Pretenţii. Decizia nr. 288/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 288/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 04-11-2015 în dosarul nr. 288/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-A CIVILĂ
DECIZIE NR. 288/R/2015
Ședința publică din data de 04 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. Ț.
Judecător R. A.
Judecător O. M. M.
Grefier R. C.
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de reclamanta recurentă A. E. și de către pârâtul recurent P. D. împotriva sentinței civile nr. 214/19.02.2015 pronunțată de Judecătoria D. în dosar nr._ * în contradictoriu cu pârâtul intimat M. I. având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care se ia act că mersul dezbaterilor si concluziile parților au fost consemnate in încheierea de ședință din data de 28.10.2015, când din lipsa de timp pentru a delibera a fost amânata pronunțarea pentru termenul de judecata de astăzi, încheierea de amânare a pronunțării făcând parte integranta din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 214/19.02.2015, pronunțată de Judecătoria D. în dosar nr._, a fost admisă în parte acțiunea reclamantei A. E..
A fost respinsă acțiunea în contradictoriu cu pârâtul P. D..
S-a dispus obligarea pârâtului M. I. la plata către reclamantă a sumei de 19.800 lei cu titlul de despăgubiri pentru prejudiciul produs ca urmare a distrugerii recoltei de pepene verde de pe cele 2 ha de teren din extravilanul localității Livezile de către turma de oi aparținând acestuia.
In baza dispozițiilor art. 274 Cod Proc. Civila a fost oblgiat pârâtul M. I. la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către reclamanta A. E. cu acest proces in suma de 8248,5 lei.
A fost respinsă în rest cererea reclamantei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată,precizată la data de 29.11.2013 ( fila 23 dosar rejudecare) reclamanta A. E. a solicitat instanței obligarea pârâților M. I. și P. D. la plata sumei de 33.200 lei reprezentând prejudiciul produs de aceștia în urma pătrunderii în data de 16.06.2012 a turmelor de ovine proprietatea acestora pe terenul în suprafață de 2 ha situat în extravilanul localității Livezile . a distrugerii plantației de pepeni verzi .
Așa cum rezultă din expunerea rezumativă a actelor și lucrărilor dosarului, prin demersul judiciar inițiat, reclamanta tinde la tragerea la răspundere a pârâților pentru prejudiciul cauzat de oile pe care le dețin și, care, pretins ar fi intrat pe terenul reclamantei și i-ar fi distrus cultura de pepeni verzi. În atare situație, raportat la starea de fapt prezentată de reclamantă, în speță este incidentă instituția răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale (în speță de oi).
Potrivit art. 1375 NCC : Proprietarul unui animal sau cel care se servește de el răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa.
Această dispoziție se completează cu dispozițiile art. 1377 NCC care definește noțiunea de pază a lucrului sau a animalului și cu prevederile art. 1380 NCC unde se dispune că nu există obligație de reparare a prejudiciului atunci când acesta este cauzat exclusiv de fapta victimei, de fapta unui terț ori e urmarea unui fapt fortuit.
Din economia dispozițiilor legale anterior enunțate rezultă că răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale revine întotdeauna persoanei care are paza juridică a animalului, iar paza juridică se prezumă că aparține proprietarului animalului care a cauzat prejudiciul, până la proba contrară. Nu pot fi obligate să răspundă, însă, în baza art. 1375 NCC acele persoane care au doar paza materială a animalului, cum este prepusul păzitorului juridic, indiferent că, în îndeplinirea atribuțiilor și exercitarea funcțiilor sale, are obligația de a îngriji animalul sau dreptul de a-l folosi în interesul comitentului. Tot astfel, păstorul animalelor este un simplu păzitor material.
Pentru a fi antrenată răspunderea civilă pentru prejudiciile acuzate de animale, trebuie dovedite două condiții: existența prejudiciului și a raportului de cauzalitate între comportamentul animalului și prejudiciu .
În cauză, având în vedere dispozițiile obligatorii ale deciziei de casare instanța a fost suplimentat probatoriu cu martorii Urusuț C. ( fila 61), S. R.-păzitorul material al turmei de oi aparținând pârâtului M. I. ( fila 90), P. M. M. ( fila 130), P. G. Ioanela ( fila 131) P. Romul ( fila 152), Dvorac I. ( fila 169), C. E. ( fila 170).
Reclamanta a depus la dosar un raport de expertiză extrajudiciară în specialitatea agricultură întocmit de către expert P. P. care nu a fost contestat de către pârâți.
De asemenea, s-a efectuat un raport de expertiză în specialitatea agricultură (filele 109-128) pentru a se releva particularitățile culturii de pepene verde, precum și a perioadei de creștere a sorgului sălbatic altfel spus, a se clarifica dacă era posibil ca sorgul sălbatic să se dezvolte de o asemenea manieră într-un interval de aproximativ o săptămână, și dacă era posibil ca unele culturi de pepene verde să fie prea mici pentru a fi putut fi observate, cel puțin de martori), astfel cum s-a dispus în decizia de casare.
