Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 1228/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1228/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 18-11-2015 în dosarul nr. 1228/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1228
APEL
Ședința publică de la 18 noiembrie 2015
Tribunalul compus din:
Președinte – D. M. Nuți
Judecător – C. Doinița
Grefier – O. S.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelanta - reclamantă R. T., cu domiciliul în V., . 2, ., județul Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 803 din 16 iunie 2015, pronunțată de Judecătoria V., în contradictoriu cu intimatul – pârât D. C., cu domiciliul în comuna Crevenicu, . și V., cartier Furculești, ., județul Teleorman și autoritatea tutelară A. T. din cadrul Primăriei V., cu sediul în V., ., județul Teleorman, având ca obiect – stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns apelanta reclamantă R. T. și intimatul pârât D. C., prezenți personal, iar A. T. din cadrul Primăriei V., a fost lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea de apel este timbrată cu suma de 20 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, achitată cu chitanța ., nr._ din 25.09.2015, eliberată de Municipiul A. – Direcția Buget Finanțe Taxe și Impozite – 76.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- cauza se află la primul termen de judecată în apel;
- în procedura prealabilă s-a comunicat intimaților cererea/motivele de apel, însă, ulterior, nu s-au formulat întâmpinări.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 482 din Codul de Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 95 pct. 2 din Codul de Procedură Civilă.
Instanța acordă cuvântul părților, pe probe.
Apelanta reclamantă solicită încuviințarea probei cu înscrisuri la dosarul cauzei, reprezentând adresele nr._/13.10.2014, precum și nr._/2014 emise de IPJ Teleorman – Poliția orașului V..
Intimatul pârât arată că nu mai are înscrisuri de depus, ori probe de solicitat.
Potrivit dispozițiilor art. 258, raportat la art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisuri, înscrisuri aflate la dosarul cauzei, precum și cele depuse astăzi.
Totodată, ca o chestiune prealabilă, avându-se în vedere că prin cererea de apel, reclamanta a solicitat să i se atribuie custodia minorului în exclusivitate, instanța, acordă cuvântul părților, pe această solicitare.
Apelanta reclamantă R. T. arată că tatăl minorului refuză să viziteze copilul, să-l ia la domiciliul acestuia și nu ține nici măcar legătura telefonic cu el, iar față de această situație, apreciindu-l ca fiind de rea credință și neimplicându-se în rolul de tată, înțelege să solicite custodia copilului, în exclusivitate.
Menționează că nu a solicitat la instanța de fond acest lucru, însă îl solicită acum.
Față de această împrejurare, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 478 alin. (3) Cod procedură civilă, invocă excepția inadmisibilității cererii de apel, cu privire la custodia minorului.
Apelanta reclamantă R. T., apreciază ca fiind admisibilă cererea de acordare a custodiei exclusive a minorului, solicitând astfel, respingerea excepției.
Intimatul pârât, solicită de asemenea, respingerea excepției inadmisibilității, precizând că este de acord cu atribuirea custodiei exclusive a minorului, apelantei reclamante.
Instanța, nemaifiind înscrisuri de depus, cereri de formulat ori excepții de invocat, acordă cuvântul pe apelul declarat.
Apelanta reclamantă R. T., având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și motivat, în sensul stabilirii programului de vizitare a minorului și obligării tatălui în creșterea copilului, precizând că lasă la aprecierea instanței soluția pronunțată cu privire la atribuirea custodiei exclusive a minorului, către aceasta.
Mai arată că în prezent, locuiește cu chirie.
Intimatul pârât D. C., având cuvântul, arată că locuiește de asemenea, cu chirie și că nu poate să meargă la domiciliul copilului din V. pentru a se implica în creșterea și educarea acestuia, deoarece nu este lăsat să-l viziteze, menționând că fratele reclamantei, l-a agresat fizic.
Mai arată că ține legătura telefonic cu minorul.
În concluzie, arată că este de acord cu apelul declarat de către apelanta reclamantă R. T..
Tribunalul, în temeiul art. 394 alin. (1) Cod de procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ din data de 23.03.2015 pe rolul Judecătoriei V., reclamanta R. T. a chemat în judecată pe pârâtul D. C., solicitând ca prin hotărârea care se va pronunța să se dispună stabilirea programului de vizitare a minorului D. C., atât în cursul anului, cât și pe perioada vacanțelor.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 1223/04.06.2014 a Judecătoriei V., s-a stabilit prin ordonanță președințială locuința minorului D. C. la domiciliul reclamantei, obligarea pârâtului la acordarea pensiei de întreținere în favoarea minorului, însă a omis să solicite și stabilirea programului de vizită pentru minor.
Acțiunea nu a fost întemeiată în drept.
În susținerea cererii, reclamanta a depus copia Sentinței civile nr. 1223/04.06.2014 a Judecătoriei V..
