Pensie întreţinere. Decizia nr. 1183/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1183/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 30-10-2015 în dosarul nr. 1183/2015
ROMANIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1183
-APEL-
Ședința publică de la 30 octombrie 2015
Tribunalul compus din:
Președinte – V. B.
Judecător - E. E. E.
Grefier - E. Bînciu
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelantul-pârât P. C., cu domiciliul în T. M., .. Y6, ., . și domiciliul procesual ales la UM_, ., sector 4, București, împotriva sentinței civile nr. 476 din 25 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria T. M., în contradictoriu cu intimata-reclamantă P. M. A., asistată de mama sa C. D. G., cu domiciliul în T. M., ., nr. 22, județ Teleorman și intimata-pârâtă C. D. G., cu domiciliul în T. M., ., nr. 22, județ Teleorman, având ca obiect – pensie întreținere.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-pârât P. C. asistat de avocat Gerber G., cf. împuternicirii avocațiale nr._ pe care o depune la dosar și avocat C. I. prin reprezentare pentru intimata-reclamantă și intimata-pârâtă, cf. împuternicirii avocațiale nr._ pe care o depune la dosarul cauzei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
-dosarul se află la primul termen de judecată, în apel;
-procedura de citare este legal îndeplinită;
- apelul este motivat, semnat, scutit de plata taxei judiciare de timbru cf. disp. art. 29 alin.1 pct. c din OUG nr. 80/2013;
- în procedura prealabilă s-a depus întâmpinări de către intimate, însă nu s-a depus răspuns la acestea de către apelant.
- intimatele au solicitat prin întâmpinare judecarea cauzei în lipsă.
Tribunalul, față de disp. art. 131 C. proc. civ. pune în discuția părților prezente, competența tribunalului în soluționarea cauzei.
Părțile, având pe rând cuvântul, apreciază că tribunalul este competent material, general și teritorial în soluționarea procesului.
Tribunalul, verificând competența stabilește că potrivit art. 95 pct. 2, art. 107 cu trimitere la art. 482 C.pr. civ este competent material, general și teritorial să soluționeze cauza de față.
Luând act că nu sunt cereri prealabile de formulat și nici excepții de invocat, tribunalul acordă cuvântul părților pe enunțarea probatoriului.
Apelantul-pârât prin avocat solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosar și interogatoriul reclamantei-intimate, interogatoriu care se află depus la dosarul cauzei pentru a dovedi că modalitatea de executare a obligației de întreținere a fost făcută în natură. Nu contestă cuantumul obligației ci doar modalitatea de executare a obligației, respectiv prin executarea în natură a acesteia, sau o parte în natură și restul în bani.
Reprezentantul intimatelor depune adeverință nr. 3525/26.10.2015 emisă de unitatea școlară unde este înscrisă minora și solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosar și interogatoriul apelantului pentru a dovedi faptul că efectuată de mamă în 9 ani de zile a fost efectuată inclusiv în natură și în bani evident pentru că numai aceasta a fost permanent cu minora și cunoaște nevoile copilului.
Tribunalul potrivit art. 258 C.pr. civ. rap. la art. 255 C. pr.civ. încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, respinge proba cu interogatoriu solicitată de către părți ca nefiind utilă cauzei având în vedere că singura chestiune în litigiu privește modalitatea de executare a pensiei cu privire la perioada viitoare, aspect cu privire la care proba cu înscrisurile existente la dosar este suficientă . împrejurarea că anterior apelantul și intimata și-au executat sau nu parțial sau nu în natură obligația nu susține teza probatorie.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța constată, conform art. 392 C.pr.civ., terminată cercetarea procesului, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul părților în ordinea prevăzută de art. 216 C.pr.civ. .
Apelantul-pârât, prin avocat, solicită admiterea apelului schimbarea în tot a sentinței apelate și pe fond admiterea în parte a acțiunii principale și a cererii reconvenționale (care a vizat aspectul obligării tatălui în parte la executarea obligației în natură și în bani).
Sentința instanței de fond este nelegal și netemeinic motivată, astfel pe de o parte s-a reținut autoritatea de lucru judecat cu privire la sentința anterioară prin care s-a stabilit o pensie de întreținere în bani, sentință care a fost dată sub temeiul vechiului Cod al familiei. Consideră că situația de acum este total diferită de cea existentă sub imperiul fostului Cod al familiei pentru că art. 530 alin. 1 impune cu valoare de principiu executarea în natură a obligației pentru părinte. În subsidiar alineatul 2 completează că dacă obligația de întreținere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanța este în măsură să aprecieze și să cuantifice această obligație în bani la nivelul arătat de temeiurile de lege.
