Obligaţie de a face. Sentința nr. 3815/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3815/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 10-12-2015 în dosarul nr. 3815/2015
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3815 /PI
Ședința publică din data de 10 decembrie 2015
PREȘEDINTE: L. V.
GREFIER: R. RUȘEȚIU
Pe rol se află judecarea acțiunii civile formulate de reclamanții H. R. C. si B. T. D., in contradictoriu cu pârâții M. TIMISOARA, C. L. TIMIȘOARA și C. JUDEȚEAN T..
La apelul nominal, făcut in ședința publica, lipsesc părțile.
Concluziile si susținerile in fond ale parților au fost luate in ședința publica din 12.11.2015, când instanța, din lipsa de timp pentru deliberare, a dispus amânarea pronunțării cauzei pentru termenele din 19.11.2015, 26.11.2015, 03.12.2015 si 10.12.2015, aspecte consemnate in încheierile de amânare a pronunțării ce fac parte integranta din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele.
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului T. sub nr._ la data de 25.03.2014, reclamanții H. R. C. și B. T. D. au chemat in judecată pârâții C. Județean T., M. Timișoara și C. L. al Municipiului Timișoara, pentru ca în contradictoriu cu aceștia, având în vedere procedura prealabilă urmată între părți cât și dispozițiile Deciziei nr.1917 din 16 martie 2012 dată în dos. nr._ de către ÎCCJ a României să se dispună: obligarea pârâților să ne despăgubească pentru lipsa de folosință a terenului înscris in CF nr._ Timișoara cu nr. top. 8045, (teren afectat ca folosință de inelul IV așa cum rezultă din adresa Nr. UR2012-_/26.04.2012, eliberată de către pârâți), pentru ultimii 3 ani de la data punerii în întârziere respectiv, perioada cuprinsă 01.03.2011 - și până la data efectivă a finalizării procedurilor de expropriere materializată prin plata contravalorii terenului în cauză, despăgubire acordată la valoarea ce se va stabili potrivit concluziilor raportului de expertiză evaluatorie judiciară ce se va efectua în cauză, cu obligarea pârâților să demareze procedura exproprierii potrivit competențelor fiecăruia, să o finalizeze cât și să ne despăgubească în cauză cu valoarea de circulație a terenului înscris in CF nr._ Timișoara având nr. top. 8045 afectat de inelul IV așa cum rezultă din certificatul de urbanism cu nr. 2300/25.07.2013, eliberat de către pârâți, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat următoarele.
În lipsa unui titlu care să facă dovada transferului dreptului de proprietate din patrimoniul proprietarului tabular adică al reclamanților în patrimoniul municipiului, terenul constituie, din punct de vedere juridic, proprietatea reclamanților, fiind înscris ca atare, în cartea funciară, deși în fapt reclamanții au pierdut atributele posesiei și folosinței, chiar și atributul dispoziției, în condițiile în care situația actuală a imobilului face practic imposibilă exploatarea terenului, iar ca urmare a demarării și finalizării operațiunii de expropriere, situația juridică terenului se lămurește în avantajul ambelor părți, proprietarul beneficiind de o despăgubire, iar municipiul dobândind dreptul de proprietate asupra terenului în vederea finalizării proiectului său.
Au solicitat a se avea în vedere la pronunțarea soluției și dispozițiile art. 481 C.civ., respectiv, art. 1 și art. 4 din Legea nr. 33/1994 cât și prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza B. împotriva României. în această cauză, Curtea Europeană a examinat dacă s-a realizat sau nu deposedarea sau exproprierea formală a reclamantei, a stabilit că, în absența unui act de expropriere, situația reclamantei nu poate fi considerată „previzibilă" și corespunzătoare cerinței „principiului securității juridice", situație care a permis autorităților să tragă foloase din ocuparea terenului în cauză, fără a pune în prealabil o indemnizație la dispoziția reclamantei, ceea ce reprezintă o ingerință care nu este compatibilă cu principiul legalității și prin urmare, a fost încălcat dreptul reclamantei la respectarea bunurilor sale.
S-a mai solicitat a se reține că pârâții sunt cei care au încălcat regulile ce guvernează exproprierea, astfel că entitatea cu atribuții în materie nu poate să invoce propria culpă în nerespectarea legii, pentru a împiedica demersul judiciar al reclamanților, cu atât mai mult cu cât terenul este destinat ca stradă, de către autorități, de peste 8 ani.
În cauză terenul constituie, din punct de vedere juridic, proprietatea reclamanților, fiind înscris ca atare, în cartea funciară, deși în fapt au pierdut atributele posesiei și folosinței, chiar și atributul dispoziției, în condițiile în care situația actuală a imobilului face practic imposibilă eventuala mobilare ori exploatare a acestuia.
În speță posibilitatea reclamantului de a formula o acțiune de drept comun în pretenții, în cadrul căreia să solicite contravaloarea imobilului, este discutabilă, deoarece atâta vreme cât acesta rămâne din punct de vedere juridic în patrimoniul său, obligarea unității administrativ teritoriale la plata despăgubirii ar fi lipsită de cauză juridică. Tocmai acest impediment se dorește a fi surmontat prin promovarea prezentei acțiuni. Ca urmare a demarării și finalizării operațiunii de expropriere, M. Timișoara va deveni proprietarul terenului, premisă pentru antrenarea răspunderii legale de plată a despăgubirii. în această modalitate, situația juridică terenului se lămurește în avantajul ambelor părți, reclamantul beneficiind de o despăgubire, iar municipiul dobândind dreptul de proprietate asupra terenului a cărui utilitate publică nu o contestă.
În prezenta cauză, situația terenului este asemănătoare respectiv, este ocupat de stradă publică în actele de Urbanism, fără ca anterior ocupării să se fi desfășurat o procedură de expropriere. reclamantul nu a fost despăgubit, iar posibilitatea de acordare a unei despăgubiri, în lipsa prezentului demers judiciar, este incertă), motiv pentru care argumentele instanței europene referitoare la lipsa de previzibilitate și securitate juridică, încălcarea principiului legalității și a dreptului de proprietate sunt aplicabile mutatis mutandis.
Prin urmare, s-a solicitat obligarea pârâților să procedeze la declararea utilității publice a terenului în cauză, cu consecința obligării pârâților să efectueze oferta de despăgubire pentru imobilul în litigiu, care să fie finalizată efectiv prin despăgubirea reclamanților, ca rezultat al exproprierii, urmând ca pârâții să îndeplinească toate obligațiile ce le revin potrivit legii în vederea realizării acestui scop. S-a solicitat spre acest scop să se dispună și obligarea Municipiului Timișoara să inițieze demersurile pentru exproprierea terenului separat sau în solidar cu C. Județean T. potrivit competențelor ce le revin fiecărui pârât pentru declararea utilității publice a lucrării, cu respectarea tuturor etapele procedurii de expropriere, în condițiile în care acestea rezultă din lege.
Reclamanții au solicitat obligarea Municipiului Timișoara, în calitate de expropriator, să își îndeplinească atribuțiile prevăzute de Legea nr. 33/1994 ori de Legea nr. 255/2010 în funcție de încadrarea ce o vor da exproprierii în cauză, inclusiv aceea de a sesiza C. Județean T. în vederea efectuării cercetării prealabile, deoarece altfel, în lipsa îndeplinirii acestor atribuții, nu ar putea satisface obligația stabilită în dispozitivul sentinței, aceea de a face reclamantului oferta de despăgubire pentru imobil.
