Contestaţie la executare. Decizia nr. 1283/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1283/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 27-11-2015 în dosarul nr. 1283/2015
ROMANIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1283
A P E L
Ședința publică de la 27 noiembrie 2015
Tribunalul compus din:
Președinte – E. E. E.
Judecător - B. V.
Grefier - Ț. N.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelanta-intimată C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 2854 din 2 septembrie 2015 pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimatul-petent B. I. G., domiciliat în ., având ca obiect – contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează că dosarul se află la primul termen de judecată în apel;
- apelul este motivat, semnat, timbrat cu 30 lei taxa judiciară de timbru, achitată conform Ordinelor de Plată nr._/07.07.2015, nr._/22.09.2015;
- intimatul-petent nu a depus întâmpinare;
- apelanta-intimată a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Tribunalul, verificând competența materială, generală și teritorială, în conformitate cu dispozițiile art. 131 rap. la art. 95 pct. 2 C.pr.civ., constată că este legal investit în soluționarea cauzei de față și față de împrejurarea că la dosar nu sunt formulate cereri prealabile, iar apelanta-intimată C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București a solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 223 C.pr. civ., constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul acestei instanțe la data 09.04.2015, sub nr._, contestatorul B. I. G. a formulat plângere contravențională împotriva proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012, încheiate de intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, precum și împotriva executării silite și a tuturor actelor de executare silită pornită împotriva sa în dosarul de executare nr. 4822/2014 al B. T. F..
Contestatorul a arătat că executarea silită împotriva sa este un abuz, motivat de faptul că Legea nr. 144/2012 a modificat OG nr. 15/2002 și a abrogat dispozițiile privind tariful de despăgubire. Este aplicabilă legea contravențională mai favorabilă.
Invocă Decizia nr. 6/2015 pronunțată în interesul legii de către ÎCCJ. Onorariul și cheltuileile de executare sunt mult prea mari.
A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, solicitând judecarea cauzei și în lipsă.
La data de 27.04.2015, contestatorul a formulat cerere adițională, prin care a precizat că înțelege să formuleze și plângere contravențională cu privire la titlurile executorii – procesele-verbale de constatare a contravențiilor, care stau la baza actelor de executare contestate.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 60 lei, conform O.U.G. 80/2013.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr. 2/2001.
Prin întâmpinare, intimata a invocat excepția inadmisibilității contestației la executare, iar, în subsidiar, respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare.
Cu privire la excepția invocată, arată că motivele invocate de către debitor nu pot fi invocate pe calea contestației la executare, atâta timp cât există calea plângerii contravenționale.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, întrucât procesul-verbal de constatare a contravenției îndeplinește toate condițiile prevăzute de O.G. 15/2002, respectiv O.G.2/2001.Cu privire la aplicarea Legii nr. 144/2012, arată că fapta contravențională a fost săvârșită anterior datei la care aceasta a intrat în vigoare. De asemenea, legiuitorul a avut în vedere numai contravenienții care au contestat în instanță tarifele de despăgubire.
A arătat că procesul-verbal contestat conține mențiunea expresă că a fost generat și semnat în format electronic de către agentul constatator, potrivit Legii nr. 455/2001.Cheltuielile de executare se încadrează în limitele legale admise de OMJ nr. 2561/2012.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 713 și următoarele NCPC, art. 669 NCPC, Legea nr. 188/2010, Legea nr. 144/2012.
În dovedirea celor susținute, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, iar în susținerea acestora a depus la dosar următoarele înscrisuri, în copie: dovada comunicării proceselor-verbale prin afișare.
Petentul nu a depus răspuns la întâmpinarea intimatei.
La dosarul cauzei a fost depus dosarul de executare nr. 4822/2014 al B. T. F..
Prin sentința civilă nr.2854 din 02.09.2015 Judecătoria A. a admis plângerea contravențională, a dispus anularea proceselor-verbal de constatare a contravenției . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012 ca nelegal întocmite, a exonerat petentul de la plata amenzilor contravenționale și de la executarea sancțiunilor complementare a plății tarifului de despăgubire; a admis contestația la executare formulată împotriva actelor din dosarului execuțional nr. 4822/2014 al B. T. F.; a anulat în întregime actele de executare ce formează obiectul dosarului nr. 4822/2014 al B. T. F.; a obligat contestatorul la plata către B. T. F. a sumei de 36 lei, reprezentând contravaloare copii certificate dosar de executare.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin procesele-verbale . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012 întocmite de către intimata C.N.A.D.N.R-S.A, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în sumă de 250 lei pentru contravenția prevăzută de art. 8 din OG nr. 15/2002, întrucât la datele de 04.08.2011, 05.08.2011, 02.08.2011, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentei a fost depistat pe DN6 km 60+450m, Drăgănești-V., jud. TR, circulând fără a deține rovinietă valabilă.
