Obligaţie de a face. Sentința nr. 2014/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 562/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 562/2015
Ședința publică din data de 27 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. A.
Judecător C. Ț.
Grefier R. M. ȘOFRONICI
Pe rol se află soluționarea apelului privind pe apelant V. L. împotriva sentinței civile nr._/2014 pronunțata de Judecătoria Timișoara in dos._ 2 in contradictoriu cu intimații D. N., D. S., V. T., A. D., I. S., L. M. V., L. M. S., V. T. prin curator Bot C., având ca obiect aplicare amendă civilă.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate in încheierea de ședință din data de 20.05.2015 parte integranta din prezenta hotărâre și când instanța din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art.396 al.1 N.C., a amânat pronunțarea cauzei pentru termenul din data de 27.05.2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat împotriva sentinței nr._ /2014 pronunțata de Judecatoria Timișoara, in dos.nr._ constată următoarele:
P. sentința nr._ /2014 pronunțata de Judecatoria Timișoara, in dos.nr._ prima instanță a admis în parte cererea formulată de reclamanții D. N. în contradictoriu cu pârâții V. L., A. D., I. S., L. M. V. și L. M.. A stabilit amendă civilă în sarcina pârâtului V. L. în cuantum de 21.100 lei și a obligat pârâtul să plătească această amendă Statului Român. A respins în rest acțiunea. A obligat pârâtul V. L. să plătească reclamanților 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele: P. sentința civilă nr._ din 04.10.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, modificată prin decizia civilă nr. 402/R din 30.03.2012, pronunțată de Tribunalul T., Secția Civilă în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea precizată a reclamanților V. L. și V. T. și a fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâții D. N. și D. S.. Reclamanții în respectivul dosar, V. L. și V. T. au fost obligați să respecte amplasamentul servituții de trecere instituită prin documentația de dezmembrare.
P. încheierea civilă nr. 2885 din 26.02.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara, Secția 1 Civilă în dosarul nr._/325/2012, Judecătoria Timișoara a constatat că pârâții V. L. și V. T. nu au respectat obligația stabilită prin hotărârea judecătorească arătat mai sus și i-a obligat la plata în favoarea Statului Român a unei amenzi civile în cuantum de 50 lei pe zi de întârziere de la data pronunțării, până la data punerii efective în aplicare a sentinței civile arătate mai sus.
Din înscrisurile depuse la dosar reiese că în prezent, imobilul care a fost proprietatea pârâților V. L. și V. T., în timpul procesului iniția, a fost dezmembrat, respectiv imobilul situat în G., ., înscris în CF nr._ G., nr. top: 529-530/1/1, și imobilul situat în G., ., înscris în CF nr._ G., nr. top. 529-530/1/2.
Pârâții L. M. V. și L. M. S. sunt proprietari imobilului situat în G., ., înscris în CF nr._ G. din 12.06.2007 și nu au fost părți în dosarul nr._ . Instanța apreciază că hotărârile judecătorești invocate de reclamanți nu sunt opozabile acestor pârâți întrucât nu au avut nicio calitate în respectivele dosare și nici nu au dobândit dreptul de proprietate și dreptul de servitute după pronunțarea acestor hotărâri, ci înainte.
Imobilul situat în G., ., înscris în CF nr._ G., are ca proprietari pe V. L. în cotă de 668/1177 și pe I. S. în cotă de 509/1177. Asupra acestui imobil sunt constituite ca și sarcini un drept de uzufruct viager în favoarea pârâtei A. D. și un drept de servitute de trecere în favoarea imobilului cu nr. top. 529-530/1/2 (cel din .).
Din considerentele sentința civilă nr._ din 04.10.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ reiese că pârâții V. L. și V. T. au fost obligați să respecte o traseul servituții de trecere, respectiv a formei acesteia, care la . depărată de imobilul reclamanților.
P. actul de renunțare la dreptul de servitute de trecere autentificat cu nr. 1110 din 14.08.2014 de BNP M. B. din Timișoara (fila 150) și prin actul de constituire a servituții de trecere autentificat cu nr. 1111 din 14.08.2014 de BNP M. B. din Timișoara (fila 147), a fost schimbat traseul servituții de trecere în cauză, fiind stabilit un traseu drept, pe lângă linia de hotar, așa cum era și în fapt, conform declarațiilor martorilor și a interogatoriilor.
