Grăniţuire. Decizia nr. 483/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 483/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 1495/329/2014
ROMANIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 483
APEL
Ședința publică de la 30 aprilie 2015
Tribunalul compus din:
Președinte – A. L. N.
Judecător - V. M.
Grefier - P. C.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanții-reclamanții B. F. și B. Ș., ambii cu domiciliul în ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 818 din 10 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria T. M., în contradictoriu cu intimatul-pârât I. G. cu domiciliul în ., județ Teleorman, având ca obiect-grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul-reclamant B. F. fiind asistat de avocat I. C. iar apelanta reclamanta B. Ș. a fost reprezentată de avocat I. C., lipsind intimatul-pârât.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează următoarele:
- dosarul se află la primul termen de judecată în apel;
- procedura de citare este legal îndeplinită.
- cererea de apel având ca obiect – contestație la executare este motivată, semnată, timbrată cu suma de 50 lei conform chitanței . nr._;
- în procedura prealabilă intimatul a depus întâmpinare;
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 131 C., pune în discuția părți prezente, competența tribunalului în soluționarea cauzei.
Partea prezentă, având cuvântul apreciază că tribunalul este competent material, general și teritorial în soluționarea procesului.
Tribunalul, verificând competența materială, generală și teritorială rap. la art. 95 pct. 2, art. 466 C. stabilește că este competent să soluționeze cauza de față.
Instanța, conform art. 238 C. pune în discuție estimarea duratei cercetării procesului.
Partea prezentă având cuvântul estimează durata procesului la o zi.
Tribunalul estimează durata procesului la o zi.
Tribunalul luând act că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat, deschide dezbaterile asupra fondului conform art. 392 Cod Procedură Civilă și acordă cuvântul în ordinea prevăzută de art. 216 Cod Procedură Civilă.
Avocat I. C. pentru apelanții-reclamanți având cuvântul solicită admiterea apelului și arată că instanța de fond omologând raportul de expertiză întocmit de expert . O. G. în varianta a II a a încălcat dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu.
În prima variantă propusă expertul a făcut mențiunea că suprafața apelanților se întregește la 1249 mp, exact suprafața care apare în titlu de proprietate.
Cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._ din 24 iulie 2014, reclamanții B. F. și B. Ș., au chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâtul I. G., solicitând instanței ca, prin sentința ce va pronunța, să stabilească linia de hotar dintre proprietățile lor. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că sunt proprietarii unui imobil casă de locuit și teren aferent, situat în ., având suprafața totală de 1273 mp, conform titlului de proprietate nr._/12.11.2002, sentinței civile nr.1393/16.07.2009 și contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.947/10.06.2010. Vecinătățile imobilului sunt: N-B. F., E-I. G., S-drum comunal și V-N. I..
Pe latura de est a proprietății se învecinează cu pârâtul, lungimea hotarului fiind de 59,46 m însă proprietățile lor nu sunt despărțite de gard pe toată această lungime, existând o porțiune fără gard despărțitor.
Face precizarea că imobilul are numărul cadastral_, fiind înscris în cartea funciară_ UAT L..
Datorită faptului că nu au acest gard despărțitor, pe toată lungimea hotarului, tot timpul au probleme cu pârâtul care nu îi lasă să se ocupe cu îngrijirea imobilelor aflate lângă linia de hotar. Au încercat să construiască un gard, dar s-au lovit de împotrivirea pârâtului, care se opune acestui fapt.
Gardul despărțitor dintre proprietățile lor, conform documentației cadastrale, există doar din punctul 13 până la jumătatea clădirii C 3, iar de acolo până la punctul 9 nu au gard despărțitor, cu toate că linia de hotar este la cca. 0,5 m față de clădirile lor, în cel mai îngust loc.
Pe linia de hotar, pârâtul a construit un șanț, iar apele pluviale scurse rămân la temelia imobilului lor, motiv pentru care a început să intre igrasie în temelia acestuia.
