Contestaţie la executare. Decizia nr. 912/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 912/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 912/2015
Document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 912/A
Ședința publică din data de 29 septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C.
Judecător M. R.
Grefier C. T.
Pe rol soluționarea apelului declarat de contestatorul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat de D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE TIMISOARA prin ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE C. S. împotriva sentinței civile nr. 7350/14.05.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații B. E. JUDECATORESC SOAMEȘ C. R., T. S., D. F., în cauza având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură, la data de 17.09.2015, contestatorul a depus răspuns la întâmpinare (f.22-28).
Instanța constată că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă de la dezbateri și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 7350/14.05.2015 pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ a fost respinsă contestația la executare formulata si modificata de catre contestatorul Statul R. prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice Timișoara, prin Administrația Județeana a Finanțelor Publice C. S., in contradictoriu cu intimatul B. SOAMES C. R., si TATUCU S., D. F.; a fost respinsă cererea de suspendare a executării silite; a fost obligat contestatorul sa plătească intimatului B. SOAMES C. R., suma de 119 lei, reprezentand contravaloare xerocopiere acte din dosarul execuțional nr. 1068/2014; a fost respinsă cererea intimatului B. Soames C. R. de amendare a contestatorului; nu au fost acordate cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele.
În baza sentinței civile nr. 628/13.04.2010 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul C.-S. a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta T. S. și de intervenienta D. F., împotriva pârâtului Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S..
S-a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamantă și intervenientă a sumei de 200.000 euro echivalentă în lei la data efectuării plății, reprezentând daune morale.
Prin decizia civilă nr. 423/A/10.11.2010 pronunțată în dosarul nr._, Curtea de Apel Timișoara a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S., împotriva sentinței civile nr. 628/13.04.2010 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta T. S. și intervenienta D. F..
A fost schimbată în parte hotărârea atacată, în sensul că a fost obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantei și a intervenientei a sumei de 4.000 euro, cu titlu de despăgubiri morale.
Prin Decizia nr. 7279/19.10.2011 pronunțată de Inalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._, instanța a respins, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta T. S. și de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S., împotriva deciziei civile nr. 423/A/10.11.2010 a Curții de Apel Timișoara.
Prin încheierea executorie din data de 11.06.2014 B. SOAMEȘ C. a dispus deschiderea dosarului de executare nr. 1068/2014 și a procedurii de executare silită împotriva debitoarei DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANTELOR PUBLICE TIMIȘOARA.
Din analiza dosarului de executare instanța reține că executarea silită a fost începută în baza unui titlu executoriu ce îndeplinește cerințele art. 632, art. 662 Cod procedură civilă.
La cererea B. SOAMEȘ C. a fost încuviințată executarea silită prin încheierea civilă nr. 9252/17.06.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._/325/2014, încheiere ce a fost pronunțată cu respectarea prevederilor art. 665 Cod procedură civilă.
Prin Somația de executare emisă în data de 03.07.2014, în dosarul de executare nr. 1068/2014, de către B. E. Judecătoresc Soameș C. R., în baza Sentinței civile nr. 628/13.04,2010 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, Deciziei civile nr. 423/A/10.11.2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara și Deciziei nr. 7279/19.10.2011 emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 2 din O.U.G. nr. 22/2002 coroborat cu art. 667 Noul Cod de procedură civilă, se solicită Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice C.-S., să se conformeze acesteia, în sensul achitării sumei de 4.000 Euro, la cursul BNR din ziua plății și 2.322,33 lei, reprezentând debit și cheltuieli de executare silită.
Împotriva Somației de executare emisă în data de 03.07.2014 în dosarul de executare nr. 1068/2014, de către B. E. Judecătoresc Soames C. R., a formulat contestație la executare în termen legal, contestație care a format obiectul dosarului nr._/325/2014, pe rolul Judecătoriei Timișoara, contestatia la executare fiind respinsa de catre instanta.
Prin încheierea privind cheltuielile de executare silită din data de 03.07.2014 au fost stabilite cheltuielile de executare silită, conform OMJ nr. 2550/2006 și Hotărârea nr. 2/2007 a UNEJ din România constând în: 2.178,33 lei onorariu de executare silită cu TVA inclus, 124 lei contravaloarea comunicării actelor de procedură (TVA inclus), 20,00 lei reprezentând taxa judiciară și au fost stabilite cheltuielile de executare silită.
