Pretenţii. Decizia nr. 73/2015. Tribunalul TELEORMAN

Tribunalul TELEORMAN - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 73/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 100/329/2013

ROMÂNIA

TRIBUNALUL TELEORMAN

SECTIA CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILA NR. 73

APEL

Ședința publică de la 22 aprilie 2015

Tribunalul compus din:

Președinte – D. M. Nuți

Judecător - C. Doinița

Judecător - E. E.

Grefier - P. S.

Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurentul – pârât C. F., domiciliat în T. M., ., județul Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 540 din 22.09. 2014 pronunțată de Judecătoria T. M., în contradictoriu cu intimații- reclamanți S. F. și S. C. C., domiciliați în T. M., ., județul Teleorman, având ca obiect: pretenții.

Despre mersul dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 8 aprilie 2015 s –a consemnat în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă cu aceasta, iar tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 22 aprilie 2015 când a pronunțat prezenta decizie.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, constată;

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei T. M. subnr._ din 14 ianuarie 2013, reclamanții S. F. și S. C.-C. au chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâtul C. F.,solicitând instanței să oblige pe pârâtul C. F. să le restituie suma de 7954 lei, reprezentând despăgubiri,actualizată cu indicele de inflație la data plății efective. Cu cheltuieli de judecată

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în toamna anului 2011 pârâtul-reclamant, fără acordul acestora le-a desființat prin arătură adâncă vița de vie și 8 pomi fructiferi pe care îi cultivase pe o suprafață de 1539 mp, aflați în sola 64/1,. municipiului T. M..

Au menționat reclamanții că au plantat vița de vie și cei 8 pomi fructiferi în urmă cu 20 de ani și că aceștia s-au ocupat în exclusivitate de toate lucrările necesare pentru întreținerea acestora. Arată că motivul pentru care pârâtul-reclamant a desființat vița de vie și pomii fructiferi este acela că în toamna anului 2011 reclamanții nu au fost de acord ca pârâtul-reclamant să preia această suprafață în arendă, având o discuție contradictorie cu privire la acest subiect.

Au mai arătat reclamanții că pentru stabilirea întinderii prejudiciului cauzat au făcut o expertiză extrajudiciară agricolă din care a reieșit că prejudiciul cauzat este în sumă totală de 7954 lei. Mai arată că au încercat și pe cale amiabilă să discute cu pârâtul-reclamant cu privire la prejudiciul cauzat, dar acesta a refuzat.

În susținerea acțiunii reclamanții au depus la dosar expertiza tehnică agricolă,chitanță, titlu de proprietate nr._ și acte de stare civilă.

La data de 25 februarie 2013 pârâtul-reclamant a depus la dosar întâmpinare prin care a înțeles să invoce apărări procesuale și de fond și cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamanților-pârâți să-i achite suma de 1500 lei reprezentând contravaloarea pregătirii terenului pentru însămânțare, înființării și întreținerii unei culturi de floarea soarelui pe suprafața de 1539 mp teren arabil ce aparține acestora.

În motivare a arătat pârâtul reclamant că prin cererea de chemare în judecată reclamanții pârâți S. F. și S. C.-C. au solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 7954 lei reprezentând despăgubiri pentru prejudiciu pe care l-a cauzat prin desființarea viței de vie și 8 pomi fructiferi pe care îi cultivase pe o suprafață de 1539 mp, aflați în sola 64/1,. municipiului T. M..

A mai arătat pârâtul-reclamant că reclamanții pârâți nu au precizat care este prejudiciu pentru vița de vie, dacă acest prejudiciu constă în contravaloarea plantației sau a producției nerealizate și dacă da pentru ce perioadă, care anume este prejudiciu cauzat ca urmare a desființării celor 8 pomi fructiferi pe care aceștia susțin că îi cultivase pe suprafața în cauză, cât din suprafața precizată era ocupată cu viță de vie și cât de pomi fructiferi,ce anume soiuri de pomi fructiferi a avut și dacă prejudiciu constă în contravaloarea plantației sau a producției nerealizate.

Pârâtul-reclamant a arătat că pe fondul cauzei acțiunea civilă în pretenții este nefondată din considerentele că acesta este administratorul Întreprinderii Individuale C. F. care deține în proprietate mai multe utilaje agricole și are ca obiect activitate de exploatarea terenurilor agricole în arendă sau prestarea de servicii agricole pentru diverși proprietari de terenuri. Terenul arabil cu suprafața de 1539 mp proprietatea reclamanților-pârâți este amplasat în mijlocul unei tarlale pe care o exploatează în baza contractelor de arendă încheiate cu proprietarii de terenuri din tarlaua respectivă.

Astfel o de o parte și de alta a proprietății reclamanților-pârâți se află terenuri lucrate de pârâtul-reclamant, iar pe terenul reclamanților-pârâți exista o plantație de viță de vie pe o suprafață de 750 mp, iar restul era teren arabil agricol.

A învederat că în urmă cu șapte ani plantația vița de vie a fost lăsată în nelucrare de către reclamanții-pârâți și de atunci nu a fost îngrijită nici vița de v ie și nici terenul arabil. Pentru că timp de șapte ani terenul reclamanților- pârâți nu a fost lucrat, pe acest teren au crescut buruieni și tufe sălbatice (lemn câinesc), fapt ce a dus la înțelenirea terenului, iar plantația viței de vie nu se mai vedea fiind nepădită de buruieni și tufe sălbatice.

Cum terenul era lăsat în paragină în fiecare an în sezonul de recoltare pe

acest teren intrau cu căruțele diverse persoane, cu precădere de etnie rromă și îi sustrăgeau din recoltă.

