Evacuare. Decizia nr. 201/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 201/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 201/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 201
Ședința publică de la 04 Martie 2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE L. D.
Judecător I.-A. D.
Grefier L. M. S.
Pe rol se află judecarea apelului civil declarat de apelanții-pârâți C. N., C. R. și C. O. în contradictoriu cu intimații-reclamanți V. V. și V. A., împotriva sentinței civile nr._/30.10.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică au răspuns apelanții-pârâți, prin avocat R. V., și intimații-reclamanți, prin avocat F. C. Cradigati.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că, prin serviciul Registratură, la data de 02.03.2015, intimații-reclamanți, prin avocat, au depus la dosar note de ședință, după care:
Apelanții-pârâți, prin reprezentant, au depus la dosar înscrisuri, pe care instanța le-a comunicat și intimaților, prin reprezentant; reprezentantul intimaților arătând că nu solicită amânarea judecării cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul înscrisurilor comunicate. Apelanții, prin reprezentant, au solicitat suspendarea prezentei cauze până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/325/2014, soluționat în primă instanță (Judecătoria Timișoara) prin sentința pronunțată la data de 12.02.2015, prin care s-a constatat faptul că intimații din prezentul dosar sunt proprietarii tabulari ai imobilului ce face obiectul prezentei cauze.
Tribunalul a acordat părților cuvântul atât asupra cererii de suspendare formulată de apelanții-pârâți, cât și asupra fondului cauzei.
Apelanții-pârâți, prin reprezentant, au solicitat suspendarea prezentei cauze până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/325/2014, întrucât în urma soluționării definitive a acestuia se va stabili dacă au vreun drept asupra imobilului ce face obiectul cererii de evacuare din prezentul dosar, ulterior va putea cere valorificarea acestuia în calitatea lor de chiriași. În ceea ce privește fondul cauzei au solicitat admiterea apelului raportat la faptul că dețin imobilul în baza unui titlu locativ emis în baza legii; totodată, aceștia au învederat instanței faptul că, deși pe înscrisurile depuse la dosar apare numele intimaților ca proprietari ai imobilului, în realitate acesta aparține Municipiului Timișoara; au precizat, de asemenea, că nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimații-reclamanți, prin reprezentant, s-au opus solicitării de suspendare a cauzei formulată de apelanții-pârâți. Iar în ceea ce fondul cauzei, au solicitat respingerea apelului raportat la faptul că sunt proprietarii tabulari ai imobilului și că au făcut dovada calității lor de proprietari în condițiile art. 2033 lit. f din Codul de procedură civilă, cu titlul de proprietate; au precizat, de asemenea, că nu solicită cheltuieli de judecată.
Tribunalul a declarat închise dezbaterile și a reținut cauza pentru deliberare și pronunțare.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului, declarat împotriva sentinței civile nr._/30.10.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 08.09.2014 reclamanții V. V. și V. A. prin reprezentant M. E. în contradictoriu cu pârâții C. N., C. R. și C. O. au solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună evacuarea pârâților din apartamentul nr.20 din Timișoara, .. 2, identificat în nr._-C1-U17 Timișoara cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr._/30.10.2014, prima instanță:
A respins excepția lipsei calității procesuale active.
A admis acțiunea civilă formulată de reclamanții V. V. și V. A. prin reprezentant M. E., în contradictoriu cu pârâții C. N., C. R. și C. O..
A dispus evacuarea pârâților C. N., C. R. și C. O. din imobilul înscris în CF nr._-C1-U17 Timișoara, nr. top._/XX, respectiv din apartamentul nr.20 din Timișoara, ..2.
A obligat pe pârâți la plata sumei de 100 lei către reclamanți cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit extrasului CF nr._-C1-U17 Timișoara, nr. top._/XX asupra apartamentului nr.20 situat în Timișoara, . proprietari tabulari sunt reclamanții.