Ulterior, s-a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză pentru a se stabili producția de pepene verde pe care ar fi putut-o obține reclamanta ținând cont de posibilitatea ca la data de 20.06.2012, conform constatărilor expertului P. P., terenul de 2 ha să fi fost infestat în proporție de 80% cu buruiană, iar lucrarea de prășit din luna iunie 2012 să fie executată doar în jurul cuiburilor, în proporție de cca 20% din suprafață precum și pentru stabilirea cuantumul despăgubirilor cuvenite în această situație reclamantei (raportat la costul semințelor, a lucrărilor efectuate, a producției de pepene verde care ar fi putut fi obținută în condițiile antemenționate) ( fila 200-203).
Instanța a avut în vedere și probele administrate în primul ciclu procesual, care au rămas câștigate cauzei, respectiv declarațiile martorilor A. L., P. G., P. V., Orso Reinhold
Din depozițiile martorilor P. G. I., P. M., A. L., U. C. T. și chiar din declarația dată de către pârâtul M. I., instanța va reține faptul că reclamanta în primăvara anului 2012 a arat, discuit și apoi a semănat cu lubeniță terenul de 2 ha situat în extravilanul comunei Livezile, apoi l-a erbicidat . După ce plantele de lubeniță au răsărit, la sfârșitul lunii mai 2012 reclamanta a efectuat și lucrări de prășire pe rând, în jurul plantelor din cuib.
Totodată instanța a reținut din probatoriu faptul că terenul pe care reclamanta a semănat lubeniță se află în apropierea stânelor de oi ale pârâților M. I. și P. D..
Din declarația pârâtului M. I. coroborată cu declarația martorului Sâncă R. instanța a reținut faptul că în data de 12.06.2012 pârâtul M. I. l-a plătit pe martorul Sâncă R. să aibă grijă de oile sale pentru o perioadă de 3 zile pentru că el trebuia să se ocupe de înmormântarea tatălui său .
Martorul Sâncă R. a declarat că în cele trei zile în care a avut grijă de oile lui M. I. le-a lăsat să pască în voie pe terenurile vecine pentru că nu era cultivat nimic pe aceste terenuri, nefiind nici arate.
Din concluziile exprimate în Raportul de expertiză și în suplimentul la raportul de expertiză efectuat în cauză instanța a reținut faptul că la mijlocul lunii iunie 2012 plantele de pepene erau foarte mici (8 1-2 cm cele care abia au răsărit și până la 10-15 cm, cele care au răsărit primele din cauza secetei și a terenului mai greu, cu o răsărire neuniformă din cauza condițiilor diferite de umiditate dintre cuiburi), de abia răsărite, existând o îmburuienare masivă, situație în care terenul arată ca un covor de buruieni. Astfel se explică de ce martorii Dvorac I., P. Romul și Sâncă R. nu au observat plantele de lubeniță de pe .> Mai mult, așa cum rezultă din declarația martorei P. G. în luna iunie 2012 împreună cu reclamanta a efectuat lucrarea de prășit în jurul cuiburilor iar după două săptămâni când s-au dus să erbicideze plantele de pepene verde erau călcate o parte, iar o altă parte erau mâncate, văzându-se pe teren și urme de copite de oi. Acest din urmă aspect fiind confirmat și de către martora P. M. .
De altfel, din raportul de expertiză extrajudiciară în specialitatea agricultură întocmit de către expert P. P., necontestat de către pârâți a rezultat că la data de 20.06.2012, data efectuării constatărilor, pe cele două ha folosite de reclamantă existau cca. 40-60 de plante de pepeni verzi, sub 5% față de o densitate normală, pe teren au fiind găsite urme și excremente de ovine și că terenul este infestat în proporție de 80% cu sorg sălbatic, în condițiile în care pe 20% din suprafața parcelei s-a executat prăsit manual.
Din ansamblul probelor administrate în cauză instanța a reținut faptul că reclamantei i s-a produs un prejudiciu prin distrugerea culturii de pepene la mijlocul lunii iunie 2012 de pe 2 ha teren de către o turmă de oi prin pășunat și călcat. Totodată a reținut faptul că proprietarul oilor care au pătruns pe ternul reclamantei distrugându-i cultura este pârâtul M. I., care în perioada 12-15 iunie 2012 a încredințat paza materială a turmei sale de oi martorului Sâncă R. care a lăsat oile să pască în voie pe terenurile învecinate, din apropierea saivanului, respectiv și pe terenul reclamantei care era cultivat cu pepene verde, distrugând plantele prin ruperea acestora cu copitele și prin pășunat.
Faptul că terenul era îmburuienat în proporție de cca 80% la data producerii daunei de către oile pârâtului, nu înseamnă că și producția ce s-ar fi obținut pe doar 20% din suprafață, cultura de pepene fiind distrusă într-o fază de vegetație incipientă, imediat după răsărire, iar până la recoltarea producției, erau multe posibilități ca reclamanta să scoată cultura din buruieni și să obțină producție, dovadă fiind și faptul că reclamanta a început lucrarea de prășit în jurul cuiburilor la sfârșitul lunii mai 2012 începutul lunii iunie .
Conform concluziilor expertale, anul 2012 a fost un an extrem de secetos, iar calitatea solului din zona Banloc –Livezile care se încadrează în grupele III și IV de fertilitate, aspecte ce au dus la producții mai scăzute de pepene verde, respectiv de 50-80 tone/ha, iar prețul de valorificare în perioada de maturitate, a fost de 1,1 lei /kg.
