Contestaţie la executare. Decizia nr. 642/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 642/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 2572/329/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 642
APEL
Ședința publică de la 3 iunie 2015
Tribunalul compus din:
Președinte – C. Doinița
Judecător – V. M.
Grefier - P. S.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanta – creditoare C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București, .. 401, sector 6 împotriva sentinței civile nr. 43 din 26.01. 2015 pronunțată de Judecătoria T. M.,în contradictoriu cu intimata – contestatoare Bimbașa A. E., domiciliată în T. M., ., ., având ca obiect: contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este îndeplinită.
Apelul timbrat legal cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru achitată potrivit Ordinului de Plată nr. 417 din 05.01. 2015.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că părțile au solicitat judecarea în lipsă a cauzei .
În conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 482 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 95 pct. 2 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Având în vedere solicitarea părților de judecare în lipsă și actele îndeplinite în procedura de regularizare, lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL:
Deliberând, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată sub nr._ la data de 21 octombrie 2014 pe rolul Judecătoriei T. M., contestatoarea Bimbașa A. E. în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. a formulat contestație la executare împotriva tuturor formelor de executare emise în dosarul de executare nr.1112/2014 al B. I. R. L., solicitând anularea acestora .
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat, că la data de 26.07.2011, a fost amendată contravențional prin procesul contravențional . nr._ încheiat la data 26.07.2011 de intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., pentru săvârșirea contravenției prev de art.8 alin 1 din OG nr.15/2002.
A mai arătat că a achitat amenda contravențională stabilită și tariful de despăgubire de 28 de euro.
Contestatoarea a mai menționat că la data de 16.08.2011 a primit un proces-verbal contravențional care atestă o contravenție ulterioară, din care a plătit amenda contravențională, fără să achite încă o dată suma de 28 euro.
Procesul verbal fiind titlu executoriu, s-a format dosar de executare la B. I. R. L., fiind somată să achite suma de 28 euro reprezentând creanța datorată și suma de 322,40 lei, cheltuieli de executare.
Contestatoarea a mai invocat că prin Decizia Curții Constituționale nr.112/2014, s-a declarat neconstituțională, taxă de despăgubire și s-a dispus anularea acesteia, tarifele de despăgubire prevăzute de OG 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificările și completările ulterioare prin Legea nr.424/2002.
A mai subliniat că și în situația în care datora către CNADNR această taxă de despăgubire, onorariul stabilit nu putea să depășească 10% din sumă reprezentând valoarea creanței ce face obiectul dosarului de executare, așadar la creanța de 28 de euro cu 10%, maximul pretins putea să fie de 3 euro, deci 12,90 lei la cursul euro stabilit în procesul verbal de cheltuieli.
Contestatoarea a mai invocat că tariful de despăgubire reprezintă contravaloarea rovinietei pe 12 luni, întrucât prezintă valori identice și că odată achitat acest tarif, utilizatorul drumurilor naționale va avea o rovinietă valabilă, iar acest aspect este contrazis de CNADNR, care în mod abuziv, percepe tariful de despăgubire la fiecare nouă contravenție pe care o constată.
Totodată, contestatoarea a mai precizat că, în eventualitatea în care un vehicul tranzitează drumurile naționale timp de câteva luni, fără să aibă cunoștință că nu deține rovinietă valabilă, poate fi amendat contravențional de câteva zeci de ori și pe lângă această sancțiune, va trebui să achite către CNADNR, tot atâtea tarife de despăgubire câte presupuse contravenții a săvârșit, deși legea este foarte clară în sens contrar, ar lua naștere situație extrem de dificilă pentru contravenient, disproporțională față de pericolul social generat.
În dovedirea contestației, a depus la dosar în copii xerox; procesul verbal de contravenție . nr._/26.07.2011, chitanță, înștiințare nr.1112/2014, încheierea nr.1112/2014, încheierea nr.652/06.08.2014
La data de 10.12.2014, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, menținerea procesului verbal de contravenție . nr._/26.07.2011, cu valoare de titlu executoriu și continuarea procedurii de executare silită, fără anularea actelor de executare deja îndeplinite.
A motivat că, urmare efectuării controlului prin sistemul informativ SIEGMCR, s-a constat că la data de 13.02.2011, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, circula pe drumurile naționale fără să dețină rovinietă valabilă, așa cum este definită de art.1, din norma de referință OG nr.15/2002. În temeiul art.8 alin 1 și 3 din același act normativ, a fost emis procesul verbal în cauză, în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, potrivit textului art.13 alin 1 din OG nr.2/2001.