S-a constatat faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 al. (1) din O.G. nr. 2/2001, față de Decizia în interesul legii nr. XX/2013, întrucât procesele-verbale de contravenție contestate au fost comunicate doar prin afișare, modalitate subsidiară, fără ca, în speță, să se facă dovada comunicării acestora cu confirmare de primire.
Prin urmare, față de data comunicării actelor de executare de către B., la 02.04.2015, instanța a constatat că introducerea cererii având ca obiect contestație la titlu, la data de 09.04.2015, a fost făcută în termenul prevăzut de lege.
Astfel, în ceea ce privește semnătura olografă a agentului constatator, instanța considerat că această condiție nu este îndeplinită întrucât procesul-verbal de contravenție a fost semnat în formă electronică de către agentul constatator C. D. P., A. S., A. A. M., însă în conformitate cu prevederile înscrise în art. 7 din Legea nr. 455/2001, potrivit cărora „în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii”.
Instanța a constatat aplicabilitatea Deciziei pronunțate în interesul legii nr. 6/2015 de către Înalta Curtea de Casație și Justiție, Decizia fiind publicată în M.Of., Partea I, la nr. 199 din data de 25.03.2015. Existența unui recurs în interesul legii nu poate avea caracterul unei legi contravenționale mai favorabile, deci aplicarea interpretării date de Înalta Curte de Casație și Justiție se poate face indiferent de data publicării deciziei în Monitorul Oficial.
Totodată, interdicția aplicării retroactive nu privește deciziile pronunțate în interesul legii, întrucât, în cazul lor, interpretarea dată de instanța supremă nu poate fi considerată imprevizibilă. Prin decizia respectivă, se consacră o anumită interpretare, ce nu poate fi în niciun caz considerată ca imprevizibilă, de vreme ce era deja promovată de o parte de a jurisprudenței.
În primul rând, instanța constată, în speță, că domeniul de incidență a Legii nr. 455/2001 se referă exclusiv raporturilor juridice de drept privat, nu și raporturilor juridice de drept administrativ, cum este cazul de față. Prin urmare, având în vedere că procesul-verbal de contravenție este un act administrativ, un act de drept public, și nu un înscris sub semnătură privată, nu există posibilitatea atașării semnăturii electronice unui proces-verbal de contravenție sau unui alt înscris autentic. Pe cale de consecință, în privința acestor acte, Legea 455/2001 nu este aplicabilă.
În al doilea rând, instanța reține că dispozițiile art. 7 menționate anterior sunt incidente, așa cum rezultă din conținutul lor, înscrisurilor în formă electronică. Instanța reține că deși înscrisul în format electronic care poartă o semnătură electronică extinsă este asimilat unui înscris sub semnătură privată, sub aspectul condițiilor și efectelor sale, acesta este destinat strict folosirii în sistemul electronic. Ori, procesul-verbal de contravenție, deși inițial este întocmit în formă electronică, în momentul în care este tipărit pe suport de hârtie în vederea comunicării prin poștă pierde acest caracter, ceea ce conduce, implicit, la lipsirea de eficiență a semnăturii în format electronic și aplicarea regulilor de drept comun, respectiv necesitatea semnării acestora în mod olograf, motiv pentru care va înlătura apărările intimatei ca neîntemeiate.
În ceea ce privește alte motive de nelegalitate și netemeinicie a proceselor-verbale, față de soluția ce urmează a se da în cauză, instanța constată că nu se mai impune analizarea acestora, fiind rămase fără obiect.
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect contestație la executare propriu-zisă, instanța constatat că prezenta executare se efectuează, ca efect al admiterii primului capăt de cerere, în baza unui proces-verbal anulat, care nu constituie titlu executoriu, iar, față de dispozițiile art. 632 NCPC anterior republicării, a admis contestația la executare formulată împotriva dosarului execuțional nr. 4822/2014 al B. T. F. și a anulat în întregime actele de executare ce formează obiectul dosarului nr. 4822/2014 al B. T. F..
În temeiul art. 716 alin. 2 NCPC, a obligat contestatorul la plata către B. T. F. a sumei de 36 lei, reprezentând contravaloare copii certificate dosar de executare.
