Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 754/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 754/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 5697/740/2014
ROMANIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 754
APEL
Ședința publică de la 25 iunie 2015
Tribunalul compus din:
Președinte – E. E.
Judecător - V. M.
Grefier - P. C.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta - pârâtă . SRL cu sediul în A., .. 55, ., ., județ Teleorman împotriva sentinței civile nr. 107 din 12 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria A. în contradictoriu cu intimata-reclamantă . FORUM 2000 BUILDING cu sediul în București, .. 75, .. 2, având ca obiect – cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Pentru apelanta-pârâtă . SRL se prezintă administratorul D. D. și arată că nu are delegație la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează următoarele:
- dosarul se află la primul termen de judecată în apel;
- procedura de citare este legal îndeplinită.
- cererea de apel având ca obiect – cerere de valoare redusă, în termen, motivată, semnată, timbrată cu suma de 25 lei taxa judiciară de timbru cf. chitanței . nr._ ;
- în procedura prealabilă intimata-reclamantă a depus întâmpinare;
- intimata - reclamantă a solicitat judecarea cauzei în lipsă;
Tribunalul, verificând competența materială, generală și teritorială, în conformitate cu dispozițiile art. 131 NCPC, rap. la art. 95 pct. 2 și art. 466 NCPC stabilește că este competent să soluționeze cauza de față.
Nemaifiind cereri de formulat, intimata - reclamantă . solicitând prin cererea de apel judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 din Noul Cod de procedură civilă, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare, în baza înscrisurilor aflate la dosar.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A. la data de 10.10.2014, sub nr._, reclamanta S.C R. & R. S.A. a chemat în judecată pe pârâta . SRL, pe calea procedurii speciale cu privire la cererile de valoare redusă, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâta la plata sumei de 641,79 lei, din care suma de 299,24 lei reprezentând debit principal, suma de 56,55 lei reprezentând penalități de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere calculate asupra debitului principal, și suma de 286 lei reprezentând contravaloare echipamente primite în custodie. De asemenea, reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că, la data de 22.02.2011, între reclamanta . și pârâta . SRL, s-a încheiat contractul nr._, suplimentat prin AA nr. 2 din data de 22.11.2013.
A mai precizat reclamanta că, în temeiul acestor contracte, pârâta a beneficiat de serviciile solicitate, însă, deși reclamanta și-a îndeplinit obligațiile contractuale prestând serviciile solicitate, pârâta refuză în continuare să își achite datoriile.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1025-1032 C.proc.civ, 1270 C.civ
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
În susținerea cererii, aceasta a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: situație calcul penalități (f. 9), mod calcul al sumei clauzelor penale (. 10), facturi (f. 11-13), contractul unic pentru furnizarea serviciilor de comunicații electronice nr._/22.02.2011 (f. 14-26), actul adițional nr. 2/22.11.2013 la contractul pentru furnizarea serviciilor de comunicații electronice nr._/22.02.2011 (f. 27-33), procese-verbale predare-primire echipamente de comunicații (f. 34, 35), proces-verbal de instalare nr._/07.01.2014 (f. 36, 37), proces-verbal de instalare nr._/22.03.2014 (f. 38), proces-verbal de instalare nr._/22.03.2014 (f. 39), notificare de plată (f. 40), dovada comunicării notificării de plată (f. 41), raportare departament juridic (f. 44).
Cererea a fost legal timbrată cu 50 lei taxa judiciară de timbru potrivit art. 6 alin. 1 din O.U.G. 80/2013.
Pârâta nu a depus formular de răspuns.
Instanța a administrat proba cu înscrisuri..
Prin sentința civilă nr. 107/_ Judecătoria A. a admis cererea formulată de creditoarea . cu sediul în București, .. 75, forum 2000 Bulding, faza 1, ., în contradictoriu cu debitoarea . SRL cu sediul în A., .. 55, ., ., jud. Teleorman.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 299,24 lei, reprezentând contravaloare facturi neachitate, suma de 56,55 lei reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 02.09.2014 și suma de 286 lei reprezentând contravaloare echipamente primite în custodie.
A obligat pârâta la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, Între reclamanta S.C R. & R. S.A., în calitate de furnizor, și pârâta . SRL, în calitate de beneficiar, s-a încheiat la data de 22.02.2011 contractul unic pentru furnizarea serviciilor de comunicații electronice, înregistrat sub nr._ (f.14), acesta fiind însușit de părți prin semnătură și ștampilă.
Obiectul acestui contract îl reprezintă furnizarea de către S.C R. & R. S.A către beneficiar a serviciilor de comunicații electronice specificate în secțiunea III din contract, precum și vânzarea sau transmiterea în custodie a echipamentelor, după caz, potrivit solicitării beneficiarului, în schimbul plății de către beneficiar a tarifelor și/sau prețurilor practicate de R. & R., astfel cum rezultă din cuprinsul art. 1.1 din contract.
Durata contractuală este de 24 de luni.
Conform art. 3.4 din contract, beneficiarul serviciilor are obligația de a achita contravaloarea facturii până în ultima zi a lunii în care sunt furnizate serviciile.