Apelantul nu dorește micșorarea acestui cuantum, nu dorește prejudicierea intereselor copilului, ceea ce se dorește este implicarea efectivă în nevoile acestuia. Aceste obligații în natură ar putea determina o implicare în cunoașterea și satisfacerea nevoilor copilului. Este ceea ce s-a dorit și de legiuitor, este ceea ce dorește și apelantul, să fie implicat în aceste nevoi ale minorei, să le cunoască și să fie alături de minoră. Apelantul s-a implicat în a avea legături părintești firești cu copilul său, a dus-o la o clinică de ortodonție în București, la insistențele sale mama minorei a acceptat să o ducă la București și să-i facă investigații medicale de specialitate, s-a interesat de situația școlară a copilului. O obligare la plata obligației numai în bani îl pune în imposibilitate de a mai presta, (sau le va presta cu greutate) sume suplimentare pentru nevoile minorului.
Autoritate de lucru judecat nu se poate reține cu privire la modalitatea de executare pentru că dea lungul timpului nevoile copilului se schimbă ( de multe ori cresc, însă sunt situații când acestea scad), de aceea consideră că tatăl este îndreptățit ca părinte necustodian să solicite această modalitate parte în natură, parte în bani. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatelor, având cuvântul, arată că prin soluțiile date anterior privind executarea obligațiilor s-a stabilit și modalitatea de plată. În condițiile anterioare și în prezent legiuitorul permite varianta obligației în bani și obligația în bani și natură. Problema care se pune este cine cuantifică din suma stabilită de Judecătoria T. M., 600 de lei în bani și 373 în natură. Apreciază că nu este posibil să se stabilească care parte din acea obligație se execută în natură și care în bani, dacă există această posibilitate, mai ales că mama este cea care se află tot timpul alături de minoră. Motivația apelantului că în viitor acest copil va fi la o facultate în București, este de nesusținut, întrucât acesta poate urma o facultate în alt oraș, nu București.
Solicită respingerea apelului, ca nefondat și menținerea pronunțată de către instanța de fond ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 394 alin.1 Cod de procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. M. sub nr. _ din 22 aprilie 2015, reclamanta P. M. A. asistată de mama sa C. D. G. ambele domiciliate în T. M., ., nr.22, județul Teleorman, a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâtul P. C. cu domiciliul procesual ales în București, sector 4, șoseaua Olteniței, UM_, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să dispună majorarea pensiei de întreținere la care a fost obligat pârâtul prin sentința civilă nr.524/17 mai 2006 a Judecătoriei T. M. față de minora P. M.-A. născută la data de 21 iunie 1998, în funcție de veniturile pe care acesta le realizează în prezent.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat, în esență, că prin sentința civilă mai sus menționată pârâtul a fost obligat să plătească în favoarea minorei suma de 370 lei lunar pensie de întreținere, însă de la data pronunțării acestei sentințe civile au crescut atât necesitățile materiale ale minorei cât și veniturile pârâtului, astfel încât se impune recalcularea pensiei de întreținere. A arătat că minora frecventează cursurile școlare, fiind elevă în clasa a 10-a și în paralel urmează un program special de meditații la mai multe discipline.
Reclamanta a precizat că pârâtul lucrează la U.M._ București – Șoseaua Olteniței, nr.219, sector 4.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosar copii xerox de pe: sentința civilă mai sus menționată, certificatul de naștere a minorei și a solicitat chemarea pârâtului la interogatoriu .
În cursul procedurii prealabile pârâtul nu a formulat întâmpinare, motive pentru care, la termenul de judecată din data de 11 iunie 2015, având în vedere disp.art.208 alin.2 Cod procedură civilă, text de strictă interpretare, instanța a decăzut pe pârât din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții în afara celor de ordine publică.
La același termen de judecată, pârâtul a depus totuși întâmpinare pe care instanța nu a luat-o în considerare și cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea sa și a pârâtei C. D. G., mama minorei, la executarea obligației de întreținere, în solidar, în natură, a minorei.
În motivarea cererii reconvenționale pârâtul reclamant a arătat că atât el ca tată cât și mama minorei sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor, fiind definitoriu ca luarea deciziilor referitoare la copil să se facă prin conlucrarea, consultarea și acordul dintre ambii părinți, copilul percepând în acest sens implicarea activă a acestora în educarea sa, în mod egal, prin împărțirea responsabilităților.
