Fond funciar. Decizia nr. 736/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 736/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 3921/292/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILA NR. 736
APEL
Ședința publică de la 18 iunie 2015
Tribunalul compus din:
Președinte – C. Doinița
Judecător – V. M.
Grefier - P. S.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de reclamanta . cu sediul în C., ., județul D., împotriva sentinței civile nr. 2253 din 02.12. 2014 pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede și în contradictoriu cu intimatele – pârâte C. Locală de aplicare a legii fondului funciar – ., C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Teleorman, cu sediul în A., ., județul Teleorman, intimați – pârâți (moștenitorii defunctului O. M.): M. A. G., domiciliată în București, sector 6, ., ., etaj 1, . F. M., domiciliat în B., ., ., etaj 2, ., având ca obiect: fond funciar.
Despre mersul dezbaterilor ce au avut loc s –a consemnat în încheierea de ședință din data de 3 iunie 2015 care face parte integrantă cu aceasta, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 18 iunie 2015, când a pronunțat prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea reconvențională formulată în dosarul civil nr._, aflat pe rolul Judecătoriei Roșiorii de Vede, ., a solicitat în contradictoriu cu O. M., C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Sfințești și C. Județeană Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, constatarea nulității absolute parțiale a Titlului de proprietate nr. 68-_/1995 și a certificatului de moștenitor nr.77/27.04.2011; cu cheltuieli de judecată.
Prin încheierea din 15 noiembrie 2013, cererea reconvențională a fost disjunsă pentru a fi repartizată completelor specializate de fond funciar, înființate la nivelul instanței, fiind înregistrată la nr._ din 15 noiembrie 2013.
În motivare, reclamanta a invocat excepția nulității absolute parțiale a Titlului de proprietate nr. 68-_/1995, solicitând admiterea acesteia și constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate pentru suprafața de 0,16 mp teren ocupat de instalațiile energetice.
Titlul de proprietate menționat a fost eliberat de C. Județeană Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu încălcarea prevederilor imperative ale legii, respectiv disp. art. 2 lit. e din Legea nr.18/1991 care prevăd că terenurile pe care se află amplasate instalații ce servesc la transportul energiei electrice sunt terenuri cu destinație specială și potrivit disp. art. 4 și 5 din aceeași lege terenul aferent acestor instalații electrice aparține domeniului public, fiind cele afectate unei utilități publice. Aceste terenuri sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, ele neputând introduse în circuitul civil decât dacă, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public.
S-au invocat de reclamantă și prevederile art. 36, art. 41 și art. 42 din lege, precum și disp. art. 3 alin.1 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
Prin HGR nr. 627/2000 privind înființarea Electrica SA se arată că are drept scop asigurarea serviciului public de furnizare energie electrică. Prin HGR 1342/2001 Electrica Oltenia SA, firmă desprinsă din Electrica SA, actualmente ., asigură serviciul public de distribuire energie în zona geografică a Olteniei, plus în Argeș și Teleorman, asigurarea serviciului se face în baza licenței de distribuție și se realizează inclusiv prin rețeaua electrică.
Din coroborarea textelor de lege invocate, se concluzionează în mod clar că, terenurile aferente instalațiilor electrice construite pe diverse terenuri, înainte de reconstituirea dreptului de proprietate către actualii proprietari, aparține domeniului public și în mod categoric nu se poate reconstitui dreptul de proprietate asupra acestora.
A invocat practică judiciară în materie, depunând în acest sens sentința civilă nr. 3302/26.03.2013 pronunțată de Judecătoria Slatina, prin care, într-o cauză similară, s-a dispus anularea parțială a titlurilor de proprietate emise pentru aceste suprafețe de teren ocupate de investiții.
În drept, au fost invocate disp. art. 2502 alin.2 pct. 3 Cod civil, Legea nr.18/1991, Legea nr. 123/2012 și Constituția României.
În dovedirea cererii, a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu, expertiza tehnică de specialitate.
C. Județeană Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a formulat la data de 11 decembrie 2013 întâmpinare, prin care a arătat că lasă la aprecierea instanței cu privire la soluția ce se va pronunța.
În motivare, a susținut că a fost emis Titlul de proprietate nr. 68-_/14.03.1995 pe numele O. V. în baza documentației întocmită de C. locală de fond funciar, conform prevederilor art. 27, 34 și 36 din HGR nr.890/2005.
Reclamanta a solicitat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate pentru o suprafață de 0,16 mp, fără a specifica amplasamentul și vecinătățile acestuia, invocând titlul de proprietate în ansamblul său. În această situație nu poate formula un punct de vedere, ținând cont de dispozițiile art. 36 din HGR nr.890/2005.
În drept, au fost invocate disp. art. 205 Cod procedură civilă și prevederile Legii nr.18/1991.
La data de 24 decembrie 2014, pârâtul O. M. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei, ca nefondată.