Datorită pe de o parte, acestei situații și pe de altă parte, pentru o mai bună exploatare agricolă a tarlalei în care se afla și terenul reclamanților-pârâți soția pârâtului –reclamant C. C. a mers la domiciliul reclamanților-pârâți pentru a discuta cu aceștia dacă sunt de acord să desțelenească terenul și să îl cultive în anul agricol 2011-2012 cu floarea soarelui și astfel se va obține ceva pe un teren nelucrat de șapte ani, soția pârâtului –reclamant a discutat cu S. E. soția reclamantului pârât S. F., aceasta i-a spus să revină peste câteva zile pentru a primi un răspuns la propunerea pârâtului-reclamant după ce va discuta cu fiul și soțul acesteia reclamanții –pârâți.

Așa cum a fost înțelegerea, soția pârâtului-reclamant, a mers la domiciliul reclamanților-pârâți spunându-i că familia acestora sunt de acord ca pârâtul-reclamant să lucreze terenul în anul respectiv iar aceștia să primească o arendă, urmând ca în anul următor să încheie un contract în acest sens.

Pârâtul - reclamant a arătat că având acordul reclamanților-pârâți, în toamna anului 2011 a desființat terenul în suprafață de 1539 mp, ce le aparținea acestora, lucrarea a fost efectuată de către pârâtul –reclamant și câțiva angajați ai acestuia, iar durata finalizării a acestei lucrări a fost timp de o săptămână și a necesitat multă muncă. Cu ocazia efectuării acestei lucrări pârâtul-reclamant a constatat că plantația de viță de vie era total compromisă ,mai mult de jumătate era deja uscată, iar pomi fructiferi nu a găsit pe acest teren ci doar două buturi tăiate de circa 25 cm de la nivelul solului.

A mai arătat pârâtul-reclamant că după eliberarea terenului de buruieni și tufe sălbatice a arat și a pregătit terenul pentru a fi însămânțat în primăvara anului 2012 cu floarea soarelui, terenul a fost lucrat în perioada octombrie-noiembrie 2011, iar reclamanții-pârâți știau că pârâtul-reclamant a executat lucrările de eliberare a terenului și de pregătirea a acestuia pentru însămânțare dar nu au avut nicio opoziție.În primăvara anului 2012 pârâtul-reclamant a însămânțat terenul cu floarea soarelui, a întreținut cultura, iar înainte de recoltare, în vara anului 2012 pârâtul-reclamant s-a întâlnit cu reclamantul-pârât S. C. C. spunându-i că poate să vină să-i plătească arenda pentru terenul în suprafață de 1539 mp pe care îl lucrase, însă pârâtul reclamant a fost surprins de reacția reclamantului-pârât S. C. care a început să îl insulte și că vrea despăgubiri în sumă de 2500 euro pentru că i-a lucrat terenul său.

După acest incident, reclamanții pârâți, fără să știe pârâtul reclamant, au mers cu o combină la acel teren, au recoltat floarea soarelui de pe acest teren chiar au depășit limita terenului și au intrat cu recoltatul și pe terenul învecinat, iar întreaga recoltă de floarea soarelui și-au însușit-o.

A menționat pârâtul reclamant că este rea credință de care au dat dovadă reclamanții pârâți în sensul că după ce și-au dat acordul, pârâtul reclamant a investit muncă și bani în desțelenirea terenului și pregătirea terenului, după ce a înființat o cultură de floarea soarelui, după ce și-au însușit producția de floarea soarelui, reclamanții pârâți au înțeles să îl cheme în judecată pentru a le plăti o sumă de bani pentru plantația viței de vie și a plantației de pomi fructiferi.

Pârâtul reclamant a precizat că în totalitatea lucrărilor de pregătirea terenului în toamna anului 2011 însămânțarea cu floarea soarelui, întreținerea culturii (ierbicidat,fertilizat) se ridică la o valoare pe care o apreciază la suma de 1500 lei rezervându-i dreptul de a mări câtimea acestei sume în funcție de probele pe care le va administra.

A solicitat administrarea probei interogatoriu a reclamanților,înscrisuri și expertiză tehnică de specialitate.

La data de 19 martie 2013, reclamanții pârâți au depus la dosar întâmpinare la cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant, prin care au solicitat respingerea acesteia ca nefondată.

În motivare reclamanții pârâții au arătat că în fapt prin cererea reconvențională pârâtul reclamant a solicitat suma de 1500 lei reprezentând prejudiciu cauzat pentru înființarea și întreținerea unei culturi de floarea soarelui pe o suprafață de teren de 1539 mp, proprietatea acestora. Față de aceste pretenții reclamanții pârâți, arată că nu au recoltat cultura de floarea soarelui înființată de pârât și că nu înțeleg cum pârâtul reclamant își imaginează acest prejudiciu în situația în care acesta a recoltat singur cultura de floarea soarelui care a fost înființată fără acordul acestora.

Reclamanții pârâți au făcut precizările că așa cum au relatat în acțiunea introductivă prejudiciul total este de 7954 lei ,compusă din: suma de 6064 lei, reprezentând contravaloarea cantității de vin și țuică rezultată din vița de vie distrusă de pârât (638 l vin ori 4 lei litru-2552 lei/an agricol plus 48 l țuică ori 10 lei litru-480 lei/an agricol; suma de 3032 lei pentru doi ani agricoli fiind de 6064 lei, suma de 1250 lei,reprezentând contravaloarea totală a distrugerii pomilor fructiferi(500 lei reprezentând contravaloarea masă lemnoasă, 250 lei contravaloarea fructelor de la 8 pomi fructiferi-1 cais, 2 corcoduși,2 vișini, 1 piersic și 2 nuci de 20 de ani,500 lei reprezentând contravaloarea producției de fructe plus valoarea pomilor pentru replantare). Total prejudiciu fiind de 7954 lei (7954 lei hibridă plus 1250 lei pomi și fructe),reclamanții pârâți arată că acest prejudiciu a fost descris pe larg de către un expert agricol

Reclamanții pârâți au mai arătat că pârâtul reclamant nu a avut acordul din partea lui S. E. și nici nu au încheiat contract de arendă, deși acesta recunoaște că exploatează toate terenurile învecinate cu suprafața de teren a acestora.

La data de 21 martie 2013 pârâtul reclamant a depus la dosar cerere scrisă prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților pârâți S. F. și S. C.-C. întrucât reclamanții pârâți nu au arătat cum au dobândit această suprafață de teren.