Obligarea prin hotărâre judecătorească a autorităților publice implicate de a-și îndeplini obligațiile ce le revin potrivit legii în materie de expropriere, nu constituie o încălcare a atribuțiilor administrative ale acestora, ci este rezultatul îndeplinirii rolului constituțional al instanțelor judecătorești, acela de a înfăptui justiția, constatând încălcarea dreptului de proprietate al reclamantului prin refuzul nejustificat al autorităților de a reglementa situația imobilului, atât din perspectiva titularului dreptului de proprietate, cât și sub aspectul despăgubirii reclamantului lipsit în mod arbitrar de bunul său.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea: raportat la dispozițiile prevăzute in NCPC ne întemeiem prezenta pe dispozițiile alin. 2 și 3 al art. 34 și art. 35 C.proc.civ., și art. 148 și următoarele C.proc.civ., art. 194 coroborat cu art. 254 și următoarele C.proc.civ., art. 555 si art. 1357 si următoarele c.civ., invocând și dispozițiile Legii nr. 33/1994 r 2011, respectiv art. 4 și următoarele, cât și dispozițiile Legii nr. 255/2010.
Reclamanții au precizat că, vor da eficiență dispozițiilor art. 204, alin. 2, pct. 2, c.p.c, după depunerea concluziilor raportului de expertiză judiciară evaluatorie caz în care vor depune o cerere adițională prin care să precizeze contravaloarea pretențiilor reprezentând lipsa de folosință.
Dispozițiile in drept indicate ca text de lege îi îndreptățesc la admiterea acțiunii pe fiecare petit in parte așa cum au fost formulate.
In dovedirea acțiunii reclamanții au înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri și expertiză evaluatorie, probe cu ajutorul cărora intenționează să dovedească cele precizate și solicitate in speță.
Obiectivul expertizei evaluatorii fiind ; calcularea contravalorii lipsei de folosință a terenului potrivit destinației sale dată de încadrarea în zona de folosință prevăzută în PUG, lipsă de folosință per an calendaristic respectiv pentru ultimii 3 ani/anii 2011, 2012, 2013 cat și previzionarea contravalorii lipsei de folosință pentru anii 2014, 2015 respectiv 2016.
Reclamanții apreciază valoarea lipsei de folosință a terenului pentru un an calendaristic de cea 1 euro/mp/. Euro x 4,5 lei/l euro = 46.197 lei valoare la care timbrăm cu 1990,91 lei iar pentru capătul al doilea de cerere acesta este scutit la plata taxelor potrivit dispozițiilor Art. 38, din Legea nr. 33/1994 ce prevede că, "Toate cheltuielile efectuate pentru realizarea procedurilor de expropriere și retrocedare, inclusiv înaintea instanțelor judecătorești, se suportă de expropriator.". prin urmare anexăm chitanța taxei judiciare în valoare de 2000 lei.
Pârâtul Județul T., prin C. Județean T., a formulat întâmpinare, arătând următoarele.
Prin acțiunea lor, numiții H. R. C. și B. T. D., au chemat în judecată C. Județean T., alături de M. Timișoara și C. L. al Municipiului Timișoara, solicitând obligarea tuturor pârâților la plata despăgubirilor pentru lipsa de folosință a terenului înscris în CF nr._ Timișoara, nr. top 8045, afectat de Inelul IV, și demararea procedurii de expropriere a acestuia.
Așa cum rezultă din prevederile Legii nr. 33/1994 - privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică și ale HG nr. 583/1994 - de aprobare a Regulamentului privind procedura de lucru a comisiilor pentru efectuarea cercetării prealabile in vederea declarării utilității publice pentru lucrări de interes național sau de interes local, procedura de expropriere presupune mai multe etape, printre care și etapa declarării utilității publice, care se realizează de către consiliul județean.
Pârâtul nu se opune declarării utilității publice dacă în urma probelor ce se vor administra în cauză va rezulta că sunt întrunite condițiile prevăzute de Legea nr. 33/1994.
Declararea utilității publice se poate face, conform prevederilor art. 10 din Legea nr. 33/1994, numai dacă, în urma unei cercetări prealabile, se constată că există elemente care să justifice interesul local, în speță al Municipiului Timișoara, avantajele economico-sociale, ecologice sau de orice altă natură care susțin necesitatea lucrării și că aceasta nu poate fi realizată pe alte căi decât prin expropriere, precum și încadrarea în planurile de urbanism și de amenajare a teritoriului, aprobate potrivit legii.
În cauză, C. Județean T. nu are nicio culpă procesuală, deoarece nu el a ocupat terenul reclamantei, nici nu s-a depus vreo dovadă că ar fi avut cunoștință despre ocuparea terenului și nici că ar fi fost sesizat, în acest sens, conform prevederilor legale, de către inițiatorul și proprietarul lucrării - M. Timișoara.
Față de aceste aspecte, se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean T. în ceea ce privește primul capăt de cerere al acțiunii, prin care s-a solicitat obligarea la despăgubire pentru lipsa de folosință a terenului, precum și cu privire la solicitarea de despăgubire cu valoarea de circulație a terenului, solicitare cuprinsă în al doilea capăt de cerere al acțiunii. C. Județean T. nu poate fi obligat la plata despăgubirilor pentru lipsa de folosință a terenului, deoarece nu C. Județean T. a ocupat terenul reclamanților, deci nu el i-a lipsit pe reclamanți de folosința terenului. De asemenea, nici obligația de a face oferta de despăgubire pentru teren nu intră în sarcina instituției noastre, ci potrivit prevederilor Legii nr. 33/1994, ambele obligații revin expropriatorului, în speță, Municipiului Timișoara.
Totodată, se invocă această excepție și în ceea ce privește obligarea pârâtului la demararea procedurii de expropriere. Potrivit prevederilor Legii nr. 33/1994, demararea procedurii de expropriere se face de inițiatorul lucrării/exproprierii, în cazul nostru, de cel care a făcut exproprierea în fapt, și anume M. Timișoara. C. Județean T. poate proceda la efectuarea unei cercetări prealabile în vederea declarării utilității publice numai după ce este sesizat de către inițiatorul lucrării/exproprierii.
Astfel, în ceea ce privește obligarea pârâtului la declararea utilității publice, se invocă excepția prematurității cererii de chemare în judecată a Consiliului Județean T., atâta timp cât nu există din partea consiliului județean vreun refuz de declarare a utilității publice și atâta timp cât, în mod obiectiv nu au pe ce documentație să declare utilitatea publică. În conformitate cu prevederile art. 8 coroborat cu art. 9 și art. 10 din Legea nr. 33/1994 declararea utilității publice pentru lucrări de interes local se face numai după o cercetare prealabilă de către o comisie a consiliului județean.
Situația în cazul de față, așa cum rezultă din cele susținute în cererea de chemare în judecată, este una aparte, în sensul că lucrările deja există.
Cu toate acestea, declararea utilității publice nu se poate face de către comisia consiliului județean, decât după existența unei solicitări din partea inițiatorului și proprietarului lucrării - M. Timișoara.
Deci, pentru efectuarea cercetării prealabile, în vederea declarării utilității publice era necesară depunerea la consiliul județean, de către inițiatorul lucrării, a unui dosar întocmit de către acesta, care să conțină anumite date prevăzute în anexa 1 la Regulament, și anume: date generale, memoriu justificativ, evaluarea costurilor lucrării, durata procedurii de expropriere, extras din documentația de urbanism sau de amenajare a teritoriului aprobată, planul de situație al lucrării, cu evidențierea imobilelor propuse pentru expropriere și a situației lor juridice.
Prin cererea de chemare în judecată nu s-a menționat că ar exista dovada înaintării către C. Județean T. a vreunei solicitări din partea Municipiului Timișoara pentru declararea utilității publice și nici că ar fi fost depus în acest sens, vreun dosar de cercetare prealabilă, conform cerințelor legale.
