Pretenţii. Decizia nr. 1138/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1138/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 21-10-2015 în dosarul nr. 1138/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1138
APEL
Ședința publică de la 21 octombrie 2015
Tribunalul compus din:
Tribunalul compus din:
Președinte – C. Doinița
Judecător - D. M. Nuți
Grefier - T. S.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanta-pârâtă S.C. O. Vienna Insurance Group S.A. – prin Sucursala O., cu sediul în Slatina, ., județul O., împotriva sentinței civile nr. 964 din 26 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimata-reclamantă N. V. D., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Tribunalul Teleorman, din A., .. 53, județul Teleorman și intimatul-pârât A. A. P., cu domiciliul în A., ., județul Teleorman, având ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este îndeplinită.
Apelul este timbrat cu suma de 90 lei – taxă judiciară de timbru achitată potrivit ordinului de plată nr._/25.09.2015.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că, în procedura de regularizare a dosarului, intimatul-pârât A. A. P. a formulat întâmpinare, iar apărătorul acestuia, avocat B. I., a solicitat prin cererea înregistrată la data de 21.10.2015, acordarea unui nou termen de judecată, pentru imposibilitate de prezentare, aflându-se la această dată în susținerea altor cauze, atât la Tribunalul București – Secția Penală, cât și la Înalta Curte de Casație și Justiție.
De asemenea, se referă că apelanta-pârâtă S.C. O. Vienna Insurance Group S.A., a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Verificându-și competența materială, generală și teritorială, în conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 482 Cod procedură civilă, Tribunalul, constată că este legal investit în soluționarea cauzei de față.
Respinge cererea formulată de avocat B. I., apărătorul ales al intimatul-pârât A. A. P., având in vedere că nu este însoțită de înscrisuri care să justifice că are de susținut alte cauze pe rolul instanțelor menționate.
Potrivit art. 238 rap. la art. 482 Cod procedură civilă, Tribunalul, estimează durata de soluționare a cauzei la o zi, fără să se ia în calcul și perioada de timp trecută în procedura prealabilă.
Având în vedere solicitarea apelantei-pârâte S.C. O. Vienna Insurance Group S.A., de judecare în lipsă și actele îndeplinite în procedura de regularizare, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului formulat.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei A. sub nr._ la data 10.03.2014, reclamanta N. V. D. a chemat în judecată pe pârâta S.C O. Vienna Insurance Group S.A. și în subsidiar pe pârâtul A. A. P. solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să îi oblige la plata sumei de 2 492,55 lei cu titlu de despăgubiri. De asemenea, reclamanta a solicitat și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat în esență că la data de 31.01.2014 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe . localitatea A., iar din partea laterală, de pe un podeț, a apărut autoturismul pârâtului A. A., marca Dacia cu numărul de înmatriculare_, și care fără a se asigura și fără a da prioritate, a intrat în coliziune cu autoturismul acesteia, cauzându-i avarii în partea din față prin distrugerea barei. Arată că ulterior accidentului, a întocmit cu pârâtul o constatare amiabilă, pe baza căreia acesta din urmă a solicitat societății de asigurare S.C O. Vienna Insurance Group S.A., la care era asigurat, să-i plătească contravaloarea reparației în sumă totală de 2492,55 lei. Mai precizează că la data de 12.02.2014, pârâta i-a comunicat prin adresă că în urma analizării planșelor foto și a dinamicii accidentului nu există legătură de cauzalitate între avariile prezente la cele două autoturisme.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1357 și urm C.Civ. și dispozițiile legii 136/1995.