În cauză au fost audiați martorii G. A. din declarația acestuia rezultând că între anii 2003-2007 a tăiat via pe care o dețineau reclamanții, o suprafață de 15 ari. Pe toată această suprafață este cultivată viță de vie, mai puțin pe o lungime de 2,5-3 m, la jumătatea viei. Acesta arată că se ocupă de tăiatul viței de vie de peste 10 ani și apreciază că via reclamanților se afla într-o stare bună în anul 2007. Mai a declarat că reclamanții aveau plantații pe terenul respectiv salcâmi la ambele capete, doi nuci, doi vișini și un zarzăr.

Din declarația martorului C. G. a rezultat că acesta a participat în toamna anului 2011 la curățirea parcelei de teren la solicitarea pârâtului C., această suprafață de teren avea circa 10 m lățime și lungime circa 200-300 m, iar pe această suprafață nu era cultivat nimic, existând doar crengi de viță de vie, crengi de copaci, gunoi menajer și mai multe buturi de pomi.

Acesta a precizat că nu mai exista nici un pom la acel moment și nici nu cunoaște ce a existat pe acea parcelă în anii anteriori, dar a arătat că cu circa 2 zile înainte de eliberarea acestui teren s-a deplasat cu autoturismul condus de către pârâtul C. și împreună cu soția acestuia la domiciliul reclamanților, iar soția pârâtului a întrebat-o pe S. mama reclamantului S. C. dacă le dă pământul în arendă, aceasta le-a dat acordul și au discutat și altceva despre niște acte dar nu a auzit exact ce au discutat. Această discuție a avut loc la poarta familiei S. .

A mai declarat că pe terenul ce face obiectul cauzei a văzut o singură buturugă care se afla la unul din capete, restul buturugilor fiind în interior și a observat că terenul din dreapta era cultivat floarea soarelui și nu a observat ca pe acel teren să existe urme de incendiu.

Din declarația martorului B. M. a reieșit că în toamna anului 2011 a fost solicitat de către pârâtul C. să efectueze pentru acesta o . activități legate de eliberarea unui teren, curățirea acestuia, întrucât acel teren avea buturi de viță de vie, mai multe buturi de arbori,era năpădit de buruieni, care prezentau pe o porțiune urme de incendiu. Mai precizează că pe acel teren se aflau gunoaie depozitate și că nu se afla nici un pom fructifer, iar cultura era compromisă.

Din declarația martorului P. N. a reieșit că acesta deține un lot de pământ în apropiere de cel al reclamanților și că este prieten atât cu reclamanții cât și cu pârâtul, iar în anul 1991 reclamanții au plantat viță de vie pe acel teren în aceiași perioadă care a cultivat și martorul vița de vie. În anul 2011 a observat că via reclamanților a fost scoasă de către pârât și n u știe dacă a existat un acord între părți cu acest aspect. Mai arată că pe acel teren se aflau și pomi, 7-10 salcâmi, doi nuci,un piersic, și câțiva zarzări, iar acel teren a fost cultivat ulterior cu floarea soarelui, dar nu cunoaște cine a cultivat cultura de floare a soarelui, însă nu știe dacă era cultivată cu vie toată suprafața deținută de reclamanți. În primăvara anului 2010 martorul a văzut un cetățean care dădea cu prășitoarea prin via reclamanților, la un moment dat a avut o discuție cu mai mulți proprietari din zonă fiind prezent și pârâtul având o discuție că dacă se va da cu erbicid pe suprafața cultivată de pârât, aceasta ar afecta negativ cultura viței de vie.Nu cunoaște cine a scos pomii dar din spusele vecinilor reiese că pârâtul C. i-ar fi scos din rădăcină, iar reclamanții dețin o suprafață de 15 ari în acel loc.

Mai arată că pomii erau plantați pe lungimea suprafeței, acesta arată că a văzut personal că pământul reclamanților era lucrat de către angajații pârâtului, nu cunoaște că până la recoltarea culturii de floarea soarelui reclamanții să fi mers la pârât pentru a-și manifesta opoziția la cultivarea terenului. Martorul mai arată că după recoltare în toamna anului 2012 au avut loc discuții contradictorii și chiar s-au și bătut, iar reclamantul S. C. i-a relatat că dorește ca pe acea suprafață de teren să cultive viță de vie, în toamna anului 2012 reclamantul S. C. i-a cerut pârâtului să-i plătească o sumă de bani.

Din declarația martorului Mervidenco C., a reieșit că acesta deține o suprafață de teren în apropiere de cea deținută de reclamanți, aceștia dețin circa 12-13 ari de pământ în apropiere și nu toată această suprafață era cultivată cu vița de vie fiind cultivată și cu zarzavaturi, dar nu poate preciza ce procent din suprafață era cultivată vița de vie. Această viță de vie a fost cultivată de reclamantul S. F. și soția sa. Această viță de vie nu mai fusese lucrată de circa 5-6 ani înainte de anul 2010, iarba fiind foarte mare, întrucât reclamanții veneau foarte rar la acea suprafață.

Pe terenul reclamanților în anul 2010 se aflau pomi, mai mulți salcâmi,doi nuci, doi vișini și un corcoduș, iar în vara anului 2012 acesta a mers personal la pârâtul C. pentru a lua produsele cuvenite în arendă, a discutat personal cu acesta care i-a spus că a recoltat cultura de floarea soarelui de pe terenul reclamanților, iar în anul 2010 i-a spus o vecină că un incendiu a izbucnit în acea zonă care a afect o parte din via reclamanților și nu poate aprecia dacă via reclamanților era sau nu compromisă, dacă putea să producă sau nu. În cei 5-6 ani înainte de 2010, când reclamanții nu au mai muncit via și apreciază că nu au mai avut ce să culeagă întrucât în acele condiții via nu a mai produs recoltă.

