Pretenţii. Sentința nr. 8538/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8538/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 13-02-2015 în dosarul nr. 116/2015
ROMANIA
TRIBUNALUL TIMIS
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 116/A
Ședința publică din 13.02.2015
PREȘEDINTE – M. R.
JUDECĂTOR – A. C.
GREFIER – F. S. H.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul-parat B. I. F. impotriva sentintei civile 8538/03.06.2014 pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosarul_, in contradictoriu cu intimatul-reclamant P. H. M..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru apelantul parat lipsa av. B. C. in subst.av. P. C., pentru intimatul reclamant lipsa, av.L. C..
Procedura completă.
A fost expus referatul cauzei de către grefier, dupa care aparatorul apelantului parat depune imputernicire avocatiala a aparatorului titular, imputernicirea avocatiala de substituire a av.P. C..
Aparatorul intimatului reclamant depune imputernicirea avocatiala.
Aparatorul apelantului parat solicita reaudierea martorului F. si incuviintarea audierii martorului A. P. pentru a dovedi ca s-a remis acea suma de bani.
Instanta acorda cuvantul asupra cererii in probatiune solicitata de aparatorul apelantului parat.
Aparatorul apelantului parat solicita incuviintarea cererii in probatiune.
Aparatorul intimatului reclamant solicita respingerea ambelor cereri in probatiune, invederand ca nu s-a dovedit imposibilitatea morala de a preconstitui un inscris.
Instanta respinge cererea de reaudiere a martorului F. in baza art. 322 al.1 NCpc apreciind ca motivele invocate de apelantul parat, legate de pretinsul subiectivism al martorului, nu sunt temei pentru reaudierea acestuia si respinge cererea in probatiune privind audierea martorului A. P., avand in vedere ca nu a fost invocata si dovedita de catre parat imposibilitatea morala de a preconstitui un inscris.
Nemaifiind alte cereri de formulat si probe de administrat instanta constata incheiata cercetarea judecatoreasca si acorda cuvantul asupra apelului.
Aparatorul apelantului parat solicita admiterea apelului, cu cheltuieli de judecata (reprezentand taxa judiciara de timbru), invedereand ca martorul din prima instanta a dovedit remiterea sumei de bani.
Aparatorul intimatului reclamant solicita respingerea apelului, fara cheltuieli de judecata, apreciind ca nu se impune nici plata esalonata a sumei.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin sentința civilă nr. 8538/03.06.2014 pronuntata in dosarul_ Judecatoria Timisoara a admiscererea formulată de reclamantul P. H. M., în contradictoriu cu pârâtul B. I. F., a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 3500 EURO cu titlu de împrumut nerestituit, a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1075 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că la data de 04.10.2010 între reclamantul P. H. M. și pârâtul B. F. s-a încheiat un contract de împrumut prin care reclamantul a acordat pârâtului suma de 6900 Euro. În acest sens, a fost încheiat înscrisul sub semnătură privată (fila 5), prin care acesta a recunoscut că a împrumutat de la reclamant suma de 6900 Euro, obligându-se, în același timp, la restituirea acestei în mai multe transe după cum urmează: suma de 400 EUR până cel târziu la 31.12.2010, suma de 2000 EUR cel târziu până în data de 01.08.2011, suma de 500 EUR cel târziu până în data de 31.12.2011, suma de 1000 EUR cel târziu până în data de 31.12.2012, suma de 1000 EUR cel târziu până în data de 3.12.2013, suma de 1000 EUR cel târziu până în data de 31.12.2014 și suma de 1000 EUR cel târziu până în data de 31.12.2015
În prezenta cauză reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei totale de 3500 EUR compusă din suma de 2000 EUR scadentă cel târziu până în data de 01.08.2011, suma de 500 EUR scadentă cel târziu până în data de 31.12.2011, suma de 1000 EUR scadentă cel târziu până în data de 31.12.2012
Pârâtul a recunoscut că datorează suma de 1500 EUR constând în suma de 500 EUR scadentă la data de 31.12.2011 și suma de 1000 EUR scadentă la data de 31.12.2012 dar a contestat existența datoriei în cuantum de 2000 EUR scadentă la data de 01.08.2011 susținând că acestă sumă a restituit-o reclamantului
Potrivit art. 969 și 970 cod civil – convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, acestea fiind îndatorate să își îndeplinească obligațiile asumate cu bună credință.
