Pretenţii. Decizia nr. 958/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 958/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 233/740/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 958
APEL
Ședința publică de la 10 septembrie 2015
Tribunalul compus din:
Președinte – A. L. N.
Judecător - M. C. R.
Grefier - P. C.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta-reclamantă S.C. T. S. S.R.L. cu sediul în A., .. 715 A, jud. Teleorman – prin administrator judiciar D. IPURL cu sediul în A., . A, . Teleorman împotriva sentinței civile nr. 1832 din 24 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria A. în contradictoriu cu intimatul-pârât B. Ș. domiciliat în A., . având ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
- dosarul se află la primul termen de judecată în apel
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cererea de apel este semnată, motivată;
- apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru conform art. 77 din Legea nr. 85/2006.
- în procedura prealabilă nu s-a depus întâmpinare;
- apelanta-reclamantă prin cererea de chemare în judecată a solicitat judecarea cauzei în lipsă;
În conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 482 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 95 pct. 2 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Tribunalul, conform art. 238 rap. la art. 482 NCPC, estimează durata procesului la o zi.
În ce privește cererea formulată de apelantă prin motivele de apel, în sensul de a se efectua adresă către Asociația de proprietari pentru a se comunica înscrisurile deținute de aceasta referitoare la modul de formare a debitului și perioada la care se referă, instanța respinge cererea.
Conform disp. art. 10 Cod Procedură Civilă, sarcina probei incumbă părții care formulează pretenții, între apelant și terțul deținător existând raporturi juridice de drept privat, respectiv un contract de cesiune de creanță. Rolul activ al judecătorului nu poate suplini pasivitatea și lipsa de diligență a părții direct interesate.
Nemaifiind cereri prealabile sau excepții de soluționat și nici probe noi de administrat, instanța constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A., sub numărul_ la data de 15.01.2015, reclamanta S.C. T. S. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Baltat Ș., solicitând instanței ca în contradictoriu cu acesta și pe baza probelor administrate, să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 862,02 lei, reprezentând debit și penalități.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a livrat energie termică asociației de proprietari din care face pârâtul, facturată la nivel de asociație, facturile fiind remise lunar de către angajații reclamantei către asociația de proprietari care a primit de fiecare dată facturile fără a avea obiecțiuni cu privire la valoarea acestora și a achitat parțial facturile emise rămânând neachitate sume pentru stingerea cărora asociația de proprietari a cesionat către reclamantă creanțele reprezentând sumele restante pe care pârâtul le avea de plată către asociația de proprietari.
Reclamanta a învederat că în legătură cu notificarea cesiunii creanței prin invitația la ședința de informare privind medierea s-a notificat cesiunea pârâtului iar în subsidiar pentru cazul în care pârâtul a refuzat să primească invitația ce conținea și notificarea, reclamanta a invocat prevederile art.1580 C.civ vizând comunicarea cesiunii odată cu cererea de chemare în judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 192 și urm. C.pr.civ., art.297 C.pr.civ art.1270 și urm. din C.civ și art.969 și urm. Vechiul C.civ, art.1566 C.civ.
Reclamanta a solicitat și judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 411 C..
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în fotocopie, următoarele înscrisuri: interogatoriu, proces-verbal informare mediere, adresă Tribunalul Teleorman către administratorul judiciar, listă cheltuieli Condominiul nr.73, contract de cesiune între cedenta Asociația de proprietari și cesionara reclamantă, invitație ședință informare mediere, borderou corespondență.
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru, potrivit art. 115 alin.1 din Legea nr.85/2014.
Pârâtul, legal citat, nu a depus la dosar întâmpinare și nici nu s-a prezentat la judecarea cauzei, deși a fost citat cu mențiunea prezentării personal la interogatoriu, sub sancțiunea aplicării dispozițiilor art.358 N.C.pr.civ..
Prin sentința civilă nr. 1832/24.04.2015 Judecătoria A. a respins acțiunea având ca obiect pretenții formulată de reclamanta S.C. T. S. S.R.L. cu sediul în A., .. 715 A, jud. Teleorman, înregistrată la ORC sub nr.J_, având CUI: RO15691826 – prin administrator judiciar D. IPURL, în contradictoriu cu pârâtul BALTAT Ș., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că asociația de proprietari Condominiul nr.73 a comunicat reclamantei o listă a de cheltuieli cu privire la datoriile proprietarilor de apartamente din blocul I2, din A. din care face parte și pârâtul B. Ș., acestuia revenindu-i de plată cu titlu de debit energie termică suma de 862,02 lei.