În dovedirea acțiunii reclamanții au depus la dosar în copie certificată: act identitate, certificat de atestare fiscală nr.2337/23.07.2014 emis de Primăria L., contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr.947/10.06.2010 de BNP R. M., sentința civilă nr.1393/16.07.2009 pronunțată de Judecătoria T. M., încheiere nr.7064/23.04.2010, copie carte funciară nr._ emis de OCPI Teleorman și plan de amplasament și delimitare a imobilului și au solicitat proba cu expertiză tehnică de specialitate.
La data de 22 august 2014 pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile lor. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că este proprietarului unui imobil ce constă în teren curți construcții cu suprafața de 2253 m.p. conform titlului de proprietate nr._/13.02.1996 și de 2340 mp conform contractului de întreținere autentificat sub numărul 04 din data de 10.02.1995 de notariatul de Stat Local T. M..
Acest imobil se învecinează la vest cu imobilul proprietatea reclamantului B. F..
În partea de nord a proprietății lor limita dintre cele două proprietăți este reprezentată de un stâlp de beton care unește gardurile celor două proprietăți (punctul 13 al planului de amplasament depus de către reclamant). De la acest gard și până la aproximativ la jumătatea clădirii C 3 există un gard de sârmă de peste 30 de ani, acest aliniament nefiind contestat nici de către reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată. Capătul acestui gard este reprezentat tot de un stâlp de beton. De la acest stâlp de beton și până la drumul comunal, între proprietățile lor, nu mai există gard despărțitor.
La drumul comunal, limita dintre cele două proprietăți este reprezentată de punctul de întâlnire ale celor două garduri aparținând fiecăruia dintre ei.
Astfel, linia de hotar dintre cele două proprietăți unde nu există gard despărțitor este reprezentată de rezultatul unirii în linie dreaptă a punctului reprezentat de stâlpul de beton de unde se termină gardul de sârmă la jumătatea construcției C 3 aparținând reclamantului și punctul de întâlnire al celor două garduri aparținând fiecăruia dintre ei dinspre drumul comunal.
În dovedire a depus în copie certificată contract întreținere autentificat sub nr.04/10.02.1995 de Notariatul de stat local T. M. și titlul de proprietate nr._/13.02.1996 și a solicitat proba cu expertiză cadastrală.
Prin sentința civilă nr. 818/_ Judecătoria T.- M. a admis acțiunea civilă în grănițuire introdusă de reclamanții B. F. și B. Ș., împotriva pârâtului I. G., ; a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul propus de expert G. O. G. în varianta a II – a, a raportului de expertiză și notat pe schița anexă la raport cu punctele 18 – 19 – 20 – 22 – 23 – 24 – 25 – 26 (gard plasă de sârmă vechi) și, în continuare, trasarea unei linii drepte pe aliniamentul dintre punctele 26 – 12.; a luat act că părțile au renunțat la cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel a reținut că, părțile locuiesc în ., iar reclamantul se învecinează cu pârâtul pe latura de nord.
În raportul său expertul a propus două variante de trasare a linie de hotar, una pe baza limitelor din schița cadastrală a imobilului reclamanților, iar cealaltă a avut în vedere vechile semne de hotar.
Instanța de fond a luat în considerare varianta a doua din raportul de expertiză pentru următoarele motive:
În principiu, prin grănițuire se urmărește identificarea hotarului real, trasarea acestuia si așezarea semnelor de hotar, instanța neavând a se pronunța asupra dreptului de proprietate în întregul său, ci doar asupra formei terenului care alcătuiește dreptul de proprietate în partea aflată în litigiu.
În speță, expertul a identificat semne de hotar vechi pe care, chiar dacă nu le-a denumit (cu excepția unui gard de sârmă), le-a marcat pe schița anexă la raportul de expertiză cu numerele 18 – 19 – 20 – 22 – 23 – 24 – 25 – 26 – 12.