Pârâtul a apreciat, astfel, ca nejustificată antrenarea într-o cauză în care nu se face dovada că dosarul de cercetare prealabilă le-a fost înaintat sau că s-ar fi refuzat declararea utilității publice.
În concluzie, pârâtul, nu se opune declarării utilității publice atâta timp cât se face dovada că sunt întrunite toate condițiile prevăzute de Legea nr. 33/1994, și dacă există în acest sens dovezile necesare produse, inclusiv în cadrul prezentului litigiu, de către M. Timișoara în calitate de inițiator și proprietar al lucrării de pe terenul reclamantei. Pârâtul se opune însă, așa cum a arătat mai sus, la obligarea sa la acordarea de despăgubiri reprezentând lipsa de folosință a terenului și contravaloarea terenului.
Având în vedere faptul că Județul T. nu s-a opus și nici nu se opune exercitării atribuțiilor ce îi revin potrivit prevederilor Legii nr. 33/1994 și ale HG nr. 583/1994, și anume, efectuării cercetării prealabile în vederea declarării utilității publice, condiționat de existența unei sesizări din partea inițiatorului lucrării, s-a solicitat respingerea capătului de cerere privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâții M. Timișoara prin Primar și C. L. al Municipiului Timișoara au formulat întâmpinare, solicitând respingerea în totalitate a acțiunii întocmite de către reclamanții H. R. C. și B. T. D., ca prematură, neîntemeiată, nelegală și nefondată, pentru următoarele motive:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 25.03.2014 sub numărul de mai sus, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata unor despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului înscris în CF nr._ Timișoara, nr. top. 8045 pentru ultimii 3 ani respectiv perioada cuprinsă între 01.03.2011 și până la data efectivă a finalizării procedurilor de expropriere materializată prin plata contravalorii terenului în cauză, despăgubire acordată la valoarea ce se va stabili potrivit concluziilor unui raport de expertiză evaluatorie judiciară; obligarea pârâților să demareze procedura exproprierii potrivit competențelor și să îi despăgubească în cauză cu valoarea de circulație a terenului afectat de inelul IV.
Primăria Timișoara a întocmit în cursul anului 2005 Studiul de fezabilitate pentru „P. peste Canalul B." pe . cu Planul Urbanistic General al Municipiului Timișoara. în urma studiilor asupra circulației auto întocmite în anul 2004 a rezultat nevoia construirii a 4 poduri peste B. și, în legătură cu acestea a 5 traversări noi și 2 lărgiri ale căii ferate pentru a lega inelele de circulație din nord cu cele din sud.
Ca urmare a creșterii traficului în regim exponențial în M. Timișoara și din dorința de a scoate traficul greu din oraș, este necesară realizarea unei soluții tehnice menite a degreva zona centrală și care să facă posibil accesul dinspre Calea Șagului, Calea A., Calea Torontalului și Calea Lipovei spre Drumul European E60. Zona cuprinsă în studiu este situată între drumul E70 și Calea Buziașului.
Potrivit prevederilor HCL nr. 280/06.06.2006 s-a aprobat Proiectul în faza studiu de fezabilitate „P. peste Canalul B." - ., finanțarea obiectivului urmând a se face din bugatul local și din fonduri atrase.
La solicitarea reclamantului B. T. D. au fost eliberate certificatele de urbanism nr. 2744/12.07.2012 și nr. 2300/25.07.2013 în care se precizează că terenul în cauză este afectat de dezvoltarea Inelului IV.
Prin HCL nr. 27/2010 a fost aprobat P.U.Z „Malurile Canalului B.", terenul respectiv fiind în zonă de prestări servicii și depozitare, iar Inelul IV, respectiv podul proiectat este în continuarea . cunoaște care este suprafața afectată de proiectant, aceasta trebuind a fi realizată de un specialist autorizat în lucrări de cadastru.
Prin adresele cu nr. CP2012-516/30.08.2012 și CP2012-516/13.11.2012, Direcția Urbanism - Serviciul Banca de Date Urbană și cadastru a transmis Comisiei de negociere cu terții din cadrul Consiliului L. al Municipiului Timișoara adresa d-lui Beger T. D. și a d-nei B. E. prin care au solicitat despăgubiri în compensare pentru terenul înscris în CF nr._ Timișoara (provenit din CF nr. 3227) nr. top. 8045, afectat de Inelul IV de circulație.
La data de 13.09.2012, Comisia de negociere cu terții a hotărât să amâne discutarea cererii până când se vor face verificări pentru găsirea unei variante unanim acceptate, respectiv studiul de fezabilitate, proiectul tehnic, identificarea proprietarilor terenurilor afectate și evaluarea terenului.
Achizițiile de terenuri care au fost deja negociate nu au putut fi finalizate prin adoptarea unei hotărâri de consiliu local deoarece în data de 08.04.2008 a fost publicată în M. Of. nr. 276/08.04.2008, O.U.G nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, care în art. 2 alin. 1 a prevăzut următoarele: „Autorităților și instituțiilor publice prevăzute la art. 1 li se interzice achiziționarea de mobilier, aparatură electrocasnică, aparate de telecomunicații pentru birouri, astfel cum sunt clasificate în Hotărârea Guvernului nr. 2.139/2004 pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, precum și imobile, autoturisme, aparate de aer condiționat și aparate audiovideo" pentru anul 2008.
Având în vedere publicarea Legii nr. 18/2009 a bugetului de stat pe anul 2009, abia în 27.02.2009 și adoptarea bugetului local doar în 24.03.2009 prin H.C.L. nr. 99/24.03.2009 și ținând cont de prevederile O.U.G nr. 37/2008 coroborate cu prevederile art. 2 alin. 1 ale O.U.G nr. 223/2008 „Ordonatorii principali de credite ai autorităților și instituțiilor publice, indiferent de modul de finanțare și de subordonare a acestora, au obligația să prevadă în proiectul de buget pe anul 2009 cheltuieli pentru achiziționarea de bunuri și servicii cu cel puțin 15% mai mici decât cele aprobate pentru anul 2008 pentru această natură de cheltuieli.", în bugetul local pe anul 2009 nu au fost asigurate surse de finanțare pentru achiziționarea de imobile.
Așadar, datorita faptului că, în data de 08.04.2008, a fost publicată O.U.G nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar unde la art. 2, autorităților și instituțiilor publice li se interzice achiziționarea de mobilier, aparatură electrocasnică, aparate de telecomunicații pentru birouri, astfel cum sunt clasificate în Hotărârea Guvernului nr. 2.139/2004 pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, precum și imobile, autoturisme, aparate de aer condiționat și aparate audiovideo.
Între pârâtă și reclamanți nu s-a încheiat vreun contract de vânzare-cumpărare a imobilului în cauză întemeiat pe dispozițiile art. 1650 și urm. din C.civ., nu s-a stabilit cuantumul despăgubirii și instituția noastră nu se află în posesia terenului. Așadar, transferul proprietății de la reclamant la M. Timișoara ar fi operat doar dacă s-ar fi realizat plata despăgubirii sau acceptul reclamantului cu privire la primirea în schimb a unui alt teren, înțelegere cuprinsă într-un act de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică. Terenul înscris în CF nr._ Timișoara, nr. top. 8045 se află în posesia, folosința și în proprietatea reclamanților, nefiind ocupat de către pârâta.
Reclamanții sunt îndreptățiți să-și cultive terenul, să îl arendeze ori să facă asupra sa acte de dispoziție până la momentul ajungerii la un consens în ce privește modalitatea despăgubirii efective.
Practic, emiterea actului administrativ de expropriere nu a avut loc și nici nu a fost adoptată vreo hotărâre de către C. L. al Municipiului Timișoara în temeiul Legii nr. 33/1994 și Legii nr. 215/2001 a administrației publice locale prin care să se dispună măsura exproprierii.