Conform art.1584 Cod civil – Împrumutatul este dator să restituie lucrurile împrumutate în aceiași calitate și cantitate și la timpul stipulat.
În speță fiind vorba de un contract de împrumut de consumație propriu-zis.
Pentru angajarea răspunderii civile contractuale este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unui contract valabil încheiat între părți, neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale, existența unui prejudiciu patrimonial, existența unei legături de cauzalitate între prejudiciu și nerespectarea obligațiilor contractuale, lipsa inserării unei clauze de neresponsabilitate în actul juridic, precum și vinovăția părții care a cauzat prejudiciul.
Astfel, reclamantul a făcut dovada existenței creanței decurgând din încheierea contractului de împrumut constatat prin înscrisul sub semnătură privată depus la dosar și necontestat de către pârât
Sub aspectul sarcinii probei, instanța a reținut că potrivit art.1169 Cod civil, dovada existenței contractului de împrumut revine împrumutătorului, respectiv reclamantului iar debitorului – pârâtului – îi revine sarcina de a face dovada plății
În prezenta speță, chiar dacă s-a reținut incidența prevederilor art 1198 Cod civil în ceea ce privește lipsa unei chitanțe liberatorii, din declarația martorului F. I. nu s-a putut reține că pârâtul a remis reclamantului suma de 2000 EUR, câtă vreme nu se cunoaște conținutul plicului sigilat înmanat de mama pârâtului martorului F. I., martorul declarând în fața instanței că i s-a spus că plicul în cauză conține bani, dar el nu a văzut personal acest lucru deoarece plicul era sigilat. De asemenea martorul a mai declarat că nu-si aminteste dacă a înmânat plicul reclamantului sau pârâtului și că nu i s-a spus ce reprezintă banii din plic
Instanța a reține așadar că pârâtul nu a făcut dovada restituirii sumei de 3500 EUR împrumutate de reclamant acestuia
Prin nerespectarea de către pârât a obligației de restituire a sumei împrumutate, reclamantului i s-a produs un prejudiciu patrimonial cert, echivalent cu suma de bani nerestituită. Pârâtul nu a făcut dovada unei cauze exoneratoare de vinovăție cu privire la nerespectarea obligațiilor contractuale, culpa acestuia fiind prezumată.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 969 C.civ., coroborat cu art. 1567 și art. 1584 C.civ., având în vedere întrunirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile contractuale, instanța va admite cererea formulat de reclamantul P. H. M., în contradictoriu cu pârâtul B. I. F. și l-a obligat pe acesta la plata sumei de 3500 EURO, reprezentând împrumut nerestituit.
Având în vedere că pârâtul nu a contestat debitul de 1500 EUR, în speță sunt incidente prevederile art. 454 C.pr.civ potrivit cărora “Pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere. Constatând că pârâtul nu a fost pus în întârziere în condițiile art art. 1079 din Codul civil care impun comunicarea acesteia prin intermediul unui executor judecatoresc iar procedura prealabila de informare cu privire la avantajele medierii nu reprezinta o forma de punere in intarziere, instanța nu l-a obligat pe pârât la plata cheltuielilor de judecată aferente debitului recunoscut
Pe cale de consecință, în baza art 453 cod pr civilă instanața a obligat pârâtul în culpă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1075 lei, constând în taxa judiciară de timbru și onorariu avocat, proporțional cu pretentiile admise și nerecunoscute de reclamant.
Impotriva hotararii a declarat apel paratul, solicitand schimbarea in parte a acesteia, in sensul admiterii in parte a cererii de chemare in judecata si obligarii sale la plata eșalonată a sumei de 1500 euro, reprezentând ratele scadente la 31.12.2011 si 31.12.2012, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea apelului, paratul apelant a aratat ca instanța in mod greșit a analizat probatoriul administrat si a admis in totalitate cererea de chemare in judecata, dispunând restituirea sumei de 3.500 euro, cata vreme apelantul parat a achitat suma de 2.000 de euro solicitata anterior, chiar prin intermediul martorului F. I., care insa, fiind in continuare angajatul societății al cărei administrator si asociat este reclamantul, in fata instanțelor de judecata a declarat ca nu nu stie ce era in plicul care i-a fost predat pentru a-i fi remis reclamantului, subiectivismul sau fiind evident, motiv pentru care a solicitat reaudierea acestuia in calea de atac sau inlaturarea depoziției acestuia datorita subiectivității sale.
