Acţiune pauliană. Decizia nr. 31/2016. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 31/2016 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 19-01-2016 în dosarul nr. 31/2016
Document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:014._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 31/A
Ședința publică de la 19 ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C.
Judecător M. R.
Grefier C. T.
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelantul reclamant C. S. împotriva sentinței civile nr. 4586/31.03.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți G. I., G. D. N., în cauza având ca obiect acțiune pauliană.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă pentru apelant reclamant avocat L. Csorgo, lipsind intimații pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, apărătorul ales al apelantului reclamant depune împuternicirea avocațială (f.33) și solicită comunicarea întâmpinării și amânarea judecății în vederea studierii, arătând că nu i-a fost comunicată.
Verificând înscrisurile dosarului, instanța constată că s-a emis comunicare în faza de procedură prealabilă primului termen de judecată prin care i s-au comunicat apelantului reclamant întâmpinările formulate de intimați pârâți, însă la dosar nu s-a întors dovada de comunicare și, față de faptul că întâmpinările are doar două pagini, dispune lăsarea cauzei la ordine pentru a da posibilitatea apărătorului ales al acestuia să ia cunoștință de conținutul întâmpinării.
Cauza este lăsată la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă pentru apelant reclamant avocat L. Csorgo, lipsind intimații pârâți.
Nemaifiind cereri prealabile formulate și excepții invocate, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat L. Csorgo solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate în sensul revocării declarației de renunțare la moștenire, cu cheltuieli de judecată. Arată că este îndeplinită condiția prejudiciului, cât timp o valoare trebuie să iasă din patrimoniul debitorului și să nu se înlocuiască, invocă dispozițiile art. 1122 C.civ., pentru că renunțarea la moștenire nu a fost cu titlu gratuit, declarația fiind mai mult un act pro causa.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 4586/31.03.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul C. S., în contradictoriu cu pârâții G. I. și G. D. N., nefiind acordate cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință, în ceea ce privește excepția nulității cererii de chemare in judecata, aceasta a fost respinsă întrucât cuprinde toate mențiunile prevăzute de art.196 C.proc.civ., sub sancțiunea nulității. De altfel, pârâții nici nu au indicat care anume mențiuni nu sunt cuprinse în cerere.
Cu privire la fondul cauzei instanța a reținut faptul ca intre reclamantul C. Ș. si pârâții G. I. si V. D.-N. a intervenit Contractul de împrumut autentificat sub nr.123/17.02.2011 de BNP D. E.-Octav, reclamantul având calitatea de împrumutător, iar parații de împrumutați, pentru suma de 5.000 euro (echivalentul a 21.300 lei la data respectiva).
Suma urma a-i fi restituita reclamantului integral in valuta, fără dobânzi, până la data de 20 decembrie 2011, ., in caz contrar urmând a suporta dobânda legala pentru suma restanta pana la plata integrala a debitului. Restituirea împrumutului nu a fost garantata printr-un gaj ori ipoteca imobiliara, reclamantul având calitatea de creditor chirografar al celor doi împrumutați.
La data de 18 decembrie 2013, reclamantul a promovat in instanța o cerere de chemare in judecata care formează obiectul dosarului nr._/325/2013 al Judecătoriei Timișoara, prin care a solicitat instanței sa constate, pe calea acțiunii oblice: deschiderea succesiunii de pe urma defunctei G. D.; calitatea de moștenitori acceptanți ai pârâților in calitate de soț supraviețuitor, respectiv copii (fiu si fiica); ca masa succesorala rămasă după defuncta se compune din 1/2 din imobilul teren si casa in loc. Cornești nr.225, jud. T., înscris in CF nr._, nr.top 900/2/24, . de 1439 m 2 teren, cu consecința atribuirii către succesori a cotelor parti legale ce li se cuvin in virtutea calității lor de moștenitori legali din imobilul arătat mai sus, respectiv soțul supraviețuitor - cota de 1/4 din moștenire (1/8 din întregul imobil); copii - o cota individuala de 3/16 din moștenire, pentru motivele de fapt expuse mai sus, in prezenta.
Reclamantul a arătat ca prin întâmpinările depuse la dosarul nr._/325/2013, în mod neechivoc, pârâții si-au exprimat dorința de a renunța la moștenirea in cauza in favoarea celor trei nepoți (V. A. M., G. R. M. si D. B. E.) - paratul G. I., respectiv in favoarea celor doi copii (V. A. M. si D. B. E.), parata G. D. N..
