Pensie întreţinere. Sentința nr. 2099/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2099/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 233/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-A CIVILĂ
DECIZIE NR. 233/A/2015
Ședința publică din data de 10 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I.
Judecător D. J.
Grefier R. C.
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de pârâtul apelant T. C. împotriva sentinței civile nr.2099/16.10.2014 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul_ în contradictoriu cu reclamanta intimată T. A. M. având ca obiect pensie întreținere.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care se ia act că mersul dezbaterilor si concluziile parților au fost consemnate in încheierea de ședință din data de 10.03.2015, când din lipsa de timp pentru a delibera a fost amânata pronunțarea pentru termenul de judecată de astăzi, încheierea de amânare a pronunțării făcând parte integranta din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.05.2014 sub numărul_, reclamanta T. A. M. a solicitat obligarea pârâtului T. C. la plata unei contribuții de întreținere în favoarea sa, raportat la veniturile realizate de către pârât, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că pârâtul este tatăl sau și acesta a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea sa până la împlinirea vârstei de 18 ani, dată la care pârâtul a încetat plata acestei contribuții, deși reclamanta și-a continuat studiile, fiind în prezent studentă.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.2099/16.10.2014 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul_ s-a admis acțiunea formulată de reclamanta T. A. M. în contradictoriu cu pârâtul T. C..
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei o pensie de întreținere în cuantum de 1/4 din venitul net realizat lunar, începând cu data introducerii acțiunii, 21.05.2014 și până la terminarea studiilor de către reclamantă, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta T. A. M. s-a născut la data de 29.01. 1992 și deși este majoră, acesta se află în continuarea studiilor, fiind studentă în anul IV, la Universitatea Politehnică Timișoara (f 35).
In ce îl privește pe pârât se reține că, potrivit art. 499 alin 3 C.civ., părinții sunt obligați sa-l întrețină pe copilul devenit major daca se afla in continuarea studiilor, pana la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani.
În conformitate cu art. 529 al. 1 C.civ. întreținerea se datorează potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează a o plăti, iar art. 527 C.civ. prevede că poate fi obligat la întreținere numai acela care are mijloace pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace, la stabilirea mijloacelor celui care datorează întreținerea trebuind a se ține seama de veniturile și bunurile acestuia, precum și de posibilitățile de realizare a acestora, urmând a fi avute în vedere și celelalte obligații ale sale.
Față de cele ce preced, instanța a constatat că reclamanta a făcut dovada existenței obligației legale de întreținere a pârâtului față de sine, aceasta depunând la dosar adeverința care atestă că este studentă în anul IV-cursuri zi, la Universitatea Politehnică Timișoara.
Ca urmare, văzând și prevederile art. 530 al. 2 C.civ., în conformitate cu care, dacă obligația de întreținere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanța de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreținere, stabilită în bani, pensia de întreținere putându-se stabili, conform art. 530 al. 3 C. civ., sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreținere, ea urmând să fie plătită, în lipsa acordului părților, la termenele stabilite prin hotărâre judecătorească, așa cum prevede art. 533 al. 1 C.civ., precum și prevederile art. 529 al. 2 C.civ., instanța a admis acțiunea reclamantei, găsind-o întemeiată, și, drept consecință, a obligat pârâtul să plătească lunar reclamantei o pensie de întreținere în cuantum de 1/4 din venitul net realizat lunar, începând cu data introducerii acțiunii, 21.05.2014 și până la terminarea studiilor de către reclamantă, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani.
Văzând că s-au solicitat cheltuieli de judecată, în temeiul art. 453 C.p.c instanța a obligat pârâtul la 500 lei cheltuieli de judecată către reclamantă, reprezentând onorariu avocațial conform chitanței depuse la dosar, în speță nefiind incidente dispozițiile art. 454 C.p.c privind exonerarea pârâtului de la plată, acesta fiind de drept în întârziere conform art. 1523 alin. 2 lit. c teza a II-a C.civ.
Împotriva sentinței civile nr.2099/16.10.2014 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul_ a declarat apel pârâtul apelant T. C. înregistrat la Judecătoria Lugoj la data de 06.01.2015 prin care a solicitat instanței repunerea in termenul de exercitarea a caii de atac, conf. art 186 coroborat cu art. 468 C.pr.civ., admiterea apelului si modificarea parțiala a sentinței atacate in sensul stabilirii venitului net lunar din care se stabilește pensia de întreținere in cuantum de ¼ si totodată modificarea sentinței in sensul respingerii cheltuielilor de judecata solicitate de reclamanta.