În dovedire, a solicitat proba testimonială cu martora D. D. D. și proba cu înscrisuri, depunând în acest sens: certificatul de înmatriculare (f.8), notificare din data de 24.02.2014 (f.9), constatare amiabilă (f.13), notă de constatare (f.14), deviz lucrări (f.15), adresă pârâtă din data de 04.03.2014 (f.16)
Prin întâmpinare (f.21), pârâta S.C O. Vienna Insurance Group S.A a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că din analiza declarațiilor din dosarul de daună, a fotografiilor autoturismelor și a dinamicii accidentului s-a concluzionat că nu există legătura de cauzalitate între avariile prezente la cele două autoturisme, drept pentru care a respins cererea de despăgubire formulată. De asemenea, arată că potrivit dispozițiilor art. 45 alin. 3 din Ordinul 14/2011 al CSA, în cazul în care nu se pot trage concluzii cu privire la îndeplinirea tuturor condițiilor de răspundere delictuală, despăgubirile se pot stabili doar prin hotărâre judecătorească.
În drept, au fost invocate dispozițiile Ordinului nr. 14/2011.
În dovedire, a fost solicitată încuviințarea probelor cu expertiză tehnică de specialitate și înscrisuri, sens în care s-a depus dosarul de daună (f.23-f. 50)
În susținerea întâmpinării s-a depus la dosar cererea de despăgubire formulată de G. M. (f. 20) și Ordinul emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor nr. 113.133 din 28.11.2006 (f. 21-22).
Prin întâmpinare (f.71), pârâtul A. A. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia, arătând că potrivit art. 50 din legea 135/1996, despăgubirea se acordă de către asigurător, nu este de vină că societatea de asigurări a respins cererea de despăgubire a reclamantului, iar pe cale de consecință în persoana sa nu sunt îndeplinite condițiile atragerii răspunderii patrimoniale.
În dovedire, a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei.
La termenul de judecată din data de 08.09.2014 instanța a admis excepția tardivității întâmpinării formulate de către pârât și a constatat decăderea acestuia din dreptul de a solicita probe și de a invoca excepții procesuale, în afară de cele de ordine publică, precum și a încuviințat pentru reclamantă și pentru pârâtă proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martora D. D., prorogând discutarea încuviințării probei cu expertiză tehnică de specialitate.
La termenul din data de 03.11.2014, a pus în discuție excepția calității procesuale pasive invocată de către pârât, pe care a unit-o cu fondul cauzei, a fost audiată martora D. D., a cărei declarație se află atașată la dosar la fila 84 și a încuviințat proba cu expertiză tehnică de specialitate, raportul de expertiză fiind atașat la fila 102.
Prin Sentința civilă nr.964 pronunțată la data de 26.02.2015, Judecătoria A. a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtul A. A. P. ca neîntemeiată, a admis cererea având ca obiect pretenții formulată de reclamanta N. V. D. în contradictoriu cu pârâții S.C. O. Vienna Insurance Group S.A. – prin Sucursala O. și A. A. P., a obligat pârâta S.C. O. Vienna Insurance Group S.A. la plata către reclamantă a sumei de 2 492,55 lei cu titlu de despăgubiri, a respins cererea formulată de reclamantă împotriva pârâtului A. A. P. ca rămasă fără obiect și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 180 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 31.01.2014, orele 16.00, reclamanta N. V. a staționat autoturismul marca Ford Focus cu numărul de înmatriculare_ pe . localitatea A., în dreptul imobilului cu nr. 170 B la Carnageria Grivița. La aproximativ 2 minute, pârâtul A. A., în efectuarea manevrei de ieșire cu spatele a autoturismului marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, de pe un podeț, a acroșat cu bara din spate autovehicul reclamantei în partea din față, rezultând avarierea barei din față și a farului din partea stângă. Aceste aspecte reies atât din declarațiile celor doi conducători auto date la societatea de asigurare S.C. Ominiasig Group Insurance Vienna S.A. cu ocazia avizării daunei, cât și din declarațiile martorei D. D., date la societatea pârâtă și în fața instanței (f.84).
Ulterior momentului coliziunii, cei doi conducători auto au încheiat nota de constatare amiabilă de la fila 13, prin care părțile au indicat zonele de avarii și punctele inițiale de impact pentru cele două autovehicule implicate în accident, au efectuat schița accidentului, iar pârâtul A. A. a prezentat polița de asigurare obligatorie RCA de răspundere civilă pentru pagubele produse terților, valabilă la acel moment, respectiv ./22/P22/HI nr._ încheiată la pârâta S.C. O. Vienna Insurance Group S.A. (f.43).