Precizează că în zonă sunt vii care mai produc dar circa 50% sunt abandonate: Vița de vie a reclamanților a fost înființată în urmă cu 20 de ani. Martorul arată că el a încheiat contract d arendă cu pârâtul înainte de a lucra terenul.

Din declarația martorului C. A. a reieșit că acesta cunoaște faptul că în anii 1991-1992 reclamanții au cultivat viță de vie pe un teren pe care el a efectuat diferite lucrări a prăși și a dat cu plugul între anii 2000-2010 și atunci era cultivată vița de vie, mai erau cultivați pe acel teren și pomi fructiferi doi nuci, patru zarzări, sau caiși ,mai mulți piersici de dimensiuni mici și circa 15 salcâmi doar la unul din capete. În anul 2010 vița de vie era tăiată, nu avea buruieni și putea produce recoltă. În anul 2011 a trecut prin zonă și a văzut că via reclamanților era scoasă, inclusiv pomii,terenul fiind arat spunându-le reclamanților, aceștia fiind surprinși spunându-i că nu știu nimic, a văzut ulterior că p acel teren a fost cultivată floarea soarelui, dar alte aspecte nu cunoaște și arată că știe că în anii 2008-2009 reclamanții au obținut producție din acea viță de vie, dar nu cunoaște cantitatea.

Din declarația martorului B. M. a reieșit că în vara anului 2012 a fost contactat de către reclamantul S. C. care a venit la societate pentru care lucrează și le-a solicitat o combină pentru recoltarea unei culturi de floarea soarelui, acesta a mers în calitate de conducător al combinei și a recoltat de pe suprafața indicată de reclamant, apoi a descărcat produsul respectiv la capătul locului. Martorul a precizat că și suprafețele din jurul acelei parcele erau cultivate tot cu floarea soarelui și nu cunoaște cine a cultivat .> Din declarația martorului I. C. a reieșit că acesta cunoaște locul care a fost cultivat cu vița de vie deținut de către reclamanți, iar în anul 2011 vița de vie a reclamanților nu a fost muncită de către aceștia întrucât aceștia au avut probleme familiale. La sfârșitul lunii septembrie 2011 martorul a văzut că pârâtul C. a împrăștiat produse petroliere pe terenul reclamanților, a dat foc, apoi a plecat, lucru pe care l-a apreciat ca periculos, au ars atât suprafața reclamanților cât și alte suprafețe învecinate, acesta având fân depozitat pe terenul său care a ars în întregime. Mai arată că pe terenul reclamanților se găseau și arbori:lizieră de salcâmi la capete, circa 20 de salcâmi, cu diametre între10-40 cm, doi nuci mari și un cais mare cu diametru de 50 cm, mai existau corcoduși, piersici în capătul opus celui de lângă drumul principal, iar în momentul producerii incendiului acești pomi existau pe teren, buturugile au fost scoase în toamna acelui an, acesta a văzut când pârâtul transporta aceste tulpini cu rădăcini spre casă, fiind târâte cu ajutorul unui tractor. Ulterior ,în primăvară a fost arat terenul, apoi a fost cultivat cu floarea soarelui, dar nu cunoaște cine a cultivat floarea soarelui. Martorul apreciază că o vie nemuncită precum cea a reclamanților în anul 2011 poate produce numai în primul an de ne muncă, producția variază și în funcție de condițiile meteo din acel an, arată că în anul 2011 el a avut o producție de 110 vede de must de pe o suprafață de 1000mp.

Acesta arată că l-a văzut pe pârât transportând spre casă mai mulți salcâmi legați cu rădăcini, iar după două săptămâni a transportat tulpina caisului, un vecin i-a spus că floarea soarelui a fost recoltată reclamantul S. C. s-a certat cu pârâtul, iar acesta din urmă l-a lovit cu o bâtă, apreciază că vița de vie arsă dacă era tăiată de la suprafață se putea regenera și putea produce după circa doi ani, martorul l-a anunțat pe reclamant despre scoaterea pomilor întrucât a crezut că are o înțelegere cu pârâtul C..

La termenul de judecată de la data de 21 martie 2013 pârâtul reclamant C. F. a invocat excepția privind lipsa calității procesuale active a reclamanților pârâți S. F. și S. C. C. când instanța a unit excepția invocată cu fondul fiind necesară pentru soluționarea administrarea de probe comune cu probele asupra fondului.

Potrivit art.248 cpc, instanța de fond s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și asupra celor de fond care fac inutilă în tot sau în parte, administrarea de probe, ori după caz cercetarea în fond a cauzei.

Analizând probele administrate în cauză sub aspectul excepției invocate de pârâtul reclamant instanța de fond a constatat că reclamanții pârâți S. F. și S. C. C. sunt fii defunctei S. M. și moștenitorii legali ai acesteia căreia prin titlul de proprietate nr._/09.06.2003 emis de Comisa județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Teleorman, s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 2,55 ha teren arabil intravilan și extravilan situat în municipiul T. M., județul Teleorman în care este inclusă și suprafața de 1539 mp teren arabil extravilan situat în solă 64/1, . reclamanții pârâți în anul 1991 au plantat vița de vie și pe care au muncit-o efectiv; pe terenul respectiv aflându-se și pomi fructiferi plantați și care conform raportului de expertiză întocmit în cauză au vârste de 20 de ani și respectiv 10-15 ani; defuncta S. M. a decedat la data de 1 august 1996.

În cauză sub aspectul excepției invocate de pârâtul reclamant, instanța de fond a constatat că reclamanții pârâți în această calitate astfel cum rezultă din materialul probator dețin calitatea procesuală și care rezultă din identitatea dintre părți și subiectul raportului juridic litigios, astfel cum acesta a fost dedus judecății .

Prin sentința civilă nr. 540/22.09. 2014 a fost respinge ca nefondată excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților invocată de pârâtul C. F..

A fost admisă acțiunea civilă în pretenții formulată de reclamanții S. F. și S. C. C. împotriva pârâtului C. F. și în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant C. F. împotriva reclamanților- pârâți S. F. și S. C. C..