Potrivit art. 1531NCC în materia răspunderii civile delictuale răspunderea este integrală:
(1) Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.
(2) Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit. La stabilirea întinderii prejudiciului se ține seama și de cheltuielile pe care creditorul le-a făcut, într-o limită rezonabilă, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.
Instanța a constatat că în cazul de față sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile pentru prejudiciile cauzate de animale astfel: reclamanta a dovedit existența prejudiciului și a raportului de cauzalitate între comportamentul animalelor și prejudiciu. Astfel, prejudiciul constă în distrugerea recoltei de pepene verde de pe cele 2 ha de teren din extravilanul localității Livezile de către turma de oi aparținând pârâtului M. I., care fiind lăsate nesupravegheate în perioada 12-14 iunie 2012 de către numitul Sâncă R., persoană desemnată de pârât să aibă grijă de turmă, au pătruns pe terenul reclamantei cultivat cu pepene verde distrugând plantele prin ruperea acestora cu copitele și prin pășunat precum și a raportului de cauzalitate între comportamentul animalelor și prejudiciu. În această situație, răspunzător de producerea pagubei reclamantei este doar pârâtul M. I., nu și pârâtul P. D., din probele administrate nerezultând că și turma de oi a acestuia a distrus cultura de pepene verde a reclamantei .
Pârâtul M. I. fiind proprietarul turmei care a distrus recolta de pepene verde a reclamantei, având paza juridică asupra turmei, este prezumat a fi în culpă în ceea ce privește exercitarea acesteia, fiind garantul comportamentului animalelor aflate în proprietate sa este dator să acopere întreg prejudiciul produs reclamantei, respectiv atât prejudiciul efectiv (damnum emergens) cât și foloasele nerealizate (lucrum cessaans).
Instanța a reținut faptul că reclamanta a investit în cultura de pepene inițiată pe cele două hectare de teren efectuând lucrări de pregătire a terenului (arat), pregătit pat germinativ, achiziționat semințe, semănat, prășit verde sperând că va obține și o producție de pepene verde pe care să o valorifice.
Instanța a considerat însă că reclamanta este îndreptățită la plata contravalorii de pepene verde ce putea să o obțină de pe cele 2 ha și să o comercializeze în luna august 2012, când pepenii ar fi ajuns la maturitate pentru a putea fi valorificați . Astfel că, a apreciat că solicitarea reclamantei de a i se plăti contravaloarea a 18 tone de pepene verde, producție ce ar fi putut fi obținută și comercializată de pe cele 2 ha dacă turma de oi a pârâtului M. I. nu ar fi distrus cultura este rezonabilă și în măsură să acopere întregul prejudiciu produs reclamantei (atât prejudiciul efectiv cât și beneficiul nerealizat), fiind în măsură să acopere și cheltuielile reclamantei legate de pregătirea terenului în suprafață de 2 ha, pregătire pat germinativ, achiziționare semințe, semănat ,prășit). În ceea ce privește prețul mediu de valorificare a unui kg de pepene verde în august 2012, instanța a avut în vedere prețul indicat în raportul de expertiză efectuat în cauză ( fila 115) de 1,1 lei/kg și va stabili că reclamanta este îndreptățită a i se plăti suma de 19.800 lei cu titlul de despăgubiri pentru prejudiciul produs.
In baza dispozițiilor art. 274 Cod Proc. Civila constatând culpa procesuală doar a pârâtului M. I., acesta a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către reclamanta A. E. cu acest proces in suma de 8248,5 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru în cuantum de 1299 lei în primul ciclu procesual, 649,5 lei taxa judiciară în recurs, 1500 onorariul de avocat în rejudecare, 1800 lei onorariul expert, 2000 lei onorariu avocat în primul ciclu procesual, 500 lei onorariu raport expertiză extrajudiciară.
Instanța a apreciat ca fiind neîntemeiate pretențiile reclamantei legate de plata cheltuielilor efectuate cu înființarea dosarelor APIA - acte notar, înscriere școala la camera agricolă – lucrători cultura plantelor, certificat cazier fiscal, cazier judiciar, încheiere contract cu arendatorul, neexistând legătura de cauzalitate între fapta prejudiciabilă și acest prejudiciu, drept pentru care a respins aceste pretenții.
În baza acestor considerente, instanța a admis în parte acțiunea reclamantei A. E.. A respins acțiunea în contradictoriu cu pârâtul P. D. și a dispus obligarea pârâtului M. I. la plata către reclamantă a sumei de 19.800 lei cu titlul de despăgubiri pentru prejudiciul produs ca urmare a distrugerii recoltei de pepene verde de pe cele 2 ha de teren din extravilanul localității Livezile de către turma de oi aparținând acestuia. De asemenea, a dispus obligarea pârâtului M. I. la plata către reclamantă a sumei de 8248,5 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr. 214/19.02.2015, pronunțată de Judecătoria D. în dosar nr._ ,au declarat recurs pârâtul recurent P. D. și reclamanta recurentă A. E..
Prin recursul declarat de pârâtul recurent P. D., s-a solicitat admiterea recursului, obligarea reclamantei A. E. la plata cheltuielilor de judecată, constând in onorariu avocat, in toate fazele procesuale după cum urmează: suma de 1000 ron- fila 12 dosar chitanța 528/05.11.2012; suma de 200 ron-fila 13 dosar, chitanța 524/05.11.2012.