La data de 15.04.2015, pârâtul a depus întâmpinare, prin care a învederat instanței că nu are posibilități financiare pentru a întreține copilul și lasă la aprecierea instanței stabilirea programului de vizitare a copilului.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinarea pârâtului la data de 27.04.2015, la care a atașat contractul de închiriere din 11.02.2015.
În cadrul cercetării judecătorești, instanța a administrat proba cu înscrisurile de la dosar.
Prin sentința civilă nr. 803 din 16.06.2015 pronunțată de Judecătoria V. s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 1357/28.11.2011 a Judecătoriei V. s-a pronunțat divorțul între cele două părți, iar prin sentința civilă nr.1223/04.06.2014 a aceleiași instanțe, s-a stabilit pe calea ordonanței președințiale locuința minorului D. C. G. la domiciliul reclamantei, obligarea pârâtului la acordarea pensiei de întreținere în favoarea minorului, în sumă de 200lei/lună, precum și ca alocația să fie încasată de reclamantă.
Din interpretarea dispozițiilor art. 496 și 401 C. proc. civ., instanța de fond a apreciat că se desprinde concluzia, potrivit căreia, părintele separat de copilul său, în urma hotărârii de divorț (părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic), are dreptul (și nu obligația) de a avea legături personale cu acesta.
A mai motivat că în contextul în care reclamanta nu a arătat că se opune în vreun mod vizitării minorului de către pârât, iar pârâtul nu este de acord cu stabilirea unui astfel de program (conform declarației date în fața instanței, prin care a solicitat respingerea acțiunii) și în raport de dispozițiile legale menționate anterior care conferă pârâtului un drept de vizitare al minorului și nu o obligație, se impune respingerea acțiunii.
Față de soluția dată acțiunii principale, în baza art. 453 C.pr.civ., instanța a respins și cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen, reclamanta, care a formulat critici prin care solicitat admiterea cererii de vizitare minor, iar în cazul în care nu se va admite solicitarea sa, să-și fie atribuită custodia exclusivă.
A motivat că instanța de fond a reținut că programul de vizită este un drept și nu o obligație, iar intimatul pârât refuză să aibă legături personale cu fiul lor, nu-l ia în vizită, nu-i dă nici un apel telefonic, acesta neîndeplinindu-și îndatoririle de părinte.
Apelanta nu a indicat temeiul în drept al cererii.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
În apel, nu s-a solicitat administrarea de probatorii.
Verificând în limitele cererii de apel și a apărărilor formulate, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, Tribunalul, va respinge apelul declarat, pentru considerentele care vor succede.
În ce privește cererea apelantei de stabilire în favoarea sa a custodiei exclusive a minorului, calificată ca fiind cerere de exercitare exclusivă a autorității părintești, se va dispune respingerea acesteia ca inadmisibilă, fiind cerere nouă formulată în apel, contrar, dispozițiilor art. 478 alin. 3 C. proc. civ.
Referitor la fondul cauzei, se apreciază că nu este întemeiată critica formulată.
Instanța de fond a reținut corect în raport de dispozițiile art. 496 alin. 5 și 401 C. proc. civ. că părintele separat de copilul său, în urma hotărârii de divorț (părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic), are dreptul (și nu obligația) de a avea legături personale cu acesta.
Cu ocazia acordării cuvântului pe fond, atât la prima instanță, cât și în apel, pârâtul a susținut că nu dorește stabilirea unui program de vizitare a minorului, întrucât nu dispune de condiții materiale pentru a-l lua în vizită în locuința sa.
Totodată, a relatat în fața instanței de apel, că fratele apelantei a exercitat violențe asupra sa, astfel că nu poate nici să-l viziteze pe minor la domiciliul mamei sale.
În același timp, din interpelarea părților nu a rezultat că pârâtul l-a vizitat pe minor, potrivit unui program care să nu fie agreat de reclamantă și care să-i afecteze pe minor, dimpotrivă, acesta refuză de a avea legături personale cu fiul său.
În raport de aceste considerente și având în vedere dispozițiile legale menționate, se apreciază că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, astfel că, în baza art. 480 alin.1 C. proc. civ., se va respinge apelul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția inadmisibilității cererii privind exercitarea exclusivă a autorității părintești.
Respinge, ca nefondat apelul formulat de apelanta - reclamantă R. T., cu domiciliul în V., . 2, ., județul Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 803 din 16 iunie 2015, pronunțată de Judecătoria V., în contradictoriu cu intimatul – pârât D. C., cu domiciliul în comuna Crevenicu, . și V., cartier Furculești, ., județul Teleorman și autoritatea tutelară A. T. din cadrul Primăriei V., cu sediul în V., ., județul Teleorman.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 noiembrie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. M. Nuți C. Doinița O. S.
Red./th-red. C.D./ 23.11.2015/6 ex.
D.f._
Judecătoria V.
J.f. I. E. R.
.
| ← Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... | Pretentii. Decizia nr. 1122/2015. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
