Fond funciar. Decizia nr. 326/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 326/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 09-12-2015 în dosarul nr. 326/2015
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ 326/R
Ședința publică din 9 decembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. V.
Judecător B. D.
JUDECATOR: A. CRAINICEANU
Grefier R. RUȘEȚIU
S-a luat in examinare soluționarea contestației in anulare formulate de contestatorul P. D. D. împotriva deciziei civile 68/2015, pronunțate de Tribunalul T. in dosarul_ ***, in contradictoriu cu intimatele C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR TIMIȘOARA si C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR T..
La apelul nominal, făcut in ședința publică, lipsesc părțile.
Concluziile si susținerile in fond ale parților au fost luate in ședința publică din 03.12.2015, când instanța, din lipsa de timp pentru deliberare, a dispus amânarea pronunțării pentru termenul din 09.12.2015, aspecte consemnate in încheierile de amânare a pronunțării, ce fac parte integranta din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele.
Prin decizia civilă nr. 68/R/05.03.2015, pronunțată de Tribunalul T. - Secția I Civilă în dosar nr._ ***, a fost respins recursul formulat de recurentul P. D. D., împotriva sentinței civile nr. 4705/25.03.2014, pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 8881/325/ 2009***, în contradictoriu cu intimații C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Timișoara, C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor T..
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele.
În ceea ce privește susținerea recurentului că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, tribunalul a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 312 alin. 5 C.proc.civ., deoarece nu se poate reține faptul că judecătoria nu a intrat în cercetarea fondului.
Din expunerea motivelor de recurs, s-a reținut că cele două categorii de critici pe care recurentul le aduce sentinței recurate sunt: eronata apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză și aplicarea greșită a legislației de fond funciar.
Tribunalul a apreciat că ambele critici sunt neîntemeiate, întrucât prima instanță a reținut corect starea de fapt și de drept care a rezultat în urma coroborării mijloacelor de probă administrate în cauză - înscrisuri și expertiză, a argumentat logic și prin interpretare sistematică, în mod exhaustiv, motivele pentru care a concluzionat că reclamantul nu este îndreptățit să mai primească vreo suprafață de teren suplimentară celei deja reconstituite după autorii săi.
Reclamantul a solicitat prin acțiunea introductivă, anularea parțială a Hotărârii nr. 1/99/15.01.2009 a Comisiei Județene de Fond Funciar T., în sensul reconstituirii dreptului de proprietate a terenurilor solicitate de către autoarea sa P. O., iar prin precizarea de acțiune - fila 210 dosar fond, primul ciclu procesual - a solicitat obligarea pârâtelor la emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de 4.68 ha pe vechiul amplasament, precum și punerea sa în posesie.
Suprafața de 4.6 ha revendicată de către recurent este formată din: 2.3 ha pe vechiul amplasament situat în sola nr. top._ și_ /2, precum și 2.38 ha care au aparținut antecesorului G. G..
P. O., antecesoarea recurentului, a solicitat în baza legilor fondului funciar și în temeiul Legii nr. 247/2005 - cerere înregistrată la Primăria Timișoara sub nr. DO2005-_/22.09.2005, înregistrată în registrul special sub nr. 263 - reconstituirea suprafeței de 5 ha si 7904 mp înscrisa în CF_ (CF vechi nr._ Timișoara) pe numele autorului său G. G., compusă din 4 ha și 0040 mp cu nr. top_ si 1 ha și 7864 mp cu nr. top_/2; iar prin adresa nr. DO2005-_ din data de 14.06.2006, C. L. de Fond Funciar a informat-o pe petenta că urmează să fie pusă în posesie doar cu suprafața de 3,49 ha, înscrisă pe Anexa 38, la poziția 17 ( f.61 din dosarul_ ).
Prin adresele nr._ si_ din 8.09.2005 i s-a comunicat, din nou, petentei că diferența de teren solicitată de 2,3 ha a fost înstrăinata de G. G. către V. C. și soția S., iar în baza Hotărârii nr. 1/60/19.12 2006 și a Hotărârii nr. 1/72/10.07.2007 emise de către C. Județeană de Fond Funciar T., numita P. O. a fost trecută cu suprafața de 3,49 ha în anexa nr. 29 și a fost radiată cu aceiași suprafață de pe anexa cu nr. 38 pentru care i s-a reconstituit defunctei P. O. dreptul de proprietate, dar nu pe vechiul amplasament, ci pe un alt amplasament, fiindu-i emis titlul de proprietate nr. 1/57/09.2008 pentru suprafața de 3,49 ha - aceste aspecte nefiind contestate de către reclamant.