Astfel instanța a apreciat că obligația pârâților V. L. și V. T. de a respecta curba pe care o făcea vechea servitute de trecere, stabilită prin civilă nr._ din 04.10.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, poate fi pusă în executare doar până la data de 14.08.2014, dată la care a fost schimbat traseul servituții de trecere.
Astfel instanța a stabilit amenda civilă doar pentru perioada 26.02.2013 (data obligării pârâților la amendă civilă pentru nerespectarea traseului servituții) și 14.08.2014 (data schimbării servituții).
Analizând primul capăt de cerere, respectiv stabilirea cuantumului amenzii pe care pârâții V. L. și V. T. trebuie să o plătească Statului Român, potrivit art. 5803, alin. 2 din codul de procedură civilă (2) Dacă în termen de 6 luni debitorul nu va executa obligația prevăzută în titlul executoriu, la cererea creditorului, instanța care a dispus obligarea debitorului la plata unei amenzi civile pe zi de întârziere în favoarea statului va fixa suma datorată statului cu acest titlu, prin încheierea irevocabilă, dată cu citarea părților, iar pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea obligației prevăzute de alin. 1, creditorul poate cere obligarea debitorului la daune-interese; în acest din urmă caz, dispozițiile art. 574 sunt aplicabile în mod corespunzător.
Din declarațiile martorilor audiați Lână M. și A. E., coroborate cu planșele foto depuse la dosar reiese că pârâtul V. L. a continuat să folosească servitutea de trecere de-a lungul gardului, nerespectând obligația de respecta această servitute, până la data de 24.04.2014. Astfel acesta nu a respectat hotărârile judecătorești pronunțate în contra sa, fiind obligată să plătească o amendă civilă de 50 lei pe zi.
Din data de 26.02.2013 (data obligării pârâților la amendă civilă pentru nerespectarea traseului servituții) și 24.04.2014 (data dovedită ca fiind ultima când pârâtul nu a respectat obligația de respecta traseul servituții), au trecut 422 zile, pentru care pârâtul a fost obligat la amendă civilă de 50 lei pe zi.
Având în vedere textul de lege arătat mai sus, instanța a admis capătul de cerere formulat de reclamanți prin care au solicitat stabilirea amenzii civile, și a stabilit cu titlu de amendă civilă în sarcina pârâtului V. L. la suma de 21.100 lei pe care pârâtul o datorează Statului Român.
Instanța a respins acțiunea cu privire la pârâta V. T. întrucât din extrasele de carte funciară depuse la dosar reiese că aceasta nu mai este proprietara imobilului pe care este servitutea, astfel obligația ei de a respecta traseul servituții de trecere fiind una imposibil de executat.
Analizând cererea reclamanților prin care au solicitat obligarea pârâților A. D., I. S., L. M. V. și L. M. S. la respectarea amplasamentului servituții instituită prin documentația de dezmembrare, respectiv amplasamentul cu bulca pe care o avea la . a respins întrucât acest amplasament a fost schimbat de către proprietarii imobilelor cu unul drept, pe lângă limita proprietății. Din probele administrate în cauză reiese că acest nou amplasament a fost folosit și până acum de către părți astfel că nu a fost dovedită nerespectarea lui.
Analizând cererea reclamanților prin care au solicitat interzicerea parțială a accesului auto pe drumul instituit cu titlu de servitute de trecere, prin montarea unor stâlpi sau panouri de delimitare, instanța apreciază ce această cerere este o limitare a dreptului de proprietate al vecinilor reclamanților.
Potrivit art. 630 din codul civil (1) Dacă proprietarul cauzează, prin exercitarea dreptului său, inconveniente mai mari decât cele normale în relațiile de vecinătate, instanța de judecată poate, din considerente de echitate, să îl oblige la despăgubiri în folosul celui vătămat, precum și la restabilirea situației anterioare atunci când acest lucru este posibil.