A obligat pe pârâtul-reclamant să plătească reclamanților- pârâți suma de 6157 lei reprezentând despăgubiri civile și pe reclamanții pârâți să plătească pârâtului- reclamant în solidar suma de 299 lei reprezentând despăgubiri civile.

De asemenea a obligat pe pârâtul-reclamant să plătească reclamanților- pârâți suma de 1590,33 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că defunctei S. M. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 2,55 ha teren arabil intravilan și curți construcții și extravilan situat pe raza municipiului T. M. prin titlu de proprietate nr._/09.06.2003 emis de Comisa județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Teleorman.

Reclamanții S. F. și S. C. C. sunt fii defunctei S. M., decedată la data de 1 august 1996.

Din depoziția martorului B. M. a rezultat că în toamna anului 2011 a fost solicitat de către pârâtul C. F. să efectueze pentru acesta o . activități legate de eliberarea unui teren, curățirea acestuia, întrucât acel teren avea buturi de viță de vie, mai multe buturi de arbori,era năpădit de buruieni, care prezentau pe o porțiune urme de incendiu. Pe acel teren se aflau gunoaie depozitate și că nu se afla nici un pom fructifer, iar cultura era compromisă.

Martorul P. N. a relatat că deține un lot de pământ în apropiere de cel al reclamanților și că este prieten atât cu reclamanții cât și cu pârâtul, iar în anul 1991 reclamanții au plantat viță de vie pe acel teren în aceiași perioadă care a cultivat și martorul vița de vie.

În anul 2011 a observat că via reclamanților a fost scoasă de către pârât și n u știe dacă a existat un acord între părți cu privire la acest aspect. Pe acel teren se aflau și pomi, 7-10 salcâmi, doi nuci,un piersic, și câțiva zarzări, iar acel teren a fost cultivat ulterior cu floarea soarelui, dar nu cunoaște cine a cultivat cultura de floare a soarelui, însă nu știe dacă era cultivată cu vie toată suprafața deținută de reclamanți.

În primăvara anului 2010 martorul a văzut un cetățean care dădea cu prășitoarea prin via reclamanților, la un moment dat a avut o discuție cu mai mulți proprietari din zonă fiind prezent și pârâtul având o discuție că dacă se va da cu erbicid pe suprafața cultivată de pârât, aceasta ar afecta negativ cultura viței de vie.

Nu cunoaște cine a scos pomii dar din spusele vecinilor reiese că pârâtul C. F. i-ar fi scos din rădăcină, iar reclamanții dețin o suprafață de 15 ari în acel loc. Mai arată că pomii erau plantați pe lungimea suprafeței, acesta arată că a văzut personal că pământul reclamanților era lucrat de către angajații pârâtului, nu cunoaște că până la recoltarea culturii de floarea soarelui reclamanții să fi mers la pârât pentru a-și manifesta opoziția la cultivarea terenului.

Martorul mai arată că după recoltare în toamna anului 2012 au avut loc discuții contradictorii între părți și părțile chiar s-au și bătut, iar reclamantul S. C. i-a relatat că dorește ca pe acea suprafață de teren să cultive viță de vie, în toamna anului 2012 reclamantul S. C. i-a cerut pârâtului să-i plătească o sumă de bani.

Martorul C. G. a relatat că acesta a participat în toamna anului 2011 la curățirea parcelei de teren la solicitarea pârâtului C. F., această suprafață de teren avea circa 10 m lățime și lungime circa 200-300 m, iar pe această suprafață nu era cultivat nimic, existând doar crengi de viță de vie, crengi de copaci, gunoi menajer și mai multe buturi de pomi.

Acesta a precizat că nu mai exista nici un pom la acel moment și nici nu cunoaște ce a existat pe acea parcelă în anii anteriori, dar a arătat că cu circa 2 zile înainte de eliberarea acestui teren s-a deplasat cu autoturismul condus de către pârâtul C. F. și împreună cu soția acestuia la domiciliul reclamanților, iar soția pârâtului a întrebat-o pe S. E. soția reclamantului S. C. dacă le dă pământul în arendă, aceasta le-a dat acordul și au discutat și altceva despre niște acte dar nu a auzit exact ce au discutat.

Această discuție a avut loc la poarta familiei S. . A mai declarat că pe terenul ce face obiectul cauzei a văzut o singură buturugă care se afla la unul din capete, restul buturugilor fiind în interior și a observat că terenul din dreapta era cultivat floarea soarelui și nu a observat ca pe acel teren să existe urme de incendiu.

Din depoziția martorului G. A. a rezultat că între anii 2003-2007 martorul a tăiat via pe care o dețineau reclamanții, o suprafață de 15 ari. Pe toată această suprafață este cultivată viță de vie, mai puțin pe o lungime de 2,5-3 m, la jumătatea viei. Acesta arată că se ocupă de tăiatul viței de vie de peste 10 ani și apreciază că via reclamanților se afla într-o stare bună în anul 2007. Mai a declarat că reclamanții aveau plantații pe terenul respectiv salcâmi la ambele capete, doi nuci, doi vișini și un zarzăr.

Martorul Mervidenco C., a relatat că acesta deține o suprafață de teren în apropiere de cea deținută de reclamanți, aceștia dețin circa 12-13 ari de pământ în apropiere și nu toată această suprafață era cultivată cu vița de vie fiind cultivată și cu zarzavaturi, dar nu poate preciza ce procent din suprafață era cultivată vița de vie. Această viță de vie a fost cultivată de reclamantul S. F. și soția sa. Această viță de vie nu mai fusese lucrată de circa 5-6 ani înainte de anul 2010, iarba fiind foarte mare, întrucât reclamanții veneau foarte rar la acea suprafață.