Astfel că diferența de 2,30 ha ce face obiectul prezentului dosar (dintre 5,7904 ha solicitată și 3,49 restituită) nu a fost validată, cu motivarea că prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat în data de 16.12.1949, această suprafața a fost vândută de proprietarul tabular G. G. numiților V. C. și V. S., restituirea acestei suprafețe de teren fiind făcută către moștenitorii cumpărătorilor.
În mod corect a constatat judecătoria că împotriva acestor hotărâri, ale căror dovezi de comunicare sunt atașate la dosarul nr._ * la filele 54-56, defuncta P. O. nu a formulat, potrivit art. 53 din Legea 18/1991, plângere în termen de 30 de zile de la comunicare.
Or, ceea ce contestă, de fapt, recurentul e hotărârea comisiei locale de fond funciar prin care i s-a reconstituit în parte dreptul de proprietate autoarei sale, hotărâre ce a fost validată de către C. județeană de fond funciar. Însă, împotriva acestei hotărâri nu s-a formulat plângerea reglementată de art. 53 din Legea nr. 18/1991, ceea ce conduce la concluzia că antecesoarea recurentului a fost de acord cu suprafața pe care s-a realizat reconstituirea dreptului de proprietate, motiv pentru care s-a și emis titlul de proprietate.
Instanța de fond a reținut în mod corect că, deși antecesoarea reclamantului nu a fost validată prin Hotărârea Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor T. cu întreaga suprafață solicitată, totuși aceasta nu a uzat de procedura prevăzută de art. 53 din Legea nr. 18/1991, care-i permitea să conteste validarea în ce privește diferența de teren solicitată și neacordată, în consecință, reclamantul nu mai poate uza de calea plângerii prevăzute de art. 53 din Legea nr. 18/1991 pentru aceiași suprafață.
În mod just a reținut instanța de fond că, contestația înregistrată sub nr. D02006/717/12.04.2006 la Primăria Timișoara și soluționată prin Hotărârea nr. 1/99 din data de 15.01. 2009, ce se solicită a fi anulată în parte, vizează exclusiv suprafața de 2,38 ha înscrisă în CF_ Timișoara sub nr. top_ și_ vândută numiților Buvar A. și Georgely F. și nu privește suprafața de 2,3 ha menționată anterior, adică diferența nevalidată.
Din analiza contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din data de 03. 10.1948 depus în copie la dosarul_ la fila 35, rezultă că autorul reclamantului, G. G. a vândut suprafața de 4 jugări și 269 st pe arătură în Dealui F. cu nr. top 3178/2376-2377 înscris în cartea funduară nr. 3578 Timișoara numiților Georgely F. și soția acestuia născută Beinschroth M.. Această suprafață s-a reconstituit moștenitorilor cumpărătorilor, numiților Georgely F. și Buvar M. - ce au formulat cerere de reconstituire la data de 30.01.1991 - în natură, pe un alt amplasament, și s-a eliberat titlul de proprietate nr._/6/22.07.1997, în baza Legii 18/1991.
Motivele invocate de către recurent privind împrejurarea: că autorul său nu a semnat respectivul contract, că acesta nu este încheiat în formă autentică și ca atare nu este apt să transfere dreptul de proprietate, pot fi, eventual formulate și examinate în cadrul unei acțiuni distincte prin care, în contradictoriu cu titularii titlului de proprietate să se analizeze valabilitatea titlului eliberat pe numele lor.
Susținerea recurentului că nu solicită aceiași suprafață de teren ca cea care formează obiectul titlului de proprietate mai sus descris nu a putut fi reținută, deoarece ceea ce prezintă importanță în cauză este faptul că pentru suprafața de teren revendicată de către reclamant s-a reconstituit altei persoane dreptul de proprietate în procedura reglementată de legile fondului funciar, chiar dacă pe alt amplasament. Or, actele emise în această procedură sunt considerate ca fiind valabile până la desființarea lor de către instanță.
Invocarea faptului că unele amplasamente examinate de către expert ar fi libere de construcții și că nu sunt identice cu obiectul titlului de proprietate nu prezintă relevanță, în condițiile în care recurentul nu este îndreptățit la reconstituirea lor.