A arătat recurentul pârât faptul că, la pronunțarea deciziei din calea de atac, să se tină seama de faptul că prin întâmpinare a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, constând in onorariu avocat fila 55-57, 1.500 ron- fila 62-chitanța nr.512/03.06.2013.
La pronunțarea hotărârii în fond după casare-cheltuielile au fost solicitate prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei-onorariu avocat –fila 185-188 in cuantum de 1000 ron, conform chitanței nr.646/07.11.2013.
In caz de neprezentare, s-a solicitat judecarea în lipsă.
Prin recursul declarat de reclamanta A. E., acesta a arătăt următoarele:
Legat de primul aspect apelanta a arătat cu chitanțe si documente la dosar ca sunt mai mulți bani cheltuiți.
1.Avocați, 2 - M. M. = 2000 lei
- G. I. L. = 1500 lei
TOTAL = 3 500 lei
2.Taxa judiciara 2- prima = 1931 lei
- a doua = 985 lei
TOTAL = 2 916 lei
3.Expertize agricole 2 - expert P. P. = 500 lei
- expert T. V. - avans = 1003 lei
-finalizare = 500 lei
-a doua expertiza = 301 lei TOTAL = 2 304 lei
4.Cheltuielile efectuate cu pamantul
-Plata la notar pentru inchirierea contractului de arendare = 200 lei
-Aratul pământului = 800 lei
-Discuitul pamanatului = 360 lei
-Seminta de pepene verde = 708 lei
-Transport Timișoara - C. de unde s-a cumpărat seminta = 250 lei
-Insamantarea manuala 7 persoane plus hrana, transport si plata lor la zi = 1000 lei
-Prăsit in mai multe zile cu echipa de 12 oameni = 2000 lei (se observa din declaratile lui P. si Achitei ca au fost plătite)
- cumpărat erbicid stropit - Topsin
-Folier creștere
-Pantera TOTAL = 192 Iei
-Transportul zilnic al apelantei Timisoara-Livezile de la înființarea culturii până la distrugere = 1200 lei
-Filmat paguba pe ogor poze = 500 lei
TOTAL 7 210 lei
5. întocmirea dosarului pe măsura 112 Instalarea Tânărului Fermier
-Acte notar nr. 675 din ziua de 05.06. 2012 = 86 lei
-înscriere scoală la Camera Agricola - Lucrator Cultura Plantelor = 200 lei
-Plătit proprietarului pământului Ienus N. = 200 lei
-Certificat cazier fiscal nr_ din 15 iunie 2012 = 20 lei
-Cazier = 10 lei
TOTAL = 516 lei
TOTALUL CHELTUIELILOR = 16 442 LEI
II. Legat de despăgubirea lubeniței:
Despăgubirea întregii cantități de lubenița este evaluata de experți in Rapoartele de Expertiza de către domnii P. si V. in 3 rapoarte
Domnul P. = 25 000 lei - Doamna V. - in prima expertiza = 18 422 kg X 1,1 lei = 20 264 lei
- in cea de a doua expertiza = 20 000 kg X 1,1 lei = 22 000 lei. Total = 20 264 lei
III. Aspectul legat de paratul P. D.:
Recurenta a știut de la început ca si oile celui de al doilea parat P. D. au intrat si au distrus cultura de pepene verde când plantele erau de 3-4 cm, deoarece existând mai mulți martori, dar numai unul a fost acceptat, acesta fiind P. M., deșii in mașina mai erau inca alti doi oameni.
Martorul P. M. a declarat ca a văzut oile ieșind din ogorul de pepene verde îndreptându-se spre saivanul lui P. D. cel cu țigla si au intrat înăuntru. Martora P. M. nu a fost audiata de la început fiindcă dl. polițist T. G. care a instrumentat cazul nu a acceptat-o si de aceea i s-a făcut plângere la DNA.
In întâmpinarea primei judecați din dosarul 2012 arata ca nici nu se învecinează terenul plantat de pepene verde. Afirmație total neadevărata.
A fost admisă acțiunea astfel cum a fost formulata si precizata.
(Recurenta) Reclamanta A. E. a formulat precizări și completări ale motivelor de recurs, solicitând: admiterea recursului său astfel cum a fost formulat și precizat, prin schimbarea în parte a Sentinței Civile nr.214 din 19.02.2015 a Judecătoriei D., cu consecința admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată inițial, prin cererea de chemare în judecată, și precizată ulterior, prin scriptul intitulat „Precizare de acțiune și cerere de probațiune" depus la termenul de judecată din 28.11.2013, precum și prin concluziile scrise depuse la Judecătoria D. la data de 17.11.2014, sens în care cer obligarea pârâților în solidar la plata următoarelor sume:
-5.350 lei cu titlu de prejudiciu efectiv (damnum emergens), constând în: 4.2001ei contravaloarea lucrărilor de înființare și întreținere a culturii de pepene verde și 1.150 lei contravaloarea materialelor folosite (sămânță și erbicid) pentru aceasta, de pe terenul în suprafață de două hectare arendat de subsemnata, situat în extravilanul comunei Livezile (tarlaua 40, . concluziilor raportului de expertiză tehnică judiciară specialitatea agricultură, întocmit de exp.T. V. (fila 11);
-20.263,10 lei cu titlu de beneficiu nerealizat (lucrum cesans) constând în contravaloarea cantității de 18 tone de pepene verde ce putea fi realizată și comercializată în vara anului 2012, dacă turmele de oi proprietatea pârâților nu ar fi pătruns pe terenul cultivat și nu ar fi distrus cultura de pepene verde; acest calcul rezultă din concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară specialitatea agricultură, întocmit de exp.T. V. (fila 8 - pct 3 și 4, Adresa Direcției Regionale de S. T. nr.55 din 26.02.2014 anexată raportului); izvorâte din fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu (art.1375 din N.c.civ -răspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale) întrucât, la mijlocul lunii iunie 2012, turmele de oi proprietatea acestora, nesupravegheate din culpa lor exclusivă, au pătruns pe terenul arendat și cultivat de subsemnata, cu pepene verde, distrugându-mi în totalitate cultura, astfel cum rezultă din întreg probatoriul administrat în cauză.