A susținut pârâtul că din actele de proprietate ale tatălui său ( în prezent decedat), se poate observa că stâlpul de electricitate a fost montat în anul 1973, fără a se cere acordul acestuia.
Pârâtul a mai arătat că reclamanta nu a prezentat înscrisuri privind acest acord, astfel că solicită respingerea cererii, ca nefondată și obligarea reclamantei la daune morale și cheltuieli de judecată.
A solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu și martori.
La solicitarea instanței au fost comunicate de C. Județeană Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate contestat în cauză.
C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Sfințești a comunicat la data de 7 martie 2014 actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate și a depus întâmpinare, prin care au arătat că numitul O. V. a depus, în termen cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 2,83 ha, fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,72 ha, evidențiată în anexa nr. 2 a la Legea nr.18/1991, la poziția 421.
C. locală a menționat că în mod corect i s-a reconstituit pârâtului dreptul de proprietate și i-a fost eliberat Titlul de proprietate nr. 68-_ din 14.03.1995, întrucât din verificările efectuate în arhiva instituției nu există documente din care să reiasă că la data reconstituirii dreptului de proprietate terenul respectiv se afla ocupat de instalații energetice, aspect care reiese și din harta aferentă PUG al comunei Sfințești.
La data de 18 martie 2014, reclamanta și-a precizat cererea în sensul că a indicat că suprafața de teren pe care se află amplasat stâlpul rețelei electrice este de 0,16 mp și se află individualizat în tarlaua 27, .>
În vederea soluționării cauzei a fost atașat dosarul civil nr._ al Judecătoriei Roșiorii de Vede în care s-a dispus suspendarea judecății cauzei până la soluționarea prezentului dosar.
Pe parcursul procesului pârâtul O. M. a decedat, respectiv la data de 3 mai 2014, fiind introduși în cauză moștenitorii acestuia: M. A. G. și O. F. M., așa cum rezultă din sesizarea pentru deschiderea proceduri succesorale nr. 2881/10.09.2014 eliberată de Primăria Comunei Sfințești, județul Teleorman.
Prin sentința civilă nr. 1521 din 4.11.2014 a Judecătoriei Roșiorii de Vede s-a respins cererea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin titlul de proprietate nr. 68-_/14.03.1995 emis pe numele O. V. și certificatul de moștenitor nr.77/27.04.2011 emis de Biroul Notarului Public T. M., în cauză s-a făcut dovada calității procesuale a pârâtului O. M., în sensul că acesta este proprietarul suprafeței de 1, 1566 ha, teren individualizat și în expertiza tehnică de specialitate efectuată în dosarul civil nr._ de expert D. T. și expertiza întocmită de expert Asadurian A. C. ( cu schiță anexă) ( f.99-104).
S-a reținut din expertize că stâlpul care ocupă 0,16 mp este situat pe terenul reclamantului la o distanță de 5,8 metri față de gardul din partea de sud (vecini M. A.) și la o distanță de 39,18 metri față de gardul din partea de nord (vecin M. O.), stâlp situat pe terenul intravilan ce aparține pârâtului-reclamant O. M..
Dispozițiile Legii nr.18/1991 prevăd în mod expres la art. III motivele de nulitate absolută a titlurilor de proprietate emise, motive ce nu se regăsesc printre cele invocate de reclamantă.
Astfel, s-a apreciat că susținerile reclamantei C. Distribuție SA sunt nefondate, deoarece titlul de proprietate menționat nu a fost eliberat de C. Județeană Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu încălcarea prevederilor imperative ale legii, respectiv disp. art. 2 lit. e din Legea nr.18/1991, care prevăd că terenurile pe care se află amplasate instalații ce servesc la transportul energiei electrice sunt terenuri cu destinație specială și potrivit disp. art. 4 și 5 din aceeași lege terenul aferent acestor instalații electrice aparține domeniului public, fiind cele afectate unei utilități publice, întrucât reclamanta nu a făcut dovada cu nici un mijloc de probă că aceste terenuri au fost deja incluse în domeniul public la data emiterii titlului de proprietate.
A mai reținut că nu există niciun înscris cu valoare de titlu de proprietate raportat la terenul ocupat de stâlpul de electricitate, prin care să se dovedească că terenul pe care a fost amplasat aparține domeniului public, fiind scos din circuitul civil.
Instanța de fond a mai motivat că numai după obținerea unui astfel de titlu, reclamanta poate să invoce un drept și să solicite a fi confruntat dreptul acesteia, cu cel deja stabilit pârâtului - reclamant cu titlul de proprietate emis în cauză.
Ca urmare, în temeiul art. 58 coroborat cu art. III din Titlul IV al Legii nr.18/1991, a fost respinsă cererea formulată de reclamantă, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen, reclamanta, care a formulat critici pentru nelegalitate și netemeinicie, prin care a solicitat, schimbarea hotărârii, în sensul admiterii acțiunii formulate.