La data de 08.01.2015 a fost dispusa înființarea popririi asupra tuturor sumelor de bani detinute in contul de trezorerie de catre contestator, pana la recuperarea sumei asupra careia se poarta executarea silita.
Intimatul B. Soames C. R. a invocat prin intampinare, exceptia inadmisibilității contestatiei la executare si exceptia autoritatii de lucru judecat, aratand ca aceeasi contestatie a format si obiectul dosarului, cu nr._/325/2014, fiind respinsa in 22.12.2014.
In ce priveste exceptia inadmisibilitatii actiunii instanta, in baza art. 248 NCPC, a respins-o ca nefondata, intrucat in sustinerea acesteia au fost invocate motive vizand autoritatea de lucru judecat.
Referitor la exceptia autoritatii de lucru judecat, instanta a reținut ca potrivit art. 712 alin. 3 C.p.c.: “nu se poate face o nouă contestație de către aceeași parte pentru motive care au existat la data primei contestații". Astfel, in ce priveste actul de executare reprezentat de incheierea privind cheltuielile de executare silita intocmita in data de 03.07.2014, instanta a reținut ca acesta a facut obiectul contestatiei la executare inregistrata sub nr._/325/2014, astfel ca in baza art. 248 NCPC, a admis exceptia autoritatii de lucru judecat partiala doar in ce priveste acest act de executare.
F. de motivul invocat de catre contestatoare, instanta a reținut ca ..622 alin.1 C., obligatia stabilita prin hotararea unei instante sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la indeplinire de buna voie, dar aceasta executare nu este conditionata de solicitarea creditorului in prealabil a executarii de buna voie de catre debitor, aceasta nefiind o obligatie a creditorului, ci o optiune a sa. A pretinde creditorilor ca dupa obținerea unui titlu executoriu, sa faca demersuri suplimentare pentru ca debitorul sa isi indeplineasca sarcina ce ii revine, excede cadrului legal, fiind de asemenea o sarcina excesiva ce ar fi impusa creditorului.
In ce priveste exceptia prescriptiei dreptului creditorilor de a cere executarea silita, instanta a constatat ca termenul de prescriptie de 3 ani la care face referire contestatorul incepe sa curga de la data de 19.10.2011, dat la care prin Decizia nr. 7279/19.10.2011 pronunțată de Inalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._, instanța a respins, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta T. S. și de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S., împotriva deciziei civile nr. 423/A/10.11.2010 a Curții de Apel Timișoara, astfel ca cererea de executare silita, formulata de intimati la data de 10.06.2015, a fost facuta in termenul legal de prescriptie de trei ani, motiv pentru care instanta a respins exceptia prescriptiei dreptului intimatilor de a solicita executarea silita.
F. de cele aratate mai sus, instanța a reținut că actele de executare contestate în cauză au fost întocmite de biroul executorului judecatoresc cu respectarea normelor legale citate, astfel ca, în temeiul art. 628 alin. 2, art. 666,art. 667, art. 782 Cod procedură civilă, a respins contestația la executare formulată de contestator.
Ca urmare a soluționării contestației la executare, dar si pentru ca debitoarea nu a indicat motivele temeinice care ar impune suspendarea, de la comunicarea somației, debitoarea lasand sa treaca mai mult de 6 luni, fara a-si indeplini obligația de plata, instanța a respins cererea de suspendare a executarii silite atat ca ramasa fara obiect, cat si ca neintemeiata.
Vazand prev. art. 716 alin. 2 NCPC, instanta a obligat contestatorul sa plateasca B. Soames C. R., suma de 119 lei, (TVA inclus), reprezentand contravaloare xerocopiere acte din dosarul executional nr. 1068/2014.
Avand in vedere ca prin prezenta contestatie au fost contestate si alte acte de executare, instanta a constatat ca nu poate retine introducerea cu rea credinta a contestatiei la executare, astfel ca a respins cererea intimatului B. Soames C. R. de amendare a contestatorului.
