Contestaţie la executare. Decizia nr. 813/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 813/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 15-07-2015 în dosarul nr. 208/740/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 813
APEL
Ședința publică de la 15 iulie 2015
Tribunalul constituit din:
Președinte – M. C. R.
Judecător – B. V.
Grefier – Măneață C. M.
Pe rol, judecarea apelului formulat de către apelanta-contestatoare Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman, cu sediul în A., ., județul Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 1581 din 2 aprilie 2015, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în A., .. 59, județul Teleorman, având ca obiect – contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică părțile au fost lipsă, cauza fiind lăsată la a doua strigare conform art. 104 alin.13 din R.O.I.
La a doua strigare a cauzei, în ședință publică, părțile nu s-au prezentat.
Procedura de citare este îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 30 din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că este primul termen de judecată și că intimata nu a depus întâmpinare, și totodată învederează că părțile au solicitat judecata cauzei în lipsă.
În conformitate cu dispozițiile art. 131, art. 95 pct. 2 raportat la art. 714 C.pr.civ., instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față.
Tribunalul, luând act că prin cererea de apel nu s-a solicitat administrarea de noi probe, iar apelanta-intimată a solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului, reține:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A. la data de 13.01.2015 sub nr._, contestatoarea ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN, în numele Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în baza mandatului de reprezentare nr._/08.01.2015, a formulat în contradictoriu cu intimata-creditoare S.C. S. C. S.R.L. contestație la executarea silită pornită împotriva Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în dosarul de executare nr. 151/2014, prin solicitarea de poprire emisă de B. Zlătean G. S., solicitând: în baza art. 718 alin. 1 C. proc. civ., suspendarea executării silite, iar în baza art. 711 alin. 1 și 2 C. proc .civ., anularea actelor de executare silită emise de B. Zlătean G. S., cu privire la suma de 20 322 lei, reprezentând despăgubiri și cheltuieli de judecată, conform titlului executoriu, precum și cheltuieli de executare.
Cu privire la cererea de suspendare a executării silite, contestatoarea a arătat că aceasta se întemeiază pe faptul că Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, este executat silit din vina exclusivă a creditorului, care nu era îndreptățit să se adreseze executorului judecătoresc, întrucât hotărârea judecătorească – sentința civilă nr. 2080/10.06.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ nu este definitivă, iar după rămânerea definitivă urma să fie pusă în executare potrivit art. 622 alin. 1 din Codul de procedură civilă. S-a mai susținut că, în cauză, creditoarea nu a uzat de prevederile legale pentru a-și putea recupera suma cuvenită, nu a formulat cerere scrisă pentru a se pune în executare hotărârea, așa încât se produce o pagubă însemnată administrației finanțelor publice, plata către executor a sumelor solicitate înglobând, pe lângă suma reprezentând debit, și anumite cheltuieli suplimentare, care se puteau evita.
Pe fond, contestatoarea a arătat că intimata-creditoare . a chemat în judecată IPJ Teleorman, Primarul Comunei Suhaia, județul Teleorman, Consiliul Local Suhaia și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 16 803,50 lei, actualizată cu indicele inflației de la data scadenței și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 2080/10.06.2014 Judecătoria A. a admis acțiunea și a obligat Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata către creditoare a sumei de 16 983 lei, reprezentând despăgubiri civile și a sumei de 1039 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Împotriva acestei hotărâri judecătorești, AJFP Teleorman, în numele Statului Român, a formulat recurs, care nu a fost soluționat până la această dată.
A precizat contestatoarea că intimata-creditoarea avea la îndemână procedura prealabilă prevăzută de art. 622 alin. 1 C. proc. civ. și că pentru executarea voluntară Ministerul Finanțelor Publice a aprobat o procedură denumită generic PO-29-16”Etapele, modul de elaborare, avizare și aprobare a documentației privind plata obligațiilor pecuniare și arbitrale pe teritoriul Statului Român, acte de executare care constituie titluri executorii potrivit codului de procedură civilă precum și încheieri pronunțate de instanțele de judecată prin care se dispune plata unor cauțiuni, taxe de timbru și onorarii de expertiză judiciară”.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 711 alin. 1 și 2 și art. 718 C. proc .civ., solicitându-se și judecarea cauzei în lipsă, în condițiile art. 411 alin. 1 pct. 2 C. proc. civ..