Obligarea pârâților în solidar la plata cheltuielilor de judecată în faza de rejudecare a cauzei după casare, constând în: 1.500 lei onorariu avocat G. I.-Larissa conform Chitanței nr.335; 1.500 lei onorariu expert T. V. conform facturii și chitanței de la dosar;
Obligarea pârâților în solidar la plata cheltuielilor de judecată în prima instanță, în primul ciclu procesual, constând în: 28.960 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanțelor de la dosar; -2.000 lei onorariu avocat Mihut; 500 lei contravaloare raport de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de exp.P. P..
Obligarea pârâților în solidar la plata cheltuielilor efectuate cu înființarea dosarelor pe măsura 112 - instalarea tinerilor fermieri constând în: 86 lei acte notar; 200 lei înscriere școală la camera agricolă - lucrători cultura plantelor; 20 lei certificat cazier fiscal; -13 lei cazier judiciar.
Obligarea pârâților în solidar la plata altor cheltuieli adiacente: 200 lei cheltuieli încheiere contract cu arendatorul; 500 lei cheltuieli pentru filmarea și fotografierea constatării pagubei produse pe terenul cultivat.
Cu cheltuieli de judecată.
Apelanta a arătat că, prin Decizia Civilă nr.909/R din 19.09.2013 a Tribunalului T., pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei D., s-a admis recursul subsemnatei reclamante împotriva Sentinței Civile nr.304 din 27.02.2013 a Judecătoriei D., în contradictoriu cu intimații-pârâți M. I. și P. D. și s-a dispus casarea sentinței atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, dispozițiile instanței de casare fiind cuprinse la filele 6 și 7 din decizia civilă mai sus menționată.
La primul termen al rejudecării cauzei după casare în fața Judecătoriei D., s-a depus scriptul intitulat „Precizare de acțiune și cerere de probațiune" prin care mi-am precizat în mod expres temeiul juridic al cererii de chemare în judecată (art.1375 N.c.civ) și am solicitat, în dovedirea stării de fapt și în conformitate cu dispozițiile instanței de casare, a probei testimoniale cu I. L. și A. P. și a probei cu expertiza tehnică judiciară specialitatea agricultură.
La termenul de judecată din 28.11.2013, prin încheiere de ședință s-a încuviințat proba testimonială solicitată de părți, precum și efectuarea expertizei tehnice de specialitate.
La termenul de judecată din 30.01.2014, pentru motive temeinice, s-a încuviințat înlocuirea martorei I. L., propusă de reclamantă cu martora P. M.; de asemenea s-a dispus înlocuirea expertului B. G. cu exp.T. V., precum și efectuarea unei adrese către Primăria Comunei Livezile, pentru date climaterice. Prin aceiași încheiere, instanța a stabilit și obiectivele expertizei tehnice judiciare agricole.
Prin concluziile scrise depuse la Judecătoria D. la data de 17.11.2014 (transmitere prin fax), reclamanta a făcut ultima precizare a cuantumului pretențiilor, pe care o menține și prin prezentul recurs.
La termenul de judecată din 18.12.2014 prima instanță a admis suplimentarea raportului de expertiză tehnică judiciară agricolă, cu obiectivele stabilite de aceasta din oficiu, iar la termenul de judecată din 15.01.2015, întrucât prin raportul suplimentar de expertiză s-a răspuns la obiectivele stabilite, cauza a rămas în pronunțare la termenul din 12.02.2015; la acest ultim termen de judecată Judecătoria D. a respins ca neutile și nepertinente obiecțiunile formulate la suplimentul raportului de către pârâtul P. D. prin avocat, apreciind că expertul judiciar și-a exprimat punctul de vedere cu privire la aspectele solicitate a fi lămurite prin obiecțiunile formulate de acest pârât.
Pe parcursul a mai multor termene de judecată s-au audiat martorii propuși de părți și de instanță din oficiu (P. M.-M., P. G.-I., Saca R., P. R., U. C., C. E.), s-au luat declarații pârâților M. I. și P. D. și s-a efectuat expertiza tehnică judiciară specialitatea agricolă și suplimentul la acest raport de expertiză (solicitat de instanță din oficiu).