(2) În cazul în care prejudiciul cauzat ar fi minor în raport cu necesitatea sau utilitatea desfășurării activității prejudiciabile de către proprietar, instanța va putea încuviința desfășurarea acelei activități. Cel prejudiciat va avea însă dreptul la despăgubiri.
(3) Dacă prejudiciul este iminent sau foarte probabil, instanța poate să încuviințeze, pe cale de ordonanță președințială, măsurile necesare pentru prevenirea pagubei.
Raportat la acest text de lege, din sentința civilă nr._ din 04.10.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, modificată prin decizia civilă nr. 402/R din 30.03.2012, pronunțată de Tribunalul T., Secția Civilă în dosarul nr._ reiese că în respectivul proces a fost stabilit, pe calea expertizei, că imobilul reclamanților este degradat de folosirea servituții de trecere cu vehicule de mare tonaj. Nici reclamanții și nici experții nu au indicat ce tip de autovehicule și de la ce dimensiuni și masă, ar afecta imobilul re.
Instanța a apreciat că folosirea servituții de trecere cu vehicule de mare tonaj și degradarea casei reclamanților constituie inconveniente mai mari decât cele normale în relațiile de vecinătate, așa cum au fost definite prin textul de lege arătat mai sus. Astfel reclamanții sunt îndreptățiți să ceară despăgubiri precum și la restabilirea situației anterioare.
Art. 630 din codul civil nu prevede posibilitatea reclamanților să ceară a limitare perpetuă a dreptului de proprietate a pârâților prin limitarea folosinței unei servituți doar cu privire la anumite categorii de autovehicule. Pe cale de consecință instanța a respins această cerere.
Potrivit art. 453 din legea 134 din 2010 privind codul de procedură civilă (1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
(2) Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.
Pe cale de consecință, întrucât instanța a admis în parte acțiunea, a admis în parte și cererea reclamanților prin care au solicitat cheltuieli de judecată și a obligat pârâtul V. L. să plătească reclamanților suma de 500 lei, reprezentând parte din onorariul avocațial, onorariul curatorului și taxa judiciară de timbru achitată de reclamanți.
Împotriva sentinței civile nr._ /2014 pronunțata de Judecatoria Timișoara, in dos.nr._, a declarat apel V. L. prin care a solicitat: admiterea apelului așa cum a fost formulat si pe cale de consecința respingerea in tot a acțiunii principale.
În motivarea cereri arată că instanța de fond a apreciat eronat probele in sensul in care reclamanții au formulat o cerere privind stabilirea cuantumului amenzii civile pe care acesta împreuna cu parata V. T. ar trebui sa o plătească Statului R. in conformitate cu încheierea civila nr. 2885/26.02.2013 pronunțata de Judecătoria Timișoara.
Asa cum rezulta din probatoriul administrat in dosarul cauzei apelantul pârât si parata V. T. nu mai sunt titularii dreptului de proprietate asupra fondului aservit întrucât imobilul aservit deținut interior în coproprietate a fost dobândit de pârâtii I. S. si A. D. prin adjudecare la licitația publica chiar anterior pronunțării încheierii civile nr. 2885/26.02.2013 a Judecătoriei Timișoara.
Instanța de fond nu a luat in considerație înscrisul depus la fila 77 din dosarul cauzei prin care a dovedit prin anexarea actului de adjudecare a imobilului ca nu mai este împreuna cu parata V. T. proprietari ai acestuia.
Cu atât mai mult instanța de fond trebuia sa observe ca încheierea civila nr. 2885/26.02.2013 pronunțata de Judecătoria Timișoara in dosarul nr._/325/2012 care îi obliga pe apelant si pe parata V. T. la plata amenzii civile pe zi de întârziere este in realitate lipsita de temei legal, instanța a apreciat greșit actele deduse judecații in apărarea acestora, la data când s-a pronunțat încheierea aceștia nu mai dețineau dreptul de proprietate asupra fondului aservit sens in care nu ar fi putut influenta modalitatea de exercitare a servituții de trecere de către titularii acesteia si nu mai erau subiecții unei obligații de a face de natura sa lezeze drepturile reclamanților.