Din înscrisurile depuse de către pârâți la dosar se reține că la data de 28.09.1982 SCCAL Timișoara a încheiat cu pârâtul C. N. un contract de închiriere cu privire la apartamentul în discuție valabil în perioada 1.10.1982-1.10.1989, iar la data de 30.03.1983, prin decizia nr.823 a Consiliului Popular al Județului T. apartamentul în discuție a trecut în baza Decretului nr.223/1974 în proprietatea Statului, fără a se proceda însă la intabularea acestei decizii în cartea funciară.
Potrivit dispozițiilor art. 565 C.civ. în cazul imobilelor înscrise în cartea funciară dovada dreptului de proprietate se face cu extrasul de carte funciară.
În acest context, față de cele reținute, cu observarea și a prevederilor art.1033 alin. 12 lit. f C.pr.civ. instanța a constatat că reclamanții au calitatea de proprietari ai imobilului în discuție, aceștia fiind înscriși în CF, singurul aspect care contează la stabilirea dreptului de proprietate, motiv pentru care urmează a respinge excepția invocată.
În ceea ce privește titlul pârâților a reținut că acesta a fost încheiat cu un neproprietar, acesta neavând dreptul de a transmite folosința imobilului, nefiind nici mandatat în acest sens, în consecință a apreciat că pârâții folosesc acest imobil fără titlu.
Prin adresa nr.108/2014 a B. C. I. pârâții au fost somați să elibereze imobilul cu respectarea prevederilor art. 1033, 1037 C.pr.civ.
Observând că proprietarii au notificat ocupanții imobilului să îl părăsească, că aceștia nu au înțeles să se conformeze instanța constată pârâții ocupa fără drept imobilul în discuție.
În consecință, față de cele reținute, instanța a admis cererea de evacuare și pe cale de consecință a dispus evacuarea pârâților din imobilul înscris în CF nr._-C1-U17 Timișoara, nr. top._/XX, respectiv din apartamentul nr.20 din Timișoara, ..2.
În baza art.453 C.pr.civ. instanța i-a obligat pe pârâți la plata sumei de 100 lei către reclamanți cu titlu de taxa de timbru.
Împotriva sentinței civile nr._/30.10.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._, pârâții C. N., C. R. și C. O., prin avocat, au declarat apel.
Prin cererea de apel, înregistrată la data de 03.11.2014, apelanții-pârâți au solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii cererii reclamanților, cu cheltuieli de judecată în ambele grade de jurisdicție, având în vedere cel puțin până la luarea la cunoștință a considerentelor sentinței apelate, argumentele expuse în cuprinsul întâmpinării depuse la prima instanță. Astfel, au arătat că susțin în continuare că în pofida extrasului de carte funciară prezentat de reclamanți în dovedirea dreptului de proprietate al domniilor lor, situația juridică a imobilului din litigiu este alta decât cea reclamantă în condițiile în care bunul a trecut în proprietatea Statului Român – denumit generic – ca urmare a aplicării dispozițiilor Decretului nr. 223/1974.
În plus, apelanții apreciază că dețin un titlu locativ, și anume, contractul de locațiune, depus la dosarul cauzei, legal încheiat și în baza căruia a încheiat până în prezent chiria stabilită de locator.
În drept, apelanții-pârâți și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1041 alin. 5 din Codul de procedură civilă.
La data de 06.01.2015, intimații-reclamanți V. V. și V. A., prin reprezentantul legal M. E., prin avocat, au formulat întâmpinare, prin care au solicitat instanței respingerea apelului ca netemeinic și nelegal iar, pe cale de consecință, menținerea, în tot, a sentinței civile apelate, pentru următoarele motive:
Instanța de fond a reținut în mod corect că sunt proprietarii tabulari ai imobilului situat în Timișoara, .. 2, . CF nr._-C1-U17 nr. cadastral/nr. topografic_/ xx Timișoara, constând în apartament compus din 2 camere cu dependințe cu cotă de 3,91% pci și 14/357 mp. teren în folosință și boxa nr.20, fapt dovedit, în opinia acestora, în condițiile art.565 din Codul Civil prin extrasul de Carte Funciară depus în original ca piesă la dosar.