Din întreg probatoriul administrat în faza rejudecării cauzei după casare, dar și din probele cu înscrisuri efectuate în ambele cicluri procesuale, din filmul realizat și depus la dosar, din fotografiile depuse, rezultă fără putință de tăgadă faptul că la mijlocul lunii iunie 2012 (personal a constatat prejudiciul în 16 iunie 2012), turmele de oi proprietatea pârâților M. I. și P. D. și aflate în paza lor exclusivă, au pătruns pe terenul în suprafață de două hectare arendat de subsemnata (. în extravilanul loc.Livezile) și supus unui proiect pe măsura 112 - Instalarea tânărului fermier și cultivat cu pepene verde, distrugându-1 și producându-mi prejudiciul total arătat în petit (prejudiciu efectiv și beneficiu nerealizat).
Având în vedere precizarea făcută la primul termen de judecată după casare, în fața instanței de fond, respectiv art.1375 N.c.civ. -răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale, potrivit cu care „proprietarul unui animal sau cel care se servește de el, răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa", precum și literatura de specialitate care vorbește despre două condiții care trebuiesc îndeplinite pentru atragerea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale, și anume: să se stabilească cine este proprietarul sau cel care se servește de animalul producător al prejudiciului, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa, răspunderea pentru animal incubând persoanei care avea paza juridică a animalului. Toate probele administrate în cauză au dovedit și dovedesc îndeplinirea condițiilor necesare pentru atragerea răspunderii civile delictuale a pârâților M. I. și P. D., în solidar, respectiv: fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu (pătrunderea la mijlocul lunii iunie 2012, a turmelor de oi (câteva sute) proprietatea celor doi, prin nesupraveghere pe terenul cultivat cu pepene verde de către reclamantă), prejudiciul rezultat în urma săvârșirii faptei ilicite (efectiv și nerealizat), vinovăția pârâților, precum și existența legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul produs.
Fapta ilicită este dovedită de: declarațiile pârâților M. I. și P. D., declarațiile martorilor (P. G., P. M., U. C.-T.), proba cu înscrisuri, expertiza tehnică judiciară și suplimentul la această expertiză (expert T. V.), expertiza tehnică extrajudiciară P. P., film și fotografii.
Prejudiciul este dovedit de: expertiza tehnică judiciară (expert T. V.), de martori, înscrisuri, film și planșe foto.
Vinovăția este dovedită de: declarațiile pârâților M. I. și P. D., declarațiile martorilor (P. G., P. M., U. C.-T.), proba cu înscrisuri, expertiza tehnică judiciară (expert T. V.), expertiza tehnică extrajudiciară P. P., film și fotografii.
Același probatoriu la care a făcut referire mai sus dovedește și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul cauzat.
Reclamanta a solicitat instanței a se aprecia ca fiind sincere și de imediată constatare depozițiile martorei P. M.-M. care a văzut turma de oi a lui P. D. când ieșea de pe terenul în cauză, concluziile expertului extrajudiciar P. P. care personal a constatat în data de 20 iunie 2012 distrugerea culturii de pepene verde și urmele de oi, depoziția martorei P. G., conținutul plângerii penale și probele care s-au efectuat imediat în dovedirea acesteia, filmul și planșele foto, apărând astfel ca fiind de un elementar bun simț că numai turmele de oi proprietatea pârâților și aflate în imediata apropiere a terenului cultivat cu pepene verde - aprox. 250m stâna lui P. D., mi¬au distrus cultura, la mijlocul lunii iunie 2012.
Reclamanta apreciază hotărârea judecătoriei ca fiind în parte nelegală, pentru considerentele expuse pe larg la pct.I al acestor motive, din care rezultă cu prisosință vinovăția și a pârâtului P. D. (declarații de martori, expertiză extrajudiciară și judiciară), un cuantum al prejudiciului astfel cum a fost precizat prin concluziile scrise, precum și un cuantum al cheltuielilor de judecată în sumele precizate prin aceleași concluzii, toate dovedite cu înscrisuri.
Pentru considerentele arătate, s-a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat și precizat prin prezentul script.
In drept: art.304 pct.9 C.p.c.
Reclamanta A. E., în termen legal și în baza art.115 C.p.c (vechiul cod), a formulat întâmpinare la recursul declarat în cauză de pârâtul P. D., solicitând respingerea lui ca nefondat și admiterea recursului pentru considerentele expuse în cererea de recurs.
Analizând cu prioritate excepția de netimbrare a recursului pârâtului P. D., instanța constată că aceasta este întemeiată, având în vedere următoarele: Pentru primul termen de judecată în fața instanței de recurs, recurentul P. D., a fost citat cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru în valoare de 649,5 lei, sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat, obligație pe care recurentul nu și-a îndeplinit-o, prin întâmpinarea depusă menționând că nici nu datorează o asemenea taxă cât timp nu a declarat nici o cale de atac împotriva hotărârii primei instanțe.
Conform prevederilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 (în vigoare la data înregistrării inițiale a cererii de chemare în judecată), taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă acestea nu sunt achitate la momentul înregistrării acțiunii sau cererii, judecătorul va pune în vedere părții să le achite până la primul termen de judecată, urmând ca neîndeplinirea acestei obligații până la termenul stabilit să fie sancționată cu anularea acțiunii sau cererii.