Consideră singurele persoane împotriva cărora ar fi eficienta o astfel de sancțiune este beneficiarul servituții precum si eventual actului proprietari ai fondului aservit deoarece sunt singurele persoane care după data pronunțării încheierii nr. 2885/26.02.2013 ar fi putut aduce un prejudiciu reclamanților prin folosirea serviciului de trecere in nodul in care afirma reclamanții.
Instanța de fond nu a observat ca art. 580 nd.3 din vechiul Cod Procedura Civila se refera la obligații care nu pot fi aduse la îndeplinire decât de către debitor personal.
Apelantul învederează că nu s-a sustras niciodată de la îndeplinirea obligației impuse prin hotărâre judecătoreasca prin înstrăinarea terenului grevat de servitutea de trecere si de unele construcții paraților ARDLEAN D. si I. S..
Instanța de fond trebuia sa aibă in vedere ca se afla in imposibilitatea obiectelor iar aceasta imposibilitate nu constituie culpa acestuia, ci rezultatul unui transfer de proprietate prin procedura executării silite.
Consideră ca instanța a apreciat greșit stabilirea unei amenzi civile potrivit dispozițiilor art. 580 ind. 3 Vechiul Cod Procedura Civila, amenda civila este lipsita de efect si de sens întrucât nerespectarea obligațiilor stabilite de instanța nu a fost rezultatul relei credințe ci s-a aflat in imposibilitate obiectiva de a aduce la îndeplinire dispozitivul hotărârii judecătorești si nu a mai avut calitate de debitor a obligației de a face.
Motivarea instanței este lipsita de consecventa atunci când respinge doar acțiunea cu privire la parata V. T. întrucât din extrasele de carte funciara depuse la dosar reiese ca aceasta nu mai este proprietara imobilului pe care este servitutea, astfel obligația ei de a respecta traseul servituții de trecere fiind una imposibila de executat, instanța omite a lua in considerare si persoana apelantului care nu mai este proprietarul actului imobilul la fel ca si parata VIOCA T..
Consideră ca este nejusta aplicarea sancțiunii având in vedere chiar aspectele invocate de instanța de judecata in considerație hotărârii judecătorești prin care se afirma ca imobilul situat in . înscris in CF nr._ G. are ca proprietar pe V. L. in cota de 668/1177 si pe I. S. in cota de 509/1177 asupra acestui imobil sunt constituite ca si sarcini cu drept de uzufruct viager în favoarea paratei A. D. si un drept de servitute de trecere in favoarea imobilului cu nr. top 529-530/1/2 ( cel din .).
Din considerentele servituții civile nr._ din 04.10.2011 pronunțata de Judecătoria Timișoara in dosarul nr. 60 /325/2008 reiese ca apelantul si parata V. T. au fost obligați sa respecte traseul servitutei de trecere respectiv a formei acesteia care la intrare in imobil era depărtata de imobilul reclamanților, fapt imposibil de executat.
In drept s-au invocat disp. art. 466 si următoarele Cod Procedura Civila.
In dovedirea cererii: proba cu înscrisuri; proba cu martori, interogatoriu intimaților reclamanți; alte probe a căror necesitate se va impune in cursul derulării procesului.
Intimații D. N. și D. S. au formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului formulat ca fiind neîntemeiat; menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală; obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată; judecarea cauzei și în lipsă.
În considerentele întâmpinării se arată că din ansamblul probelor administrate în această cauză rezultă cu precădere că pârâții nu au respectat niciodată traseul corect al servituții de trecere și le-au creat un disconfort zilnic prin faptul că pe lângă casa acestora se tranzitează cu mașini de tonaj care creează zgomot, praf și fisuri în peretele casei.
Instanța de fond a procedat în mod corect când a stabilit în sarcina pârâtului V. L. cuantumul amenzii civile pentru perioada 26.02._14, având în vedere că la această dată apelantul a modificat, schimbat traseul servituții de trecere.