De asemenea, în mod absolut temeinic, având în vedere și prevederile art.1033 alin. 12 lit. f din Codul de Procedură Civilă, Instanța de fond a constatat că sunt proprietarii imobilului descris mai sus, ca motiv suficient în dovedirea dreptului de proprietate.
În opinia intimaților, instanța de fond a reținut în cuprinsul hotărârii apelate faptul că titlul locativ invocat de către pârâți (actualii apelanți), a fost încheiat cu un neproprietar, acesta neavând dreptul de a transmite folosința imobilului, nefiind nici mandatat în acest sens și pe cale de consecință a constatat lipsa unui titlu valabil, care să le permită pârâților să ocupe imobilul pe care îl dețin în proprietate.
Totodată, au mai solicitat instanței să observe că în motivarea demersului lor (pag. a doua primele rânduri) apelanții insistă ca instanța de apel să aibă în vedere argumentele lor depuse prin întâmpinarea formulată în fața primei instanțe. În acest sens, au solicitat instanței să aibă în vedere că au prezentat înscrisuri, respectiv titlul lor, spre deosebire de pârâții apelanți care au prezentat „argumente”.
De asemenea, intimații apreciază că în primul alineat din pagina a doua a demersului lor, apelanții arată că: „Susținem deci în continuare că în pofida extrasului de CF. prezentat de reclamanți în dovedirea dreptului dânșilor de proprietate situația juridică a imobilului din litigiu este alta decât cea reclamată în condițiile în care bunul a trecut în proprietatea Statului Român”. Față de afirmațiile apelanților, intimații au arătat că, în calitate de proprietari tabulari ai imobilului în discuție, și-au dovedit dreptul de proprietate prin intermediul titlului de proprietate depus în original respectiv a extrasului de Carte Funciară. În opinia acestora, titlului de proprietate, depus în original, nu îi pot fi opozabile „argumente” sau „considerente” de nici un fel. Și întrucât înscrisul original constituie în drept proba supremă, intimații apreciază că unica variantă de al combate este procedura înscrierii în fals, în caz contrar se impune respingerea apelului ca netemeinic și nelegal.
În ceea ce privește conținutul ultimului alineat din pagina a doua a cererii de apel, apelanții arată că au deținut un „titlu locativ” respectiv contractul de locațiune depus în cauză și că au achitat chiria stabilită de locator. Față de această alegație, intimații au precizat că titlul locativ invocat este un document fără nicio valoare juridică, fiind încheiat cu un neproprietar, care în fapt nu are absolut niciun fel de drept asupra proprietății lor. Afirmațiile privind achitarea unei chirii stabilite de locator nu sunt pertinente cauzei câtă vreme nu știu cui a fost achitată presupusa chirie.
În drept, și-au întemeiat susținerile pe dispozițiile legale invocate în cuprinsul întâmpinării.
Apelanții-pârâți nu au formulat răspuns la întâmpinare.
În apel, a fost depusă minuta sentinței pronunțată la data de 12.02.2015 în dosarul nr._/325/2014 al Judecătoriei Timișoara, dovada luării imobilului în evidența patrimonială a unității administrativ-teritoriale, ca mijloc fix.
A fost încuviințată și administrată proba cu înscrisurile evidențiate.
Apelul este fondat.
Procedând la analiza motivelor de apel, a dispozițiilor legale incidente, ca și a susținerilor părților și a sentinței civile ce face obiectul controlului judiciar pendinte, instanța urmează a admite apelul formulat în cauză, pentru considerentele ce succed:
Cu precădere, tribunalul se va pronunța asupra cererii de temporizare a procesului, în sensul respingerii acesteia, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile art.413 pct.1 C.proc.civ., întrucât dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.1033 C.proc.civ. ce reglementează domeniul de aplicare al acestei proceduri speciale de evacuare se impune a fi făcută încă de la data declanșării procedurii.
Pe fond, tribunalul constată că deși a reținut în mod corect situația de fapt existentă în cauză, judecătoria a admis cererea în baza unui raționament juridic eronat și care excede cadrului limitativ prevăzut de art.1033 și următoarele C.proc.civ.
