Fond funciar. Decizia nr. 475/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 475/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 1931/329/2014
ROMANIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 475
APEL
Ședința publică de la 30 aprilie 2015
Tribunalul compus din:
Președinte – A. L. N.
Judecător - V. M.
Grefier - P. C.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul-reclamant F. S. cu domiciliul în T. M., ., NR. 12, județ Teleorman împotriva sentinței civile nr. 783 din 27 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria T. M. în contradictoriu cu intimații-pârâți C. L. pentru Stabișirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor din C. Primăriei T. M. cu sediul în T. M., județ Teleorman, C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor cu sediul în A., județ Teleorman, D. G. cu domiciliul în T. măgurele, ., nr. 14, județ Teleorman, Ț. V. cu domiciliul în T. M., ., nr. 16, județ Teleorman și R. C. cu domiciliul în T. M., ., nr. 18, județ Teleorman, având ca obiect – fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul-reclamant F. S., intimații D. G. și Ț. V., lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează următoarele:
- dosarul se află la primul termen de judecată în apel;
- procedura de citare este legal îndeplinită.
- cererea de apel având ca obiect – fond funciar este motivată, semnată, scutită de plata taxei de timbru;
- în procedura prealabilă intimații C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate privată asupra Terenurilor din cadrul Primăriei T. M., D. G. și Ț. V. au depus întâmpinare iar apelantul – reclamant F. S. a depus răspuns la întâmpinare;
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 131 NCPC, pune în discuția părților prezente, competența tribunalului în soluționarea cauzei.
Părțile, având pe rând cuvântul apreciază că tribunalul este competent material, general și teritorial în soluționarea procesului.
Tribunalul, verificând competența materială, generală și teritorială rap. la art. 95 pct. 2, art. 466 NCPC și art. 59 din Legea 18/1991 stabilește că este competent să soluționeze cauza de față.
Instanța, conform art. 238 NCPC pune în discuție estimarea duratei cercetării procesului.
Părțile având pe rând cuvântul estimează durata procesului la o zi.
Tribunalul estimează durata procesului la o zi.
Tribunalul luând act că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat, deschide dezbaterile asupra fondului conform art. 392 Cod Procedură Civilă și acordă cuvântul în ordinea prevăzută de art. 216 Cod Procedură Civilă.
Apelantul-reclamant F. S. având cuvântul solicită admiterea apelului, casarea sentinței de la fond și stabilirea lățimilor terenurilor intimaților la 10,5 mp arătând că intimații au încălcat dreptul său de proprietate. La interpelarea instanței acesta recunoaște că s-a mai judecat anterior pentru aceleași motive fiind nemulțumit de felul în care pretențiile sale au fost soluționate.
Intimații D. G. și Ț. V. având pe rând cuvântul au solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de Judecătoria T. M..
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă având ca obiect fond funciar înregistrată sub nr._, la data de 3 septembrie 2014 reclamantul F. S. domiciliat în T. M., ., nr.12, județul Teleorman a chemat în judecată pe pârâții D. G. domiciliat în T. M., ., nr.14, județul Teleorman, Ț. V., domiciliat în T. M., ., nr.16, județul Teleorman, R. C. domiciliat în T. M., ., nr.18, județul Teleorman, C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din cadrul Primăriei municipiului T. M. cu sediul în T. M., ., județul Teleorman și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din cadrul Prefecturii județului Teleorman cu sediul în A., ., solicitând instanței reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu dimensiunea de 15,10 metri la ., nr.12 și la partea de Est a terenului aceeași dimensiune, iar la vecinii D. G. și Ț. V. câte 10,5 metri; la R. C., 10,5 metri numai la stradă.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că a formulat această plângere pentru modificarea parțială a titlurilor de proprietate ale celor trei pârâți, aceștia deținând suprafețe mai mari decât stipulează actele de proprietate.
A menționat că la data de 12 decembrie 1997, tatăl său F. N. a depus o acțiune de judecată civilă la Judecătoria T. M. împotriva numiților D. P., Ț. P., soția sa Ț. M. și a lui S. D..