Sunt neîntemeiate afirmațiile apelantului potrivit cărora la data pronunțării încheierii civile nr. 2885 din data de 26.02.2013 nu mai era proprietar, afirmații contrazise de extrasul de carte funciară care atestă că apelantul deține în coproprietate și în prezent imobilul afectat de servitutea de trecere. De altfel, odată cu transmiterea dreptului de proprietate asupra unui imobil se transmit și toate drepturile reale sau sarcinile ce afectează respectivul imobil, noul proprietar fiind obligat de drept să le respecte întocmai.
În drept, ne invocăm dispozițiile art. 205 din Codul de procedură civilă.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate Tribunalul reține următoarele :
Analizând criticile apelantului pârât din motivele de apel Tribunalul reține că în cauză prin sentința civilă nr._/04.10.2011a Judecătoriei Timișoara modificată prin decizia civilă nr.402/R/30.03.2012 pârâtul apelant împreună cu pârâta intimată V. T. au fost obligați la respectarea amplasamentului servituții de trecere instituită în favoarea reclamanților intimați D. N. și D. S. .
P. această hotărâre judecătorească intrată în putere de lucru judecat s-a instituit în sarcina pârâtului apelant și intimatei pârâte o obligație de a nu face intiuitu personae.
P. încheierea civilă nr. 2885/26.02.2013 s-a stabilit de asemenea cu putere de lucru judecat împrejurarea că pârâții nu și-au îndeplinit de bună voie obligația instituită prin hotărârile judecătorești antemenționate astfel că s-a dispus obligarea pârâților la plata unei amenzi civile în cuantum de 50 de lei în favoarea Statului Român .
Pârâtul apelant V. L. nu a formulat împotriva acestei încheieri contestație la executare în temeiul art.580 indice 3 alin. 3 Cod procedură civilă astfel că amenda civilă stabilită prin încheiere irevocabilă de 50 lei pe zi de întârziere a început să curgă de la data de 26.02.2013 .
Din înscrisul denumit declarație de renunțare la dreptul de servitute autentificat cu nr.1110/14.08.2014 de către BNP M. B. Tribunalul reține că începând cu această dată traseul servituții de trecere insituită în favoarea reclamanților intimați a fost modificat astfel că începând de la această dată obligația pârâtului apelant și a pârâtei intimate a încetat .
Tribunalul reține că în mod corect și legal prima instanță a stabilit că obligația pârâtului apelant de respectare a amplasamentului servituții de trecere insituită în favoarea reclamanților intimați a încetat la data de 14.08.2014 până la această dată fiind calculată suma datorată cu titlu de amendă civilă în favoarea Statului Român în temeiul art.580 indice 3 alin. 2 Cod procedură civilă.
Susținerile pârâtului apelant din motivele de apel sunt neîntemeiate în condițiile în care acesta critică încheierea civilă nr.2885/2013 intrată în putere de lucru judecat .
Pârâtul apelant are posibilitatea legală de a formula contestație la executare potrivit art.580 indice 3 alin. 3 Cod procedură civilă prin care poate solicita pentru motive temeinice anularea amenzii civile aplicate .
Pentru aceste considerente Tribunalul va respinge apelul ca nefondat .
În ceea ce privește cheltuielile de judecată Tribunalul reține că reclamanții intimați deși au solicitat cheltuieli de judecată în apel nu au făcut dovada efectuării acestora .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat în cauză de către apelantul pârât V. L. domiciliat în ., jud. T. în contradictoriu cu reclamanții intimați D. N., CNP_ și D. S., CNP_, ambii domiciliați în ., ., jud. T. și pârâții intimați A. D. domiciliată în ., ., jud. T., I. S. domiciliat în ., .,jud. T., L. M. V. și L. M. S. domiciliați în ., ., jud. T. și V. T. prin curator procesual avocat Bot C. cu sediul profesional în Timșioara, ., . împotriva sentinței civile nr.1396/06.10.2014 a Judecătoriei Timișoara.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, azi, 27.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. R. Ț. C.
GREFIER,
ȘOFRONICI R. M.
Red. R.A. 02 iunie 2015
Tehnored. R.Ș. 04 Iunie 2015
Prima inst. jud: C. Ș. D.
Red 2 ex, .>
| ← Expropriere. Sentința nr. 1598/2015. Tribunalul TIMIŞ | Pretenţii. Decizia nr. 288/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