Oricum competența de efectuare a cercetării prealabile este administrativă și se face pe baza dosarului întocmit de inițiatorul lucrării. Conținutul dosarului este expres detaliat de către Regulamentul privind procedura de lucru a comisiilor pentru efectuarea cercetării prealabile.
Opțiunea pentru expropriere este prevăzută de legiuitor cu caracter de excepție și trebuie justificată expres de inițiator.
In niciun document prezentat de reclamant atașat cererii de chemare în judecată, C. L. al Municipiului Timișoara nu și-a exprimat intenția sau angajamentul de a expropria terenul proprietatea reclamanților. Dimpotrivă, intenția de expropriere provine de la cel care probabil ar urma să fie expropriat, nicidecum de la expropriator.
De asemenea, actul de declarare a utilității publice de interes local nu a fost afișat la sediul consiliului local și nu a fost publicat în presa locală, acesta nefiind emis.
Reclamanții nu au făcut dovada că au fost notificați de către pârât cu o propunere de expropriere a imobilului și cu o copie a procesului-verbal prevăzut de art. 10 alin. 2 din lege, așa după cum se prevede în art. 13 din Legea nr. 33/1994.
Procedura de expropriere este prevăzută de capitolul 4, art. 21 din Legea nr. 33/1994 în care se arată că „Soluționarea cererilor de expropriere este de competența tribunalului în raza căruia este situat imobilul propus pentru expropriere. Tribunalul va fi sesizat de expropriator pentru a se pronunța cu privire la expropriere, în cazul în care nu s-a făcut întâmpinare împotriva propunerii de expropriere (...).
În cazul în care părțile se învoiesc în fața instanței asupra exproprierii și asupra despăgubirii, aceasta va lua act de învoială și va pronunța o hotărâre definitivă".
Art. 28 din Legea nr. 33/1994 stipulează că „Transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor supuse exproprierii în patrimoniul expropriatorului se produce îndată ce obligațiile impuse prin hotărâre judecătorească au fost îndeplinite".
Se consideră că, transferul imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale și în administrarea expropriatorului operează de drept la data plății despăgubirilor pentru expropriere sau după caz, la data consemnării acestora.
S-a solicitat de asemenea a se observa că, etapele procedurii de expropriere a imobilului aparținând intimaților nu au fost parcurse. Nu a fost emisă nicio decizie de expropriere a imobilului situat în Timișoara, .. 12A, înscris în CF nr._ Timișoara, neavând loc nicio negociere cu reclamanții de către Comisia de negociere cu terții din cadrul Consiliului L. al Municipiului Timișoara.
Menționează ca nu s-a emis actul administrativ de expropriere care ar fi constitui temei al transferului dreptului de proprietate asupra imobilului în cauză.
D. după efectuarea acestui transfer al dreptului de proprietate, pârâta ar fi fost îndreptățită să solicite intabularea dreptului de proprietate asupra culoarului de expropriere și să înceapă lucrările de construire a podului.
Atât timp cât nu s-a adoptat o hotărâre prin care să se aprobe declanșarea procedurii exproprierii și suma globală a despăgubirilor pe baza unui raport de evaluare, reclamanții nu pot pretinde despăgubiri în condițiile legii speciale. Prin urmare, în raport de textele legale menționate, instanța nu este competentă să se pronunțe asupra oportunității exproprierii, ci numai, după aprobarea prin hotărâre a deschiderii procedurii de expropriere și asupra cuantumului despăgubirii.
In cazul de față, în mod nelegal reclamanții au formulat prezenta acțiune în obligația de a face, întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, deși se urmărește obligarea instituției noastre la demararea unei proceduri administrative reglementate de legea specială în materia exproprierii.
Atât timp cât nu s-a adoptat de către C. Județean T. o hotărâre prin care să se aprobe declanșarea procedurii de expropriere și suma globală a despăgubirilor pe baza unui raport de evaluare, reclamanții nu pot pretinde despăgubiri în condițiile legii speciale (nr. 255/2010) respectiv art. 21-22 din Legea nr. 33/1994.
In raport de textele legale menționate, instanța nu este competentă a se pronunța aspra oportunității exproprierii, ci numai, după aprobarea prin hotărâre a deschiderii procedurii de expropriere, asupra întrunirii condițiilor cerute de lege pentru expropriere și asupra cuantumului despăgubirii.
Pretențiile concrete ale reclamanților, ce fac obiectul acestei cauze nu pot face obiectul unei acțiuni civile de drept comun în obligație de a face, ele supunându-se regimului general al legilor speciale în materia exproprierii, în condițiile art. 20 din Legea nr. 255/2010, unde se poate verifica parcurgerea efectivă de către reclamanți a procedurii a cărei finalizare o solicită, în vederea stabilirii modalității în care instituția noastră și-a executat obligațiile existente în sarcina sa.
Până în prezent terenul este liber de sarcini din punct de vedere al lucrării proiectate, motiv pentru care dreptul de proprietate al reclamanților nu a fost încălcat și nu au fost împiedicați sub nici o formă să-și folosească terenul, aceștia putând chiar să îl înstrăineze unor terțe persoane fizice sau juridice la prețul pieței.
Pentru considerentele arătate, s-a solicitat respingerea în totalitate a acțiunii formulată de către reclamanți ca prematură, nelegală, nefondată și neîntemeiată.
Reclamanții H. R. C. și B. T. D. au formulat răspuns la întâmpinare.
Astfel, vis a vis de excepția prematurității cererilor reclamanții invocă în apărare efectul pozitiv al puterii de lucru judecat, al Deciziei nr.1917 din 16 martie 2012 dată în dos. nr._ de către ÎCCJ a României, publicată pe site-ul ÎCCJ... ce statuează că:
„Dispozițiile Legii nr. 33/1994 în materie de expropriere au în vedere proceduri anterioare realizării lucrărilor în vederea cărora imobilul urmează a fi expropriat, însă, cu toate acestea, în lipsa unor prevederi exprese care să reglementeze situația imobilelor expropriate în fapt, proprietarul prejudiciat nu poate fi lipsit de posibilitatea de a obține o despăgubire.
Astfel că, legea specială în materie de expropriere este aplicabilă și în situația în care lucrarea în vederea căreia s-ar fi impus exproprierea a fost deja realizată (situația unui teren ocupat de o stradă publică, fără ca anterior ocupării să se fi desfășurat o procedură de expropriere), proprietarul nefiind despăgubit.
In lipsa unui titlu care să facă dovada transferului dreptului de proprietate din patrimoniul proprietarului tabular în patrimoniul municipiului, terenul constituie, din punct de vedere juridic, proprietatea petentului, fiind înscris ca atare, în cartea funciară, deși în fapt acesta a pierdut atributele posesiei și folosinței, chiar și atributul dispoziției, în condițiile în care situația actuală a imobilului face practic imposibilă eventuala înstrăinare către terți, iar ca urmare a demarării și finalizării operațiunii de expropriere, situația juridică terenului se lămurește în avantajul ambelor părți, proprietarul beneficiind de o despăgubire, iar municipiul dobândind dreptul de proprietate asupra terenului."
Astfel, și în situația de față s-a făcut dovada prin recunoașterea pârâților cum că, în fapt terenul reclamanților este ocupat de podul - . urmare, "Efectul pozitiv al puterii lucrului judecat se manifestă ca prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți, venind să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit."
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă tripla identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Această reglementare a puterii de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești. Prezumția nu oprește judecata celui de-al doilea proces, ci doar ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare și care nu pot fi ignorate.