Judecătoria a concluzionat în mod corect – pe baza actelor de stare civilă – că reclamantul are vocația de a solicita terenurile aparținând autorilor săi, dar, în ceea ce privește întinderea terenurilor deținute de aceștia, recurentul nu a probat prin înscrisuri sau alte mijloace de probă, temeinicia revendicărilor sale și astfel nu a fost în măsură să ateste dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat.
Pentru toate aceste considerente, văzând că prima instanță a reținut corect starea de fapt și a aplicat legal normele incidente în materie, tribunalul a respins ca fiind neîntemeiat recursul formulat de recurentul P. D. D., împotriva sentinței civile nr. 4705/25. 03.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ ***, fără cheltuieli de judecată, necuvenite.
Împotriva deciziei civile nr. 68/R/05.03.2015, pronunțate de Tribunalul T. - Secția I Civilă în dosarul nr._ ***, la data de 16.09.2015, a formulat contestație în anulare contestatorul recurent P. D. D., solicitând anularea hotărârii atacate si reluarea judecații de la cel mai vechi act de procedura efectuat, in vederea pronunțării unei hotărâri neviciate.
In motivarea, in temeiul art. 317-318 Cod. proc. civ., s-a arătat că aceasta hotărâre a fost pronunțata "instanța, respingând recursul ... a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare” si hotărârea a fost pronunțată în urma unei erori materiale.
În motivarea deciziei contestate instanța a reținut ca "în cauza nu sunt incidente dispozițiile art. 312 alin. 5 C. proc. civ., deoarece nu se poate retine faptul ca Judecătoria nu a intrat in cercetarea fondului cauzei".
Prin recursul formulat in dosar_ ***, s-a invocat faptul ca prin sentința civila nr. 4705/25.03.2014, pronunțata in dosarul nr._ *** al Judecătoriei Timișoara, instanța a respins acțiunea formulata de petentul P. D. D., invocând din oficiu si fără a pune in discuția părților, excepția prematuritatii formulării acțiuni, reținând ca reclamantul nu a făcut dovada parcurgerii procedurii jurisdicțional administrative obligatorii, respectiv nu a formulat contestație împotriva hotărârii Comisiei Locale de Fond Funciar Timișoara de invalidare a cererii sale de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 2,3 ha înscrisa in C.F_ Timișoara nr. top_ si_/2.
Recurentul consideră ca instanța de recurs a omis a cerceteze acest motiv de casare, cu toate ca din actele depuse la dosarul cauzei se poate observa ca instanța de fond nu a pus in discuția părților aceasta excepție, astfel ca s-a produs o încălcare a dreptului reclamantei la apărare, drept garantat constituțional prin art. 24, dar si a principiului contradictorialității, ceea ce reprezintă o vătămare a reclamantei in înțelesul art. 105 alin. 2 din Cod de procedura civila. Instanța de recurs nu a observat ca pentru suprafața de teren de 2,3 ha nu s-a cercetat fondul cauzei iar potrivit art. 137 c. pr. civ., instanța de judecata trebuie sa se pronunțe mai întâi asupra acelor excepții de procedura care fac inutila cercetarea in fond a cauzei, fie in totalitate, fie numai in parte. Ori, procedând in acest fel, instanța a omis si o eroare materiala in sensul ca a constat ca sunt incidente dispozițiile art. 312 alin.5 C.proc.civ., deoarece nu se poate retine faptul ca Judecătoria a intrat in cercetarea fondului cauzei pentru ambele suprafețe de teren, fiind evident ca fondul cauzei a fost cercetat doar in parte cu privire la cea de a doua suprafața de teren de 2,38 ha.