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosar copii de pe declarația reclamantului dată la BNP P. M., declarație C. A. dată la BNP P. M., decizia civilă nr.854/14 noiembrie 1985 a Tribunalului Teleorman, copie de pe actul de vânare din fondul Primăria T. M. și adresă înaintată de Judecătoria Județului Teleorman Primăriei T. M., ambele emise de Arhivele Statului, înscrisuri din anul 1852, Monografia municipiului T. M., înscrisuri(filele 16-57).
În cauză, la data de 2 octombrie 2014, pârâtul Ț. V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, pe cale de excepție, respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale a reclamantului, întrucât imobilul casa de locuit este încă în mâna părinților săi, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât terenul aferent casei de locuit a părinților săi nu a fost diminuat.
A arătat că după soluționarea procesului de grănițuire hotarul dintre imobilele lor nu a fost modificat în nici un fel.
A depus la dosar copii de pe certificat deces Ț. P., proces verbal de punere în posesie nr.511/9.01.1998, acte de vânzare cumpărare autentificat la nr.90 din 14 ianuarie 1983 la fostul notariat de Stat Local T. M., sentința civilă nr.704 din 14 mai 1998 a Judecătoriei T. M..
La data de 3 octombrie 2914 pârâta C. locală de fond funciar din cadrul Primăriei T. M. a depus la dosar întâmpinare, invocând pe cale de excepție inadmisibilitatea acțiunii (calificată de către instanță drept excepția autorității de lucru judecat față de motivare), întrucât prin sentința civilă nr. 704 din 14 mai 1998 a Judecătoriei T. M. s-a soluționat definitiv și irevocabil aspectele cu privire la stabilirea liniei de hotar și a suprafeței de teren ce revine în proprietate, atât reclamantului, cât și celorlalți pârâți, această sentință având autoritate de lucru judecat. Prin acțiunea de față, reclamantul reia acțiunea civilă prin care revendică o suprafață de teren din terenul intravilan proprietatea vecinului de pe latura de nord, dar și din terenul intravilan proprietatea persoanelor care locuiesc în ., nr.16 și nr.18, solicitând sub altă formă să fie pus în posesie cu această suprafață.
Pârâta a mai invocat pe cale de excepție, lipsa calității procesual pasive a sa față de pârâții Ț. V. și R. C. urmare a faptului că acestor persoane nu le-au fost eliberate titluri de proprietate și au dobândit titlul de proprietate urmare unor contracte de vânzare cumpărare și excepția privind lipsa de interes a reclamantului, întrucât acesta nu justifică folosul practic material sau moral în promovarea acțiunii, nerezultând folosul efectiv pe care l-ar obține în ipoteza admiterii acțiunii în contradictoriu cu proprietarii imobilelor din . nr.16 și nr.18(filele 87-92).
În susținerea întâmpinării pârâta a depus la dosar copii de pe contractele de vânzare cumpărare la care a făcut referire în întâmpinare, declarații de impunere, certificat de moștenitor nr.55/24.02.2011, autentificat la BNP R. M., procesul verbal de punere în posesie nr.905/29.10.2002, titlul de proprietate emis pe numele D. P. și F. A., extrase din registrul agricol cu referire la imobilele în cauză (filele 93-111).
În speță, pârâtul D. G. a formulat întâmpinare, solicitând pe cale de excepție respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale a reclamantului iar pe fond, respingerea acțiunii ca nefondată, motivarea întâmpinării fiind identică cu motivarea întâmpinării formulată de către pârâtul Ț. V., mai sus redată în esență de către instanță(fila 113).
În dovedirea întâmpinării pârâtul a depus la dosar copii conforme cu originalul de pe certificat de moștenitor nr. 55/24.02.2011 emis de pe urma defunctei sale mame D. P., certificat de deces D. P., acte de vânzare cumpărare nr. 363/13.04.1899, nr. 9814/16.01.1936, nr. 57/3.04.1956, titlu de proprietate emis pe numele D. P., sentința civilă nr.704/14 mai 1998 a Judecătoriei T. M. și motivarea acesteia, raport de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert B. C., proces verbal din 17 mai 2000(filele 115-133).