Cum în relația dintre părți, prezumția lucrului judecat are caracter absolut, înseamnă că ceea ce s-a dezlegat jurisdicțional într-un prim litigiu va fi opus părților din acel litigiu și succesorilor lor în drepturi, fără posibilitatea dovezii contrarii din partea acestora, într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluționat.
Evident în cauză nu se poate retine o prealabilă despăgubire atâta timp cât prin HCL și PUG este deja stabilit inelul ce afectează integral proprietatea reclamanților, iar în contul reclamanților nu a fost înlocuită valoarea proprietății, nici cea a fructelor nici a proprietății în sine.
Se va constata faptul că în pagina a doua a întâmpinării pârâților PMT - CLMT prin primar aceștia nu fac altceva decât să recunoască tergiversarea și incompetența manoperelor proprii, iar în pagina a treia a aceleiași întâmpinări își invocă propria culpă care așa cum a statuat în unanimitate practica națională a instanțelor judecătorești nu poate a le crea beneficii ori a le profita în vreun fel în prezenta cauză.
Cu privire la afirmația potrivit căreia reclamanții pot să își cultive terenul, destinația acestuia prevăzută în PUG și certificatele de urbanism depuse la dosar în probațiune, nu este de teren agricol ci de zonă de locuințe șl funcțiuni complementare afectat integral de inelul IV, aceasta nefiind aprecierea reclamanților ci chiar a pârâților expusă în cele două certificate de urbanism în care nu au primit nici măcar pentru 10% din teren acordul pentru obținerea vreunei autorizații de construire, prin urmare cum aceste certificate nu au fost contestate de către pârâții emitenți este incontestabilă teza reclamanților.
Cu privire la afirmația potrivit căreia reclamanții pot să vândă sau să dreseze acte de dispoziție asupra terenului, și această afirmație este una pur vexatorie și la limita bunei credințe atâta timp cât este de notorietate că nimănui nu îi este util un teren afectat de sarcini iar oricine ar achiziționa un astfel de teren ar ajunge la "mila pârâților", speculând situația și acordând un preț inferior destinației de zonă de locuințe și funcțiuni complementare.
In raport de . a Tribunalului T. și DC nr. 37/A/2014 a Curții de Apel Timișoara date în dos.nr._ și depuse ca practică judiciară de către pârâții PMT - CLMT prin primar, chiar dacă motivarea acestor hotărâri stau "ad literam" la baza întâmpinării pârâților se va constata din lecturarea acestora că obiectul pricinii pendinte dosarului invocat ca speță este diferit de cel al prezentei cauze și anume, "emiterea deciziei de expropriere" versus cel a prezentei cauze care este mult mai complex și prin care se solicită "demararea procedurilor exproprierii, ... finalizarea acesteia, ... și despăgubirea în cauză chiar dacă ambele cereri vizează obligația de a face veți constata că tezele acțiunilor sunt dresate în mod distinct iar ÎCG a României nu s-a pronunțat pe recursul declarat în dos.nr._ prin urmare aceasta nu este irevocabilă așa cum este hotărârea DC nr. 1917 din 16 martie 2012 a ÎCCJ a României, invocate de către subsemnații ca speță similară.
Ca și consecință a stării de fapt prezentate și dovedite în cauză reclamanții au solicitat încuviințarea probatoriului solicitat a fi administrat în cauză cât și suplimentarea acestuia cu înscrisurile deținute de către pârâții reprezentați de către Primar și anume extras din PUG-ul ce afectează terenul în cauză și interogatorul pârâților reprezentați de către Primar prin care să răspundă care este suprafața de teren care va rămâne liberă și neafectată de către inelul IV din terenul proprietatea subsemnaților ce face obiectul prezentei cauze.
S-a solicitat suplimentarea probatoriului cu probele anterior enunțate în urma aprecierii întâmpinării pârâților cu atât mai mult cu cât pârâții reprezentați de către Primar au în subordine Direcția Urbanism și Direcția Banca de date urbane specializate in date cadastrale, aceleași autorități care au refuzat prin certificatele de urbanism eliberarea autorizațiilor de construire în mod categoric și integral.
Reclamanții H. R. C. si B. T. D. au formulat note de ședința, prin intermediul cărora își exprimă punctul de vedere atât cu privire la necesitatea participării obligatorii a procurorului la judecarea prezentei cauze, cât si cu privire la excepțiile invocate de către parații C. Județean T., M. Timișoara si C. L. al Municipiului Timișoara.
Raportat la necesitatea participării obligatorii a procurorului la soluționarea prezentei cauze, in mod greșit instanța de judecata a reținut faptul ca obiectul cererii introductive formulata de către subsemnații, il reprezintă exproprierea.
Astfel, prin petitul nr. 1 al cererii de chemare in judecata, au solicitat „obligarea paraților sa ne despăgubească pentru lipsa de folosința a terenului înscris in CF nr._ Timișoara cu nr. top. 8045, pentru ultimii 3 ani de la data punerii in întârziere respectiv, perioada cuprinsa 01.03.2011- si pana la data efectiva a finalizării procedurilor de expropriere materializata prin plata contravalorii terenului in cauza, despăgubire acordata la valoarea ce se va stabili potrivit concluziilor raportului de expertiza evaluatorie judiciara ce se va efectua in cauza" iar prin petitul 2 al acțiunii, au solicitat „obligarea paraților sa demareze procedura exproprierii potrivit competentelor fiecăruia, sa o finalizeze cat si sa ne despăgubească in cauza cu valoarea de circulație a terenului înscris in CF nr._ Timișoara, având nr. top. 8045 afectata de inelul IV așa cum rezulta din certificatul de urbanism cu nr. 2300/25.07.2013, eliberat de către parați".
Temeiul de drept indicat pentru petitul I este, in principal, ort. 555 si art. 1357 si următoarele din Codul civil si anume, răspunderea civila delictuala pentru fapta proprie iar temeiul de drept indicat pentru petitul al II-lea sunt dispozițiile Legii nr. 33/1994 republicata si dispozițiile Legii nr. 255/2010 si anume, obligația de a face, de a aduce la îndeplinire obligațiile stabilite in sarcina paratelor, obligații ce sunt prevăzute in dispozițiile actelor normative indicate. In acest sens, in privința petitului II, au solicitat instanței de judecata sa dispună obligarea paraților sa procedeze la declararea utilității publice a terenului in cauza, la efectuarea cercetării prealabile, la desemnarea expropriatorului care, in speța, este M. Timișoara precum si la obligarea expropriatorului la efectuarea ofertei de despăgubire pentru imobilul in litigiu, pe larg, la efectuarea tuturor obligațiilor prevăzute de lege in sarcina paratelor prin raportare la demararea procedurii exproprierii.
Așadar, având in vedere faptul ca prezenta cauza nu are ca obiect soluționarea unei cereri de expropriere astfel cum este aceasta procedura reglementata de către Legea nr. 33/1994 art. 21 si urm., finalitatea acestui proces nefiind pronunțarea unei hotărâri de expropriere, ci pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care parații sa fie obligați la a reglementa situația juridica a terenului de care subsemnații am fost expropriați in mod formal, la soluționarea prezentului dosar nu este obligatorie participarea procurorului astfel cum, in mod exigent, prevede art. 23 alin. 1 din Legea nr. 33/1994 republicata in capitolul IV privitor la expropriere si stabilirea despăgubirilor.
In ceea ce privește excepția prematurității cererii de chemare in judecata, s-a solicitat respingerea acesteia.