În motivarea apelului său apelantul a arătat ca sentința atacata nu i-a fost comunicata nici personal, nici prin intermediul altei persoane, luând la cunostiinta de cuprinsul si motivele ei doar la data la care mi-au fost inmanate actele de executare silita din partea executorului judecătoresc, la data de 30.12.2014. A arătat ca la adresa de pe . se afla 2 imobile din care in unul sunt 2 apartamente iar in cel de-al doilea imobil sunt 10 apartamente, toate cu aceeași intrare . arunca corespondenta pe jos in curtea .. Nu cunoaște dacă in realitate sentința a fost comunicata sau nu, insa lui nu i-a fost inmanata nici sentința si nici un alt act de instiintare. Consideră ca au fost incalcat normele de drept privind comunicarea actelor prev de art. 163 C.pr.civ., nefiindu-i comunicata in mod personal sentința si nefăcându-se dovada ca a refuzat sa primească sau să semneze, ca nu poate sa semneze sau vreun alt motiv pentru care sa nu poată sa-i fie inmanata personal sentința de către factorul poștal. Nu i-a fost lăsată nici o înștiințare în acest sens si nici nu s-a încheiat un proces-verbal conform art. 163 alin 2 si 3 C.pr.civ. Pentru aceste motive a solicitat repunerea în termenul de exercitare a caii de atac, astfel încât sa aibă parte de un proces echitabil.
Pe fondul cauzei, prin cererea de chemare in judecata, reclamanta T. A.-M. a solicitat obligarea la plata pensiei de întreținere in cuantum de 1/4 din veniturile pe care le realizează si obligarea la cheltuieli de judecata, motivând in fapt ca deși are peste 18 ani se afla in continuarea studiilor, astfel fiind indreptatita sa solicite obligarea sa. Reclamanta, la solicitarea instanței a făcut dovada ca se afla in continuarea studiilor universitare, iar reclamatul a făcut dovada cu înscrisuri privind venitul net realizat la locul de munca precum si dovada cheltuielilor lunare, instanța având posibilitatea sa analizeze si sa stabilească care este venitul net lunar asupra căruia sa dispună cota de 1/4. La primul termen de judecata a arătat ca deși a fost citat in mod greșit la adresa . in realitate locuiește la nr. 22 de pe aceeași . de acord cu admiterea acțiunii, neîncercând nici o clipa sa se sustragă obligației legale de întreținere.
Consideră ca, in mod eronat, instanța a admis acțiunea fara sa ia in calcul celelalte cheltuieli lunare pe care pârâtul le-a depus la dosar, respectiv rata C.A.R. in cuantum de 550 lei, astfel ca practic după ce achită rata la C.A.R. si dupa ce mai este obligat si la pensia de intretinere de 1/4 din venitul net, pârâtul nu mai rămâne cu nici un mijloc de existenta. Toate veniturile sale se împart între rata C.A.R. si pensia de întreținere datorata reclamantei, fara sa mai intereseze mijloacele de trai ulterioare. Consideră ca prima instanța avea posibilitatea sa analizeze probele depuse de pârât privind veniturile si cheltuielile si sa stabilească care este venitul net lunar la care se raportează cota de ¼ cu titlu de pensie de întreținere in favoarea reclamantei. La dosar sunt suficiente date din care rezulta venitul net lunar al pârâtului. Expresia generica de "din veniturile nete" este uzitata doar atunci cand din probele depuse la dosar nu se poate stabili care sunt aceste venituri, insa, atunci cand veniturile sunt detaliate instanța trebuie sa tina cont de aceste venituri si de probele privind cheltuielile, astfel incat sa stabilească in mod echitabil o pensie de întreținere in favoarea creditorului, fara să-1 lase pe debitorul obligației fara mijloace de existenta, pronunțând o soluție justa pentru ambele parti. Prezenta soluție atacata este favorabila doar pentru reclamanta, neinteresând ulterior pronunțării sentinței, persoana debitorului-parat care raman in nevoie. Daca din venitul net de 506 lei i se retine o pensie de intretinere de cea 126 lei si mai are si de achitat rata C.A.R. de 550 lei, pârâtul cu ce mijloce de trai mai ramane, neluând in calcul ca ceea ce ramane după achitarea pensiei de intretinre nu îi mai ajunge sa achite integral rata C.A.R.
