Pensie întreţinere. Decizia nr. 746/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 746/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 2831/329/2014
ROMANIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 746
APEL
Ședința publică de la 25 iunie 2015
Tribunalul compus din:
Președinte – E. E.
Judecător - V. M.
Grefier - P. C.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul-pârât B. T., cu domiciliul în comuna Izlaz, ., împotriva sentinței civile nr. 124 din 16 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria T. M., în contradictoriu cu intimata-reclamantă G. I. S. cu domiciliul în comuna L., . și Autoritatea Tuteleră P. Izlaz cu sediul în . și P. L. cu sediul în ., având ca obiect – pensie întreținere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, pe lista strigării cu prioritate, a răspuns apelantul-pârât fiind reprezentat de avocat H. V. Lusu și intimata-reclamantă G. I. S..
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează următoarele:
- dosarul se află la primul termen de judecată în apel;
- procedura de citare este legal îndeplinită.
- cererea de apel având ca obiect – pensie întreținere este motivată, în termen, scutită de plata taxei de timbru conform art. 29 alin. 1 pct. b din OUG 80/2013 ;
- în procedura prealabilă intimata a depus întâmpinare.
Instanța pune în discuția părților prezente, competența tribunalului în soluționarea cauzei.
Părțile, având pe rând cuvântul apreciază că tribunalul este competent material, general și teritorial în soluționarea procesului.
Tribunalul, verificând competența materială, generală și teritorială, în conformitate cu dispozițiile art. 131 C., rap. la art. 95 pct. 2 și art. 466 C. stabilește că este competent să soluționeze cauza de față.
Avocat H. V. Lusu depune la dosar înscrisuri și solicită admiterea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Potrivit dispozițiilor art. 255 raportat la art. 258 și art. 479 alin 2 din Codul de procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisul aflate la dosarul cauzei apreciind-o ca fiind legală, pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Părțile prezente având pe rând cuvântul arată că nu mai au alte cereri de formulat și nici probe de administrat.
Tribunalul luând act că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat, deschide dezbaterile asupra fondului conform art. 392 Cod Procedură Civilă și acordă cuvântul în ordinea prevăzută de art. 216 Cod Procedură Civilă.
Avocat H. V. Lusu pentru apelantul-pârât B. T., având cuvântul solicită admiterea apelului, anularea sentinței de la fond și trimiterea cauzei spre rejudecare arătând că judecarea cauzei la instanța de fond a fost făcută în lipsa apelantului-reclamant, fără ca acesta să fie legal citat și fără a i se comunica copia cererii de chemare în judecată acesta locuind în Belgia.
Totodată arată că venitul realizat nu este de 2000 de euro lunar întrucât apelantul-reclamant nu are încheiat un contract permanent ci doar muncește ocazional la o firmă de transport obținând un venit lunar de 300 euro astfel majorarea pensiei de întreținere ar trebui să fie la 330 lei lunar.
Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Intimata-reclamantă G. I. S. arată că apelantul pârât nu a mai plătit pensia minorului din luna mai și lasă la aprecierea instanței soluționarea prezentei cauze.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._ din 28 noiembrie 2014, reclamanta G. I. S., cu domiciliu în comuna L., ., a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâtul B. T., cu domiciliu în ., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța să dispună majorarea pensiei de întreținere la care a fost obligat pârâtul prin sentința civilă nr.540/25.04.2013 pronunțată de Judecătoria T. M. și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul, iar din căsătoria acestora a rezultat minorul B. Darius I., născut la data de 24.06.2009.
Prin sentința civilă nr. nr.540/25.04.2013 pronunțată de Judecătoria T. M. în dosarul civil nr._, s-a dispus desfacerea căsătoriei prin acordul părților, iar pârâtul a fost obligat la plata pensiei de întreținere pentru minorul B. Darius I., născut la data de 24.06.2009, în cuantum de 157 lei lunar. La fixarea acestui cuantum, instanța a avut în vedere la stabilirea pensiei de întreținere venitul minim pe economie, întrucât pârâtul nu a depus adeverință de venituri.
În susținerea acțiunii, reclamanta a depus la dosar copie a sentinței civile nr.540/25.04.2013, pronunțată de Judecătoria T. M., acte de stare civilă.
În cauză a fost audiat martorul P. Lilian care a arătat că pârâtul lucrează în străinătate în Belgia și realizează venituri ca șofer de tir ,realizează venituri permanente având contract de muncă pe perioadă nedeterminată. Pârâtul are toate gradele la curse ca șofer și știe că aceste condiții în străinătate se câștigă 2000 euro pe lună chiar mai mult. Reclamanta nu deține posibilitatea să realizeze venituri întrucât trebuie să se ocupe de minor care este bolnav întrucât acesta are probleme de sănătate și trebuie dus lunar la medic la București.