Hotărârea a fost pronunțata in urma unei erori materiale a instanței in sensul ca prin Hotărârea 1/99 din 15.01.2009 s-au soluționat ambele cereri de reconstituire a dreptului de proprietate atât cea cu privire la suprafața de 2,3 ha înscrisa in C.F_ Timișoara nr. top_ si_/2 cat si cea pentru suprafața de teren de 2,38 ha înscrisa in C.F_ Timișoara nr. top_ si_ si nu doar suprafața de 2,38 ha . Din cuprinsul înscrisului înregistrat sub nr.D_/29.11.2005 rezulta fără putința de tăgada ca s-a solicitat la pct. 1 suprafața de 2,3 ha si la punctul 2 suprafața de 2,38 ha. Mai mult, instanța a confundat si dosarele administrative neobservând ca sunt doua dosare si nu doar unul, prin hotărârea 1/66 din 19.12.2006 prin care doar s-a atribuit suprafața de 3,49 ha teren si nu s-a respins solicitarea de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 2.3 ha înscrisa in C.F_ Timișoara nr. top_ si_/2 așa cum greșit a considerat instanța. Nu este vorba de o greșita interpretare a probelor ci doar de o eroare materiala in sensul ca instanța cu toate ca a observat ca sunt doua suprafețe distincte de teren a comis o eroare materiala confundând atât cele doua hotărâri 1/66 si 1/99, cat si suprafețele de teren. Mai mult, contestația pentru suprafața de 2,3 ha a fost înregistrata la data de 29.11.2005 anterior emiteri hotărâri 1/66 din 19.12.2006, deci eroarea materiala estre mai mult decât evidenta, ambele suprafețe de teren fiind aproximativ egale respectiv 2,3ha si 2,38 ha ,deci ușor de confundat.
De asemenea, instanța a mai comis o eroare materiala considerând ca pentru suprafața de teren solicitata de reclamant s-a reconstituit dreptul de proprietate altei persoane in procedura reglementata de legile fondului funciar ,pe alt amplasament, fără sa observe ca terenurile solicitate de către reclamant sunt înscrise in cartea funciara deschisa pe numele antecesorului G. G., fiind expropriate de statul roman in anul 1966, având alte suprafețe si alte numere cadastrale decât cele care au făcut obiectul retrocedări către o alta persoana.
Recurentul a solicitat instanței a se observa eroarea materiala comisa de instanța, care a confundat suprafața de teren atribuita moștenitorilor lui Gherghely F., V. C. si soția S. cu terenul revendicat de către reclamant. Așa cum rezulta din rapoartele de expertiza cat si din cărțile funciare depuse la dosarul cauzei, terenul atribuit altor persoane nu are nimic in comun cu cel revendicat de către reclamant. Mai mult, așa cum se poate observa terenul revendicat de către reclamant a fost expropriat din cartea funciara deschisa pe numele antecesorului acestuia G. G., iar suprafețele de teren menționate in înscrisurile intitulate "Contract de vânzare" sunt terenuri cu alte numere topo situate in alte localități și având alte suprafețe, deci terenurile retrocedate altei persoane in procedura reglementata de legile fondului funciar, pe alt amplasament nu au nimic in comun cu terenurile solicitate de reclamant, fapt care rezulta fără putința de tăgada din raporturile de expertiza si înscrisurile aflate la dosar.
Antecesorul reclamantului apare ca vânzător in doua contracte de vânzare cumpărare pe care intimatele le-au folosit ca pretext pentru micșorarea suprafețelor retrocedate către reclamant, dar in care acesta vinde niște terenuri înscrise in alte cărți funciare, cu alte numere cadastrale si in alta locație decât cele solicitate de reclamant, iar din eroarea instanței a considerat ca imobilele mai înstrăinate sunt aceleași cu cele revendicate de reclamant, fiind retrocedate unei alte persoane ..
Intimata C. Județeană de fond funciar T. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației în anulare astfel cum a fost formulată ca nefondată și să menținerea ca temeinică și legală a deciziei civile nr. 68/R pronunțată de Tribunalul T. la data de 05.03.2015 în dosar nr._ ***, pentru următoarele considerente.
Prin acțiunea ce a făcut obiectul dosarului mai sus menționat, reclamantul a solicitat anularea în parte a Hotărârii nr. 1/99 adoptată de C. Județeană de fond funciar T. la data de 15.01.2009 și reconstituirea dreptului său de proprietate asupra terenului în suprafață de 2,38 ha în calitate de moștenitor al autorului G. G..
Ulterior, reclamantul și-a precizat acțiunea și a solicitat reconstituirea dreptului său de proprietate pentru suprafața totală de 4,68 ha ce a aparținut autorilor săi.
Prin sentința civilă nr. 4705 din 25.03. 2014, Judecătoria Timișoara a respins acțiunea formulată ca neîntemeiată, soluție menținută și de către Tribunalul T. prin Decizia civilă nr. 68/R din 13,09.2013.
În prezentul dosar contestatorul a susținut că instanța de recurs a omis să cerceteze unul dintre motivele de casare și că în speță a fost pronunțată o hotărâre ce conține mai multe erori materiale.