Și pârâta C. Județeană Teleorman a formulat întâmpinare la data de 21 octombrie 2014 prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că reclamantul solicită, în plus față de suprafața deja reconstituită, o suprafață de teren, astfel încât să dețină la . nr.12 la partea de est a terenului o dimensiune de 15,10 metri iar la pârâți câte 10,5 metri. A precizat că titlul de proprietate nr._/24.07.2002 emis pe numele F. A. a fost eliberat urmare cererii nr.1261 din 21.03.1991 depusă de F. A., prin care acesta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru 1,89 ha din care 1,87 ha extravilan și 0,02 ha intravilan. Ulterior, acesta a fost modificat pentru 1,96 ha suprafață totală din care 1,90 ha teren extravilan și 0,06 ha teren intravilan, pentru ca prin titlul de proprietate nr._/5.10.2006 să se reconstituie dreptul de proprietate pentru 0,10 ha teren extravilan, completându-se suprafața totală de 2,06 ha, acest ultim titlu de proprietate fiind emis direct pe numele reclamantului, ca moștenitor al defunctului F. A.(filele 155-156).
Cu referire la excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului invocate de pârâții Ț. V. și D. G., motivate de faptul că imobilul, respectiv casa de locuit și curtea „este încă în mâna părinților săi” instanța, văzând înscrisurile depuse la doar de către reclamant(filele 175-176), coroborate cu susținerile pârâtei C. Județeană de fond funciar Teleorman(fila 156) care este în posesia tuturor actelor ce dovedesc calitatea de moștenitor a reclamantului față de defunctul F. A., constată că reclamantul este moștenitorul defunctului F. A., decedat la data de 6 februarie 2003, în calitate de fiu, având astfel calitate procesuală activă în cauză.
Prin sentința civilă nr. 783/27.11.2014, Judecătoria T. M. a respins ca nefondate excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului invocate de pârâții Ț. V. și D. G..
A admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din cadrul Primăriei municipiului T. M..
A respins acțiunea civilă având ca obiect fond funciar formulată de reclamantul F. S. împotriva pârâților D. G., Ț. V., R. C., C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din cadrul Primăriei municipiului T. M. cu sediul în T. M. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din cadrul Prefecturii județului Teleorman, în cauză operând autoritatea de lucru judecat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului invocate de pârâții Ț. V. și D. G., motivate de faptul că imobilul, respectiv casa de locuit și curtea „este încă în mâna părinților săi” instanța, văzând înscrisurile depuse la doar de către reclamant (filele 175-176), coroborate cu susținerile pârâtei C. Județeană de fond funciar Teleorman(fila 156) care este în posesia tuturor actelor ce dovedesc calitatea de moștenitor a reclamantului față de defunctul F. A., constată că reclamantul este moștenitorul defunctului F. A., decedat la data de 6 februarie 2003, în calitate de fiu, având astfel calitate procesuală activă în cauză.
Cu referire la excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din cadrul Primăriei municipiului T. M., instanța a constat că potrivit disp. art. 430 alin.1 și 2 Cod procedură civilă ”Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată”, ”autoritatea de lucru judecat privind dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă”.
Conform disp. art. 431 alin. 2 Cod procedură civilă ”oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă”.
Prin urmare, Noul Cod de procedură civilă reglementează în art. 431 alin.2 efectul pozitiv al lucrului judecat, respectiv prezumția legală de lucru judecat, fiecare dintre părți având posibilitatea de a opune lucrul anterior judecat, într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.
În acest caz, nu este necesar să existe triplă identitate de părți, obiect și cauză, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuție o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluționat anterior, așa încât aceasta să nu poată fi contrazisă indiferent dacă această rezolvare a fost dată prin dispozitiv sau numai în considerente.
În speță, chestiunea litigioasă, respectiv solicitarea reclamantului explicită la finalul acțiunii (fila 14), respectiv de a se stabili în plus o suprafață de teren față de suprafața deja reconstituită, astfel încât să dețină la ., nr.12 și la partea de est a terenului o dimensiune de 15,10 m iar la vecinii pârâți câte 10,5 m, a făcut obiect al dezbaterilor și al verificării jurisdicționale, sentința civilă nr. 704/14 mai 1998 a Judecătoriei T. M., intrând în puterea lucrului judecat.