Prin primul motiv de apel, a menționat că instanța de fond nu a observat și nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 42 alin.3 din Legea nr. 18/1991.
În dezvoltarea acestui motiv de apel, a arătat că suprafața de teren pe care este amplasat stâlpul rețelei de distribuție a energiei electrice nu putea fi atribuită în proprietate, întrucât era proprietatea publică a statului.
În cadrul motivului doi de apel, apelanta a susținut că în mod greșit, instanța de fond a apreciat că motivele invocate prin acțiune, nu se regăsesc în cele prevăzute de art. III din Legea nr. 169/1997, deși, situația de fapt descrisă se încadrează la lit. b a art. respectiv.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 și urm. C. proc. civ.
La data de 17 martie 2015, C. Județeană Teleorman a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului declarat, având în vedere că apelanta nu a făcut dovada că la data că terenul respectiv făcea parte din domeniul public la data emiterii titlului de proprietate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C. proc. civ. și Legea nr. 18/1991.
Prin întâmpinarea depusă la data de 17.03.2015, intimata C. locală Sfințești a solicitat respingerea apelului declarat, considerând că în mod corect s-a reconstituit pârâtului, dreptul de proprietate asupra terenului în baza titlului de proprietate nr._/14.03.1995.
În apel, nu s-a solicitat administrarea de probatorii.
Verificând în limitele cererii de apel și a apărărilor formulate, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, Tribunalul, va respinge apelul declarat pentru considerentele care vor succede.
În ce privește primul motiv de apel, prin care s-a susținut că instanța de fond nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 42 alin.3 din Legea nr. 18/1991, se apreciază că nu este întemeiat.
Art. 42 din Legea nr. 18/1991 reglementează situațiile cu privire la modalitatea în care se face reconstituirea dreptului de proprietare în localităților cu deficit de teren.
A..3 a acestui articol la care a făcut referire reclamanta, prevede că nu pot fi atribuite terenurile pe care s-au făcut investiții.
În cauză, nu a rezultat că situația descrisă de reclamantă s-ar circumscrie acestor dispoziții și nici că terenul respectiv ar fi fost în proprietatea publică la data emiterii titlului de proprietate contestat.
În acest sens, se cuvine menționat că art. 5 alin.1 din Legea nr. 18/1991 prevede care sunt terenurile care aparțin domeniului public și care sunt inalienabile și nu pot fi introduse în circuitul civil, printre acestea nefiind menționate și cele pe care sunt amplasate rețele de distribuție a energiei electrice.
Nici motivul doi de apel nu este întemeiat.
Art. III lit. b din Legea nr. 169/1997 prevede că sunt lovite de nulitate absolută, actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole aflate în domeniul public sau privat al statului, ori în domeniul public al comunelor, orașelor sau municipiilor.
Întrucât în speță, reclamanta nu a făcut dovada că terenul suprafață de 0,16 m,p menționat în titlul de proprietate nr. 68-_/14.03.1995 emis pe numele O. V. și pe care se află stâlpul de electricitate este proprietatea publică a statului, în mod corect a reținut instanța de fond că nu îndeplinite condițiile prevăzute de art. III lit. b din Legea nr. 169/1997, dispunând respingerea acțiunii formulate.
Asupra terenurilor și bunurilor proprietate publică sau privată a persoanelor fizice, art. 12 alin.2 din Legea nr. 123/2012, care reia dispoziții din Legea nr. 13/2007 care a fost abrogată, a energiei electrice și a gazelor, prevede anumite limitări ale dreptului de proprietate ale acestora și beneficii pentru prestarea serviciului de distribuție a energiei electrice, fără însă a le conferi îndrituirea de a solicitat constarea nulității titlurilor de proprietate emise în temeiul Legii nr. 18/1991.
Față de considerentele expuse, se apreciază că nu sunt întemeiate criticile formulate, motiv pentru care, în baza art. 480 alin.1 C. proc. civ., se va resping e ca nefondat apelul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de reclamanta . cu sediul în C., ., județul D., împotriva sentinței civile nr. 2253 din 02.12. 2014 pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede și în contradictoriu cu intimatele – pârâte C. Locală de aplicare a legii fondului funciar – ., C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Teleorman, cu sediul în A., ., județul Teleorman, intimați – pârâți (moștenitorii defunctului O. M.): M. A. G., domiciliată în București, sector 6, ., ., etaj 1, . F. M., domiciliat în B., ., ., etaj 2, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 18 iunie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
C. Doinița V. M. P. S.
Red. CD.- 22.06. 2015 – 8 ex
Df.-_ Roșiori de Vede
Jf.- M. C. L.
.
| ← Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 754/2015. Tribunalul... | Întoarcere executare. Decizia nr. 100/2015. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