Pe terenul reclamanților în anul 2010 se aflau pomi, mai mulți salcâmi,doi nuci, doi vișini și un corcoduș, iar în vara anului 2012 acesta a mers personal la pârâtul C. F. pentru a lua produsele cuvenite în arendă, a discutat personal cu acesta care i-a spus că a recoltat cultura de floarea soarelui de pe terenul reclamanților, iar în anul 2010 i-a spus o vecină că un incendiu a izbucnit în acea zonă care a afect o parte din via reclamanților și nu poate aprecia dacă via reclamanților era sau nu compromisă, dacă putea să producă sau nu. În cei 5-6 ani înainte de 2010, când reclamanții nu au mai muncit via și apreciază că nu au mai avut ce să culeagă întrucât în acele condiții via nu a mai produs recoltă. Precizează că în zonă sunt vii care mai produc dar circa 50% sunt abandonate: Vița de vie a reclamanților a fost înființată în urmă cu 20 de ani. Martorul arată că el a încheiat contract de arendă cu pârâtul înainte de a lucra terenul.

Martorul C. A. a relatat că acesta cunoaște faptul că în anii 1991-1992 reclamanții au cultivat viță de vie pe un teren pe care el a efectuat diferite lucrări a prăși și a dat cu plugul între anii 2000-2010 și atunci era cultivată vița de vie, mai erau cultivați pe acel teren și pomi fructiferi doi nuci, patru zarzări, sau caiși ,mai mulți piersici de dimensiuni mici și circa 15 salcâmi doar la unul din capete. În anul 2010 vița de vie era tăiată, nu avea buruieni și putea produce recoltă. În anul 2011 a trecut prin zonă și a văzut că via reclamanților era scoasă, inclusiv pomii,terenul fiind arat spunându-le reclamanților, aceștia fiind surprinși spunându-i că nu știu nimic, a văzut ulterior că pe acel teren a fost cultivată floarea soarelui, dar alte aspecte nu cunoaște și arată că știe că în anii 2008-2009 reclamanții au obținut producție din acea viță de vie, dar nu cunoaște cantitatea.

Din declarația martorului a reieșit că în vara anului 2012 a fost contactat de către reclamantul S. C. care a venit la societate pentru care lucrează și le-a solicitat o combină pentru recoltarea unei culturi de floarea soarelui, acesta a mers în calitate de conducător al combinei și a recoltat de pe suprafața indicată de reclamant, apoi a descărcat produsul respectiv la capătul locului. Martorul a precizat că și suprafețele din jurul acelei parcele erau cultivate tot cu floarea soarelui și nu cunoaște cine a cultivat .> Din depoziția martorului B. M. a rezultat că în vara anului 2012 a fost contactat de către reclamantul S. C. care a venit la societate pentru care lucrează și le-a solicitat o combină pentru recoltarea unei culturi de floarea soarelui, acesta a mers în calitate de conducător al combinei și a recoltat de pe suprafața indicată de reclamant, apoi a descărcat produsul respectiv la capătul locului.

Martorul I. C. a relatat faptul că acesta cunoaște locul care a fost cultivat cu vița de vie deținut de către reclamanți, iar în anul 2011 vița de vie a reclamanților nu a fost muncită de către aceștia întrucât aceștia au avut probleme familiale. La sfârșitul lunii septembrie 2011 martorul a văzut că pârâtul C. F. a împrăștiat produse petroliere pe terenul reclamanților, a dat foc, apoi a plecat, lucru pe care l-a apreciat ca periculos, au ars atât suprafața reclamanților cât și alte suprafețe învecinate, acesta având fân depozitat pe terenul său care a ars în întregime.

Pe terenul reclamanților se găseau și arbori:lizieră de salcâmi la capete, circa 20 de salcâmi, cu diametre între10-40 cm, doi nuci mari și un cais mare cu diametru de 50 cm, mai existau corcoduși, piersici în capătul opus celui de lângă drumul principal, iar în momentul producerii incendiului acești pomi existau pe teren, buturugile au fost scoase în toamna acelui an, acesta a văzut când pârâtul transporta aceste tulpini cu rădăcini spre casă, fiind târâte cu ajutorul unui tractor. Ulterior ,în primăvară a fost arat terenul, apoi a fost cultivat cu floarea soarelui, dar nu cunoaște cine a cultivat floarea soarelui.

Martorul apreciază că o vie nemuncită precum cea a reclamanților în anul 2011 poate produce numai în primul an de ne muncă, producția variază și în funcție de condițiile meteo din acel an, arată că în anul 2011 el a avut o producție de 110 vede de must de pe o suprafață de 1000mp.

În cauză s-a efectuat raport de expertiză tehnică de specialitate de expert tehnic judiciar P. L. și raport de expertiză de către expert tehnic judiciar S. N. pe care instanța urmează să îl omologheze și să îl rețină în cauză întrucât corespunde cerințelor stabilite de instanță și îl apreciază ca fiind complet și corespunzător întocmit și că răspunde obiecțiunilor formulate în cauză ca și obiectivelor stabilite fiind întocmit în baza probatoriului administrat în cauză; se reține în funcție de condițiile pedo - climaterice pentru o plantație de viță de vie o cantitate de struguri aproximativ la 50% din producția ce se poate realiza în condițiile în care este lucrată pentru anul 2012, iar în raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar P. L. și care urmează să nu fie omologat de instanță se reține o producție de maxim 30-40% din producția normală ceea ce nu se coroborează cu materialul probator din care rezultă via respectivă se afla în stare bună și că pe acea suprafață de teren de 12-13 ari erau buturi de viță de vie, plantată în anul 1991, via fiind scoasă de către pârât în anul 2011; pe terenul reclamanților se aflau și pomi:7-10 salcâmi, doi nuci, un piersic,câțiva zarzări, doi vișini; în anul 2010 via era tăiată, nu avea buruieni și putea produce recoltă; în vara anului 2011 via reclamanților era scoasă, inclusiv pomii, terenul fiind arat de către pârât, care în vara anului 2012 a recoltat și cultura de floarea soarelui pe care o cultivase pe terenul reclamanților;în primăvara anului 2010 via era întreținută corespunzător, via era o vie normală; întreaga suprafață de teren deținută de reclamanți era cultivată cu viță de vie care era productivă; pârâtul a scos pomii de pe această suprafață de teren și a cultivat floarea soarelui, terenul fiind arat iar pârâtul a scos și buturugile de pe teren, pârâtul fiind văzut de martori când a transportat spre casă atât materialul lemnos și tulpinile, buturugile și crengile de pe teren după care a arat terenul și l-a cultivat cu floarea soarelui care a fost recoltată de către pârât.