Cu privire la contestația în anulare formulată, s-au arătat următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 317 Cod procedură civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii ori hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Cu privire la aceste aspecte, s-a solicitat ca instanța să constate următoarele:
Contestatorul a fost reprezentat de apărător cu prilejul susținerii concluziilor pe fond.
Hotărârea a fost pronunțată de către un complet specializat, astfel cum prevăd dispozițiile art. 2 alin. (2) din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005, lege specială.
Potrivit prevederilor art. 318 Cod procedură civilă, temei juridic invocat de contestator în susținerea demersului său judiciar, hotărârea instanței de recurs poate fi atacată cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
Referitor la susținerile contestatorului vizând omisiunea instanței de a se pronunța asupra unuia dintre motivele de casare, respectiv cea vizând excepția prematurității formulării acțiunii, apreciem că acestea sunt nefondate câtă vreme instanța a statuat în întregime asupra fondului cauzei.
În ce privește afirmația contestatorului potrivit căreia hotărârea conține mai multe erori materiale, apreciem că noțiunea de greșeală materială la care face referire textul legal invocat nu are în vedere erori de judecată, de interpretare a faptelor și de apreciere a probelor de către instanță. Textul menționat nu deschide pentru părți posibilitatea schimbării unei decizii irevocabile pentru nemulțumiri legate de modalitatea soluționării pe fond a cauzei, ci constituie o cale de excepție, în care, pentru situații restrânse la aspecte formale ale judecății, se pot îndrepta anumite erori legate de procedură care au dus la pronunțarea unei soluții greșite.
Prin urmare, fiind un text de excepție, noțiunea de eroare materială nu trebuie să fie interpretată extensiv. Instituind acest motiv de contestație în anulare, legiuitorul a avut în vedere erorile materiale cu caracter procedural pe care instanța le-a comis prin omiterea ori confundarea unor elemente sau a unor date materiale importante. O asemenea eroare trebuie să fie evidentă și să fie în legătură cu aspectele formale ale judecății.
Greșeala materială nu trebuie să fie rezultatul modului în care instanța a înțeles să interpreteze un text de lege pentru că, altfel, s-ar ajunge pe cale ocolită, la judecarea încă odată a aceluiași recurs.
De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 133 din 13 ianuarie 2011 statuând că greșeala materială, fiind legată de aspectele formale ale judecării recursului, nu este de natură să conducă la o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.
În speța de față, s-a solicitat instanței să constate că motivele invocate de către contestator vizează aspecte ce privesc fondul cauzei, nefiind incidente în speță dispozițiile art. 317 și 318 Cod procedură civilă, indicate ca temei juridic al contestației.
Având în vedere cele mai sus expuse, instanța de recurs a analizat în totalitate actele și probele depuse la dosarul cauzei și a reținut în mod corect starea de fapt și de drept dedusă judecății, motiv pentru care s-a solicitat respingerea contestației în anulare astfel cum a fost formulată ca nefondată și menținerea, ca temeinică și legală a deciziei civile nr. 68/R pronunțată la data de 05.03.2015 de către Tribunalul T..
Contestatorul recurent P. D. D. a formulat note de ședință, prin intermediul cărora a făcut următoarele precizări cu privire la înscrisurile pe care își întemeiază contestația in anulare.
În judecarea dosarului_ *** instanța a confundat dosarul administrativ in care s-a emis Hotărârea 1/60 din 19.12.2006 prin care doar s-a atribuit suprafața de 3,49 ha teren contestatorului cu dosarul regim special 591 in care au fost respinse contestația formulata împotriva adresei 2854/24.03.2006 (pag 5 dosar REG. SPECIAL 591)si in care a fost emisa Hotărârea 1/99 din 14.04.2009 (pag 1 dosar REG. SPECIAL 591)
In dosar REG. SPECIAL 591 atașat la prezentul dosar se poate observa fără putința de tăgada faptul ca contestatorul a fost înștiințat prin adresa 2854/24.03.2006 a Comisiei Locale de Fond Funciar Timișoara ,expediata la data de 20.03.2006 (pag 5 dosar REG.SPECIAL 591) ,ca nu a fost validat cu suprafețele de 2,3ha si 2,38 ha. La data de 12.04.2006 in termenul legal, a fost înregistrata la C. Locala de Fond Funciar Timișoara sub nr.D02006-_/12.04.2006, contestația prin care la pct. 1 contestând neatribuirea suprafața de 2,3 ha si la punctul 2 a suprafeței de 2,38 ha. La data de 14.04.2009 prin hotărârea 1/99 (pag 1 dosar REG.SPECIAL 591)a fost respinsa contestația formulata pentru ambele suprafețe de teren atât cea de 2,3 ha cat si cea de 2,38 ha motivat prin faptul ca"nu face dovada proprietarii". Împotriva acestei hotărâri 1/99 din 14.04.2009, in termenul legal s-a formulat contestația înregistrata sub nr._ la Judecătoria Timișoara.