Astfel, corect a reținut judecătoria că din înscrisurile depuse de către pârâți la dosar reiese că la data de 28.09.1982 SCCAL Timișoara a încheiat cu pârâtul C. N. un contract de închiriere cu privire la apartamentul în discuție valabil în perioada 1.10.1982-1.10.1989 și ca la data de 30.03.1983, prin decizia nr.823 a Consiliului Popular al Județului T. apartamentul în discuție a trecut în baza Decretului nr.223/1974 în proprietatea Statului, fără a se proceda însă la intabularea acestei decizii în cartea funciară.
Raționamentul potrivit căruia titlul pârâților a fost încheiat cu un neproprietar, acesta neavând dreptul de a transmite folosința imobilului, nefiind nici mandatat în acest sens, din care prima instanța a tras mai departe concluzia potrivit căreia pârâții folosesc acest imobil fără titlu excede însă cadrului procedurii speciale de față, cadru ce presupune, în mod necesar, calitatea de proprietar necontestata a reclamanților în paralel cu lipsa oricărui titlu atributiv de folosință în favoarea pârâților (a se vedea în acest sens sintagmele „fost locatar”, „ocupant”, ca și însăși denumirea titlului XI).
Că este așa, o dovedește și faptul că pentru a reține calitatea de proprietari a reclamanților, judecătoria a fost nevoită să procedeze la analiza valabilității titlului unității administrativ-teritoriale, locatorul pârâților, ce deține în patrimoniu bunul pe care l-a expropriat anterior și față de care s-a comportat ca un veritabil proprietar.
Compararea titlului reclamanților înscriși în cartea funciară cu cel al unității administrativ-teritoriale nu putea fi făcută decât în cadrul unei acțiuni în revendicare și în contradictoriu cu aceasta.
Cum mențiunile extrasului de carte funciară creează doar o prezumție relativă de conformitate a acestora cu situația de fapt și de drept reală a bunului, iar înscrisurile exhibate de către pârâți tind la a efectua proba contrarie (acesta fiind și sensul art. 565 C.civ. corelat cu art.26 din Decretul-lege nr.115/1938, sub imperiul căruia s-au realizat atât înscrierea dreptului reclamanților cât și exproprierea acestora de către statul roman; referiri la valoarea probatorie a extrasului CF sunt cuprinse și în art.900 C.civ. din 2009), întrucât, astfel cum s-a arătat, admisibilitatea unei cereri de evacuare întemeiată pe procedura specială la care reclamanții au recurs presupune în mod necesar dovada incontestabilă a dreptului de proprietari a acestora corelată cu absența oricărui drept de folosință în favoarea pârâților, condiții neîndeplinite în speța câtă vreme pârâții au exhibat un titlu locativ încheiat cu unitatea administrativ-teritorială în patrimoniul căreia este evidențiat bunul și, mai mult decât atât, aceștia urmăresc încheierea unui contract de vânzare-cumpărare în temeiul Legii nr.112/1995, tribunalul constată că în mod greșit a procedat judecătoria la admiterea demersului judiciar al reclamanților și la evacuarea pârâților.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale evocate, potrivit art. 480 N.C.proc.civ., apelul va fi admis, cu consecința schimbării hotărârii primei instanțe, în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În temeiul art.453 C.proc.civ., tribunalul constată că nu se solicită cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanții-pârâți C. N., C. R. și C. O., ambii cu domiciliul în Timișoara, .. 2, ., împotriva sentinței civile nr._/30.10.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți V. V. și V. A., reprezentați legal de M. E., cu domiciliul procedural ales în Timișoara, ., . ..
Schimbă sentința apelată, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții V. V. și V. A..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 04 martie 2015.
Președinte, L. D. | Judecător, I. A. D. | |
Grefier, L. M. S. |
Red. L.D./ Tehnored. L.S. 16.03.2015/ 7 ex.
Primă instanță: Judecătoria Timișoara (președinte – A. M. B.)
| ← Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 2153/2015.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