Instanța de fond a reținut având în vedere materialul probator, faptul că vița de vie a fost lucrată în anul 2010 și nu a fost lucrată în anul 2011 de către reclamanții S. F. și S. C. C., astfel cum se reține atât în materialul probator cât și în raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic S. N., că materialul lemnos rezultat prin tăierea pomilor de pe suprafața de teren1539 mp, a fost însușit de pârât cum rezultă din probele administrate în cauză, că toți pomii erau pe rod, cheltuielile necesare pentru replantarea viței de vie care era hibridă precum și pentru replantarea a 8 pomi fructiferi astfel cum rezultă din completarea la raportului de expertiză întocmit de expert S. N..

În ceea ce privește cererea reconvențională, instanța de fond a reținut că în

conformitate cu raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert S. N. omologat de instanță, lucrările pentru pregătirea terenului, fertilizat, semănat, ierbicidat, întreținerea culturii prin combaterea buruienilor, a bolilor și dăunătorilor efectuate de pârâtul - reclamant coroborate cu probatoriile administrate în cauză din care a rezultat că pârâtul reclamant a efectuat lucrările pentru pregătirea terenului reclamanților pârâți pe suprafața de 1539 mp pe care l-a cultivat cu floarea soarelui sunt în sumă totală de 299 lei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, solicitând schimbarea sentinței atacate și judecând cauza pe fond admiterea în parte atât a cererii de chemare în judecată cât și a cererii reconvenționale și obligarea sa la plata sumei de 1.095 lei despăgubiri civile iar reclamanții să fie obligați să-i achite suma de 330 lei cu titlul de despăgubiri civile ; cu cheltuieli de judecată.

În motivare, s-a arătat că pentru a hotărî astfel, instanța de fond a omologat raportul de expertiză întocmit de expert S. N., motivând alegerea făcută prin faptul că această lucrare „ corespunde cerințelor stabilite de instanță și în apreciază ca fiind complet și corespunzător întocmit și că răspunde obiecțiunilor formulate în cauză ca și obiectivelor stabilite fiind întocmit în baza probatoriului administrat în cauză”. Dincolo de motivarea ambiguă pe care instanța de fond a realizat-o, susținerile instanței sunt departe de a fi conforme cu realitatea.

Expertul nu a respectat obiectivele stabilite de instanță și din proprie inițiativă a stabilit la cap. IV al expertizei „ ca obiectiv general și logic – este stabilirea valorii pentru despăgubirea reclamanților privind suprafața de viță de vie desființată de pârât”. Mai mult, în mod greșit expertul a reținut la cap. VI al expertizei că prin încheierea din 28.04. 2014 instanța de fond a hotărât să ase răspundă atât obiectivelor propuse de reclamanți cât și obiectivelor propuse de pârât.

Ori, instanța de fond nu a hotărât astfel și a dispus ca expertul să răspundă acelorași obiective stabilite de instanță ( și nu propuse de reclamanți și pârâți ) iar suplimentar i-a cerut să stabilească costul butașilor pentru reînființarea unei vii hibride. Așadar, obiectivele la care expertul trebuia să răspundă erau cele fixate de instanță prin încheierea din 16.05. 2013 și sunt cu totul altele decât obiectivele la care expertul a înțeles să răspundă.

Deși toate deficiențele grave ale raportului de expertiză au fost arătate instanței de fond prin obiecțiunile formulate, acestea au fost respinse fără însă ca instanța să motiveze de ce anume a dispus astfel. În asemenea condiții, instanța de fond a pronunțat o hotărâre de obligare a pârâtului la plata unor sume de bani, având în vedere în mod exclusiv un raport de expertiză total greșit care pe lângă aptul că nu respectă în nici un fel obiectivele stabilite de instanță, conține greșeli de calcul și contradicții între propriile concluzii.

În aceeași cauză, s-a efectuat un prim raport de expertiză de expert P. L., raport care răspunde întocmai obiectivelor stabilite de instanță, este bine documentat iar concluziile lucrării sunt clare și precise.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466, art. 480 Cod procedură civilă.

La data de 12.12. 2014, reclamanții au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În motivare, s-a arătat că poziția apelantului pârât a fost nesinceră și în totală contradicție cu probele administrate în cauză încă de la începutul procesului, care a arătat prin întâmpinare și cererea reconvențională că nu este de acord să-i despăgubească cu nicio sumă de bani pentru prejudiciul cauzat, ba mai mult, a solicitat de la ei o sumă minimă de 1500 lei. Instanța de fond în mod corect a omologat raportul de expertiză întocmit de expert S. N. pe care l-a considerat că acesta corespunde cerințelor stabilite de instanță, fiind complet și corespunzător întocmit și că răspunde obiecțiunilor formulate în cauză ca și obiectivelor stabilite fiind întocmit în baza probatoriului administrat în cauză.

Având în vedere tot materialul probator, instanța de fond în mod corect a reținut că vița de vie a fost lucrată în anul 2010 așa cum a reținut și expertul S. N., că materialul lemnos rezultat din tăierea pomilor de pe proprietatea reclamanților a fost însușit de apelantul pârât, toți pomii fiind pe rod, cheltuielile necesare pentru replantarea viței de vie cât și replantarea celor 8 pomi fructiferi așa cum de fapt a rezultat și din raportul de expertiză și completarea raportului.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă.

La data de 16.02. 2015, pârâtul a formulat cerere de repunere în termen pentru exercitarea căii de atac a recursului.