Prin sentința civilă nr. 124 din 16 februarie Judecătoria T. M. a admis acțiunea civilă pentru majorare pensie de întreținere formulată de reclamanta G. I. –S. cu domiciliu în comuna L., . împotriva pârâtului B. T. cu domiciliu în ..
A dispus majorarea pensiei de întreținere la care a fost obligat pârâtul prin sentința civilă nr.540/25 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria T. M.,definitivă și irevocabilă pentru minorul B. Darius- D., născut la data de 24 iunie 2009 de la 157 lei, lunar, la câte 500 euro lunar sau echivalentul în lei la data efectuării plății începând cu data introducerii acțiunii, 28 noiembrie 2014 și până la majoratul minorului.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut, că prin sentința civilă nr.540/25.04.2013 pronunțată de Judecătoria T. M., în conformitate cu învoiala părților s-a stabilit locuința minorului B. Darius-I., născut la data de 24.06.2009, la domiciliul reclamantei- mama sa, iar pârâtul B. T. a fost obligat să plătească în favoarea minorului B. Darius-I. pensie de întreținere în cuantum de 157 lei lunar până la majoratul minorului.
Din analiza materialului probator, respectiv acte medicale, scrisoare medicală eliberată pentru minor de cabinet de specialitate neurologie pediatrică și rezultate investigații, a rezultat că minorul B. Darius-I., rezultat din căsătoria părților deține o stare de sănătate precară și are nevoie de o îngrijire specială.
Din declarația martorului audiat în cauză a rezultat că pârâtul lucrează în străinătate în Belgia și realizează venituri ca șofer de tir ,realizează venituri permanente având contract de muncă pe perioadă nedeterminată. Pârâtul are toate gradele la curse ca șofer iar în aceste condiții în străinătate se câștigă 2000 euro pe lună chiar mai mult. Reclamanta nu deține posibilitatea să realizeze venituri întrucât trebuie să se ocupe de minor care este bolnav întrucât acesta are probleme de sănătate și trebuie dus lunar la medic la București.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal prevăzut de art. 468 C., apelantul pârât B. T. solicitând, admiterea apelului, anularea sentinței civile a Judecătoriei T. M. și trimiterea cauzei spre rejudecare .
Criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie a invocat următoarele motive:
Judecata cauzei la instanța de fond a fost făcută în lipsa pârâtului B. T., fără ca acesta să fie legal citat și fără a i se comunica cererea de chemare în judecată, pârâtul locuind în Belgia.
Un alt motiv de apel privește împrejurarea că, pârâtul nu realizează venituri de 2000 euro așa cum s-a precizat în cererea de chemare în judecată, acesta nu are un contract de muncă permanent în Belgia, muncește ocazional la o firmă de transport și are un venit de 300 euro.
Intimata-reclamantă a depus întâmpinare la data de 18 mai 2015 prin care a solicitat respingerea apelului formulat de apelantul-pârât, motivând că instanța de fond în mod corect a procedat la judecarea cauzei având în vedere prevederile art. 163 Cod procedură civilă, procedura de citare fiind îndeplinită în mod legal.
În cursul cercetării judecătorești a apelului a fost administrată proba cu înscrisuri filele 32 – 39 .
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 479 alin.1 Cod procedură civilă, Tribunalul constată apelul ca fiind întemeiat pentru următoarele considerente.
Dreptul la un proces echitabil impune motivarea hotărârilor judecătorești întrucât numai pe această cale se poate verifica maniera în care în circumstanțele concrete ale cauzei "justiția a fost servită". Exigența motivării este esențială în administrarea adecvată a justiției, în condițiile în care considerentele reprezintă partea cea mai întinsă a hotărârii, locul în care se indică motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.
Printre pilonii de bază ai dreptului la un proces echitabil se numără și dreptul oricărei părți în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanței observațiile, argumentele și mijloacele sale de probă, coroborat cu dreptul fiecărei părți ca aceste observații și argumente să fie examinate în mod efectiv.
Cu privire la aceste aspecte, obligația instanței de motivare a hotărârii pronunțate este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea lor.
După cum s-a arătat în doctrină, motivarea trebuie să fie pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă, convingătoare și accesibilă.
Motivarea este de esența hotărârilor, reprezentând o garanție pentru părți că cererile lor au fost analizate cu atenție. Practica instanței supreme este orientată în acest sens, afirmând constant că inexistența motivării atrage anularea hotărârii, la fel și o motivare necorespunzătoare. Cu alte cuvinte, o motivare excesiv de succintă sau necorespunzătoare în raport cu complexitatea cauzei echivalează, practic, cu inexistența motivării.