A invocat disp.art.499 alin.1, art.503 alin.1, art.529 alin.1 și art.530 alin.1 Cod civil
La cererea reconvențională formulată de către pârâtul reclamant pârâta C. D. G. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii reconvenționale ca nefondată și pe fond admiterea acțiunii civile așa cum a fost formulată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat, în esență, că, în cauză, întinderea obligației de întreținere față de minoră a fost stabilită anterior prin sentința civilă nr.524/17.05.2006, precum și modalitatea executării obligației, respectiv prin plata sumei de 370 lei, sumă care nu mai poate satisface nevoile minorei.
Faptul că majorarea obligației de întreținere către minor nu a mai fost solicitată de 9 ani arată că efortul făcut de ea pentru asigurarea celor necesare traiului și a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională, echivalează cu îndeplinirea obligației în natură impusă de lege.
Prin sentința civilă nr.476 din 25.06.2015 instanța de fond a admis cererea reclamantei și a majorat pensia de întreținere la care a fost obligat pârâtul prin sentința civilă nr. 524/2006 a Judecătoriei T. M. de la suma de 370 lei lunar la suma de 963 lei lunar și a respins ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârât.
Pentru a hotărî aceasta instanța a de fond a reținut că potrivit disp.art.499 cod civil „tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională.
De asemenea, conform disp.art.529 Cod civil „întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti, iar când întreținerea este datorată de către părinte ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru doi copii și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii.”
Totodată, conform disp.art.531 alin.1 Cod civil „Dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plății ei”.
În speță, dată fiind schimbarea împrejurărilor, având în vedere necesitățile minorei și posibilitățile materiale ale pârâtului care, conform adeverinței nr.131/1752/9 iunie 2015 emisă de U.M._ București(fila 28), realizează un venit net lunar în sumă de 3852,50 lei, instanța a admis acțiunea și a majorat pensia de întreținere la care a fost obligat pârâtul prin sentința civilă nr.524/17 mai 2006 a Judecătoriei T. M. față de minora P. M.-A. născută la data de 21 iunie 1998, de la suma de 370 lei lunar la suma de 963 lei lunar, începând cu data introducerii acțiunii 22 aprilie 2015 și până la majoratul minorei.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de către pârâtul reclamant, instanța a respins-o ca nefondată pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr.1176/15 iunie 2004 a Judecătoriei T. M. la care face referire sentința civilă nr.524/17 mai 2006 a Judecătoriei T. M., s-a stabilit obligația pârâtului de a plăti pentru minora P. M. A. pensie de întreținere, pentru ca ulterior, în anul 2006 aceasta să fie majorată la suma de 370 lei.
În cazul părintelui unde locuiește copilul, respectiv în cazul mamei minorei, este dincolo de orice dubiu că executarea obligației de întreținere se realizează numai în natură, aceasta prestându-se efectiv,nemaifiind necesară o hotărâre judecătorească în acest sens, astfel încât, condiția prev.de art.499 alin.1 Cod civil conform căreia tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională, este îndeplinită.
Mai mult, dacă mama minorei, respectiv pârâta C. D. G. nu și-ar îndeplini obligația de întreținere față de minoră, aceasta din urmă ar fi prima care ar chema-o în judecată pe mama sa pentru neîndeplinirea obligației de întreținere, fiind dreptul acesteia, prevăzut de lege, să acționeze în acest fel, ceea ce, după cum se poate observa, nu este cazul în speță.
În ceea ce-l privește pe celălalt părinte și acesta are îndatorirea de a-și îndeplini obligația de întreținere, în natură sau în bani.
În cauză, prin sentința civilă antemenționată, s-a stabilit deja modalitatea în care pârâtul reclamant să execute obligația de întreținere, respectiv în bani, și în acea perioadă vechiul Cod al familiei prevăzând executarea obligației și în natură, or pârâtul a fost de acord cu executarea obligației de întreținere în bani, împrejurare ce nu mai poate fi modificată, hotărârea judecătorească intrând în puterea lucrului judecat, prin acțiunea civilă de față solicitându-se doar o majorare a pensiei de întreținere.