Totodată, potrivit art. 3.7 din contract, în cazul neefectuării plății la termen, R.&R. poate percepe o penalitate de 0,2% pe zi de întârziere, calculată asupra sumei facturate, până la data achitării integrale a sumei restante.
Nu în ultimul rând, potrivit art. 5.5. la încetarea prezentului contract, indiferent de motivul încetări (denunțare unilaterală, reziliere, anulare etc.), beneficiarul are obligația, în caz că nu restituie toate echipamentele primite în custodie, să plătească către R.&R. contravaloarea acestora, înscrisă în procesul-verbal de predare-primire, cu titlu de clauză penală.
La data de 22.11.2013, între același părți, a fost încheiat actul adițional nr. 2 la contractul pentru furnizarea serviciilor de comunicații electronice nr._/22.02.2011 (f. 27-33). Durata contractuală stabilită prin acesta este de 24 de luni de la momentul încheierii sale.
Față de calea procedurală aleasă, instanța constată că prezenta cerere îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 1025 Cod.proc.civ. Astfel, valoarea cererii nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței, cauza nu face parte din materiile prevăzute de alin. 2 al art. 1025 Cod proc.civ. și cererea nu se referă la obiectele prevăzute de alin. 3 al aceluiași articol.
Cu privire la temeinicia cererii, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 969 din C.Civil din 1864, aplicabil în prezenta cauză având în vedere data încheierii contractului, „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”, astfel încât prin această dispoziție legală se instituie forța obligatorie a contractului între părțile contractante, conform principiului de drept pacta sunt servanda.
Conform art. 1073 C.civ. „creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare”, iar potrivit 1082 C.Civ., „debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din parte-i, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine dintr-o cauză străină, care nu-i poate fi imputată”.
Sintetizând dispozițiile legale enunțate, instanța reține că, în cazul în care o parte a unui contract nu își îndeplinește obligațiile ce izvorăsc din acesta, atunci cealaltă parte are dreptul să recupereze prejudiciul cauzat de neexecutarea culpabilă a contractului.
Având în vedere faptul că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție, nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitorului, acestuia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai există nicio obligație valabilă, aceasta fiind stinsă anterior prin plată.
Astfel, instanța reține că, în speța de față, reclamanta a făcut dovada existenței unor raporturi juridice contractuale, între aceasta și pârâtă, prin contractul unic pentru furnizarea serviciilor de comunicații electronice nr._/22.02.2011 (f. 14-26) și actul adițional nr. 2/22.11.2013 la acesta (f. 27-33), și a executării propriilor obligații, prin depunerea facturilor emise de către reclamantă pârâtei în temeiul art. 3.3 și 3.4 din contract.
Din cuprinsul facturilor depuse la dosar (f. 11-13), rezultă contravaloarea serviciilor prestate de către reclamantă, pe perioada aprilie 2014 – iunie 2014, ca fiind în cuantum de 299,24 lei, această creanță fiind, astfel, certă, lichidă și exigibilă, prin expirarea termenului de scadență înscris în cuprinsul facturilor și convenit de părți prin art. 3.3 din contract.
Având în vedere că pârâta nu a făcut nicio dovadă în sensul stingerii raporturilor contractuale, anterior prin plată, instanța reține că obligația de plată a sumei de 299,24 lei este o obligație valabilă, pretențiile reclamantei în ceea ce privește suma reprezentând contravaloare servicii prestate fiind, astfel, întemeiate.
În ceea ce privește suma de 56,55 lei, solicitată cu titlu de penalități de întârziere și calculată potrivit borderoului de calcul al penalităților (f. 9), instanța constată că aceasta este datorată de către pârâtă în temeiul dispoz. art. 3.7 din contract, care devin aplicabile în situația neachitării facturii la data scadenței, pârâta fiind de drept în întârziere potrivit art. 1523 alin. (2) lit. d Cod civil.
Față de cele reținute, respectiv faptul neexecutării de către pârâtă a obligațiilor sale în termenul stabilit, și dispozițiile clauzei contractuale mai sus menționate, care stabilesc și cuantumul penalităților de întârziere ca fiind în cuantum de 0,2%/zi de întârziere calculate la debitul restant, instanța reține că pârâta datorează și penalități de întârziere, în cuantum de 56,55 lei, această sumă fiind certă, lichidă și exigibilă.
Instanța urmează a admite și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 286 lei reprezentând contravaloare echipamente primite în custodie, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Așa cum reiese din fișa de calcul al sumei clauzelor penale (f.10) și procese-verbale de predare-primire a echipamentelor (f.34-35), instanța reține că reclamanta a predat pârâtei la data de 22.02.2011 și 02.05.2011 un modem internet mobil în valoare de 55 euro și un număr de două cartele S. în valoare de 5 euro fiecare.
Totodată, instanța constată că, în speță, clauza prevăzută la art. 5.5 din contract reprezintă o clauză penală în sensul art. 1538 C.civ., ce devine aplicabilă în situația încetării contractului dintre părți.