Astfel, prin această sentință, tatăl reclamantului F. A. a chemat în judecată pe D. P., mama pârâtului D. G., pe Ț. P. și Ț. M., părinții pârâtului Ț. V. și pe S. D., cel care și-a vândut ulterior proprietatea pârâtului în cauza de față R. C., obiectul procesului fiind grănițuire, revendicare și pretenții, prin sentință admițându-se acțiunea civilă pentru grănițuire formulată de reclamant împotriva pârâtei D. P., stabilindu-se hotarul dintre proprietățile celor două părți, s-a respins ca nefondată acțiunea pentru grănițuire împotriva celorlalți doi pârâți Ț. și S. și s-a respins ca nefondat capătul de cerere pentru revendicare formulat de reclamantul F. A. împotriva pârâților chemați în judecată, pentru motivele menționate în hotărârea judecătorească. La acea dată, F. A. preciza că pârâții i-ar fi acaparat o suprafață de 1290 mp.(filele 121-123)
Pentru aceste considerente, văzând și disp. art. 248 Cod procedură civilă, instanța a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din cadrul Primăriei municipiului T. M. și drept consecință va respinge acțiunea civilă având ca obiect fond funciar, în cauză operând autoritatea de lucru judecat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal prev de art. 468 C. proc. civ., reclamantul F. S. solicitând admiterea apelului, casarea sentinței de la fond și stabilirea lățimilor terenurilor intimaților la 10,5 mp .
În motivare s-a arătat că cei trei pârâți dețin suprafețe mai mari decât stipulează actele de proprietate. În anul 1983 D. P. a formulat o cerere la Judecătoria T. M. împotriva lui F. N., formându-se dosarul nr. 528/1983 având ca obiect revendicare și servitute.
Prin sentința civilă nr. 1450 din 10 octombrie 1983 s-a admis acțiunea în revendicare și s-a stabilit hotarul despărțitor între proprietăți pe aliniamentul marcat în schița raportului de expertiză, prin literele ACB conform cărora pct. A a fost reprezenta de bulumacul din fier al porții reclamantului, aflat la distanța de 13,35 m de zidul casei vecinului pârâtului; pct. B a fost reprezentat de partea nordică a părului din fundul curții care aparține pârâtului și pct. C fiind reprezentat de partea nordică a părului din apus.
Prin decizia civilă nr. 854 din 14 noiembrie 1985 Tribunalul Teleorman a admis în parte acțiunea introdusă de D. P. împotriva pârâtului F. A. și a stabilit hotarul despărțitor între terenurile părților linia ACB.
A mai menționat, că la data de 12 decembrie 1997, că tatăl său F. N. a depus o acțiune de judecată civilă la Judecătoria T. M. împotriva numiților D. P., Ț. P., soția sa Ț. M. și a lui S. D., între aceștia existând un joc de interese, fiind nași și fini între ei.
Prin sentința civilă nr. 704 din data de 14 mai 1998 Judecătoria T. M. a admis acțiunea civilă pentru grănițuire formulată de reclamantul F. A. împotriva pârâtului D. P. și a stabilit hotarul proprietăților celor două părți pe aliniamentul AB conform schiței raportului de expertiză întocmit de expert B. C..
Reclamantul a făcut referiri la judecătorii care au judecat la data respectivă, avocat, experți, făcând aprecieri ce nu pot fi reproduse, la aspecte din familiile pârâților, nerelevante în cauză.
Apelul nu a fost încadrat în drept.
În cauză, intimatul D. G. a depus la data de 24.02.2014 – f. 37 în termen legal, întâmpinare la cererea de apel formulată de reclamantul F. S. solicitând respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond.
În motivare se arată că reclamantul nu a solicitat și nici nu a făcut dovada cu referire la încălcarea dispozițiilor Legii nr. 18/1991.
În drept, au fost invocate disp. art. 205 Cod Procedură civilă.
În dovedire a fost propusă proba cu înscrisuri.
Intimata C. L. pentru Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor T. M. a depus la data de 27.02.2015 – f. 40, în termen legal, întâmpinare solicitând respingerea apelului formulat de reclamantul F. S. ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de Judecătoria T. M..
A mai solicitat admiterea excepție privind inadmisibilitatea acțiunii, întrucât prin sentința civilă sentința civilă nr.704 din 14 mai 1998 a Judecătoriei T. M. s-a soluționat definitiv și irevocabil aspectele cu privire la stabilirea liniei de hotar și a suprafeței de teren ce revine în proprietate atât apelantului cât și celorlalți intimați, această sentință având autoritate de lucru judecat.