S-a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva sentinței civile nr. 7350/14.05.2015 pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ a formulat apel contestatorul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice C.-S. înregistrat pe rolul Secției I civile a Tribunalului T. la data de 31.07.2015 sub nr. dosar_, solicitând modificarea în tot a hotărârii și să se dispună suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabilă a cauzei și anularea formelor de executare silită din dosarul execuțional nr. 1068/2014 al B. Soameș C. R., întocmite în numele creditoarelor T. S. și D. F., respectiv adresa de înființare a popririi din data de 27.02.2015.
În motivarea apelului, apelanta consideră sentința netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe a solicitat ca instanța prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună în temeiul art. 718 alin. 1 Cod procedură civilă, suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabilă a prezentei contestații la executare și de asemenea, anularea formelor de executare silită din dosarul de executare nr. 1068/2014 al Biroului E. Judecătoresc Soameș C. R..
Prin Adresa de înființare a popririi emisă în data de 27.02.2015, în dosarul de executare nr. 1068/2014, de către B. E. Judecătoresc Soameș C. R., în baza sentinței civile nr. 628/13.04.2010 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, deciziei civile nr. 423/A/10.11.2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara și deciziei nr. 7279/19.10.2011 emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 782 alin. 1 Cod procedură civilă, s-a dispus înființarea popririi asupra tuturor sumelor de bani, titlurilor de valoare și oricăror alte bunuri mobile incorporale, deținute de debitor la Trezoreria Timișoara, până la concurența sumei de 4.000 Euro, la cursul BNR din ziua plății și 2.260,33 lei, reprezentând debit și cheltuieli de executare silită.
S-a menționat faptul că prin Somația de executare emisă în data de 03.07.2014, în dosarul de executare nr. 1068/2014, de către B. E. Judecătoresc Soameș C. R., în baza sentinței civile nr. 628/13.04.2010 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, deciziei civile nr. 423/A/10.11.2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara și deciziei nr. 7279/19.10.2011 emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 2 din O.U.G. nr. 22/2002 coroborat cu art. 667 Noul Cod de procedură civilă, se solicită Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice C.-S. C.-S., să se conformeze acesteia, în sensul achitării sumei de 4.000 Euro, la cursul BNR din ziua plății și 2.322,33 lei, reprezentând debit și cheltuieli de executare silită.
Împotriva Somației de executare emisă în data de 03.07.2014, în dosarul de executare nr.1068/2014, de către B. E. Judecătoresc Soameș C. R., s-a formulat contestație la executare, în termen legal, contestație care formează obiectul dosarului nr._/325/2014, pe rolul Judecătoriei Timișoara.
Împotriva înființării popririi emisă în data de 08.01.2015, în dosarul de executare nr. 1068/2014, de către B. E. Judecătoresc Soameș C. R., s-a formulat contestație la executare, în termen legal, contestație care formează obiectul dosarului nr._, pe rolul Judecătoriei Timișoara.
În conformitate cu prevederile art. 622 alin. 1 Cod procedură civilă, „ obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie."
Intimatele T. S. și D. F. nu s-au adresat instituției în vederea solicitării punerii în executare a titlului executoriu - decizia civilă nr. 423/A/10.11.2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ .
În conformitate cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare:
„Art. 1 - Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Art. 2 - Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Art 3 - În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.
În drept, a invocat dispozițiile art. 711 alin.1, 466-482 C.proc.civ.
Intimatul B.E.J. SOAMES C. R. a formulat întâmpinare la contestația depusa de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice C.-S. (fosta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S.).
Pe cale de excepție, intimatul a solicitat instanței să se pronunțe asupra inadmisibilității contestației la executare, ca si asupra autorității de lucru judecat. Aceeași contestație a mai făcut obiectul dosarului cu nr._/325/2014, fiind respinsă în 22.12.2014 (sentința atașata), rămasă definitivă prin respingerea apelului în 29.06.2015 (hotărâre necomunicată). In temeiul art. 712 alin. 3 C.p.c.: "nu se poate face o nouă contestație de către aceeași parte pentru motive care au existat la data primei contestații".
În temeiul art. 719 alin. 3 Cod procedura civila, intimatul a solicitat amendarea contestatoarei pentru introducerea cu rea-credința a prezentei contestații, cu amendă judiciară între 1.000 si 7.000 de lei, la aprecierea instanței. Contestatoarea transforma un drept într-un abuz de drept, introducând acțiuni repetate în justiție pentru aceleași motive, cu ignorarea faptului că instanța a respins deja cererea de anulare a tuturor actelor de executare.