Totodată, reclamantul a arătat ca parații, astfel cum si-au exprimat intenția prin întâmpinările depuse la dosarul nr._/325/2013, au renunțat, in afara termenului de opțiune succesorala, la succesiunea după defuncta G. D., soție si, respectiv mama, fiind făcuta in frauda intereselor sale, parații urmărind a-si crea o stare de insolvabilitate in vederea sustragerii de la efectuarea plații datorate.
Potrivit art.116 din Legea nr.71/2011, dispozițiile art.1558-1565 din Noul cod civil se aplică și creditorilor ale căror creanțe s-au născut înainte de data intrării sale în vigoare, dacă scadența se situează după această dată. Față de aceste dispoziții, instanța constată că, în speță sunt incidente prevederile art. 1562-1565 C.civ. nou, și nu cele prevăzute de art. 975 din vechiul Cod civil.
Instanța a reținut faptul ca acțiunea revocatorie (pauliană) este acțiunea prin care creditorul poate cere revocarea (desființarea) pe cale judecătorească a actelor juridice încheiate de debitor în vederea prejudicierii sale, prejudiciu ce constă în faptul că prin încheierea actului atacat debitorul își mărește sau creează o stare de insolvabilitate.
Potrivit dispozițiilor art.1562 NCC, „dacă dovedește un prejudiciu, creditorul poate cere să fie declarate inopozabile față de el actele juridice încheiate de debitor în frauda drepturilor sale, cum sunt cele prin care debitorul își creează sau își mărește o stare de insolvabilitate. (2) Un contract cu titlu oneros sau o plată făcută în executarea unui asemenea contract poate fi declarată inopozabilă numai atunci când terțul contractant ori cel care a primit plata cunoștea faptul că debitorul își creează sau își mărește starea de insolvabilitate”.
De asemenea, art.1563 NCC prevede „creanța trebuie să fie certă la data introducerii acțiunii”.
Din textele de lege citate se desprind condițiile necesare pentru reușita acțiunii pauliene, respectiv: a) actul atacat să fi creat creditorului un prejudiciu, ce constă în faptul că, prin actul atacat, debitorul își mărește sau creează o stare de insolvabilitate; b) frauda debitorului, ce implică faptul că debitorul a avut cunoștință de rezultatul păgubitor al actului față de creditor; c) creditorul să aibă o creanță certă și d) complicitatea la fraudă a terțului contractant, ceea ce presupune că terțul a cunoscut faptul că, prin încheierea actului atacat, debitorul a devenit insolvabil, aceasta din urma condiție fiind necesara doar in cazul actelor juridice cu titlu oneros.
În virtutea prevederilor legale citate, creditorii pot ataca actele viclene făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor, însă, pe lângă dovada unei creanțe certe si a fraudei debitorului, creditorul trebuie să facă dovada producerii unui prejudiciu creditorului în sensul producerii sau măririi stării de insolvabilitate a debitorului.
Transpunând aceste condiții la speța de față și raportând prevederile legale amintite la probele administrate în cauză, instanța a considerat cererea neîntemeiată, apreciind că nu este îndeplinită condiția privind prejudiciul suferit de creditor ca urmare a încheierii actului juridic de către debitor.
Astfel, această cerință presupune un prejudiciu personal și actual al creditorului, constând în faptul că debitorii și-au creat/mărit o stare de insolvabilitate prin încheierea actului juridic. Textul legal confirmă diferențierea între un act de însărăcire a debitorului, insuficient pentru promovarea acțiunii, și un act de însărăcire prin care se cauzează/se agravează starea de insolvabilitate. Or, in cauza reclamantul nu a făcut dovada inexistentei altor bunuri sau venituri care sa poată fi executate silit si care sa justifice prezenta acțiune.
Pe de alta parte, apărările reclamantului legate de valabilitatea sau nevalabilitatea declarației de renunțare la succesiune in afara termenului de opțiune succesorala vor putea fi valorificate in litigiul ce face obiectul dosarului nr._/325/2013 al Judecătoriei Timișoara, si nu pe calea prezentei acțiuni.
Apreciind că in speță creditorul reclamant nu a făcut dovada insolvabilității debitorilor, deși sarcina probei îi revenea, conform art. 249 NCPC, instanța a respins acțiunea formulata.
Pe cale de consecința, în baza art.453 si urm. C.proc.civ., a fost respinsă si cererea de acordare a cheltuielilor de judecata formulata in cauza.