Pe baza acestei constatări amiabile și a avizării de daună, pârâta a deschis la data de 03.02.2014 dosarul de daună numărul RA47/TR/_ și a procedat la constatarea avariilor și la întocmirea Documentului de intrare în reparații (f.14), iar la aproximativ o săptămână a procedat și la efectuarea unor fotografii ale celor două autovehicule.
La data de 06.02.2014, pârâta S.C. O. Vienna Insurance Group S.A. a transmis către S.C. Plus Auto .., service autorizat, acceptul de intrare în reparații a autovehiculului reclamantei pentru suma de 2514,61 lei. Ulterior, la data de 11.02.2014, s-a emis Nota de fundamentare privind dosarul de daună întocmit (f.49) prin care s-a menționat că întreaga sumă de bani ce reprezintă contravaloarea reparațiilor se respinge la plată, în baza art. 45 alin. 3 din Ordinul nr. 14/2011 și cu motivarea ca fiind existente „ diferențe de înălțime între auto păgubit și auto vinovat”. Ca urmare a acestei note, pârâta a transmis către reclamantă notificarea nr. D39846/12.02.2014 (f.27) prin care a informat de respingerea la plată a contravalorii reparațiilor, notificare ce a stat la baza promovării prezentei acțiuni.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului A. A., invocată de către acesta prin întâmpinare, instanța de fond a respins-o având în vedere situația de fapt expusă anterior și rezultată din ansamblul probatoriului administrat în cauză, precum și temeiul de drept invocat prin prezenta cerere de chemare în judecată, respectiv răspunderea civilă delictuală, instanța va respinge excepția procesuală invocată, pentru următoarele considerente.
Instanța de fond a constatat incidente prevederile art. 36 C.p.civ. „Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond”.
Prin urmare, față de aceste dispoziții legale, precum și situația de fapt menționată anterior și generată de acțiunea pârâtului de a acroșa autovehiculul reclamantei, care are calitatea de autor al presupusei fapte ilicite, instanța de fond a constatat că părțile, astfel cum au ele identificate prin cererea introductivă de către reclamantă, au calitate procesuală activă.
Cu privire la motivul invocat de pârât și care stă la baza invocării acestei excepții, prima instanță a reținut că acesta se încadrează în ipoteza a doua a textului de lege menționat, respectiv fondul cauzei și nu calitatea procesuală activă, din moment ce, premergător stabilirii în sarcina cui revine achitarea contravalorii prejudiciului creat reclamantei, trebuie analizată și îndeplinirea celorlalte condiții de atragere a răspunderii civile delictuale în persoana pârâtului, și nu în persoana pârâtei S.C. O. Vienna Insurance Group S.A..
Cu privire la fondul cauzei, instanța de fond a avut în vedere prevederile legale incidente care stipulează condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a fi incidentă răspunderea civilă delictuală.
Potrivit art. 1357 Cod civil, „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare”. Din aceste dispoziții legale reies condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, acestea fiind: existența unui prejudiciu; existența unei fapte ilicite; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
În ceea ce privește existența faptei ilicite, instanța de fond a constatat că această condiție este îndeplinită, nefiind contestată nici de pârât prin întâmpinare și reieșind cu certitudine atât din declarațiile părților data cu ocazia încheierii constatării amiabile, schițele efectuate cu privire la accident, declarațiile martorei oculare D. D. date atât ulterior impactului, cât și în fața instanței, precum și din concluziile expertizei efectuate în cauză referitoare la dinamica accidentului (f.108).
Acțiunea ilicită a pârâtului A. A. a constat în efectuarea manevrelor de plecare de pe loc și dat cu spatele, acroșând cu colțul din dreapta al barei de protecție spate autovehiculul reclamantei în colțul stâng al barei de protecție față.