Referitor la suspendarea executării, debitoarea nu a indicat motivele temeinice care ar impune suspendarea. De la comunicarea somației, debitoarea a lăsat să treacă mai mult de 6 luni, fără a-și îndeplini obligația de plată.
Contestatoarea, deși a invocat dispozițiile art. 622 alin. 1 C.proc.civ., potrivit cărora obligația dintr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, nu precizează motivul pentru care nu si-a îndeplinit obligația din octombrie 2011 până acum. Art. 1005 din C.proc.civ. prevede inclusiv modalitatea ofertei reale pentru debitorul care dorește să achite benevol o sumă: „Când creditorul refuză să primească plata de la debitor, acesta din urmă este în drept să facă ofertă reală și să consemneze ceea ce datorează."
Contestatoarea trebuie să prezinte dovezile demersurilor pe care le-a făcut, din octombrie 2011, pentru a achita benevol datoria.
A pretinde creditorilor ca, după obținerea unui titlu executoriu, să facă demersuri suplimentare pentru ca debitorul să își îndeplinească sarcina ce îi revine, excede cadrului legal. Un debitor diligent și de bună-credința va întreprinde benevol demersurile necesare achitării sumelor datorate. Cu atât mai mult, o instituție a statului cu rol în gestionarea banilor publici trebuie să facă dovada bunei-credințe, plătindu-și de bună voie și într-un termen rezonabil datoriile față de contribuabili. Obținerea unei sentințe irevocabile pe care statul refuză, prin pasivitatea sa, sa o pună în aplicare, este o negare a ordinii de drept. In condițiile în care orice contribuabil poate fi executat silit, o instituție a statului pretinde că nu poate fi executată, deoarece obligațiile pe care le are trebuie să și le îndeplinească de bunăvoie, dar în speță nu face acest lucru ani de zile, așteptând probabil ca aceste datorii să treacă de termenul de prescripție. Este și o dovadă de cinism din partea instituției contestatoare, în măsura în care obligația de plată trebuie îndeplinita față de niște persoane în vârsta, iar datorita tergiversării plaților, creditoarele pot să nu-și mai obțină vreodată, în mod efectiv, dreptul câștigat în instanța.
Contestatoarea a beneficiat la demararea executării silite de termenul de 6 luni pentru a face plata, nefiind făcute alte acte de executare după emiterea somației. Cu toate acestea, nu si-a îndeplinit obligația legală în cele 6 luni avute la dispoziție.
Contestatorul Statul Român prin Ministerului Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice C.-S., a formulat răspuns la întâmpinare.
Cu privire la excepțiile inadmisibilității contestației la executare și a autorității de lucru judecat invocate de intimatul B.E.J. Soameș C. R., s-au făcut următoarele precizări:
Prin contestația la executare formulată în acest dosar, s-a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabilă a contestației și anularea formelor de executare silită din dosarul de executare nr. 1068/2014 al Biroului E. Judecătoresc Soameș C. R., respectiv înființarea popririi din data 08.01.2015 și încheierea privind cheltuielile de executare silită întocmită în data de 03.07.2014.
Prin contestația la executare care a format obiectul dosarului nr._/325/2014, dosar soluționat definitiv de Tribunalul T. (cu hotărâre necomunicată), s-a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabilă a contestației și anularea formelor de executare silită din dosarul de executare nr. 1068/2014 al Biroului E. Judecătoresc Soameș C. R., respectiv Somația de executare din data de 03.07.2014 și încheierea privind cheltuielile de executare silită întocmită în data de 03.07.2014.
În conformitate cu dispozițiile art. 711 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă; „împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare".
Prin urmare, excepțiile inadmisibilității contestației la executare și a autorității de lucru judecat invocate de intimatul B.E.J. Soameș C. R. nu au suport juridic, motivele existente la data contestației la executare care a format obiectul dosarului nr._/325/2014, nesubzistând la data formulării contestației care face obiectul prezentului dosar, actul de executare contestat în prezentul dosar fiind înființarea popririi din data 08.01.2015 emisă de intimatul B.E.J. Soameș C. R..
