Pretenţii. Decizia nr. 368/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 368/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 2338/740/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 368
APEL
Ședința publică de la 2 aprilie 2015
Tribunalul compus din:
Președinte – V. M.
Judecător - A. L. N.
Grefier - Bînciu E.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelantul-pârât P. C., cu domiciliul în A., ., ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 3971 din 5 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. S. S.A., cu sediul în A., ., județul Teleorman, având ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-pârât P. C., lipsind intimata-reclamantă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
- dosarul se află la primul termen de judecată în apel ;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cererea de apel este semnată, motivată, timbrată cu suma de 32,50 lei cf. chitanței . nr._ din 17.02.2015 (fila 16);
- în procedura prealabilă nu s-a depus întâmpinare ;
Tribunalul, față de disp. art. 131 C. proc. civ. pune în discuție competența tribunalului în soluționarea cauzei.
Apelantului-pârât, apreciază că tribunalul este competent material, general și teritorial în soluționarea procesului.
Tribunalul, verificând competența generală, materială și teritorială, în conformitate cu art. 95 pct. 2 și art. 466 C. stabilește că este competent să soluționeze cauza de față.
Instanța, conform art. 238 NCPC pune în discuție estimarea duratei cercetării procesului.
Apelantul-pârât estimează durata procesului la o zi.
Tribunalul estimează durata procesului la o zi.
Constatând că nu sunt cereri prealabile de formulat și excepții de invocat conform dispozițiilor art. 224 Noul Cod de procedură civilă, instanța acordă cuvântul pe enunțarea probatoriului.
Apelantul-pârât solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv facturi fiscale, acte medicale pe care le depune la dosar.
Deliberând asupra probelor solicitate de către apelantul-pârât, respectiv proba cu înscrisurile pe care le depune la dosar, apreciind-o ca fiind legală, pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 255, art. 258 și art. 482 Cod procedură civilă, o va încuviința.
Luând act că nu mai sunt cereri prealabile de formulat și nici alte probe de administrat, conform art. 392 Cod Procedură Civilă constată terminată cercetarea procesului, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Apelantul-pârât P. C. solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat în scris.
Conform dispozițiilor art. 394 din Noul Cod de procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A., sub numărul_ la data de 30.05.2014, reclamanta S.C. A. S. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul P. C., solicitând instanței ca în contradictoriu cu acesta și pe baza probelor administrate, să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 857,17 lei, din care suma de 705,04 lei reprezentând debit neachitat aferent perioadei februarie 2011 – martie 2014 și suma de 152,13 lei reprezentând penalități de întârziere; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în baza contractului nr. 50 din 25.07.2008 intervenit între reclamantă și Asociația de proprietari Condominiul nr.24 din care face parte pârâtul, a furnizat acestuia apă potabilă și a preluat apa uzată și meteorică, iar pentru plata serviciilor prestate a emis mai multe facturi fiscale. A mai învederat reclamanta că, potrivit contractului, pârâtul avea obligația de a achita facturile emise de reclamantă în termen de 15 zile de la emitere, întârzierea la plată atrăgând penalități de întârziere, iar acesta nu și-a executat obligațiile contractuale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 192 și art. 194 N.C.pr.civ, art. 1169, art.1165, art. 1516 și art. 1522 din C.civ.
Reclamanta a solicitat și judecarea cauzei în lipsa părților în conformitate cu dispozițiile art. 223 NCPC.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în fotocopie, următoarele înscrisuri: proces-verbal mediere (f.6-7), factură fiscală (f.8), fișă debit abonat (f.9-11), contractul nr. 50/25.07.2008 (f.12-24).
Acțiunea este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 65 lei (fila 28).
Pârâtul, legal citat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat plata eșalonată a debitului fiind prezent la instanță în vederea administrării probei cu interogatoriul.
Prin sentința civilă nr. 3971/05.12.2014, Judecătoria A. a admis cererea având ca obiect pretenții, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 857,17lei reprezentând contravaloare servicii de alimentare cu apă și canalizare precum și penalități de întârziere, aferente perioadei februarie 2011 – martie 2014 și a sumei de 65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin contractul nr. 50 din 25.07.2008 încheiat între reclamanta S.C. ”A. S.” S.A. și Asociația de proprietari Condominiul nr. 24 conform anexei la contract, reclamanta a furnizat pârâtului apă potabilă și a preluat apa uzată și meteorică, iar pentru plata serviciilor prestate a emis mai multe facturi fiscale.
Conform dispozițiilor contractuale, pârâtul urma să plătească facturile fiscale emise lunar de către reclamantă, în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturii (art. 15 alin. 1 teza finală din contract,), iar, neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere, potrivit alin. 2 al art. 15 din contractul încheiat între părți.
Instanța a avut în vedere dispozițiile art. 30 alin (1) din Legea serviciului de alimentare cu apa si de canalizare nr.241/2006, potrivit cu care: ”furnizarea/prestarea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare se realizează numai pe bază de contract de furnizare/prestare, care poate fi individual sau colectiv”.
Totodată, conform art. 28 alin. 1 din Legea nr. 230/_ asociația de proprietari poate intermedia servicii între furnizori și proprietarii consumatori, în acest caz, drepturile și obligațiile cu privire la serviciul furnizat aparțin, pe de o parte, furnizorului și de cealaltă parte, proprietarului.
Prin urmare, între asociația de proprietari și proprietar există un mandat legal cu reprezentare, asociația perfectând contractul de furnizare în numele și pe seama proprietarului, drepturile și obligațiile rezultate din contract născându-se direct în patrimoniul pârâților. Astfel, instanța a reținut că reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe prevederile contractului nr. 50/25.07.2008 încheiat cu Asociația de Proprietari Condominiul nr.24 și care naște drepturi și obligații direct în patrimoniul pârâților.