Reclamanții apreciază ca nu se poate susține prematuritatea cererii de chemare in judecata atâta timp cat in fapt, s-a realizat deja o expropriere formala, in acte, prin HCL si PUG fiind deja stabilit inelul ce afectează integral proprietatea reclamanților insa, nici până in prezent nu s-a emis un act de expropriere. După cum s-a menționat si in cererea de chemare in judecata, deși din punct de vedere juridic, terenul constituie proprietatea reclamanților, fiind înscris ca atare in cartea funciara, in fapt, reclamanții au pierdut atributele posesiei si folosinței, chiar si atributul dispoziției in condițiile in care situația actuala a imobilului face practic imposibila exploatarea terenului. Astfel, reclamanții nu pot sa cultive terenul deoarece destinația acestuia prevăzuta in PUG si certificatele de urbanism depuse la dosar, nu este de teren agricol ci de zona de locuințe si funcțiuni complementare afectat integral de inelul IV. Mai mult, reclamanții nu pot nici sa construiască pe terenul proprietatea lor, având in vedere faptul ca nici măcar pentru 10% din teren nu am primit acceptul pentru obținerea vreunei autorizații de construire. Raportat la posibilitatea de vindere sau de dresare a unor acte de dispoziție asupra terenului, nici aceasta afirmație nu poate fi reținuta atâta timp cat este de notorietate faptul ca nimeni nu va cumpăra un teren afectat de sarcini urmând ca apoi sa rămână la dispoziția paraților.
Pe de alta parte, in speța este îndeplinita una dintre condițiile fundamentale necesare realizării operațiunii juridice a exproprierii si anume, existenta unei cauze de utilitate publica. Astfel, potrivit art. 2 din Legea nr. 255/2010 si art. 6 din Legea nr. 33/1994 republicata, lucrarea ce urmează a fi realizata pe terenul reclamanților, construcția inelului IV, este o lucrare a cărei utilitatea publica de interes local nu o contesta nimeni.
Așadar, atâta timp cat terenul reclamanților a fost ocupat in mod ireversibil de o lucrare de utilitate publica, fără a exista un transfer de proprietate către stat si fără acordarea unei despăgubiri, apreciem ca acțiunea noastră nu poate fi calificata ca fiind prematura.
In cauza este evident faptul ca parații sunt cei care au încălcat regulile ce guvernează exproprierea astfel ca, entitățile cu atribuții in materie nu pot invoca propria culpa in nerespectarea legii, pentru a împiedica demersul judiciar al reclamanților, cu atât mai mult cu cat terenul este afectat de aceasta lucrare de utilitate publica de mai mult de 5 ani.
Mai mult, din lecturarea întâmpinării formulata de către M. Timișoara si C. L. al Municipiului Timișoara, deși aceștia au afirmat faptul ca opțiunea pentru expropriere este prevăzuta de către legiuitor cu caracter de excepție, tot acești parați invoca imposibilitatea realizării transferului dreptului de proprietate prin alt mod si anume prin achiziție sau schimb deoarece, „nu au fost asigurate surse de finanțare pentru achiziționarea de imobile" iar in ceea ce privește schimbul, este cunoscut faptul ca aceasta varianta este imposibil de realizat având in vedere lipsa de terenuri din patrimoniul Municipiului, terenuri ce ar putea fi date la schimb.
Așadar, atâta timp cat exista o ingerința in dreptul de proprietate al reclamanților iar din susținerile entităților ce au obligații in materia exproprierii rezulta ca singura varianta actuala, in vederea realizării transferului dreptului de proprietate, este demararea procedurii exproprierii, nu se poate retine de către instanța de judecata prematuritatea cererii de demarare a procedurii exproprierii si de despăgubire a reclamanților pentru prejudiciul suferit pana la demararea si finalizarea acestei proceduri. Astfel, parații nu pot invoca in avantajul lor o împrejurare pe care erau in măsura sa o evite prin demararea procedurii exproprierii, anterior realizării lucrării, demers judiciar care putea si poate clarifica situația imobilului in litigiu in avantajul ambelor părți.
Paratul C. Județean T., prin întâmpinarea formulata, a afirmat faptul ca situația in cazul de față este una aparte, în sensul ca lucrările deja exista precum si faptul ca nu se opune declarării utilității publice daca in urma probelor ce se vor administra in cauza va rezulta ca sunt întrunite condițiile prevăzute de Legea nr. 33/1994.
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de către paratul CJT, reclamanții au solicitat instanței de judecata sa dispună respingerea si a acestei excepții.
Reclamanții apreciază ca lipsa de folosința a terenului proprietatea acestora se datorează, deopotrivă, celor trei parați deoarece toate cele trei instituții au contribuit, prin exercitarea sau neexercitarea obligațiilor prevăzute de lege in sarcina lor, la crearea situației juridice actuale in care se afla imobilul in litigiu si mai mult, la pierderea de către subsemnați a dreptului de folosința, posesie si dispoziție asupra terenul afectat de o lucrare de utilitate publica.
Astfel, M. Timișoara este beneficiarul lucrării de utilitate publica ce urmează a se construi pe terenul proprietatea subsemnaților astfel ca acesta avea obligația clarificării situației juridice a terenului, încă din anul 2006 când a fost aprobat Proiectul in faza de studiu de fezabilitate „P. peste Canal B.", prin demararea procedurii exproprierii, obligație pe care nu si-a îndeplinit-o nici până in prezent. C. L. al Municipiului Timișoara, instituție care, de asemenea, are atribuții in demararea procedurii exproprierii si implicit, putea reglementa situația juridica a terenului proprietatea reclamanților, este cel care a aprobat PUG, Planul de fezabilitatea „P. peste Canal B." precum si PUZ „Malurile Canalului B.", hotărâri prin care a fost schimbata destinația de folosința a terenului in „zona de locuințe si funcțiuni complementare, teren afectat de realizarea inelului IV", aspect ce a dus la pierderea de către subsemnați a prerogativelor dreptului de proprietate. In ceea ce-l privește pe paratul C. Județean T., in raport de dispozițiile Legii nr. 33/1994 republicata si a dispozițiilor art. 91 din Legea nr. 215/2001 alin. 3, lit. e); „stabilește, pe baza avizului consiliilor locale ale unităților administrativ-teritoriale implicate, proiectele de organizare si amenajare a teritoriului județului, precum si de dezvoltare urbanistica generala a acestuia si a unităților administrativ-teritoriale componente; urmărește modul de realizare a acestora, in cooperare cu autoritățile administrației publice locale comunale, orășenești sau municipale implicate."
In raport de toate aspecte antementionate, s-a solicitat ca instanța de judecata sa constate faptul ca toate cele trei instituții pârâte se fac vinovate de lipsa de folosința a terenului proprietatea reclamanților astfel ca, se impune obligarea in mod solidar a celor trei parate la repararea prejudiciului produs prin exercitarea defectuoasa sau neexercitarea atribuțiilor stabilite de lege in sarcina lor.
Reclamanții H. R. și B. T. D., au formulat concluzii, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care urmează a o pronunța în prezenta cauză, să dispună: obligarea pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului înscris în C.F. nr._ Timișoara, cu nr. top. 8045, pentru ultimii 3 ani de la data punerii în întârziere, mai exact, pentru perioada cuprinsă între data de 01.03.2011 și până la data efectivă a finalizării procedurilor de expropriere, procedură materializată prin plata contravalorii terenului în cauză, obligarea pârâților la demararea procedurii de expropriere și la despăgubirea reclamanților cu valoarea de circulație a terenului înscris în C.F._ Timișoara, având nr. top. 8045, afectat de inelul IV, cu cheltuieli de judecată.
Menționează ca sunt proprietarii tabulari ai terenului aflat la adresa M. Timișoara, .. 12A, Jud. T. și înscris în C.F. nr._ Timișoara, având nr. top. 8045.