In concluzie, prin hotărârea 1/60 din 19.12.2006 doar s-a atribuit suprafața de 3,49 ha in respectivul dosar administrativ si mai mult la data de 19.12.2006 era deja înregistrata sub nr. D02006-_/12.04.2006 contestația prin care la pct. 1 s-a contestat neatribuirea diferenței de 2,3 ha, aceasta fiind soluționată . respectiv REG. SPECIAL 591. Astfel ambele suprafețe de teren fiind de aproximativ 2,3 ha mai exact una de 2,38 ha iar una de 2,3 ha, instanța dintr-o eroare material a confundat cele doua suprafețe, considerând ca doar pentru una dintre acestea s-a formulat contestație in termenul legal. Daca nu ar fi așa, atunci nici pentru suprafața de 2,38 ha contestația nu a fost formulata in termenul legal,aceasta diferența provenind din suprafața de 11,87 ha solicitata inițial din care a fost vânduta suprafața de 4,53 h lui B. I., rămânând suprafața de 7,34 ha din care i-a fost atribuit contestatorului suprafața de 4,96 ha(prin hotărârea 1/72 din 2008) rămânând suprafața de 2,38 ha care a fost solicitata tot prin contestația înregistrata sub nr. D02006-_/12.04.2006 nefiind contestata decizia_ . Este evidenta eroarea materiala a instanței care considera ca prin Hotărârea 1/60 din 19.12.2006 a fost soluționata cererea contestatorului de atribuire si a suprafeței 2,3 ha iar in realitate aceasta solicitare a fost soluționata prin hotărârea 1/99 din 14.04.2009.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu rezulta așa cum greșit a constatat instanța ca imobilele mai sus menționate de 2.3 si 2,38 ha au fost atribuite moștenitorilor defuncților Gherghely F., V. C. si soția S..
La pag. 86 (dosar_ *** prima instanța) se afla cererea formulata de Gherghely F. prin care acesta nici măcar nu solicita suprafața de 2,38 ha, indicând ca solicita terenul aflat după Aviasan pe parte stânga de pe Calea Torontalului ,terenul de 2,38 ha fiind situat pe Calea A.. Mai mult, nu indica in cererea mai sus menționata ca terenul revendicat ar fi înscris in C.F_ Timișoara si nici nu face referire la vreun contract de vânzare cumpărare. Pentru ca sa nu existe niciun dubiu cu privire la faptul ca instanța de fond a comis o noua eroare materiala confundând iar cele doua suprafețe de teren, la pag. 90 (dosar_ *** prima instanța) se afla C.F_ teren situat la Semtest si care a făcut obiectul hotărâri_ care nu are nicio legătura cu dosarul_ *** unde se regăsesc nr.topo_ si_ care se susține ca au fost vândute lui Gherghely F. si Beinschroth M. cu toate ca nici măcar aceștia nu au solicitat aceste suprafețe de teren iar in înscrisul depus de intimata se susține ca a fost vândut imobilul înscris in C.F 3578 Timișoara nr. top 3178/2376-2377. Deci este evidenta eroarea materiala in care s-a aflat instanța atât timp cat suprafața de 2,3 ha a fost . nejustificat de către M. S. prin cererea de la pag. 101 (dosar_ *** prima instanța )in care solicita restituirea suprafeței de 2,3 ha si nu de 2,38 ha . Recurentul considera ca nici aceasta suprafața nu a fost atribuita acestuia atât timp cat acesta a solicitat terenurile cu nr. topo_ si_/1 imobile înscrise in C.F 2820 Timișoara care acum au nr. top 3340-3341 imobil care nu a aparținut niciodată antecesorului lui P. D. D.. Mai mult, in contractul de vânzare cumpărare de la pag 34 (dosar_ *** prima instanța) in care vânzător figurează G. G. si cumpărător Gherghely F. si Beinschroth M. se poate observa ca suprafața de teren este menționata in jugari atât timp cat in C.F._ suprafețele sunt in hectare si metri. De asemenea, aceeași situație se regăsește si in contractul de vânzare cumpărare de la pag. 35 (dosar_ *** prima instanța) in care e vânzător figurează G. G. si cumpărător V. C. si soția S. in care in plus se face referire si la ieșire din indiviziune si crearea unui C.F_, 2 care nu exista si a unui număr topo_/2 care nu provine din aceasta carte funciara.