Față de pactul comisoriu inserat în dispozițiile art. 5.2 din contract, care prevăd că R.&R. poate considera contractul ca fiind reziliat de drept, fără a fi necesară punerea în întârziere a beneficiarului, fără posibilitatea acordării vreunui termen, fără intervenția instanței și fără necesitatea îndeplinirii vreunei formalități, dacă beneficiarul nu plătește abonamentul lunar și/sau orice alte tarife aferente serviciilor furnizate și penalitățile de întârziere în termen de cel mult 20 de zile de la expirarea termenului de plată, și având în vedere că s-a reținut faptul neîndeplinirii obligației de plată a contravalorii serviciilor furnizate de către pârâtă, instanța constată că prezentul contract a încetat prin voința unilaterală a reclamantei, aceasta fiind, astfel, în drept să solicite contravaloarea clauzei penale convenite de către părți.
În același timp, instanța reține că pârâta nu a restituit reclamantei echipamentele primite în custodie, atâta timp cât reclamanta a făcut dovada predării lor prin procesele-verbale de predare-primire aflate la filele 34 și 35, iar pârâta nu a adus nicio probă în sens contrar și nici nu a contestat susținerea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal, apelantul pârât . SRL solicitând, admiterea apelului și anularea sentinței instanței de fond.
Criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie a arătat că, pretențiile creditoare pentru lunile aprilie, mai, iunie 2014 nu sunt fondate, contractul fiind reziliat începând cu data de 01.04.2014.
În ceea ce privește echipamentele în valoare de 286 lei acestea au fost predate la cererea creditoarei cu proces verbal de recuperare din 12.02.2015, acestea fiind în stare bună de funcționare.
Intimata-reclamantă a depus întâmpinare la data de 13 mai 2015 prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond.
În motivare a arătat că R. & R. SA, se obliga prin contract, să furnizeze serviciile prin instașlarea și conectarea sistemului la amplasamentele prevăzute în anexa,prin predarea în custodie a echipamentelor solicitate, iar beneficiarul se obliga să exploateze aceste servicii potrivit regulilor de utilizare și săplătească tarifele stabilite conform contractelor.
În consecință, intimata reclamantă și-a îndeplinit obligația contractuală de a furniza serviciile ; faptul că apelantul-beneficiar nu le-a exploatat pentru orice motiv nu este vina operatorului autorizat.
Totodată arată că apelanta nu mai datorează contravaloarea calauzei penale întru-cât la data de 12.02.2015 a procedat la restituirea către intimata-creditoare a echipamentelor primite în custodie.
În cursul cercetării judecătorești a apelului nu au fost administrate probe noi.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 479 alin.1 Cod procedură civilă, Tribunalul constată apelul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente.
Potrivit art.5.5 din contractul încheiat între cele două părți,la încetarea prezentului contract, indiferent de motivul încetări( denunțarea unilaterală, reziliere, anulare etc.), beneficiarul are obligația, în caz că nu restituie toate echipamentele primite în custodie, să plătească către R. & R. contravaloarea acestora, înscrisă în procesul-verbal de predare-prime, cu titlu de clauză penală.
Clauza prevăzută la art. 5.5 din contract reprezintă o clauză penală în sensul dispozițiilor art. 1538 CC conform căruia - (1) Clauza penală este aceea prin care părțile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestație în cazul neexecutării obligației principale. (2) În caz de neexecutare, creditorul poate cere să fie executarea silită în natură a obligației principale, fie clauza penală. (3) Debitorul nu se poate libera oferind despăgubirea convenită. (4) Creditorul poate cere executarea clauzei penale fără a fi ținută să dovedească vreun prejudiciu. (5) Dispozițiile privitoare la clauza penală sunt aplicabile convenției prin care creditorul este îndreptățit ca, în cazul rezoluțiunii sau rezilierii contractului din culpa debitorului, să păstreze plata parțială făcută de acesta din urmă – și devine aplicabilă chiar și în situația încetării contractului între părți.
Este adevărat că, în speță, contractul încheiat între părți a încetat prin voința unilaterală a reclamantei însă, reținându-se faptul neîndeplinirii obligației de plată a c/v serviciilor furnizate de către pârâtă, în mod corect prima instanță a apreciat că reclamanta este în drept să solicite c/v clauzei penale convenite de părți și în baza probatoriilor administrate, a obligat pârâta la plata sumei de 286 lei c/v echipamente primite în custodie.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul în raport de dispoz. Art. 480 C. Proc. civ. va respinge ca nefondat apelul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta - pârâtă . SRL cu sediul în A., .. 55, ., ., județ Teleorman împotriva sentinței civile nr. 107 din 12 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria A. în contradictoriu cu intimata-reclamantă . FORUM 2000 BUILDING cu sediul în București, .. 75, .. 2.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 iunie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
E. E. V. M. P. C.
Red. V.M. 24.07.2015
Thred PC. 10.08.2015/4 ex
D.f._
J.f. P. A. R.
..08.2015
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 744/2015. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 736/2015. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