Intimata a mai solicitat pe cale de excepție, lipsa calității procesual pasive a sa față de pârâții Ț. V. și R. C. urmare a faptului că acestor persoane nu le-au fost eliberate titluri de proprietate și au dobândit titlul de proprietate urmare unor contracte de vânzare cumpărare și excepția privind lipsa de interes a reclamantului întrucât acesta nu justifică folosul practic material sau moral în promovarea acțiunii, nerezultând folosul efectiv pe care l-ar obține în ipoteza admiterii acțiunii în contradictoriu cu proprietarii imobilelor din ..-15
În drept au fost invocate art. 32 alin.1, art. 33, art. 205, art. 430 alin.1 Cod Procedură Civilă și prevederile Legii fondului funciar nr. 8/1991.
Intimatul Ț. V. a depus întâmpinare la data de 25.03.2015 - f. 65 solicitând respingerea apelului formulat de reclamantul F. S. ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de Judecătoria T. M..
În drept, au fost invocate disp. art. 205 Cod Procedură civilă.
În dovedire a fost propusă proba cu înscrisuri, interogatoriu, expertize cadastrale.
Apelantul-reclamant a depus răspuns la întâmpinare la data de 26.03.2015-f. 67 solicitând admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor de apel invocate, instanța apreciază următoarele:
Prin motivele de apel formulate, apelantul nu învederează cauzele de netemeinicie și nelegalitate apreciate ca fiind incidente în cauză, sens în care instanța de judecată, la soluționarea căii de atac, în acord cu disp. art. 478 C. proc. civ., va avea în vedere motivele invocate prin cererea de chemare în judecată.
În acest context, așa cum legal a reținut judecătorul fondului, cum cererile apelantului reclamant au mai făcut obiect de analiză al instanțelor judecătorești, litigiul respectiv fiind soluționat în mod irevocabil, în cauză își găsește incidența puterea de lucru judecat ca prezumție.
Astfel, chestiunea litigioasă, respectiv solicitarea reclamantului de a se stabili în plus o suprafață de teren față de suprafața deja reconstituită, astfel încât să dețină la ., nr.12 și la partea de est a terenului o dimensiune de 15,10 m, iar la vecinii pârâți câte 10,5 m, a făcut obiect al dezbaterilor și al verificării jurisdicționale, Judecătoria T. M. pronunțând sentința civilă nr. 704/14 mai 1998, ce a intrat în puterea lucrului judecat.
Prin această sentință, tatăl reclamantului F. A. a chemat în judecată pe D. P., mama pârâtului D. G., pe Ț. P. și Ț. M., părinții pârâtului Ț. V. și pe S. D., cel care și-a vândut ulterior proprietatea pârâtului în cauza de față R. C., obiectul procesului fiind grănițuire, revendicare și pretenții.
Instanța judecătorească învestită a stabilit hotarul admițând acțiunea împotriva pârâtei D. P., respingând ca nefondată acțiunea pentru grănițuire împotriva celorlalți doi pârâți Ț. și S.; de asemenea a respins ca nefondat capătul de cerere pentru revendicare formulat de reclamantul F. A. împotriva pârâților chemați în judecată – f. 121-123.
Față de definiția dată de art. 431 C. proc. civ. cu privire la efectele lucrului judecat, apelantul reclamant trebuie să aibă în vedere faptul că nimeni nu poate fi chemat în judecată, de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.
Față de aceste considerentele de fapt și de drept, în temeiul art. 480 C. proc. civ. va respinge apelul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant F. S., cu domiciliul în T. M., ., NR. 12, județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 783 din 27 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria T. M., în contradictoriu cu intimații-pârâți C. L. pentru Stabișirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor din C. Primăriei T. M. cu sediul în T. M., județ Teleorman, C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor cu sediul în A., județ Teleorman, D. G. cu domiciliul în T. măgurele, ., nr. 14, județ Teleorman, Ț. V. cu domiciliul în T. M., ., nr. 16, județ Teleorman și R. C. cu domiciliul în T. M., ., nr. 18, județ Teleorman.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 aprilie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
A. L. N. V. M. P. C.
Red.A.L.N 07.05 .2015
Th.red. C.P./8 ex. 10.06.2015
D.f._
J.f. C. Anișoara
..06.2015
| ← Fond funciar. Decizia nr. 369/2015. Tribunalul TELEORMAN | Fond funciar. Decizia nr. 547/2015. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