Având în vedere că recurentul, deși citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru, nu și-a îndeplinit această obligație de plată a taxelor judiciare, în temeiul art. 137 alin. 1 C.proc.civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 146/1997, tribunalul va anula recursul acestuia ca netimbrat.
Analizând recursul declarat de reclamanta A. E. împotriva sentinței civile nr. 214/19.02.2015, pronunțată de Judecătoria D. în dosar nr._, tribunalul apreciază că aceasta este neîntemeiat, având în vedere următoarele considerente:
Un prim motiv de recurs invocat vizează cuantumul despăgubirilor acordate de prima instanță reclamantei pentru prejudiciul produs, respectiv 19.800 lei, recurenta apreciind că era îndreptățită să primească 5.350 lei cu titlu de prejudiciu efectiv (damnum emergens), constând în: 4.201ei contravaloarea lucrărilor de înființare și întreținere a culturii de pepene verde și 1.150 lei contravaloarea materialelor folosite (sămânță și erbicid) pentru aceasta și 20.263,10 lei cu titlu de beneficiu nerealizat (lucrum cesans) constând în contravaloarea cantității de 18 tone de pepene verde ce putea fi realizată și comercializată în vara anului 2012, dacă turmele de oi proprietatea pârâților nu ar fi pătruns pe terenul cultivat și nu ar fi distrus cultura de pepene verde.
Tribunalul reține că, la aprecierea cuantumului despăgubirilor acordate reclamantei, prima instanță a ținut cont de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de expert tehnic judiciar în specialitatea agricultură ing. T. V., potrivit cărora anul 2012 a fost un an extrem de secetos, iar calitatea solului din zona Banloc –Livezile se încadrează în grupele III și IV de fertilitate, aspecte ce au dus la producții mai scăzute de pepene verde, respectiv de 5-8 tone/ha, prețul de valorificare în perioada de maturitate, a fost de 1,1 lei /kg. Prima instanță a considerat că reclamanta este îndreptățită la plata contravalorii de pepene verde ce putea să o obțină de pe cele 2 ha și să o comercializeze în luna august 2012, când pepenii ar fi ajuns la maturitate pentru a putea fi valorificați. Astfel a apreciat că solicitarea reclamantei de a i se plăti contravaloarea a 18 tone de pepene verde, producție ce ar fi putut fi obținută și comercializată de pe cele 2 ha dacă nu ar fi fost distrusă cultura, este rezonabilă și în măsură să acopere întregul prejudiciu produs reclamantei (atât prejudiciul efectiv cât și beneficiul nerealizat), fiind în măsură să acopere și cheltuielile reclamantei legate de pregătirea terenului în suprafață de 2 ha, pregătire pat germinativ, achiziționare semințe, semănat, prășit). Prin urmare, având în vedere că prețul de valorificare al pepenilor în perioada de maturitate a fost de 1,1 lei /kg, potrivit raportului de expertiză, în mod temeinic prima instanță a apreciat că reclamanta este îndreptățită a i se plăti suma de 19.800 lei cu titlul de despăgubiri pentru prejudiciul produs (18.000 kg x 1,1 lei/kg).
Având în vedere disp. art. 1531 NCC, tribunalul apreciază că, prin restituirea către reclamantă a contravalorii de pepene verde ce putea să o obțină de pe cele 2 ha și să o comercializeze în luna august 2012 când pepenii ar fi ajuns la maturitate, s-a realizat o reparare integrală a prejudiciului suferit de reclamantă, aceasta nefiind îndreptățită și la sumele constând în contravaloarea lucrărilor de înființare și întreținere a culturii de pepene verde precum și a materialelor folosite cât timp acestea costuri se regăsesc în prețul final al pepenilor verzi ce puteau fi vânduți.
Potrivit art. 1533 NCPC daunele-interese nu cuprind decât ceea ce este consecința directă și necesară a neexecutării obligației. Deși, formal, această dispoziție privește răspunderea contractuală, în realitate, ea are valoarea unei norme generale aplicabilă întregii răspunderi civile reparatorii, deoarece dă expresie exigenței unei legături de cauzalitate care constituie criteriul de stabilire a domeniului de aplicare a acestei răspunderi, care nu este și nu poate fi fară hotar.
Ori, cât timp prin prejudiciu direct se înțelege prejudiciul rezultat dintr-o legătură cauzală directă și nemijlocită sau cel puțin mediată cu fapta prejudiciabilă, în mod corect prima instanța a apreciat ca fiind neîntemeiate pretențiile reclamantei legate de plata cheltuielilor efectuate cu înființarea dosarelor APIA, taxe notariale, înscriere școala la camera agricolă, taxe transport, certificat cazier fiscal, cazier judiciar, încheiere contract cu arendatorul, cheltuieli pentru filmarea și fotografierea constatării pagubei produse pe terenul cultivat, neexistând o legătură suficientă de cauzalitate între fapta prejudiciabilă și acest prejudiciu.
Un alt motiv de recurs invocat de recurentă vizează cuantumul cheltuielilor de judecată acordate pentru faza de judecată în primă instanță și în faza de rejudecare a cauzei după casare.