În ceea ce privește legea aplicabilă instanța a constatat că din punct de vedere procesual sunt incidente, în temeiul prevederilor art. 3 alin1 din Legea nr.76/2012, dispozițiile Legii nr.134/2010 (noul Codul de procedură civilă) iar în ceea ce privește legea de drept material, în raport de principiile de drept privitoare la succesiunea de legi civile în timp instanța constată că potrivit art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 raportului juridic dintre părți îi sunt aplicabile prevederile noului Codului civil în condițiile în care reclamanta pretinde sume datorate la data de 22.05.2013 fără a exhiba un contract și fără a preciza perioada pentru care se datorează suma de către pârât.
Potrivit dispozițiilor art. 249 C.pr.civ. „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească” iar pe de altă parte potrivit art. 969 Cod civil, ”convențiile legal făcute, au putere de lege” .
Articolul 46 din Legea nr. 230/2007 prevede că „toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari” iar potrivit art. 50 alin 1 din Legea nr. 230/2007 „asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit”.
De asemenea potrivit art. 49 alin 2 din Legea 230/2007 privind organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, proprietarii sunt obligați să plătească asociațiilor de proprietari cheltuielile de întreținere repartizate, în termen de 20 de zile de la afișarea listelor lunare.
Inițial raporturile juridice s-au purtat între reclamanta . și Asociația Condominiul nr.73, sumele reprezentând contravaloarea energiei termice fiind calculate și încasate de asociația de proprietari și virate către furnizorul .. Subsecvent, la data de 11.11.2014, asociația de proprietari din care face parte pârâtul a cedat în favoarea reclamantei creanțele pe care le avea față de proprietari, inclusiv pârâtul, astfel că reclamanta a dobândit dreptul de a acționa direct împotriva debitorului pârât.
Din înscrisul emis de către cedenta Asociația de Proprietari Condominiul nr.73 rezultă că pârâtul nu a achitat la termenele stabilite cotele de contribuție la cheltuielile comune de întreținere reprezentând contravaloarea energiei termice, astfel că la data de 22.05..2013 datora un debit de 862,02 lei, conform susținerilor reclamantei.
Acțiunea reclamantei este vădit neîntemeiată pentru următoarele argumente:
1.În actul de cesiune nu se face referire la natura creanței.
În acest context instanța a constatat că, deși, din actul de cesiune se face referire la suma de 862,02 lei fără a se preciza natura acestei creanțe, și care într-adevăr poate reprezenta orice fel de datorii pe care pârâtul le-ar avea față de Asociația de proprietari, în cauză, reclamanta nu face dovada naturii creanței, pentru a permite instanței să verifice îndeplinirea condițiilor specifice prevăzute de Legea nr.230/2007.
De altfel, surprinzător, reclamanta nu depune la dosar nici o listă de întreținere care să facă dovada existenței și valabilității creanței în patrimoniul Asociației cedente.
2.În actul de cesiune nu se prevede perioada pentru care se datorează sume respectivă de către pârât.
Astfel, la dosar există o listă de cheltuieli emisă de cedenta Asociația de proprietari Condominiul73 prin care reclamanta pretinde că este un titlu de creanță valabil, ceea ce nu poate fi împărtășit de către instanță, întrucât nu conține mențiuni cu privire la perioada pentru care se datorează cheltuielile, lipsind astfel instanța și pârâtul de verificarea intervenirii unei eventuale prescripții având în vedere caracterul de ordine publică a regimul prescripției supuse dispozițiilor Decretului nr.167/1958 a cărui aplicare și invocare au fost clarificate prin Decizia nr.1/2014 a Î.C.C.J pronunțată în soluționarea Recursului în interesul legii.
3.Actul de cesiune nu are data încheierii sale și nici individualizată creanța
Așa cum se poate observa din cuprinsul actului de cesiune (fila 8) acesta nu este datat având doar ștampila reclamantei cu număr de înregistrare fără a se cunoaște dacă cedenta și-a însușit și această mențiune.
Tot astfel, nu se precizează în mod clar valoarea creanței cesionate fiind menționat doar prețul la care se cesionează, întregul așa-numit „contract de cesiune” invocat fiind caracterizat prin lipsuri care împiedică instanța să constate transferul valabil al unei creanțe în patrimoniul reclamantei.