Prejudiciul creat reclamantei prin acțiunea păgubitoare a pârâtului constă în contravaloarea reparațiilor autovehiculului reclamantei și se ridică la cuantumul de 2 514,61 lei cu T.V.A., așa cum reiese din raportul de expertiză aflat la dosarul cauzei (f.114), instanța apreciind și această condiție ca fiind îndeplinită.
Referitor la existența unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs, instanța constată că aceasta există pentru următoarele considerente. Așa cum reiese din concluziile raportului de expertiză de la capitolul IV (f.110), reiese că „posibilitatea producerii efective a unui impact între cele două autovehicule între cele două autovehicule, ca și complementaritatea avariilor suferite de acestea pot fi stabilite, în care nu a fost efectuată o cercetare la fața locului, imediat după producerea evenimentului, doar prin compararea avariilor autovehiculelor, din punct de vedere al mecanismului de producere, al întinderii și al adâncimii deformațiilor, dar și din punct de vedere al înălțimii acestor avarii față de calea de rulare”.
Față de aceste aspecte din înscrisurile ce constituie dosarul de daună întocmit de către pârâtă și fotografiile efectuate de aceasta a reieșit că nu există legătură de cauzalitate între avariile celor două autovehicule întrucât există diferențe de înălțime între acestea.
Totodată, instanța de fond a reținut că din concluziile expertizei nu reiese cu certitudine o legătură de cauzalitate, dar că există o probabilitate ca aceasta să existe. Instanța apreciază că această din urmă concluzie este cea corectă având în vedere în primul rând din complementaritatea avariilor celor autovehicule față de dinamica accidentului, respectiv avaria identificată pe colțul din dreapta al barei de protecție spate a autoturismului Dacia L. și avaria identificată pe colțul din stânga al barei de protecție față a autovehiculul Ford Focus.
Diferențele de înălțime existente între aceste două avarii sunt cauza, astfel cum reiese și din raportul de expertiză, a deficiențelor sau erorilor măsurătorilor de către inspectorul de daună, respectiv efectuarea fotografiilor celor două autovehicule la aproximativ o săptămână de la data accidentului și fără solicitarea părților de a prezenta autovehiculele la locul producerii impactului.
Totodată, instanța de fond a avut în vedere că, deși expertul desemnat în cauză a constatat aceleași diferențe de înălțimi, ulterior remedierii acestor posibile erori la măsurare a inspectorului de daune, prin efectuarea lor în poziția declarată de impact, refăcută la locul accidentului, acest aspect nu este de natură a duce la concluzia unei necorespondențe între avariile produse, din moment ce condițiile căii de rulare din momentul efectuării noilor fotografii la data de 08.01.2015 nu erau identice cu cele din momentul accidentului de la data de 31.01.2014.
Acest fapt este reliefat și de către expert la fila 113 din raportul întocmit, care arată că la data refacerii impcatului, respectiv data de 08.01.2015, pe calea de rulare a străzii N.-V. se afla gheață, iar pe baza probelor administrate în dosar nu se poate stabili cu certitudine dacă la data producerii efective a accidentul condițiile căii de rulare erau aceleași, mai exact dacă era acoperit cu un strat identic de gheață, dacă era curat sau dacă pe acesta se afla un strat consistent de zăpadă bătătorită sau frământată.
Cu toate acestea, un indiciu cu privire la diferențele căii de rulare la cele două date diferite reiese din declarația martorei D. D., dată în fața instanței de judecată, potrivit căreia „reclamanta a parcat la distanță foarte mică de troienele de zăpadă care se aflau pe marginea carosabilului”.
Prin urmare, instanța de fond a constatat că din cauza unor astfel de condiții diferite raportate la condițiile meteorologice existente la cele două date diferite, precum și a omisiunii inspectorului de daune de a efectua fotografiile imediat după producerea accidentului, la momentul impactului, expertul desemnat în cauză nu a putut specifica cu certitudine existența legăturii de cauzalitate între avarii.