În privința acestui motiv de recurs Tribunalul constată că prin sentința civilă nr. 214/19.02.2015, a fost admisă în parte acțiunea reclamantei A. E. și s-a dispus obligarea pârâtului M. I. la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către reclamanta A. E. cu acest proces, în ambele sale faze, in suma totală de 8248,5 lei reprezentând taxa judiciară de timbru în cuantum de 1299 lei în primul ciclu procesual, 649,5 lei taxa judiciară în recurs, 1500 onorariul de avocat în rejudecare, 1800 lei onorariul expert, 2000 lei onorariu avocat în primul ciclu procesual, 500 lei onorariu raport expertiză extrajudiciară, potrivit chitanțelor aflate la dosar, astfel încât criticile recurentei sub acest aspect apar ca neîntemeiate, urmând a fi respinse ca atare.
Un ultim motiv de recurs invocat privește faptul că prima instanță nu a reținut și vinovăția pârâtului P. D. în producerea prejudiciului cauzat reclamantei.
Tribunalul apreciază că, din depozițiile martorilor Urusuț C., S. R., P. M. M., P. G. Ioanela, P. Romul, Dvorac I., C. E., A. L., P. G., P. V., Orso Reinhold, relevantă sub acest aspect este declarația martorului S. R. - păzitorul turmei de oi aparținând pârâtului M. I., coroborată cu poziția procesuală a acestui pârât, din care rezultă faptul că în data de 12.06.2012 pârâtul M. I. l-a plătit pe martorul Sâncă R. să aibă grijă de oile sale pentru o perioadă de 3 zile pentru că el trebuia să se ocupe de înmormântarea tatălui său, martorul Sâncă R. declarând că în cele trei zile în care a avut grijă de oile lui M. I. le-a lăsat să pască în voie pe terenurile vecine pentru că nu era cultivat nimic pe aceste terenuri, nefiind nici arate.
Ori, s-a stabilit din probatoriul administrat, că terenul cultivat de reclamantă este învecinat cu terenul pe care se află stâna de oi a pârâtului M. I., astfel încât, în mod corect a reținut prima instanță că proprietarul oilor care au pătruns pe terenul reclamantei distrugându-i cultura este pârâtul M. I., care în perioada 12-15 iunie 2012 a încredințat paza materială a turmei sale de oi martorului Sâncă R. care a lăsat oile să pască în voie pe terenurile învecinate din apropierea saivanului, inclusiv pe terenul reclamantei care era cultivat cu pepene verde, distrugând astfel plantele prin ruperea acestora cu copitele și prin pășunat.
Din probatoriul administrat nu rezultă că și turmele de oi aparținând pârâtului P. D. ar fi intrat pe trenul reclamantei, singura referire făcută cu privire la acest aspect de martora P. M. M. fiind irelevantă cât timp martora nu cunoștea personal că saivanul în care au intrat oile menționate în declarație era al pârâtului P. D., ci doar ar fi înțeles (de la o altă persoană neprecizată) că respectivul saivan aparținea pârâtului. Raportat la aceste considerente în mod corect prima instanță a apreciat că răspunzător de producerea pagubei reclamantei este doar pârâtul M. I., nu și pârâtul P. D., din probele administrate nerezultând că și turma de oi a acestuia din urmă ar fi distrus cultura de pepene verde a reclamantei.
Raportat la aceste considerente, instanța de recurs, în baza art. 312 alin.1 C. pr.civ. de la 1865, va respinge, ca neîntemeiat, recursul formulat de către recurenta reclamantă A. E., împotriva Sentinței civile nr. 214/19.02.2015 pronunțata de Judecătoria D., in dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți P. D. și M. I..
În temeiul art. 274, art. 276 și art. 277 C.pr.civ. de la 1865, raportat la faptul că instanța a anulat ca netimbrat recursul declarat de recurentul pârât P. D. și a respins recursul formulat de către recurenta reclamantă A. E., instanța va dispune compensarea cheltuielilor de judecată efectuate în faza recursului de recurentul pârât P. D. și recurenta reclamantă A. E. până la suma de 1149,5 lei (1500 lei onorari avocat P. D. – 500 lei onorariu avocat A. E. – 649,50 lei taxă judiciară de timbru plătită de recurentă) și va obliga recurenta reclamantă A. E. la plata către recurentul pârât P. D. a diferenței de 350,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentate de onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția netimbrării recursului declarat de recurentul pârât P. D..
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul pârât P. D. domiciliat în ., jud. T. împotriva sentinței civile nr. 214/19.02.2015 pronunțata de Judecătoria D., in dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă A. E. cu domiciliul în Timișoara, ., nr. 4, . și intimatul pârât M. I. domiciliat în comuna Livezile, ., jud. T..
Respinge recursul formulat de către recurenta reclamantă A. E., împotriva Sentinței civile nr. 214/19.02.2015 pronunțata de Judecătoria D., in dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți P. D. și M. I..
Compensează cheltuielile de judecată efectuate în faza recursului de recurentul pârât P. D. și recurenta reclamantă A. E. până la suma de 1149,5 lei și obligă recurenta reclamantă A. E. la plata către recurentul pârât P. D. a diferenței de 350,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentate de onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.11.2015.
Președinte, C. Ț. | Judecător, R. A. | Judecător, O. M. M. |
Grefier, R. C. |
Red. C.Ț./Tehnored. R.C., 04.03.2016, Ex.2
Prima instanta – A. P. M. -Judecătoria D.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2014/2015. Tribunalul TIMIŞ | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2703/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