Au fost atașate cererii de chemare în judecată, în susținere, copii ale următoarelor înscrisuri: anexa 2 a Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 1055/2013 (f 7); recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 2080/10.06.2014 a Judecătoriei A. (f. 8-11); sentința civilă nr. 2080/10.06.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ (f. 12-15); adresa nr. 7882/07.01.2015 (f. 16); adresa nr._/19.12.2014 (f. 17); adresa de înființare a popririi (f. 18); încheiere de încuviințare a executării silite (f. 19-20).
Intimata nu a formulat întâmpinare.
La solicitarea instanței, B. Z. G. S. a comunicat, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, dosarul de executare silită nr. 151/2014.
Prin sentința civilă nr.1518 din 02.04.2015 Judecătoria A. a respins contestația la executare ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin raportare la actele din dosarul execuțional nr. 151/2014, față de disp. art. 711 N.C. proc. civ obiectul contestației la executare îl reprezintă, în esență, cenzurarea neregularităților procedurale săvârșite cu prilejul executării silite, contestatorul fiind îndreptățit ca, sub rezerva respectării termenelor procedurale și a justificării interesului precizat de prevederile art. 711 Cod procedură civilă, să solicite instanței de executare verificarea modului de aducere la îndeplinire a titlului executoriu.
Totodată, analizând poziția procesuală a contestatoarei care a solicitat anularea tuturor actelor de executare în dosarul execuțional nr. 151/2014, anularea adresei de înființare a popririi nr. 151/22.12.2014 (fila 34) în baza titlului executoriu sentința civilă nr. 2080/10.06.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ (f. 12-15), rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 15/06.02.2015 a Tribunalului Teleorman, criticându-le pentru nelegalitate, instanța de fond a constatat și reținut că, în cadrul executării silite începute, a fost comunicată contestatoarei, la data de 29.12.2014-fila 33 verso-, adresa privind înființarea popririi nr. 151/22.12.2014 și titlul executoriu sentința civilă nr. 2080/10.06.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ (f. 12-15), privind obligația de achitare a sumei de 20 322 lei, reprezentând despăgubiri civile și cheltuieli de judecată, or actele de executare contestate au fost încheiate conform 782-786 N.C. proc.civ., fiind comunicate contestatoarei.
În același sens, instanța de fond a arătat că nu se poate valorifica apărarea debitoarei potrivit căreia creditorul nu era îndreptățit să se adreseze executorului judecătoresc, întrucât hotărârea judecătorească – sentința civilă nr. 2080/10.06.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ nu este definitivă, iar după rămânerea definitivă urma să fie pusă în executare potrivit art. 622 alin. 1 din Codul de procedură civilă, dând efect unei eventuale cereri scrise adresate în acest sens debitoarei, întrucât pe de o parte, sentința civilă nr. 2080/10.06.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ este o hotărâre definitivă în accepțiunea art. 377 alin. 1 pct. 1 Codul de procedură 1865, aplicabil procesului început anterior intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă și, ca atare, poate fi pusă în executare silită (în lipsa executării voluntare, benevole a obligațiilor stabilite în cuprinsul său), căreia i se aplică noile dispoziții procesuale civile, conform art. 3 Legea nr. 76/2012, iar pe de altă parte, creditorul s-a adresat executorului judecătoresc în luna decembrie a anului 2014, deci după aproximativ 6 luni, de la data rămânerii definitive a sentinței civile nr. 2080/10.06.2014 pronunțate de Judecătoria A. în dosarul nr._, titlu executoriu a cărui validitate a fost confirmată prin decizia civilă nr. 15/06.02.2015 a Tribunalului Teleorman, în cursul derulării procedurii execuționale, de unde rezultă că, după trecerea unui interval de timp rezonabil, creditorul a înțeles să „sancționeze” starea de pasivitate a debitoarei a cărei conduită trebuia conformată dispozițiilor titlului executoriu ce o viza .
Împotriva acestei sentințe contestatoarea a formulat apel criticând soluția primei instanțe pe considerentul că intimatul/creditor avea la îndemână procedura prealabilă prevăzută de art.622 alin. 1 C.pr.civ. privind executarea de bunăvoie. Apelanta-contestatoare prin motivele de apel a arătat că nu recunoaște valabilitatea restituirii sumei solicitate pe calea executării silite întrucât reprezintă o cheltuială excesivă subliniind că suma de 20.322 lei a fost achitată creditorului la data de 09.04.2015 conform extrasului de cont atașat.