Intimata a mai precizat că întrucât debitoarea nu și-a valorificat dreptul conferit de lege de a ataca în instanță procesul verbal, acesta a devenit titlu executoriu, iar contestatoarea nu a achitat, în mod voluntar debitul în cuantum de 28 euro.
În ceea ce privește valoarea cheltuielilor de executare contestate de debitor, a susținut că acesta se încadrează în limitele legale admise de art.39 alin 4 din Legea nr.188/2000, privind executorii judecătorești,din care reiese că debitorul este ținut la cheltuielile de executare stabilite după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlu executoriu, iar cheltuielile de executare silită sunt în sarcina debitorului urmărit.
În drept, a invocat dispozițiile art.205N C..
Prin sentința civilă nr. 43 din 26.01.2015 a Judecătoriei T. M. s-a admis contestația la executare formulată de contestatoarea Bimbașa A. E., dispunându-se anularea formelor de executare și a executării silite în dosarul de executare silită nr.1112/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc I. R. –L..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/26.07.2011 încheiat de intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, contestatoarea Bimbașa A. E., a fost sancționată contravențional cu suma de 250 lei amendă conform art.8 alin 1 din OG nr.15/2002, întrucât a circulat fără a deține rovinietă valabilă.
S-a stabilit prin procesul-verbal că în conformitate cu dispozițiile art.8 alin 3 din OG nr.15/2002 contestatoarea contravenientă este obligată să achite și tariful de despăgubire a cărei contravaloare și mod de achitare se regăsesc în înștiințarea de plată care însoțește procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor menționat cât și faptul că în cazul achitării amenzii contravenționale, în cel mult 48 de ore de la data comunicării a procesului verbal de constatare și sancționare și a înștiințării de plată se poate achita numai jumătate din minimul amenzii conform art.8 alin 4 din OG nr.15/2002, respectiv suma de 125 lei.
A mai reținut că prin același proces-verbal, s-a stabilit și contravaloarea tarifului de despăgubire conform art.8 alin 3 din OG nr.15/2002, în valoare de 28 euro, adică 118,04 lei.
În aceste condiții, în termenul legal contestatoarea a achitat suma de 125 lei conform chitanței nr.AA_/31.06.2011 ( ordin de plată nr.15/2011) și contravaloarea tarifului de despăgubire în sumă de 118,04 lei prin ordinul de încasare din data de 05.08.2011.
La data de 16.08.2011 contravenienta contestatoare a fost sancționată din nou pentru că a circulat fără a deține rovinietă valabilă, cu amendă contravențională în sumă de 250 lei; stabilindu-se în sarcina sa și tarif de despăgubire în sumă de 28 de euro, respectiv suma de 118,85 lei prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/16.08.2011 încheiat de intimată.
În aceleași condiții contestatoarea a achitat jumătate din minimul amenzii contravențională în sumă de 125 lei (conform ordinului de plată nr.106).
Prin înștiințarea din data de 12.09.2014 a B. I. R. L. în dosarul de executare nr.1112/2014 s-a comunicat contestatoarei că s-a declanșat urmărirea silită în baza titlului executoriu- procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/16.08.2011, iar prin somația emisă la aceeași dată i s-a solicitat să se conformeze titlului executoriu, în sensul de a achita suma de 28 de euro+322,40 lei, reprezentând cheltuieli de executare.
Prin încheierea nr.1112/12.09.2014 a B. I. R. L. s-a dispus înregistrarea cererii formulată de creditoarea intimată C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București și deschiderea dosarului de executare silită, iar prin încheierea nr.652/06.08.2014, a Judecătoriei T. M. în dosarul nr._, s-a încuviințat executarea silită împotriva contestatoarei în ceea ce privește procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/16.08.2011, pentru o creanță de 28 de euro reprezentând despăgubiri și potrivit art.8 alin 3 din OG nr.15/2002 la care se adaugă cheltuielile de executare aferente.