În prezent, prin voința pârâtelor, terenul reclamanților are destinația, conform P.U.G., de „zonă de locuințe și funcțiuni complementare, teren afectat de realizarea inelului IV". așa cum rezultă din Certificatul de Urbanism cu nr. 2300 din 25.07.2013, emis de PRIMARUL MUNICIPIULUI TIMIȘOARA. În plus, în acest Certificat de Urbanism este menționat expres că „prezentul certificat de urbanism nu poate fi utilizat în scopul declarat întrucât amplasamentul propus este afectat de realizarea inelului IV".
Astfel, reclamanții sunt împiedicați să își exercite prerogativele dreptului de proprietate pe care îl au asupra terenului în discuție.
Încă din anul 2012 terenul aflat în proprietatea reclamanților a fost afectat realizării inelului IV, așa cum rezultă și din Certificatul de Urbanism cu nr. 2744 din 12.07.2012, această situație izvorând practic din H.C.L. cu nr. 280/2006 emisă de C. L. AL MUNICIPIULUI TIMIȘOARA.
În acest context, reclamanții nu pot folosi de terenul asupra căruia au drept de proprietate.
Dreptul de proprietate privată este un drept absolut, exclusiv și perpetuu. Dreptul de proprietate este un drept absolut pentru că titularul său are libertatea oricărei acțiuni sau inacțiuni în legătură cu bunul său. Caracterul exclusiv cuprinde două idei: monopolul titularului dreptului de proprietate asupra bunului său și excluderea terților, inclusiv a autorităților publice, de la exercitarea prerogativelor proprietății.
Analizând materialul probator administrat în prezenta cauză, reclamanții consideră că autoritățile publice pârâte îi împiedică să își exercite liber dreptul de proprietate aferent terenului în discuție.
Prin tergiversarea lucrărilor de expropriere aferente terenului în discuție, din cauza autorităților pârâte, reclamanții nu se pot folosi de propriu teren și nu pot nici măcar să dispună de el. Practic sunt blocați din a-și exercita prerogativele dreptului de proprietate din cauza că autoritățile pârâte nu doresc să avanseze cu procedura exproprierii, necesară pentru trecerea în patrimoniul autorităților pârâte a terenului în discuție, iar reclamanții să fie despăgubiți prin plata contravalorii terenului. În plus, având în vedere faptul că în prezent nu pot să folosească de bun așa cum ar dori, reclamanții consideră ca este necesar să fie despăgubiți pentru lipsa de folosință a terenului începând cu data de 01.03.2011 și până la data finalizării procedurii de expertiză.
S-a solicitat instanței să aibă în vedere la momentul pronunțării soluției și hotărârea pronunțată de Curtea de Justiție a Drepturilor Omului în cauza B. contra României. În această cauză, Curtea a analizat dacă s-a realizat sau nu deposedarea sau exproprierea formală a reclamantei și a stabilit că, în absența unui act de expropriere, situația reclamantei nu poate fi considerată „previzibilă" și corespunzătoare cerinței „principiului securității juridice", situație care a permis autorităților să tragă foloase din ocuparea terenului în cauză, fără a pune în prealabil o indemnizație la dispoziția reclamantei, ceea ce reprezintă o ingerință care nu este compatibilă cu principiul legalității și prin urmare, a fost încălcat dreptul reclamantei la respectarea bunurilor sale.
Având în vedere faptul că autoritățile pârâte nu le permit să construiască sau să facă modificări pe terenul proprietatea reclamanților, o potențială vânzarea este practic imposibilă, deoarece nimeni nu dorește să cumpere un teren care urmează sa fie expropriat, reclamanții consideră că acțiunea trebuie admisă, iar autoritățile pârâte trebuie obligate să facă demersurile necesare exproprierii și să îi despăgubească pentru perioada în care nu și-au putut folosi terenul proprietate personală.
Practic, terenul în discuție este ocupat de un drum public în toate actele urbanism, fără ca anterior ocupării să se fi desfășurat o procedură de expropriere. Reclamanții nu au fost despăgubiți, iar în lipsa demersului judiciar al exproprierii autoritățile pârâte nu le vor plăti contravaloarea terenului pentru a putea edifica pe el inelul IV de circulație.
În prezenta cauză instanța a dispus și efectuarea unei expertize în specialitatea evaluări imobile. Domnul expert P. I. a stabilit concret în cadrul Raportului de expertiză depus la dosarul cauzei care ar fi sumele de care pot beneficia reclamanții pentru lipsa de folosință a terenului, el procedând și la evaluarea acestuia. Reclamanții au solicitat instanței să țină cont de aceste sume la momentul pronunțării hotărârii prin care va soluționa prezenta acțiune.
Raportat la cele mai sus prezentate, s-a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost ea formulată și obligarea autorităților pârâte la exproprierea terenului proprietate privată a reclamanților, identificat în C.F._ Timișoara, având nr. top. 8045 și obligarea autorităților pârâte la plata către reclamanții a contravalorii lipsei de folosință a terenului amintit de la data de 01.03.2011 și până la finalizarea procedurii de expropriere.
În drept au invocat dispozițiile Legii cu nr. 33/1994, Legea cu nr. 255/2010, art. 555, art. 1357 Cod civil.
Analizând dosarul cauzei, tribunalul reține următoarele.
Din CF_ Timișoara, tribunalul reține că reclamantul B. T. D. s-a întabulat ca proprietar al terenul cu nr. top. 8045 în anul 1997, cu titlu de cumpărare, împreună cu soția sa B. E., iar reclamanta H. R. – C. s-a întabulat ca proprietar asupra aceluiași teren în anul 2012, cu titlu de donație.
Potrivit art. 1 din Legea 33/1994:
„Exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească.”
De asemenea, art. 7 al. 1 din același act normativ prevede că:
„Utilitatea publică se declară de către Guvern pentru lucrările de interes național și de către consiliile județene și C. General al Municipiului București pentru lucrările de interes local.”
Totodată, conform 8, 9 și 10 din Legea 33/1994:
„ART. 8
Declararea utilității publice se face numai după efectuarea unei cercetări prealabile și condiționat de înscrierea lucrării în planurile urbanistice și de amenajare a teritoriului, aprobate conform legii, pentru localități sau zone unde se intenționează executarea ei.
ART. 9
(1) Cercetarea prealabilă pentru lucrările de interes național se face de către comisii numite de Guvern, iar pentru lucrările de interes local de către comisii numite de delegația permanentă a consiliului județean sau de primarul general al municipiului București.
(2) Comisiile numite de Guvern, pentru lucrările de interes național, vor fi alcătuite din: reprezentantul administrației publice centrale care coordonează domeniul de activitate pentru care se realizează lucrarea de utilitate publică, reprezentantul Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului, reprezentantul Ministerului Finanțelor Publice, președintele consiliului județean și șefii compartimentelor de resort, precum și primarii localităților pe raza cărora se desfășoară lucrarea de utilitate publică.
(3) Comisiile pentru lucrările de interes local vor fi alcătuite din reprezentantul consiliului județean sau al Consiliului General al Municipiului București, precum și din reprezentanții consiliilor locale interesate.
(4) Procedura de lucru a comisiilor pentru efectuarea cercetării prealabile se stabilește prin regulament aprobat de Guvern.
ART. 10
(1) Cercetarea prealabilă va stabili dacă există elemente care să justifice interesul național sau local, avantajele economico-sociale, ecologice sau de orice altă natură care susțin necesitatea lucrărilor și nu pot fi realizate pe alte căi decât prin expropriere, precum și încadrarea în planurile de urbanism și de amenajare a teritoriului, aprobate potrivit legii.
(2) Rezultatul cercetării prealabile va fi consemnat într-un proces-verbal ce se va înainta Guvernului sau, după caz, consiliului județean, respectiv Consiliului General al Municipiului București.”