In conchiderea celor de mai sus, a solicitat instanței de apel să observe ca prima instanța nu a stabilit o pensie de intretinere in asa fel incat sa nu ramană fara mijloace de subzistenta, iar obligarea sa la plata cheltuielilor de judecata este nelegala neîncadrându-se in categoria persoanelor puse de drept in întârziere, mai ales ca a si fost de acord cu pretențiile reclamantei, înscrisurile, ca mijloace de proba, privind si alte cheltuieli lunare pe care este obligat sa le suporte, nu au fost luate în considerare de instanța de judecata la stabilirea venitului net. Daca la dosar ar fi existat înscrisuri care făceau dovada unui venit net lunar mai mare cu siguranța ele ar fi fost luate in calcul. J. este ca si înscrisurile care fac dovada unui venit net lunar mai mic sa fie luate in calcul asa incat sa fie stabilite drepturi si obligații pe măsura nevoilor celui indreptatit si in limita posibilităților celui obligat (conf. art. 527-528 C.civil). Cheltuielile de judecata acordate sunt nelegale, încălcându-se disp. art. 454 C.pr.civ. pârâtul fiind de acord cu admiterea acțiunii si nefiind pus in întârziere nici de reclamant si nici de drept, reclamanta fiind majora si trebuind sa faca dovada ca i-a adus la cunostiinta îndeplinirea celor 2 condiții esențiale: ca a cerut si am refuzat si ca a cerut in scopul continuării studiilor.
Intimata T. A. M. nu a formulat întâmpinare.
Analizând apelul prin prisma motivelor formulate precum și raportat la prev. art. 466-480 C.pr.civ., instanța îl va respinge ca fiind tardiv formulat având în vedere următoarele considerente:
Sentința civilă nr.2099/16.10.2014 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul_ a fost comunicată pârâtului T. C. la domiciliul său din localitatea Lugoj, ..22, ., în procesul verbal de înmânare a hotărârii mai sus menționate pronunțate in dosarul nr._, agentul poștal făcând mențiunea că destinatarul hotărârii este absent, iar actele au fost depuse în cutia poștală.
Raportat la conținutul procesului verbal de înmânare a sentinței civile 2099/16.10.2014 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul_ apelată in prezenta cauză, instanța de apel apreciază că prin raportare la prevederile art.186 coroborat cu art.164-168 și următoarele Cod proc.civilă, cererea de repunere în termenul de declarare a apelului de 30 de zile de la comunicarea hotărârii este neîntemeiată.
Astfel, termenul de formulare a apelului este conform art.468 Cod proc.civ. este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, iar în prezenta cauză, acest termen curge de la data de 03.11.2014, cererea de apel fiind depusă la sediul Judecătoriei Lugoj la data de 16.01.2015 la sediul Judecătoriei Lugoj, cu depășirea termenului legal de apel.
Întrucât apelantul T. C. nu a făcut dovada motivelor temeinic justificate prev.de art.186 cod proc.civ. care să justifice repunerea sa in termenul de apel de către instanța de apel, hotărârea primei instanțe fiind legal comunicată la domiciliul său, instanța de apel va respinge cererea de repunere în termenul de apel formulată de apelantul T. C. și pe cale de consecință, va respinge apelul formulat în cauză de apelantul T. C. împotriva sentinței civile nr.2099/16.10.2014 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul_ în contradictoriu cu reclamanta intimată T. A. M., ca fiind tardiv.
În baza disp.art.453 C. va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul formulat de pârâtul apelant T. C., cu domiciliul procedural ales la avocat E.-V. D., din Lugoj, ., nr. 22, jud. T. împotriva sentinței civile nr.2099/16.10.2014 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul_ în contradictoriu cu reclamanta intimată T. A. M., domiciliată în Lugoj, ..2B, ., județul T., ca fiind tardiv.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10.03.2015.
P., JUDECATOR,
A. I. D. J.
GREFIER,
R. C.
Red. A.I
Tehnored. R.C.
Ex.4- 10.06.2015
Prima instanta – S. M.-Judecătoria Lugoj
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 912/2015. Tribunalul TIMIŞ | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