Împotriva acestei sentințe intimata a formulat apel prin care a solicitat constatarea nulității sentinței iar în subsidiar modificarea în parte a sentinței în sensul menținerii soluțiile privind capătul de cerere privind obligarea petentului la plata contravalorii copiilor dosar executare și anularea celorlalte soluții pronunțate asupra restului capetelor de cerere.
În motivarea apelului apelanta-intimată a arătat că sentința civilă nr.2854/02.09.2015 este lovită de nulitate întrucât instanța și-a depășit competența motivând aspecte de netemeinicie și nelegalitate cuprinse în titlul executoriu care puteau fi invocate numai în cadrul plângerii contravenționale.
În acest sens s-a solicitat prin cererea de apel aplicarea art.712 alin.2 C.pr.civ. în sensul respingerii motivării instanței de fond ca fiind privitoare la fondul dreptului cuprins în titlurile executorii întrucât contestatorul a avut posibilitatea formulării plângerii în condițiile OG nr.2/2001.
În al doilea rând apelanta–intimată a învederat faptul că în momentul pronunțării hotărârii instanța de fond s-a aflat în eroare reținând că procesele verbale nu poartă semnătura olografă a agentului constatator, ignorându-se prevederile art.37 din OG nr.2/2001 potrivit cu care procesul verbal neatacat în 15 zile de la comunicare constituie titlu executoriu.
În drept apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art.466 și urm., art.665 alin.6 () C.pr.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului Tribunalul constată că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Criticile apelantei privitoare la faptul că instanța de fond, cu depășirea atribuțiilor, a luat spre analiză aspecte care constituie apărări de fond ale titlului sunt nefondate.
În acest sens trebuie constatat că deși inițial intimatul-contestator a formulat contestație la executare, ulterior, la data de 27.04.2015, contestatorul a formulat cerere adițională, prin care a precizat că înțelege să formuleze și plângere contravențională cu privire la titlurile executorii – procesele-verbale de constatare a contravențiilor, care stau la baza actelor de executare contestate.
Prin urmare, toate aspectele privind fondul titlurilor executorii reprezentate de procesele-verbale de contravenție au fost analizate în cadrul capătului de cerere privind plângerea contravențională care a fost soluționată cu prioritate față de cererea privind contestația la executare.
Chiar dacă, pentru administrarea mai bună a cauzei s-ar fi impus disjungerea plângerii contravenționale de cauza având ca obiect contestație –având în vedere particularitățile fiecăreia dintre acestea și în special calea de atac specifică- Tribunalul apreciază că instanța de fond a pronunțat soluții legale și temeinice cu privire la ambele cereri –plângere contravențională și contestație la executare.
Împrejurarea că procesele-verbale de contravenție nu au fost comunicate adecvat petentului a justificat neinvocarea excepției tardivității plângerii contravenționale, petentul fiind în termenul prevăzut de lege.
S-a reținut prin Decizia X/2013 a ÎCCJ că „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că:Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire”.
Astfel, în cauză s-a constată faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 al. (1) din O.G. nr. 2/2001, față de Decizia în interesul legii nr. 10/2013, întrucât procesele-verbale de contravenție contestate au fost comunicate doar prin afișare, modalitate subsidiară, fără ca, în speță, să se facă dovada comunicării acestora cu confirmare de primire.
Pe fondul titlurilor instanța de fond a constatat în mod context nulitatea acestora având în vedere lipsa semnăturii olografe a agentului constatator ceea ce impunea anularea acestora.
Nulitatea proceselor-verbale și anularea acestora a atras în mod firesc constatarea lipsei de temei a executării silite (art.632 C.pr.civ) și pe cale de consecință anularea în întregime a actelor de executare ce formează obiectul dosarului nr. 4822/2014 al B. T. F..
Pe cale de consecință Tribunalul, în temeiul art.480 alin.(1) C.pr.civ., va respinge apelul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta-intimată C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 2854 din 2 septembrie 2015 pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimatul-petent B. I. G., domiciliat în ., ca neîntemeiat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.11.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
E. E. E. B. V. Ț. N.
Red.thred.V.B.
4 ex/09.12.2015
d.f._
j.f. D. A. R.
Judecătoria A.
. data de
.
| ← Rezoluţiune contract. Decizia nr. 1291/2015. Tribunalul TELEORMAN | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 375/2015. Tribunalul... → |
|---|
