că, deși corectă pe fond soluția de respingere a cererii de chemare în judecată formulată de apelanta-reclamantă, motivarea instanței de fond nu poate fi primită.
Astfel, în cauză, apelanta-reclamantă a susținut că i-a furnizat intimatului-pârât, energie electrică la locul de consum - imobilul situat în Roșiorii de Vede, ., jud. Teleorman, pentru energia consumată fiind întocmite mai multe facturi fiscale, necontestate conform art. 156 din Regulament, a căror neachitare a determinat debranșarea acestuia și perceperea unui comision corespunzător debranșării.
Potrivit art. 33 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice aprobat prin HG nr. 1007/2004, ,,Furnizarea energiei electrice se face numai pe bază de contract de furnizare încheiat de un furnizor cu consumatorul”, iar conform art. 36 alin.1 din același act normativ, ,,Conținutul contractului de furnizare a energiei electrice se convine între părțile contractante, cu respectarea prevederilor prezentului regulament și trebuie să cuprindă cel puțin clauzele din contractele-cadru aprobate de autoritatea competentă”.
Din examinarea acestor dispoziții legale rezultă fără echivoc că între părți trebuie să existe un contract încheiat în formă scrisă, care trebuie să cuprindă cel puțin clauzele din contractul cadru.
Analizând înscrisurile depuse de apelanta-reclamantă, Tribunalul constată că aceasta nu a depus contractul de furnizare a energiei electrice ale cărui clauze contractuale le invocă și în cuprinsul cererii de apel, astfel că, în lipsa acestuia, instanța nu poate să determine în mod obiectiv forma pe care a îmbrăcat-o acordul de voință al părților, inclusiv sub aspectul obligațiilor de plată a penalităților pentru neexecutarea sau executarea cu întârziere a obligațiilor asumate prin contract, precum și sub aspectul sancțiunilor și condițiilor în care acestea pot interveni.
Nici facturile emise pe numele pârâtului-intimat nu au nicio forță probantă în ceea ce privește dovedirea existenței unui contract între părți, în condițiile în care aceste înscrisuri au fost emise în mod unilateral de apelanta - reclamantă și nu au fost semnate sau însușite în vreun fel de intimatul-pârât, de esența înscrisului sub semnătură privată fiind existența semnăturii părților de la care emană.
Prin urmare, motivarea apelului sub aspectul existenței obligației de plată nu poate fi primită, întrucât aceste mențiuni trebuie să fi fost însușite anterior de partea care se obligă prin semnarea contractului, aceasta fiind de esența libertății de voință, principiu în materia contractuală.
Apelanta, atât prin cererea de chemare în judecată, cât și prin cererea de apel, dorește obținerea de beneficii juridice, în lipsa oricăror mijloace de probe legale, pertinente și concludente și care să permită instanței să-și formeze o convingere legitimă cu privire la temeinicia pretențiilor afirmate.
Fiind vorba de un contract, dovada efectelor acestuia trebuie să fie făcută cu înscrisuri care să nu permită adoptarea de soluții neconforme realității contractuale, consecință a acordului de voință al părților.
Întrucât probele dosarului relevă inexistența contractului de care se prevalează apelanta-reclamantă, se apreciază că în cauză nu i se poate imputa intimatului-pârât nerespectarea obligației prevăzute de art.87 lit. f din Regulament ce vizează comunicarea în scris furnizorului a oricărei modificări a elementelor care au stat la baza încheierii contractului de furnizare.
În condițiile în care în cauză nu s-a făcut dovada că intimatul-pârât este titularul unui contract de furnizare a energiei electrice, acesta nu avea nici obligația de a comunica apelantei-reclamante înstrăinarea imobilului deținut sau de a face dovada achitării la zi a facturilor de energie la data întocmirii formelor de înstrăinare pentru a solicita rezilierea contractului.
Față de considerentele expuse care vor substitui motivarea primei instanțe, Tribunalul va respinge în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, apelul declarat de apelanta-reclamanta .. ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă . cu sediul procesual ales la Cabinet de Avocatură A. I. din București, sector 1, Calea Floreasca, nr.39, . civile nr. 507 din 25 martie 2015 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu intimatul-pârât, P. G. cu domiciliul în comuna Crîngeni, . Teleorman.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 octombrie 2015.
Președinte,Judecător,Grefier,
C. Doinița D. M. NuțiTatu S.
Red.thred. DMN
4.ex./20.11.2015
D.f._
J.f. I. D. V.
Judecătoria Roșiorii de Vede
. .2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1138/2015. Tribunalul TELEORMAN | Pretenţii. Decizia nr. 1153/2015. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