Împotriva acestei sentințe apelantul-pârât a formulat apel, în termen, prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și pe fond admiterea în parte a acțiunii principale și admiterea cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului apelantul-pârât a arătat că sentința este nelegală și netemeinică întrucât în primul rând executarea în natură a obligației de întreținere reprezintă regula și nu excepția. Această concluzie este sprijinită de modul de redactare a art. 530 din noul C.civ. care în primul alineat arată cum se execută obligația de întreținere, (în natură), iar în alineatul al II-lea arată că numai dacă nu se realizează de bunăvoie executarea acestei obligații în natură, se va dispune executarea prin plata unei pensii de întreținere stabilită în bani. Prin urmare stabilirea unei pensii de întreținere în bani reprezintă o situație de excepție care intervine numai atunci când nu se execută în natură, de bunăvoie, obligația de întreținere. Această situație este total diferită față de cea existentă sub imperiul fostului Cod al familiei, unde executarea în natură se situa pe aceeași treaptă cu plata unei pensii în bani, dând posibilitatea instanței să aleagă oricare dintre aceste variante.
A mai arătat de asemenea, că nu dorește diminuarea cuantumului legal al obligației de întreținere, ci doar ca plata să se facă în natură, raportat la nevoile concrete ale copilului.
Situația de fapt referitor la modul cum a înțeles să își execute obligația de întreținere față de copilul său de-a lungul anilor, este aceea că pe lângă plata efectivă a sumei stabilită în bani cu titlu de pensie, a alocat constant sume de bani importante pentru copil.
Executarea în natură a obligației de întreținere, dincolo de aparentele dezavantaje, este în realitate mult mai benefică atât în ceea ce privește implicarea efectivă a fiecărui părinte în viața copilului, cât și din perspectiva relațiilor de cooperare dintre părți, inclusiv în cadrul mai larg al autorității părintești în comun, acestea fiind considerentele pentru care a formulat cererea reconvențională care i-a fost respinsă.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art.499 alin. 1 C.pr. civ., art. 530 C.civ. .
În susținerea cererii ce apel au fost atașate înscrisuri.
Intimatele au depus întâmpinare la data de 10.09.2015 prin care au solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
În motivare s-a arătat în esență, că nu sunt de acord cu cele solicitate de către apelant întrucât prin efectul legii ambii părinți sunt obligați să acorde întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului precum și educația, învățătura și pregătirea profesională efect ce dă acestei obligații caracter de solidaritate, efect ce nu poate fi catalogat ca și cu contribuții egale. Cuantumul obligației de întreținere, felul executării precum și contribuția fiecăruia dintre părinți se stabilește de instanța de tutelă, aspect ce a fost stabilit prin sentința civilă nr. 1176/2004 la care face referire sentința civilă nr. 524/2006 a Judecătoriei T. M., ambele pronunțate sub imperiului vechiului cod al familiei care prevăd executarea obligației în natură sau prin plata unei sume de bani, modalitate cu care apelantul a fost de acord cu executarea obligației în bani, împrejurare ce nu mai poate fi modificată deoarece hotărârea a intrat în puterea lucrului judecat. Cum părintele debitor nu locuiește cu minora, s-a apreciat că modalitatea executării în natură a obligației sale la întreținere nu poate fi realizată în natură astfel că se impune ca această obligație la întreținere să fie cuantificată în bani, la o sumă care să reflecte fidel nivelul veniturilor părintelui obligat care plătește. Apreciază de asemenea, că pensia de întreținere pentru minor este un drept al copilului și nu al părintelui care-l crește și nu este moral să fie inclus în eventualele negocieri sau alte tipuri de înțelegeri, ci trebuie executat pentru interesul superior al acestuia.
Analizând actele și lucrările dosarului Tribunalul constată că apelul este nefondat având în vedere următoarele considerații:
Diferendul dintre părți poartă exclusiv asupra modalității de executare a pensiei de întreținere apelantul-intimat subliniind că nu dorește diminuarea cuantumului legal al obligației de întreținere ci doar ca executarea pensiei să se facă în natură.
Prin sentința apelată și a majorat pensia de întreținere la care a fost obligat pârâtul prin sentința civilă nr. 524/2006 a Judecătoriei T. M. de la suma de 370 lei lunar la suma de 963 lei lunar.
În ceea ce privește modalitatea de executare, Tribunalul apreciază că, în acord cu susținerile apelantului-pârât și în dezacord cu instanța de fond, este neîntemeiat considerentul că împrejurarea privind modalitatea de executare a pensiei în bani stabilită prin sentința 1176/15.06.2014 nu mai poate fi modificată întrucât hotărârea judecătorească a intrat în puterea lucrului judecat.