Referitor la precizarea intimatului B.E.J. Soameș C. R., referitoare la nerespectarea de către instituție a dispozițiilor art. 622 alin. (1) Cod procedură civilă, s-au făcut următoarele precizări:
În conformitate cu prevederile art. 622 alin. (1) Cod procedură civilă, „obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie".
Intimatele T. S. și D. F. nu s-au adresat instituției debitoare în vederea solicitării punerii în executare a titlului executoriu - Decizia civilă nr. 423/A/10.11.2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._, având ca obiect pretenții în temeiul Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Astfel, se apreciază faptul că la emiterea actelor de executare, nu s-a ținut cont de prevederile O.G. nr. 22/2002 și s-au stabilit cheltuieli de executare silită în sarcina Administrației Județeană a Finanțelor Publice C.-S..
In conformitate cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare:
„Art. 1 - Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Art. 2 - Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Art. 3 - În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie”.
Pe de altă parte, s-a solicitat a se observa faptul că dreptul creditorilor de a cere executarea silită este prescris.
Potrivit prevederilor art. 705 din Noul Cod de procedură civilă dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu dispune altfel, el începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită, în cazul hotărârilor judecătorești și arbitrale, termenul de prescripție începe să curgă de la data rămânerii lor definitive.
Așadar, termenul general de prescripție a dreptului de a cere executarea este de 3 ani. Acest termen se aplică atâta timp cât legea nu prevede un termen special de prescripție.
Prin urmare, o hotărâre judecătorească sau un alt titlu executoriu pot fi executate numai într-un termen stabilit de lege. După trecerea acestui termen, debitorul nu mai poate fi constrâns la plata obligației stabilite prin titlu.
S-a mai solicitat de asemenea, instanței a se observa că alin. (2) al textului de lege mai sus citat stabilește și momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, regula enunțată având un caracter esențial.
Dreptul de a solicita executarea silită se naște din momentul în care titlul ce urmează a fi valorificat devine executoriu.
Așadar, principiul este acela potrivit căruia hotărârile judecătorești dobândesc caracter executoriu din momentul rămânerii lor definitive.
În aceste condiții, momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție este data de la care se naște dreptul de a cere valorificarea titlului și care, în speța de față este momentul pronunțării Deciziei civile nr. 423/A/10.11.2010 de către Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ .
Prin urmare, momentul pronunțării acestei hotărâri judecătorești constituie data la care s-a născut dreptul creditorilor de a solicita punerea în executare a hotărârii judecătorești, respectiv momentul de la care se calculează termenul de prescripție.
După cum s-a menționat, data pronunțării hotărârii definitive și executorii este 10.11.2010, iar termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de normele legale s-a împlinit la data de 10.11.2013.
În concluzie, termenul de prescripție de 3 ani aplicabil pentru dreptul de a cere executare silită a început să curgă la data la care s-a pronunțat Decizia civilă de către Curtea de Apel Timișoara, respectiv 10.11.2010, și prin urmare, a expirat la data de 10.11.2013.
De asemenea, și Decizia nr. 1/07.02.2014 pronunțată în dosarul nr. 20/2013, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 201 și art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 și art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, și a stabilit că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011.
În considerarea celor prezentate, s-a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței civile nr. 7350/14.05.2015 a Judecătoriei Timișoara și admiterea excepției prescripției extinctive invocate față de dreptul intimatelor de a cere executare silită, iar pe fond să se dispună suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabilă a cauzei și anularea formelor de executare silită din dosarul execuțional nr. 1068/2014 al B. Soameș C. R., întocmite în numele creditoarelor Tatucu S. și D. F., respectiv înființarea popririi din data 08.01.2015 și încheierea privind cheltuielile de executare silită întocmită în data de 03.07.2014.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, tribunalul constată că acesta nu este fondat.
Se impune însă, în raport de prevederile art. 137 C.proc.civ., ca anterior fondului, instanța de control judiciar să verifice excepțiile inadmisibilității și autorității lucrului judecat, reiterate în calea de atac, de intimatul B. Soameș C. R., de asemenea, excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită formulată de apelantul contestator Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice C.-S. prin răspunsul la întâmpinare.
Aceste excepții au fost invocate și în fața instanței de fond, care le-a respins ca neîntemeiate, dar analiza lor pe fond nu mai este posibilă, pentru că hotărârea în privința lor a dobândit autoritate de lucru judecat, nefiind formulat apel în termen față de soluția de respingere.