A mai motivat instanța de fond că întrucât, contestatoarea a achitat tariful de despăgubiri în sumă stabilită de intimată la data de 05.08.2011 prin ordin de încasare la BCR SA, precum amenzile stabilite și achitate prin procesele verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, iar executarea silită s-a derulat la cererea creditoarei intimate C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA în cadrul dosarului de executare silită nr.1112/2014 al B. I. R. L. ,pentru contravaloarea tarifului de despăgubire stabilit conform art.8 alin 3 din OG nr.15/2002, în procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/16.08.2011 și având în vedere decizia CC nr.112/2014, prin care s-a declarat neconstituțională această taxă de despăgubire, în temeiul art. 719 C. proc. civ. s-a admis contestația la executare și s-a dispus anularea formelor de executare și a executării silite în dosarul de executare silită nr.1112/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc I. R. –L..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen, C.N.A.D.R România, prin DRDP București, care a formulat critici pentru nelegalitate și netemeinicie, prin care a solicitat schimbarea hotărârii, în sensul respingerii contestației formulate.
A motivat că legiuitorul, prin dispozițiile Legii nr. 144/2012 a avut în vedere numai contravenienții care au fost sancționați în baza OG nr. 15/2002 și au contestat în instanță tarifele de despăgubire, astfel norma instituită de art. II din Legea nr. 144/2012 având natură contravențională, a produs efecte favorabile numai categoriei de contravenienți care au contestat în instanță.
În baza acestor considerente, precum și a principiului de drept civil „dacă legea nu prevede, nici legiuitorul nu are dreptul să o interpreteze” a solicitat să se constate că, în speța de față, dispozițiile legii nr. 144/2012 nu își au aplicabilitate.
Prin O. G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare legiuitorul român a instituit obligația plății unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, ca o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului, urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat C.N.A.D.N.R. S.A., în calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale și autostrăzi, astfel cum este statuat de disp. OUG nr. 84/2003, cu modificările și completările ulterioare.
În susținerea motivelor de apel a fost invocată și Decizia Curții Constituționale a României nr. 57/2012, referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin.3 din OG nr. 15/2002.
În drept, a invocat disp.art. 466 și urm. NCPC, OG nr. 15/2002, OUG nr. 2/2001, OUG nr. 84/2003, Legea nr. 144/2012.
La data de 27 mai 2015, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului declarat și menținerea hotărârii instanței de fond, reluând în esență motivele expuse prin contestația formulată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C. proc. civ.
În cursul cercetării judecătorești a apelului nu au fost administrate probe noi.
Verificând în limitele cererii de apel și a apărărilor formulate, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, Tribunalul va respinge apelul declarat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În ce privește critica apelantei, se apreciază că nu este fondată, soluția instanței de fond expunând rațiunea pentru care contestația este întemeiată, raportat tocmai la succesiunea în timp a legilor contravenționale și a efectelor acestora asupra obligației părților litigante.
În același timp, se reține că neexercitarea plângerii contravenționale în termenul de 15 zile prevăzut de lege nu poate valida un titlu în materie contravențională care în prezent nu mai are suport legal, principiul aplicării legii penale/contravenționale mai favorabile primând, cu atât mai mult cu cât Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 nu era adoptată încă la data la care s-ar fi împlinit termenul de 15 zile prev. de art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001, pentru a se putea analiza de instanță, la acel moment, aceste aspecte.
Sub acest aspect, se apreciază că legiuitorul a avut în vedere, atât contravenienții care au contestat în instanță actul de sancționare, dar și pe aceia care nu au exercitat calea de atac, și aceasta întrucât legea mai favorabilă se aplică tuturor celor care se află în situația reglementată.
În cauza de față, contestatoarea a recunoscut fapta imputată, a achitat amenda contravențională și tariful de despăgubire aplicate printr-u prim proces-verbal de contravenție, precum și amenda aplicată prin cel de-al doilea proces-verbal de contravenție, fără a mai recunoaște legalitatea tarifului de despăgubire stabilit prin acesta din urmă.
Față de considerentele expuse, în baza art. 480 alin.1 C. proc. civ. va respinge ca nefondat apelul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta – creditoare C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București, .. 401 A, sector 6 împotriva sentinței civile nr. 43 din 26.01. 2015 pronunțată de Judecătoria T. M.,în contradictoriu cu intimata – contestatoare Bimbașa A. E., domiciliată în T. M., ., ., județul Teleorman.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 03.06. 2015-
Președinte, Judecător, Grefier,
C. Doinița V. M. P. S.
Red. /Thred CD . –10.06. 2015 - 4 ex
Df.-_ Jud.T. M.
Jf.- M. F.
.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 685/2015. Tribunalul... | Uzucapiune. Decizia nr. 798/2015. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