În raport de principiile de drept privitoare la succesiunea de legi civile în timp instanța a constata că potrivit art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 raportului juridic dintre părți îi sunt aplicabile prevederile Codului civil din 1864 întrucât contractul de furnizare a apei a fost încheiat sub imperiul vechii legi civile, lege care este aplicabilă contractului sub toate aspectele sale.
Instanța a reținut că, potrivit art. 969 Cod civil, ”convențiile legal făcute, au putere de lege”, iar potrivit art. 46 Cod comercial (aplicabil la data încheierii contractului), „obligațiunile comerciale se probează: cu acte autentice; cu acte sub semnătură privată; cu facturi acceptate; prin corespondență; prin telegrame; cu registrele părților; cu martori, de cate ori autoritatea judecătorească ar crede ca trebuie sa admită proba testimonială și aceasta chiar în cazurile prevăzute de art. 1191 din codul civil; prin orice alte mijloace de proba admise de legea civilă”.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei facturi fiscale emise pe numele pârâtului în temeiul contractului încheiat de către Asociația de proprietari Condominiul nr. 24 în numele și pe seama pârâtului.
De asemenea, instanța a reținut că potrivit art. 28 alin. 2 din Legea nr. 230/2007 pentru recuperarea debitelor cu privire la serviciile publice de utilități, furnizorul serviciului va acționa împotriva proprietarilor restanțieri.
Contractul a fost încheiat la data de 25.07.2008 astfel încât pentru perioada februarie 2011 – martie 2014 potrivit dispozițiilor art. 30 alin. 1 din Legea nr. 241/2006, reclamanta era îndrituită să emită facturi fiscale.
Pârâtul prin răspunsurile la interogatoriu (fila 52) a recunoscut expres că a beneficiat de serviciile reclamantei și că nu a mai achitat facturile de cca. 1 an și jumătate.
Eventualele nereguli invocate de pârât privind declararea de către vecini a unui număr mai mic de persoane care locuiesc în apartamente și calcularea sumei datorate raportat la numărul de locatari, nu constituie o apărare eficientă, aceste aspecte excedând obiectului prezentei acțiuni. Referitor la necesitatea montării de apometre, instanța a apreciat că aceasta nu este o sarcină a reclamantei, ci a fiecărui proprietar de apartament, deci a pârâtului.
Privitor la penalitățile solicitate, instanța a constat că reclamanta solicită suma de 152,13 lei în temeiul art. 15 alin. 2 din contractul încheiat între părți, clauză preluată din art. 30 alin. 4 din Legea nr. 241/2006. Dispoziția contractuală face trimitere la dobânda datorată pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare. Potrivit art. 120 alin. 40 din Codul de Procedură Fiscală, nivelul dobânzii este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere și poate fi modificat prin legile bugetare anuale; s-a reținut că acest capăt de cerere are temei legal și contractual.
Privitor la cheltuielile de judecată au fost avute în vedere dispozițiile art. 453 NCPC
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul P. C. solicitând admiterea apelului.
În motivare s-a arătat, în esență, că are vecini care au declarat un număr mai mic de persoane care locuiesc în apartamente și plătesc mai puțin către intimată decât el care locuiește singur și are un venit din pensie de 160 lei pe lună.
De asemenea, a mai arătat că, deși a solicitat în mai multe rânduri intimatei-pârâte să îi monteze apometru în apartamentul său, aceasta solicitare a rămas fără niciun rezultat.
Cererea nu a fost încadrată în drept.
În susținere au fost anexate înscrisuri (filele 5-10).
Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare, deși a fost legal înștiințată în acest sens cu ocazia desfășurării procedurii prealabile.
În cursul cercetării judecătorești a apelului a fost administrată proba cu înscrisuri.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței apelului, instanța apreciază ca fiind neîntemeiată calea de atac pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform disp. art. 10 C. proc. civ. partea care deduce instanței spre judecată o pricină este obligată să aducă probe legale, pertinente, concludente și utile.
În cauză, deși face anumite afirmații în susținerea apelului să, în sensul săvârșirii de ilegalități de către vecinii săi care declară mai puține persoane, astfel că acel consum realizat de aceștia ar fi suportat de către apelant, acesta nu a administrat nici o dovadă în sensul afirmațiilor sale.
De asemenea, nici o dovadă nu a fost administrată nici cu privire la succesivele cereri pe care le-ar fi adresat reclamantei pentru montarea de apometre în locuința sa.
În lipsa unor dovezi în susținerea motivelor de apel, dar și legăturii directe dintre aceste fapte presupuse și nivelul obligațiilor sale, motivele de apel sunt neîntemeiate. Apelantul nu administrat nici o dovadă care să dovedească netemeinicia pretențiilor afirmate în contra sa, din contră a recunoscut, prin răspunsul la interogatoriul administrat în fața instanței de fond, prestarea serviciilor de către reclamantă.
Față de aceste considerente, în temeiul disp. art. 480 C. proc. civ. va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, apelul declarat de apelantul-pârât P. C., cu domiciliul în A., ., ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 3971 din 5 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. S. S.A., cu sediul în A., ., județul Teleorman.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02 aprilie 2015.
Președinte,Judecător,Grefier,
V. M. A. L. NicoletaBînciu E.
Red. A.L.N./4.ex./30.04.2015
Th.red. B.E./22.05.2015
D.f. –_
J.f. V. B.
. .2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 445/2015. Tribunalul TELEORMAN | Rezoluţiune contract. Decizia nr. 375/2015. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