Tribunalul subliniază că în materia privitoare la pensia de întreținere statuările cuprinse în hotărârile judecătorești au caracter de putere de lucru judecat doar în măsura în care nu s-au schimbat împrejurările avute în vedere, instanța, ulterior, putând hotărî, nu doar asupra existenței sau inexistenței obligației și respectiv a cuantumului dar chiar și asupra modalității de executare a acestei obligații.
Prin urmare nu este exclusă de plano posibilitatea modificării modalității de executare a obligației de întreținere astfel că debitorul poate solicita modificarea modalității de executare.
Însă, în alegerea sau schimbarea modalității de executare, instanța trebuie să se raporteze circumstanțial la fiecare caz în parte, în funcție de elementele care caracterizează situația debitorului și a creditorului, dar mai ales la interesul minorului de a beneficia, concret, efectiv și util de prestația debitorului-părinte.
În această cheie trebuie interpretate dispozițiile art.530 C.civ. aplicabile în cauză în temeiul art.6 alin. 6 C.civ. potrivit cu care „Dispozițiile legii noi sunt de asemenea aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . legii noi”.
Într-adevăr, potrivit art.530 C.civ. „Obligația de întreținere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională. Dacă obligația de întreținere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanța de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreținere, stabilită în bani”.
Însă, Tribunalul respinge susținerea apelantului-pârât potrivit căruia trebuie aplicată în mod necesar regula executării în natură a întreținerii și că instanța este obligată să impună modalitatea executării în natură, întrucât astfel de susțineri ignoră filozofia normei și relația acesteia cu interesul minorului.
În condițiile în care minora locuiește cu mama sa care, în mod obligatoriu își execută obligația de întreținere în natură, tatăl (apelantul-pârât) care nu locuiește efectiv cu minora și care are disponibilități bănești (al căror cuantum nu dorește să fie redus) nu poate pretinde în circumstanțele cauzei să i se permită să-și execute obligația în natură.
Executarea întreținerii în natură intervine fie cu privire la situația în care părintele-debitor locuiește efectiv cu minora și îi cunoaște nevoile concrete care impun anumite cheltuieli, fie, chiar nelocuind cu minora, colaborează eficient cu celălalt părinte pentru a stabili împreună cu acesta din urmă nevoile concrete ale minorei și cheltuielile care se impun concret în fiecare caz în parte.
A admite cererea apelantului-pârât de a i se permite executarea în natură, cu ignorarea că minora locuiește în concret cu mama sa cu care apelantu-pârât nu colaborează eficient sub aspectul modalității de prestare a întreținerii, ar conduce la crearea unei situații păgubitoare pentru minoră, în sensul că- în condițiile lipsei de comunicare dintre părinții debitori fie ca anumite nevoi ale minorei să fie acoperite de ambii părinții (de pildă, se cumpără îmbrăcăminte minorei de către ambii părinți) fie ca anumite cheltuieli să nu fie acoperite.
De altfel, în circumstanțele concrete, mama minorei în îngrijirea căreia se află, este, în cazul concret supus judecății, mai în măsură să cunoască nevoile concrete ale minorei în vârstă de 17 ani. Mai mult, nu trebuie omis că minora-titular al dreptului de întreținere- este în vârstă de 17 ani astfel că aceasta poate aprecia, alături de mama sa care își execută întreținerea în natură- asupra priorităților și nevoilor școlare și de viață concrete care impun cheltuieli ce vor fi acoperite prin suma de bani achitată de tatăl acesteia.
Pentru aceste considerente Tribunalul apreciază că, în cauză, circumstanțele concrete, impun ca pensia de întreținere stabilită de instanța de fond (necontestată sub aspectul cuantumului de către apelant) să fie executată prin plata sumei de bani respective.
Pentru aceste motive Tribunalul în temeiul art.480 alin.1 C.pr.civ. va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul-pârât P. C., cu domiciliul în T. M., .. Y6, ., . și domiciliul procesual ales la UM_, ., sector 4, București, împotriva sentinței civile nr. 476 din 25 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria T. M., în contradictoriu cu intimata-reclamantă P. M. A., asistată de mama sa C. D. G., cu domiciliul în T. M., ., nr. 22, județ Teleorman și intimata-pârâtă C. D. G., cu domiciliul în T. M., ., nr. 22, județ Teleorman, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 octombrie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
V. B. E. E. E. E. Bînciu
Red. th.red. V.B./ .24.11.2015/ 5 ex.
D.f._
J.f. Anișoara C.
.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1122/2015. Tribunalul TELEORMAN |
|---|