Mai exact, excepțiile inadmisibilității și autorității lucrului judecat au fost invocate de intimatul B. Soameș C. R., care nu a formulat apel în cauză, ci doar întâmpinare față de apelul formulat de contestator.
Excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită a fost reiterată în calea de atac de contestatorul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice C.-S., dar nu prin cererea de apel, ci prin răspunsul la întâmpinare care a fost depus la dosar la data de 17.09.2015, după expirarea termenului de apel, de 10 zile de la comunicare, care a avut loc în privința sa la data de 13.07.2015.
Așa cum se arată în dispozițiile art. 477 C.proc.civ. instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată.
Prin urmare, cum soluția dată excepțiilor nu a fost atacată în termenul legal, iar aceasta nu depinde de partea din hotărâre apelată, tribunalul nu se va mai preocupa de analiza acestora, conform motivelor invocate.
Pe fond, tribunalul constată că de la comunicarea somației de executare emisă în data de 03.07.2014, în dosarul de executare nr.1068/2014, de către B. E. Judecătoresc Soameș C. R., până la înființarea popririi emisă în data de 08.01.2015, în dosarul de executare nr. 1068/2014, de către B. E. Judecătoresc Soameș C. R., în baza sentinței civile nr. 628/13.04.2010 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, deciziei civile nr. 423/A/10.11.2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara și deciziei nr. 7279/19.10.2011 emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv având în vedere adresa de înființare a popririi emisă în data de 27.02.2015, apelantul contestator, în calitate de debitor în baza titlului executoriu menționat, a avut la dispoziție mai mult de 6 luni pentru executarea benevolă a obligației bănești stabilite în sarcina sa, astfel că motivele privind nerespectarea dispozițiilor art. 622 C.proc.civ., precum și OG nr. 22/2002 nu pot fi primite. Nu există la dosar probe în sensul executării de bunăvoie a hotărârii judecătorești, în perioada 2011-2014, această perioadă depășește cu mult pe aceea acordată de legiuitor, de 6 luni, pentru identificarea resurselor financiare necesare executării obligației.
Prin urmare, în baza art. 480 C.proc.civ. tribunalul va respinge apelul, constatând că cererea de suspendare a executării silite nu mai are obiect față de soluția menționată, dar ea se poate dispune până la soluționarea contestației la executare de prima instanță, și nu până la soluționarea definitivă a contestației, argument care se desprinde din lecturarea dispozițiilor art. 719 C.proc.civ.
Tribunalul va respinge și cererea formulată de intimatul B. E. Judecătoresc Soameș C. R. având ca obiect obligarea contestatorului apelant la plata amenzii judiciare, pentru că textul invocat, art. 720 alin.3 C.proc.civ. prevede condiția exercitării cu rea-credință a contestației la executare pentru a se aplica o amendă judiciară în cuantumul acolo stabilit.
Așa cum a reținut și prima instanță, în prezenta contestație la executare debitorul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice C.-S. a avut în vedere și un act nou de executare silită, emis ulterior judecării primului dosar, iar simpla invocare a unor motive netemeinice nu se poate constitui ea singură în justificarea reținerii relei-credințe în exercitarea dreptului procesual la acțiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de contestatorul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice C.-S., cu sediul în Reșița, .. 2, județ C.-S., împotriva sentinței civile nr. 7350/14.05.2015 pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații B. E. Judecătoresc Soameș C. R., cu sediul în Timișoara, ., nr. 15A, parter, județul T., T. S., cu domiciliul în Timișoara, ., . (la Tatucu I.), D. F., cu domiciliul în Timișoara, ., . (la Tatucu I.).
Respinge cererea formulată de intimatul B. E. Judecătoresc Soameș C. R. având ca obiect obligarea contestatorului apelant la plata amenzii judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.09.2015.
Președinte, A. C. | Judecător, M. R. | |
Grefier, C. T. |
Red. A.C.
Tehnored. I.B.+AC 05.10.2015+07.10.2015
6 ex.
Jud. Timișoara – jud. C. L.
S.M. 1 ex. / .>
| ← Pretenţii. Sentința nr. 683/2015. Tribunalul TIMIŞ | Pensie întreţinere. Sentința nr. 2099/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