Însă, coroborând toate aceste expuse, instanța de fond a constatat că datorită corespondenței dntre avariile produse sub aspectul locului în care aceastea s-au situat ca urmare a dinamicii accidentului, precum și a faptului că a rezultat cu certitudine o diferență a condițiilor a căii de rulare pe de-o parte la datele la care s-au efectuat măsurătorile, iar pe de altă parte la data accidentului, legătura de cauzalitate între fapta ilicită a pârâtului și prejudiciul creat reclamantei constând în contravalorea reparțiilor autoturismului este îndeplinită.
În ceea ce privește culpa pârâtului, instanța de fond a reținut că, pentru ca răspunderea civilă a celui care a cauzat prejudiciul să fie angajată nu este de ajuns să fi existat o faptă ilicită aflată în raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesar ca această faptă să fie imputabilă autorului ei.
Răspunderea civilă delictuală operează, în principiu, pentru cea mai ușoară culpă, iar obligația de reparare a prejudiciului este integrală, indiferent de gravitatea vinovăției.
Din analiza probatoriului administrat, instanța de fond a constatat că nu se poate reține existența unor cauze obiective, independente de voința pârâtului care să justifice faptul acroșării autoturismului aparținând reclamantei și care să înlăture reținerea îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale a acesteia sub aspectul culpei.
Aplicând un criteriu obiectiv de apreciere a culpei, al omului normal, avizat, prudent, precum și elemente subiective, cum ar fi calitățile și pregătirea subiectului activ, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, instanța reține că intervenientul forțat a avut vizibilitate către înainte, iar având în vedere că nu a invocat vreun caz exonerator de răspundere, instanța de fond a reținut că a existat vinovăția acestuia în producerea accidentului, astfel că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
Potrivit art. 42 din Legea nr. 136/1995, drepturile persoanelor păgubite se vor exercita împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, asigurătorul putând fi chemat în judecată de persoanele păgubite în limitele obligațiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare. De asemenea, art. 50 din același act normativ prevede că despăgubirile se acordă de către asigurător pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
Conform art. 51 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, despăgubirile, astfel cum sunt prevăzute la art. 49 și 50, se acordă și în cazul în care cel care conducea autovehiculul, răspunzător de producerea accidentului este o altă persoană decât asiguratul.
Pentru toate aceste considerente, avându-se în vedere dispozițiile 42, 50, 54 și art. 55 din Legea nr. 136/1995, cele ale art. 1357 C.civ precum și principiul disponibilității, instanța de fond a obligat pârâta S.C. O. Vienna Insurance Group S.A. la plata către reclamanta a sumei de 2 492,55 lei, cu titlu de despăgubiri.
În ceea ce privește cererea reclamantei de obligare în subsidiar a pârâtului A. A. la plata despăgubirilor, instanța de fond a apreciat că această solicitare este neîntemeiată având în vedere dispozițiile art. 54 din Legea nr. 136/1995 și este rămasă fără obiect ca urmare a soluției ce urmează a se da în prezenta cauză în sensul obligării la plata acestor despăgubiri de către pârâta S.C. O. Vienna Insurance Group S.A.
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, față de cererea reclamantei și întrucât pârâta a căzut în culpă procesuală, aceasta a fost obligată să plătească reclamantei și suma de 180 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen, pârâta S.C. O. Vienna Insurance Group S.A, care a formulat critici prin care a solicitat schimbarea hotărârii, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă.
În motivare a arătat că în mod greșit a fost admisă acțiunea considerând că s-a dovedit vinovăția și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.
A mai arătat că prin raportul de expertiză întocmit în cauză nu s-a stabilit cu certitudine posibilitatea producerii efective a unui impact între cele două vehicule și nici complementaritatea avariilor suferite de acestea .
Întrucât nici măcar expertul tehnic nu a lămurit concret împrejurările producerii accidentului, apelanta a apreciat că declarația martorei audiată în cauză este irelevantă și subiectivă.