4.Lista cu situația debitelor proprietarilor emisă de cedentă și invocată de cesionara reclamantă este una incompletă, lipsită de alte înscrisuri care să o susțină, care s-ar impune raportat la specificitatea raporturilor juridice dintre proprietari și asociația de proprietari, din perspectiva exigențelor Legii nr.230/2007. Astfel, nu se prevede perioada pentru care se datorează suma afișată, nu se precizează natura datoriei, dovada că au fost afișate lunar listele de cheltuieli și nu există procesul verbal prin care Adunarea generală a proprietarilor a hotărât aplicarea de penalități și procentul acestora stabilit.
5. Cesionara nu își probează creanța invocată în condițiile exigențelor cesiunii de creanță
Cesionara reclamantă nu exhibă înscrisuri suficiente pentru a face dovada existentei neîndoielnice a creanței, aceasta astfel cum rezultă din actele depuse nefiind suficient individualizată ceea ce este contrar dispozițiilor legale potrivit cărora în măsura în care cesionara poate invoca față de debitorul cedat orice pretenție pe care o putea invoca cedenta și care fost transmisă prin actul de cesiune (art. 1568 alin 1 lit a C.civ) tot astfel, cesionara trebuie să justifice și să facă dovada oricărui element al creanței pe care o invocă în raport cu pârâtul-debitor cedat( 1582 alin 1 C.civ).
6. Nu poate fi acceptată solicitarea reclamantei ca instanța ar putea solicita înscrisurile probatorii de la cedenta-Asociația de proprietari.
Instanța a învederat clar că orice reclamant trebuie să-și probeze susținerile conform art.249 C.pr.civ iar în contextul specific al cesiunii creanțelor, cesionarul trebuie să facă dovada creanței în absolut aceleași condiții care s-ar fi impus în cazul în care împotriva pârâtei ar fi acționat cedenta.
Eventualele trimiteri ale reclamantei la dispozițiile art. 297 C.pr.civ sunt complet lipsite de fundament și ignoră rațiunea acestui text precum și principiul rolului activ al instanței. Acest text este inaplicabil în condițiile în care cesionara reclamantă a preluat o creanță prin cesiune fără a se asigura că aceasta este una certă, întemeiată și susținută cu înscrisuri justificative, pe care să le poată exhiba în exact aceleași condiții care s-ar impune cedentei.
Potrivit art. 1534 C.civ. cedentul este obligat să remită cesionarului titlul constatator al creanței aflat în posesia sa precum și orice alte înscrisuri doveditoare ale dreptului transmis.
7. Solicitarea cesionarei ca instanța să se substituie acesteia în obținerea de înscrisuri încalcă principiul egalității juridice și al bunei –credințe în exercitarea drepturilor procesuale
A încerca reclamanta cesionară să suplinească lipsa sa de diligență în actul juridic al cesiunii prin solicitarea către instanță de a face demersuri pentru a-i crea reclamantei un suport juridic creanței sale, este contrar principiilor esențiale aplicabile atât în materia probatorie precum și în planul bunei-credințe (art. 12 C.pr.civ) care se impune în exercitarea drepturilor procesuale.
Mai mult, dacă instanța s-ar substitui cesionarei-reclamante în demersul său de a obține și furniza înscrisuri doveditoare în susținerea creanței, ar încălca flagrant principiul egalității juridice dintre părți în raporturile civile care trebuie respectat inclusiv și îndeosebi în plan probator.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamanta ..R.L. solicitând admiterea apelului cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar schimbarea în tot a sentinței și admiterea acțiunii cu obligarea pârâtului la plata sumei de 6809 lei. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că a refuzat să facă aplicarea disp. art. 297 C. proc. civ. deși în cauză acest text de lege era incident. Se mai arată că au fost depuse în cauză toate înscrisurile pe care cedenta le-a pus la dispoziție, având obligația să depună celelalte înscrisuri ca terț deținător la cererea instanței, dar și ca cedent. Se mai arată că cererea adresată instanței mai este legitimată și pe îmbogățirea fără justă cauză, intimatul beneficiind de agent termic fără a plăti contravaloarea acestora.
În drept au fost invocate disp. art. 466 și urm. C. proc. civ.
Nu au fost propuse probe noi.
Intimatul nu a formulat întâmpinare, deși a fost legal înștiințat cu această mențiune.