In concluzie, suprafața de 2,38 ha teren nu a fost solicitata niciodată de către Gherghely F. si Beinschroth M. sau moștenitori acestuia, iar imobilul menționat in contractul de vânzare cumpărare nu a aparținut niciodată lui G. G. ,in schimb toate terenurile revendicate de către contestator, au fost înscrise in cărțile funciare_,_ Timișoara au fost expropriate de la antecesorul acestuia. Ori, in aceste condiții, este evidenta eroarea materiala a instanței care confunda terenul de 2,3 ha car a fost revendicata nejustificat cu suprafața de 2,38 ha nerevendicata si pentru care intimata a depus un contract de vânzare cumpărare nesemnat si care nu a fost menționat prin cererea formulata de Gherghely F. si Beinschroth M..
Analizând contestația în anulare, tribunalul reține că s-a invocat, în primul rând, faptul că instanța de recurs a omis să cerceteze un motiv de casare, respectiv faptul că prima instanță a reținut excepția de prematuritate a acțiunii, în sensul că nu a făcut dovada formulării plângerii împotriva hotărârii comisiei județene de fond funciar de invalidare a cererii sale de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 2,3 ha înscrisă în CF_ Timișoara, nr. top._ și_/2, excepție care nu ar fi fost pusă în discuția părților.
Din acest motiv, apreciază contestatorul, s-ar fi impus trimiterea cauzei spre rejudecare, în condițiile art. 312 al. 5 c. pr. civ.
Dimpotrivă, tribunalul reține că instanța de recurs a apreciat că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât prima instanță a intrat în soluționarea fondului cauzei, ceea ce înseamnă că instanța de recurs a avut în vedere acest motiv de casare, celelalte motive de recurs fiind de modificare.
Apoi, recurentul a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, însă, în subsidiar, a cerut rejudecarea cauzei.
Ori, instanța de recurs tocmai asta a făcut, a rejudecat cauza, cenzurând hotărârea primei instanțe prin prisma apărărilor recurentului, concluzionând, în final, că recurentul nu mai poate avea pretenții pentru suprafața de 2,3 ha de teren, înscrisă în CF_ Timișoara, nr. top._ și_/2, întrucât antecesoarea sa nu a uzat de procedura plângerii prevăzute de art. 53 din Legea 18/1991 împotriva hotărârii comisiei județene de fond funciar.
Cu privire la erorile materiale săvârșite de către instanța de recurs, tribunalul reține că potrivit art. 318 c. pr. civ.:
„Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale (…).”
Acest text de lege are în vedere greșelile instanței de recurs cu privire la aspecte formale, iar nu de judecată, a căror reținere a determinat soluționarea greșită a cauzei.
Este vorba, spre exemplu, de anularea unui recurs ca netimbrat, deși taxa de timbru era depusă la dosar, iar instanța nu a observat-o sau respingerea recursului ca tardiv, fără observarea plicului de depunere a cererii de recurs la poștă și care dovedea formularea în termen a căii de atac.
Ori, contestatorul invocă pretinse greșeli de judecată ale instanței de recurs, greșeli care nu reprezintă erori materiale în sensul prevederilor art. 318 c. pr. civ.
În consecință, tribunalul va respinge contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul P. D. D. împotriva DC 68/2015, pronunțate de Tribunalul Timoș în dosarul_ ***, în contradictoriu cu intimatele C. locală de fond funciar Timișoara și C. județeană de fond funciar T..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3 decembrie 2015.
P. JUDECATOR JUDECATOR
L. V. B. D. A. CRAINICEANU
GREFIER
R. RUȘEȚIU
Red. L. V.
Tehnored. R. R.
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Pretenţii. Sentința nr. 8538/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