În drept, a invocat dispozițiile art.466 și urm. Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la data de 06.07.2015, intimatul-pârât A. G. a solicitat respingerea ca nefundat a apelului declarat, susținând că, plata despăgubirilor trebuia efectuată de apelantă în raport de dispozițiile art.50 din legea nr.136/1995 și faptul că deținea poliță de asigurare valabilă la data producerii accidentului.
În apel, nu s-a solicitat administrarea de probe.
Verificând în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, Tribunalul, constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Apelanta critică hotărârea atacată susținând în esență că, în cauză, nu sunt întrunite cumulativ condițiile generale ale răspunderii civile delictuale prevăzute de art.1357 Cod civil.
Contrar susținerilor apelantei-pârâte, Tribunalul constată că instanța de fond a apreciat în mod corect în raport de probele administrate că în cauză sunt îndeplinite cumulativ cerințele art. 1357 cod civil pentru angajarea răspunderii civile delictuale, analiza acestora fiind făcută punctual.
Astfel, apelanta susține că în mod nelegal și netemeinic prima instanță a dispus obligarea sa la plata despăgubirilor către reclamantă, în condițiile în care expertul nu a stabilit cu certitudine raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Expertul a precizat într-adevăr că nu există legătură de cauzalitate între dinamica declarată a accidentului și avariile identificate la cele două autoturisme, datorită înălțimilor diferite la care s-au situat aceste avarii, față de sol, însă în condițiile existente la data convocării părților, respectiv la data de 08.01.2015.
Același expert a nuanțat răspunsul la obiectivul propus și încuviințat de instanță, în sensul că între dinamica declarată a accidentului și avariile identificate la cele două autoturisme putea exista o legătură de cauzalitate din acest punct de vedere, în cazul în care la data de 31.01.2014, autoturismul Ford Fiesta s-ar fi situat cu toate roțile sau numai cu roata stânga față, pe o porțiune mai înaltă a carosabilului decât zonele din jur, datorită gheții sau zăpezii.
Aceste mențiuni coroborate cu declarația martorului ocular D. D. care a arătat că autoturismul a fost parcat de reclamantă la o distanță foarte mică de troienele de zăpadă aflate pe marginea carosabilului și că în urma impactului pârâtul A. G. a recunoscut că a acroșat autoturismul acesteia a îndreptățit instanța de fond a conchide că în cauză este îndeplinită și condiția privind legătura de cauzalitate între fapta săvârșită și recunoscută de pârât și prejudiciul cauzat.
Tribunalul nu poate primi susținerile apelantei-pârâte cu privire la nerelevanța declarației martorului ocular D. D. întrucât probele nu au o valoare probatorie preconstituită, aprecierea acestora fiind lăsată la latitudinea instanței potrivit art.264Cod procedură civilă.
Totodată se cuvine menționat că expertul s-a aflat în imposibilitate de a stabili cu certitudine legătura de cauzalitate și urmare a gestionării defectuoase a dosarului de daună de către angajații pârâtei care au luat primele măsuri la aproximativ o săptămână de la data producerii accidentului .
Față de considerentele expuse, Tribunalul va respinge în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. O. Vienna Insurance Group S.A. – prin Sucursala O. ca nefondat, apreciind că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. O. Vienna Insurance Group S.A. – prin Sucursala O., cu sediul în Slatina, ., județul O., împotriva sentinței civile nr. 964 din 26 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimata-reclamantă N. V. D., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Tribunalul Teleorman, din A., .. 53, județul Teleorman și intimatul-pârât A. A. P., cu domiciliul în A., ., județul Teleorman.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 octombrie 2015.
Președinte,Judecător,Grefier,
C. Doinița D. M. NuțiTatu S.
Red.thred. DMN
5 ex./23.11.2015
D.f._
J.f. B. A. M.
Judecătoria A.
. .2015
| ← Reziliere contract. Decizia nr. 730/2015. Tribunalul TELEORMAN | Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 1144/2015. Tribunalul... → |
|---|