În cursul cercetării judecătorești a apelului nu au fost administrate probe noi.
Verificând legalitatea și temeinicia Sentinței apelate, prin prisma motivelor invocate, instanța reține că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
În primul rând, tribunalul constată că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt dedusă judecății și a identificat corect dispozițiile legale aplicabile în cauză, inclusiv chestiunile legate de aplicarea în timp a legii civile cu privire la contractului de cesiune.
În mod judicios instanța a respins cererea reclamantei de aplicare a dispozițiilor art. 297 Cod procedură civilă, atâta timp cât potrivit art. 10 și 249 Cod procedură civilă reclamanta are sarcina de a-și dovedi pretențiile cu toate înscrisurile necesare soluționării cauzei. Art. 297 Cod procedură civilă nu poate fi interpretat ca reprezentând o excepție de la regula obligației reclamantei de a-și proba susținerile Instituția prevăzută la art. 297 Cod procedură civilă, reprezintă, în opinia tribunalului, un remediu juridic prin care se rezolvă anumite situații dificile de probațiune, în cazul în care partea care propune proba cu înscrisul respectiv nu este în posesia acestuia și nici nu are le dispoziție, din diferite motive, nici un mijloc de procurare a acestui înscris.
În cauza de față, în deplin acord cu constatările judecătorului de fond, tribunalul apreciază că apelanta-reclamantă avea posibilitatea, atât pe temei legal potrivit art. 1574 Cod civil, cât și contractual – art. 9 din contractul de cesiune, să obțină înscrisurile necesare de la cedent, chiar eventual pe cale judiciară. Apelanta-reclamantă nu a dovedit nici măcar faptul că asociația de proprietari a refuzat să pună la dispoziția cesionarului înscrisurile necesare, astfel încât art. 297 Cod procedură civilă nu poate deveni o instituție care să substituie obligația părților de a depune diligențe în a-și proba pretențiile.
Cu privire la fondul cauzei, în mod legal și temeinic prima instanță a reținut că pretențiile sunt neîntemeiate, nefiind îndeplinite condițiile Legii nr. 230/2007 și nefiind probate în condițiile art. 249 Cod procedură civilă. De asemenea, tribunalul își însușește pe deplin și argumentele primei instanțe referitoare la condițiile legale ale cesiunii de creanță.
Este neîntemeiată critica apelantei potrivit căreia instanța de fond în mod incorect nu a dat eficiență înscrisurilor depuse la dosar și lipsei pârâtului la interogatoriu.
Posibilitatea recunoașterii efectelor dispozițiilor art. 358 Cod procedură civilă sunt lăsate la libera apreciere a instanței, care trebuie să aibă în vedere toate circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei precum și celelalte mijloace de probă administrate pentru a socoti neprezentarea ca fiind o mărturisire sau un început de dovadă.
Așadar, întrucât efectele dispozițiilor art. 358 Cod procedură civilă au natura și caracterul unei prezumții judiciare, instanța poate da eficiență dispozițiilor amintite numai în cazul în care faptele pe care se întemeiază prezumția au greutatea și puterea de a naște probabilitatea faptului pretins. În mod corect instanța de fond nu a făcut aplicarea art. 358 Cod procedură civilă întrucât, față de împrejurările de fapt și de drept ale cauzei, prezumția instituită de dispozițiile legale indicate nu aveau greutatea și puterea de a naște probabilitatea faptului pretins de reclamantă. Mai mult decât atât, tribunalul consideră că înscrisurile depuse la dosar nu pot face dovada unei creanțe certe lichide și exigibile, nici măcar prin coroborare cu efectele neprezentării pârâtului la interogatoriu, în cazul în care prezumția ar fi fost reținută.
Având în vedere aceste considerente tribunalul va respinge ce nefondat apelul declarat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta-reclamantă S.C. T. S. S.R.L. cu sediul în A., .. 715 A, jud. Teleorman – prin administrator judiciar D. IPURL cu sediul în A., . A, . Teleorman împotriva sentinței civile nr. 1832 din 24 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria A. în contradictoriu cu intimatul-pârât B. Ș. domiciliat în A., . 2, ., județul Teleorman, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 septembrie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
A. L. N. M. C. R. P. C.
Red. th.red.MCR./ 21.09.2015/4 ex.
D.f._
J.f. V. B.
..09.2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 864/2015. Tribunalul TELEORMAN | Pretenţii. Decizia nr. 1051/2015. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