În motivare, s-a arătat că la data de 11.02. 2015, Tribunalul Teleorman a calificat calea de atac împotriva sentinței civile nr. 540/22.09. 2014 ca fiind recursul și nu apelul așa cum a fost menționat în dispozitivul hotărârii. Rectificând dispozițiile instanței de fond, calea de atac a fost exercitată înlăuntrul termenului de apel de 30 de zile însă peste termenul de 15 zile prevăzut pentru recurs.

Întârzierea exercitării căii de atac s-a datorat unor motive temeinic justificate și cum incidentul procedural a apărut la 11.02. 2015, în termenul legal de 15 zile, pârâtul a înțeles să formuleze prezenta cerere.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 186 Cod procedură civilă.

Prin Încheierea din data de 08.04.2015, a fost admisă în temeiul art.103 Cod procedură civilă cererea de repunere în termen formulată de recurent și s-a respins excepția tardivității recursului invocată de intimați față de modul de soluționare a cererii de repunere în termen.

Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, Tribunalul constată în virtutea rolului său activ impus de art. 306 alin. 3 Cod de procedură civilă și art. 129 alin. 5 Cod de procedură civilă, că motivele concrete formulate de recurentul C. F., se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă.

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, Tribunalul constată că recursul este întemeiat având în vedere următoarele considerente:

Motivul de recurs prin care se critică soluția instanței de fond pe considerentul că prima instanță în mod greșit a omologat raportul de expertiză întocmit de expert S. N., raport care în opinia sa nu respectă în niciun fel obiectivele stabilite de instanță, conține greșeli de calcul și contradicții în propriile concluzii, se constată întemeiat.

Pentru soluționarea acțiunii intimaților și cererii reconvenționale formulată de recurent, instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize agricole, expertul desemnat cu respectarea dispozițiilor legale care reglementează procedura încuviințării și administrării acestei probe răspunzând la obiectivele încuviințate prin Încheierea din data de 16.05._ la solicitarea tuturor părților litigante.

Urmare a obiecțiunilor formulate de intimați la raportul de expertiză întocmit de expertul P. L., instanța de fond a dispus prin încheierea de ședință din data de 21.10.2013 completarea raportului de expertiză, deși în cadrul obiecțiunilor și completărilor la obiecțiuni precum și în răspunsul la obiecțiunile formulate, tribunalul identifică obiective noi, pe care intimații le-au solicitat pentru prima dată la termenul de judecată din 07.10.2013, după ce obiectivele inițiale au fost discutate în contradictoriu cu părțile, fiind stabilite clar, prin încheierea din 16.05.2013.

Ulterior depunerii răspunsului la obiecțiuni prima instanță respinge ca neîntemeiate obiecțiunile apelantului și încuviințează o nouă expertiză, cu aceleași obiective ca cea deja administrată, la care adaugă un obiectiv ce a făcut obiectul și expertizei extrajudiciare depuse de intimați odată cu depunerea acțiunii.

Trebuie menționat că singurul argument invocat de intimați pentru efectuarea unei noi expertize a fost că expertul nu a făcut referire la expertiza extrajudiciară efectuată de expertul Curcafa V., argument care în opinia Tribunalului nu avea relevanță în cauză, în condițiile în care acea expertiză nu era obligatorie pentru instanță nefiind administrată în fața instanței de judecată cu respectarea principiilor fundamentale ale dreptului civil, respectiv principiul nemijlocirii și cel al contradictorialității.

Totodată, observă tribunalul, urmărind raționamentul primei instanțe că simpla nemulțumire a intimaților referitoare la cuantumul rezultat a determinat-o să admită atât efectuarea unui alt raport de expertiză cât și completarea acestuia urmare a obiecțiunilor formulate de aceleași părți, omologându-l pe cel care sub aspectul cuantumului se apropia de cel stabilit prin expertiza judiciară.

În raport de circumstanțele concrete ale cauzei, față de argumentele furnizate de părți prin cererile formulate și declarațiile martorilor audiați Tribunalul constată, contrar celor reținute de instanța de fond că primul raport de expertiză efectuat de expertul P. L. întocmit cu respectarea și analizarea obiectivelor stabilite se coroborează cu celelalte probe, astfel că acesteia i se va da eficiență juridică și va fi avută în vedere la soluționarea cauzei.

Față de argumentele expuse, se va admite în temeiul art.312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul declarat și se va modifica sentința recurată, în sensul că va obliga pârâtul - reclamant să plătească reclamanților - pârâți suma de 1095 lei reprezentând despăgubiri civile și pe reclamanții - pârâți să plătească în solidar pârâtului - reclamant suma de 330 lei cu titlu de despăgubiri civile.

În temeiul prevederilor art. 274 alin.1 coroborat cu art. 316 Cod procedură civilă va obliga în solidar intimații, care se află în culpă procesuală, la plata către recurent a sumei de 294 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloare taxă judiciară de timbru conform chitanțelor de la filele 6 și 14.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul civil declarat de recurentul – pârât C. F., domiciliat în T. M., ., județul Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 540 din 22.09. 2014 pronunțată de Judecătoria T. M., în contradictoriu cu intimații- reclamanți S. F. și S. C. C., domiciliați în T. M., ., județul Teleorman.

Modifică sentința recurată în sensul că admite în parte acțiunea și cererea reconvențională în sensul că:

Obligă pe pârâtul – reclamant să plătească reclamanților – pârâți suma de 1095 lei reprezentând despăgubiri civile.

Obligă pe reclamanții – pârâți să plătească în solidar pârâtului – reclamant suma de 330 lei cu titlu de despăgubiri civile și suma de 294 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 22.04. 2015.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

D. M. Nuți C. Doinița E. E. P. S.

Red. DMN . – 20.05. 2015

Thred.PS.- 12.06. 2015 – 2 ex

Df.- 100 /329/2013 jud T. M.

Jf.-M. F.

← Grăniţuire. Decizia nr. 483/2015. Tribunalul TELEORMAN		Fond funciar. Decizia nr. 369/2015. Tribunalul TELEORMAN →

Pretenţii. Decizia nr. 73/2015. Tribunalul TELEORMAN

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Decizia nr. 73/2015. Tribunalul TELEORMAN