În drept apelul a fost întemeiat pe disp. art.466 și urm. C.pr.civ..
Cererii de apel i-a fost atașat extrasul de cont privind efectuarea plății.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Analizând apelul formulat sub aspectul tuturor criticilor formulate, Tribunalul constată că acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 2080/10.06.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ a fost admisă în parte acțiunea intimatei . și a obligat Statul Român la plata către aceasta la plata sumei de 16.983 lei cu titlu de despăgubiri civile precum și a sumei de 1039 lei cheltuieli de judecată.
Așa cum corect a stabilit instanța de fond această sentință este una definitivă în accepțiunea art. 377 alin. 1 pct. 1 Codul de procedură 1865, aplicabil procesului început anterior intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă.
Fiind o hotărâre definitivă aceasta beneficia și de caracterul executorialității în temeiul art.376 alin.1 C.pr.civ. din 1865 și, ca atare putea fi pusă în executare silită (în lipsa executării voluntare, benevole a obligațiilor stabilite în cuprinsul său), căreia i se aplică noile dispoziții procesuale civile, conform art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012.
Regula prevăzută de art.622 alin. 1 C.pr.civ. în sensul că obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie nu poate fi interpretată ca fiind una exoneratoare pentru apelanta-contestatoare de suporta cheltuielile de executare în condițiile în care aceasta cunoștea că intimata-creditoare de la momentul pronunțării sentinței civile nr.2080/10.06.2014 era în posesia unui titlu executoriu prin care se stabilesc obligații în sarcina acesteia.
Tot astfel, în cauză, raportat la natura obligației stabilite în cuprinsul titlului executoriu, nu sunt aplicabile dispozițiile art.622 alin.4 C.pr.civ. care vizează prestații specifice și anume obligații de a face, precum înscrierea sau radierea unui drept, act sau fapt dintr-un registru public, emiterea unei autorizații, eliberarea unui certificat sau predarea unui înscris și altele asemenea, când se poate obține executarea la simpla cerere a persoanei îndreptățite, făcută în temeiul unui titlu executoriu, fără a fi necesară intervenția executorului judecătoresc, dacă prin lege nu se dispune altfel.
Sesizând organul de executare în luna decembrie a anului 2014, deci după aproximativ 6 luni, de la data rămânerii definitive a sentinței civile nr. 2080/10.06.2014 pronunțate de Judecătoria A. în dosarul nr._, creditorul, pe de o parte a înțeles să dea efect caracterului executoriu al titlului său iar pe de altă parte și-a asumat riscul desființării titlului său în calea de atac promovată de statul debitor dar care însă, prin Decizia nr.15 din 06.02.2015, a Tribunalului Teleorman însă a fost menținută sentința civilă pusă în executare.
În cadrul executării silite demarate, a fost comunicată contestatoarei, la data de 29.12.2014, adresa privind înființarea popririi nr. 151/22.12.2014 și titlul executoriu-sentința civilă nr. 2080/10.06.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, privind obligația de achitare a sumei de 20.322 lei, reprezentând despăgubiri civile, cheltuieli de judecată și cheltuieli de executare. Totodată la data de 09.01.2015 a fost emisă somația de plată nr.151/2014 comunicată la data de 13.01.2015. În pofida emiterii acestor acte, contestatoarea a înțeles să achite sumele doar la data de 09.04.2015, după rămânerea irevocabilă a sentinței puse în executare.
Pe cale de consecință, așa cum judicios a reținut prima instanță, Tribunalul constată că doar după trecerea unui interval de timp rezonabil (iunie 2014-decembrie 2014) creditorul a înțeles să „sancționeze” starea de pasivitate apelantei-contestatoare a cărei conduită trebuia să fie conformă dispozițiilor titlului executoriu ce o viza.
Pentru aceste motive, în temeiul art.480 alin.1 C.pr.civ. Tribunalul va respinge ca nefondat apelul, menținând sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de către apelanta-contestatoare Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman, cu sediul în A., ., județul Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 1581 din 2 aprilie 2015, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în A., .. 59, județul Teleorman, Anulează Sentința Civilă nr. 195/18.03.2015 pronunțată de Judecătoria Turnul M., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.07.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
M. C. R. B. V. Măneață C. M.
Red.Th-red. B.V.
La data de 21.07.2015/4 ex.
D.f._, Judecătoria A.
J.f. D. A. P.
. 22.07..2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 814/2015. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 806/2015. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