Având în vedere că raportul de expertiză nu a fost contestat de părți, instanța de fond, văzând și disp. art. 560 Cod civil, a admis acțiunea și a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul propus de expert G. O. G. în varianta a II – a, a raportului de expertiză și notat pe schița anexă la raport cu punctele 18 – 19 – 20 – 22 – 23 – 24 – 25 – 26 (gard plasă de sârmă vechi) și, în continuare, trasarea unei linii drepte pe aliniamentul dintre punctele 26 – 12., a luat act că părțile au renunțat la cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul legal prevăzut de art. 468 C., apelanții reclamanți B. F. și B. Ș., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, cu consecința omologării variantei I din raportul de expertiză întocmit de expert în cauză.
Criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie au arătat că prima instanță a omologat raportul de expertiză întocmit în cauză de expert G. O. în varianta a II –a propusă de expert, variantă care îi dezavantajează sub aspectul că, suprafața rezultată în urma măsurătorilor este de 1234 mp, cu 39 mp mai puțin decât suprafața care rezultă din acte și cu 15 mp mai puțin decât suprafața care rezultă din măsurătorile inițiale . A invocat dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și Constituția României, art. 44.
În drept și-au întemeiat apelul pe dispozițiile art. 478-480 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la data de_, intimatul-pârât a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate .
Verificând în limitele cererii de apel și a apărărilor formulate, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, Tribunalul, va respinge apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 818/_ , pentru considerentele care vor succede.
În ce privește critica formulată vizând stabilirea liniei de hotar pe considerentele semnelor vechi de hotar, conform variantei a II –a a raportului de expertiză întocmit de expert G. O., se constată nefondat.
Pe calea unei acțiuni în grănițuire este necesar să se stabilească vechiul hotar dintre fondurile învecinate, adică acea linie de graniță originară stabilită fie prin voința comună și concordantă a proprietarilor, fie prin hotărâre judecătorească sau lege. Cele de mai sus implică și concluzia că la stabilirea, pe cale judiciară, a liniei de graniță nu este determinantă asigurarea în totalitate a suprafețelor de teren înscrise în cartea funciară ori, după caz, în titlurile de proprietate emise în temeiul legii nr.18/1991, deoarece atât în cartea funciară, cât și prin analogie, asemenea titluri de proprietate garantează existența dreptului, dar nu și întinderea exactă a acestuia, deci a suprafeței la care s-ar referi.
Atunci când între amplasarea în concret a unor suprafețe de teren determinată cu observarea liniilor de graniță vechi și ceea ce ar rezulta din respectarea exactă a suprafețelor înscrise în cartea funciară ori în titlurile de proprietate există diferențe, trebuie să primeze acele limite ale fondurilor care corespund folosinței.
Această regulă de principiu a fost avută în vedere și în prezenta cauză de către prima instanță când a omologat raportul de expertiză efectuat în cauză în varianta a II – a propusă de expert.
Varianta aleasă de instanța de fond este legală, în condițiile în care părților li se asigură suprafețe de teren apropiate de cele menționate în actele de proprietate ale acestora, amplasamentul și întinderea terenului fiind elemente ce au fost asumate de părți la data dobândirii dreptului de proprietate.
Pentru aceste considerente, Tribunalul, față de dispozițiile articolului 480 alin 1 Cod procedură civilă, va respinge apelul declarat de către apelanții reclamanți ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanții-reclamanții B. F. și B. Ș., ambii cu domiciliul în ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 818 din 10 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria T. M., în contradictoriu cu intimatul-pârât I. G. cu domiciliul în ., județ Teleorman.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 aprilie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
A. L. N. V. M. P. C.
Red.V.M .29.05 .2015
Th.red. C.P./ 5ex.02.06.2015
D.f._
J.f. I. V.
..06.2015
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 372/2015. Tribunalul TELEORMAN | Pretenţii. Decizia nr. 73/2015. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