Nu în ultimul rând, art. 3 din Legea 33/1994 prevede că:
„Instanțele judecătorești competente vor putea hotărî exproprierea numai după ce utilitatea publică s-a declarat potrivit prezentei legi.”
Din aceste texte legale ca, de altfel, din întreaga economie a dispozițiilor Legii 33/1994, tribunalul reține că declararea utilității publice reprezintă o faptă ce nu poate fi realizată decât de instituțiile prevăzute de lege, intervenția instanțelor de judecată fiind limitată doar la dispunerea exproprierii și la stabilirea cuantumului despăgubirilor.
Instanța de judecată nu poate substitui procedura administrativă prealabilă declarării unei lucrări ca fiind de utilitate publică fără a depăși atribuțiile puterii judecătorești și fără a încălca dispozițiile art. 1 al. 4 din Constituția României, potrivit căruia: „(4) Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale.”
Sub acest aspect, al doilea petit al acțiunii, privind obligarea pârâților la demararea procedurilor de expropriere este inadmisibil, astfel că instanța îl va respinge ca atare.
Pe cale de consecință, excepția de prematuritate invocată de către pârâți a rămas fără obiect, motiv pentru care instanța nu o va mai analiza.
Referitor la primul capăt de cerere, privind acordarea de despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului, tribunalul reține din Certificatul de urbanism nr. 2300/25.07.2013 că terenul are, potrivit Planului Urbanistic General, destinația: „Zona de locuințe si funcțiuni complementare, teren afecta de realizarea inelului IV”.
În același certificat de urbanism se arată că el (certificatul de urbanism) nu poate fi utilizat în scopul declarat, întrucât amplasamentul propus este afectat de realizarea inelului IV.
Scopul în vederea căruia a fost solicitată eliberarea certificatului de urbanism, așa cum rezultă din chiar conținutul acestuia, l-a reprezentat construirea unui complex alimentar și servicii în suprafață de 600 mp, precum și a unei ferme legumicole ecologice.
Prin urmare, reclamanții au fost privați de folosința terenului lor.
Potrivit art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale:
„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor.”
Reclamanții au un bun, fiind, așa cum s-a arătat, proprietari tabulari succesivi ai terenului în litigiu.
Din textele legale citate, tribunalul reține că ingerința unei autorități în exercitarea dreptului de proprietate este permisă dacă este legală și dacă are un scop legitim.
În plus, ingerința trebuie să păstreze un echilibru între interesul general și interesul personal al proprietarului.
În speța de față, tribunalul reține că reclamanții au fost lipsiți de dreptul de folosință asupra terenului, întrucât prin HCL Timișoara nr. 280/06.06.2006 s-a aprobat Proiectul în faza studiu de fezabilitate „P. peste canalul B.”, proiect care afectează și terenul reclamanților.
Această hotărâre de consiliu local a fost emisă în baza HG 525/1996, care la art. 2 al. 1 prevede că:
„(1) Primarii municipiilor, orașelor și comunelor vor lua măsuri pentru elaborarea și/sau actualizarea documentațiilor de urbanism și le vor supune spre aprobare consiliilor locale, municipale, orășenești și comunale și, respectiv, Consiliului General al Municipiului București, după caz.”
Prin urmare, ingerința în exercitarea dreptului de proprietate al reclamanților este legală.
De asemenea, tribunalul reține că această ingerință urmărește un scop legitim, așa cum rezultă din referatul privind aprobarea Proiectului în faza studiu de fezabilitate „P. peste canalul B.”.
Astfel în acest referat se arată că: „în urma studiilor asupra circulației auto întocmite în 2004 a rezultat nevoia construirii a 4 poduri peste B. și, în directă legătură cu acestea, a 5 traversări noi și 2 lărgiri ale căii ferate pentru a lega inelele de circulație din nord cu cele din sud”.
Pe de altă parte, tribunalul reține că dreptul de folosință al reclamanților este afectat din iunie 2006, deci de aproximativ9 ani și jumătate.
De asemenea, din actele dosarului nu rezultă în mod clar când va înceta această ingerință.
Nu în ultimul rând, reclamanții nu au fost despăgubiți în nici un fel pentru această restrângere a dreptului de proprietate.
Tribunalul reține, astfel, că durata îndelungată a ingerinței în exercitarea dreptului de proprietate, incertitudinea administrativă, coroborate cu absența oricărei despăgubiri acordate reclamanților sunt de natură a rupe justul echilibru între interesul general și respectul datorat dreptului de proprietate al reclamanților, aceștia fiind puși în situația de a suporta o sarcină disproporționată, excesivă.
Cât privește calitatea procesuală pasivă, care presupune identitatea dintre persoana chemată în judecată și cel obligat în raportul juridic dedus judecății, tribunalul reține că ingerința în dreptul de proprietate al reclamanților a fost realizată de pârâții M. Timișoara și C. local Timișoara, nu și de către pârâtul C. județean Timișoara, astfel că tribunalul va respinge acțiunea împotriva acestuia din urmă ca atare.
Din expertiza efectuată în cauză, tribunalul reține că valoarea despăgubirilor pentru lipsa de folosință a terenului, pe perioada 01.03.2011 – 31.12.2014, este de_ lei, calculată la 5,34 lei/mp/an.
În consecință, tribunalul va admite în parte acțiunea și va obliga pârâții M. Timișoara și C. local Timișoara să plătească reclamanților_ lei, reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului, pe perioada 01.03.2011 – 31.12.2014 și, în continuare, 5,34 lei/mp/an până la data pronunțării prezentei hotărâri judecătorești.
Tribunalul va respinge cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata despăgubirilor „până la data efectivă a finalizării procedurilor de expropriere”, întrucât, pe de o parte, cererea privind obligarea pârâților la demararea procedurilor de expropriere a fost respinsă, iar, pe de altă parte, este de principiu că se acordă despăgubiri doar pentru prejudiciile produse, nu și pentru cele eventuale, viitoare.
Apoi, nu este sigur că ingerința pârâților în exercitarea dreptului de proprietate al reclamanților va înceta prin expropriere.
În temeiul art. 453 din noul c. pr. civ. tribunalul va obliga pârâții M. Timișoara și C. local Timișoara să plătească reclamanților cheltuieli de judecată constând în 3876,82 lei taxă de timbru, 5 lei timbru judiciar și 3750 lei onorariu de expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții B. T. D. și H. R. – C., ambii cu domiciliul procedural ales in Timișoara, ., nr. 1, ., la avocat R. I., sens în care:
Obligă pârâții M. Timișoara și C. local Timișoara, ambii cu sediul in Timișoara, Bv. C. D. L., nr. 1, să plătească reclamanților_ lei, reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului, pe perioada 01.03.2011 – 31.12.2014 și, în continuare, 5,34 lei/mp/an până la data pronunțării prezentei hotărâri judecătorești.
Respinge cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata despăgubirilor „până la data efectivă a finalizării procedurilor de expropriere”.
Respinge cererea reclamanților de obligare a pârâților la demararea procedurilor de expropriere.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții B. T. D. și H. R. – C. împotriva pârâtului C. județean T., cu sediul in Timișoara, Bv. Revoluției din 1989, nr. 17.
Obligă pârâții M. Timișoara și C. local Timișoara să plătească reclamanților cheltuieli de judecată constând în 3876,82 lei taxă de timbru, 5 lei timbru judiciar și 3750 lei onorariu de expert.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, apelul urmând a fi depus la Tribunalul T..
Pronunțată azi, 3 decembrie 2015.
Pronunțarea are loc prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTE GREFIER
L. V. R. RUȘEȚIU
Red.L.V.
Tehnored. R. R.
| ← Rezoluţiune contract. Decizia nr. 874/2015. Tribunalul TIMIŞ | Obligaţie de a face. Decizia nr. 293/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