Aceeași concluzie se desprinde și din jurisprudența deja consacrată a Curții Europene a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Astfel, Curtea arată că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 par. 1 din Convenție, înglobează, între altele, dreptul părților unui proces de a-și prezenta observațiile pe care le apreciază ca fiind pertinente cauzei lor.
Întrucât Convenția nu vizează garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii ci drepturi concrete și efective, acest drept nu poate fi considerat ca fiind efectiv decât dacă aceste observații sunt cu adevărat "ascultate", adică examinate propriu-zis de către instanța sesizată.
Cu alte cuvinte, art. 6 implică, mai ales, în sarcina instanței, obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și cererilor de probă ale părților sub rezerva aprecierii pertinentei acestora (cauza V. de Hurk c. Țările de Jos, hot. din 19 aprilie 1994, §59; în același sens, cauza Albina c. România, hot. din 28 aprilie 2005, §30).
Obligația instanței de a răspunde prin motivare la argumentele prezentate de părți este justificată, întrucât "numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiției" (hotărârea Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001).
S-a apreciat că instanța nu este întotdeauna datoare să analizeze separat fiecare susținere a părților, putând selecta sau grupa argumentele utile în soluționarea cauzei, dar ignorarea completă a acestora echivalează cu lipsirea părții de un veritabil acces la justiție.
Tribunalul, reține în considerarea art. 425 Cod de procedură civilă, că motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară, precisă, să se refere la probele administrate în cauză, să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiile formulate de părți, să conducă în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv, numai o astfel de motivare constituind pentru părți o garanție împotriva arbitrariului judecătorilor, iar pentru instanțele superioare, un element necesar în exercitarea controlului declanșat prin căile de atac.
Aplicând toate aceste considerații cu caracter teoretic, la speța pendinte, Tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat hotărârea având în vedere declarația martorului P. Lilian fila 20 dosar fond, care a relatat despre apelantul pârât că îl cunoaște, că lucrează în Belgia și realizează venituri ca șofer de tir . A mai arătat că veniturile sale sunt permanente având contract de muncă pe perioadă nedeterminată, și câștigă în medie 2000 euro pe lună .
Potrivit art. 22 Cod procedură civilă: „Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc”.
Din examinarea acestui text de lege care consacră principiul rolului activ al judecătorului, cu unicul scop de a afla adevărul în cauza dedusă judecății, prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești temeinice și legale, Tribunalul reține că legiuitorul nu a prevăzut nici o excepție de la obligația judecătorului de a avea rol activ.
Tribunalul mai reține însă că, principiul rolului activ al judecătorului reglementat de art. 22 Cod procedură civilă este limitat de obligația judecătorului de a nu acorda consultanță juridică și de principiul imparțialității acestuia, însă obligația judecătorului de a afla adevărul într-o speță dedusă judecății primează, cu respectarea acestor limite.
Din examinarea conținutului dosarului de fond, se apreciază că instanța de fond și-a încălcat obligația de a afla adevărul în speță, având în vedere petitul acțiunii și dispozițiile art. 22 Cod procedură civilă așa încât era obligată să stăruie prin toate mijloacele pentru a afla veniturile realizate de apelantul pârât și, în ultimă instanță să pronunțe hotărârea de majorare a pensiei de întreținere, în raport de venitul minim pe economie, nicidecum pe baza declarației martorului audiat.
Critica apelantului pârât cu privire la faptul că judecata cauzei în fond s-a făcut nelegala sa citare nu poate fi primită de instanță de vreme ce dovezile de comunicare a actelor procedurale arată că acestea au fost primite de bunicul apelantului pârât pentru destinatar, mai mult comunicarea hotărârii primei instanțe s-a realizat tot prin intermediul bunicului său care l-a încunoștiințat despre proces, dovadă calea de atac promovată.
Apreciind că această neregularitate procedurală constând în nesocotirea unor principii fundamentale care guvernează procesul civil atrage sancțiunea nulității hotărârii, în baza art. 480 alin.3 Cod procedură civilă, se va anula sentința atacată și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru ca părțile să nu fie lipsite de un grad de jurisdicție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul-pârât B. T., cu domiciliul în comuna Izlaz, ., împotriva sentinței civile nr. 124 din 16 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria T. M., în contradictoriu cu intimata-reclamantă G. I. S. cu domiciliul în comuna L., . și Autoritatea Tuteleră P. Izlaz cu sediul în . și P. L. cu sediul în ..
Anulează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 25 iunie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
E. E. V. M. P. C.
Red. V.M 24.07.2015
Thred PC 10.08.2015/5 EX
D.f._
J.f. M. F.
..08.2015
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 194/2015. Tribunalul TELEORMAN | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