Apelantul a solicitat audierea martorului A. P. si reaudierea martorului F. I. S..
In drept, apelantul parat si-a intemeiat apelul pe dispozițiile art. 466, rap la art. 480 alin 2 NCPC.
Intimatul nu a formulat intampinare in apel, insa, reprezentat de avocat, a solicitat respingerea caii de atac.
In apel, apelantul a solicitat suplimentarea probei testimoniale cu martorul A. P., pentru a dovedi restituirea sumei de 2000 de euro si reaudierea martorului F. I., audiat in prima instanta, probe respinse de catre tribunal pentru considerentele aratate in practicaua prezentei hotarari.
Intimatul nu a solicitat incuviintarea unor probe noi in apel.
Deliberand asupra apelului, atat prin prisma motivelor invocate, cat si din perspectiva art. 476-479 C., tribunalul apreciaza ca acesta este nefondat.
Intre parti s-a incheiat un contract de imprumut, astfel cum o confirma inscrisul sub semnatura privata datat 04.08.2010, depus in copie la fila 5 prima instanta. Asupra acestui inscris, partile au facut mentiune despre restituirea primei transe din imprumut, in suma de 400 de euro, la data de 30.12.2010.
Sub aspectul dovedirii restituirii imprumutului, tribunalul apreciaza ca proba testimoniala era admisibila, conform art. 1198 din Codul civil de la 1864, doar in situatia existentei unei imposibilitati morale de a preconstitui un inscris, imposibilitate care nu a fost invocata si dovedita de catre parat. Mai mult, inexistenta unei astfel de imposibilitati morale rezulta si din incheierea intre parti a inscrisului confirmativ al imprumutului, aratat anterior.
Din acest motiv, al neinvocarii si nedovedirii imposibilitatii morale de a preconstitui inscrisul doveditor al restituirii partiale a imprumutului, tribunalul a respins si cererea apelantului vizand audierea martorilor pe aspectul restituirii sumei de 2000 de euro din totalul imprumutului, cat timp, potrivit art. 26 alin 2 raportat la art. 309 alin 2 si 4 C., nu poate fi dovedit cu martori un act juridic a carui valoare este mai mare de 250 lei.
Astfel fiind, tribunalul apreciaza ca paratul nu a facut dovada restituirii sumei de 2000 de euro, in privinta careia a pretins ca ar fi fost rambursata reclamantului, in mod corect prima instanta dispunand obligarea paratului la restituirea acestei sume, alaturi de o alta parte din imprumut, de 1500 de euro, scadenta, solicitata de reclamant, in baza art. 1584 din Codul civil de la 1864.
Cat priveste cererea apelantului de esalonare a platii sumei la cre va fi indatorat prin hotararea judecatoreasca, tribunalul retine ca, potrivit art. 397 alin 3 C., acordarea termenelor pentru plata constituie o situatie de exceptie, regula fiind executarea imediata a hotararii. Conform articolului aratat, debitorul nu va putea cere termen de plata daca i s-a acordat un termen rezonabil de plata de catre creditor ori a avut posibilitatea sa execute ., calculat de la data comunicarii cererii de chemare in judecata, in conformitate cu prevederile art. 1522 Cod civil. Or, in speta, sumele la plata carora a fost obligat paratul-apelant sunt scadente din data de 01.08.2011 (suma de 2000 de euro), din data de 31.12.2011 (suma de 500 de euro), respectiv din 31.12.2012 (suma de 1000 de euro), astfel incat debitorul a beneficiat de un termen rezonabil de plata.
Avand in vedere aceste considerente, in temeiul art. 480 alin 1 C., tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
In baza art. 453 C., va fi respinsa cererea apelantului, aflat in culpa procesuala, privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge apelul declarat de apelantul-parat B. I. F. (CNP-_, cu dom. ales la C..Av.P. C. cu sediul in Timisoara, ., ., jud. Timis) impotriva sentintei civile 8538/03.06.2014 pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosarul_, in contradictoriu cu intimatul-reclamant P. H. M. (CNP-_, cu dom. ales la C..Av.L., cu sediul in A., ., .).
Respinge cererea apelantului privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata in apel.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica azi, 13.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. R. A. C.
GREFIER
F. S. H.
Red MR
Tehnored MR/FSH
4 ex
Prima instanță – jud. R. I. R.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 326/2015. Tribunalul TIMIŞ | Evacuare. Decizia nr. 120/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