Împotriva sentinței civile nr. 4586/31.03.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ a formulat apel reclamantul C. Ș., înregistrat pe rolul Secției I civile la data de 27.07.2015 sub nr. dosar_ , solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate in sensul revocării Declarațiilor de neacceptare a succesiunii date de parați cu consecința inopozabilității acestora față de reclamant, cu cheltuieli de judecata constând in taxa judiciara de timbru.
Apelantul a apreciat ca sentința civila atacata este nelegala si netemeinica, fiind criticabila sub aspectul următoarelor motive:
Acțiunea revocatorie (pauliana) este instrumentul procedural prin care creditorul poate solicita revocarea actelor juridice încheiate de debitor in vederea prejudicierii sale.
Art.1562 si 1563 C.civ. vin sa indice condițiile necesar a fi îndeplinite in vederea admisibilității acțiunii revocatorii, si anume: existenta unui prejudiciu, fraudarea de către debitori a drepturilor creditorului, complicitatea la frauda a terțului contractant-in cazul actelor juridice cu titlu oneros 4.-caracterul de creanța certa, lichida si exigibila a debitului.
Cu privire la aceste condiții, acestea au fost si sunt in continuare îndeplinite, astfel cum s-a arătat si in cererea principala a acestui dosar.
Cu privire la existenta unui prejudiciu, un prejudiciu personal si actual, prima instanța, in mod eronat a reținut ca, in ceea ce privește debitorii, aceștia nu s-au insaracit prin renunțarea la moștenirea defunctei, neaccentuându-si starea de insolvabilitate, or, actele cu titlu gratuit, liberalitățile au ca efect tocmai micșorarea patrimoniului celui care face liberalitatea, bunul ori dreptul înstrăinat cu titlu gratuit nefiind înlocuit cu un altul, acest aspect ținând de natura actelor juridice cu titlu gratuit.
Referitor la cea de a doua condiție a admisibilității cererii de revocare a declarațiilor paraților - fraudarea creditorului, care implica faptul ca debitorul a avut cunoștința de rezultatul păgubitor al actului sau fata de creditor, fara dubiu ca are aplicabilitate in speța de fata, atâta timp cât pârâții si-au exprimat intenția de a renunța la moștenire, expresis verbis, înaintea completului de judecata care a fost chemat sa soluționeze dosarul cu nr._/325/2013 având ca obiect acțiune oblica - dezbaterea succesiunii defunctei G. D. (mama, respectiv soția paraților din prezentul litigiu), reclamantul având si in acel dosar calitatea de reclamant, iar cei doi de asemenea calitatea de parați, litigiu înaintat de reclamant tocmai in vederea recuperării creanței de la cei doi debitori. Astfel, este evidenta fraudarea creditorului, debitorii având cunoștința de rezultatul păgubitor al actelor lor, acționând chiar cu intenția evidenta de a frauda interesele creditorului.
În ceea ce privește condiția complicității terțului la fraudarea debitorului, aceasta condiție nu își găsește aplicabilitatea in speța de fata, îndeplinirea acestei condiții fiind imperativ necesara doar in cazul actelor juridice cu titlu oneros, or, declarația de renunțare la moștenire imbraca forma liberalităților.
Creanța sa fie certa - existenta creanței este atestata de Contractul de împrumut numerar din data de 17 februarie 2011, încheiat si autentificat de notar public D. E.-Octav; creanța este certa, existenta acesteia emanând din însuși actul autentic de creanța.
In lumina acestor considerente si, totodată, având in vedere faptul ca recuperarea debitului este imposibila prin alte mijloace ori pe alte căi, pârâtul G. I. fiind pensionar si neavând pe numele sau decât 1/2 din imobilul a cărui partajare s-a solicitat, imobil asupra căruia, in urma finalizării dezbaterii succesiunii, pârâta G. D. N. va dobândi o cota parte corespunzătoare calității sale de fiica a defunctei, s-a solicitat a se observa ca, pentru o soluționare echitabila se impune revocarea celor două declarații de renunțare la moștenire cu efectul inopozabilității acestora fata de reclamant.
Pentru motivele arătate, s-a solicitat admiterea apelului, modificarea in tot a sentinței apelate, în sensul revocării declarațiilor de renunțare la moștenire date de cei doi pârâți, cu consecința inopozabilității acestora fata de reclamant.
În drept, a invocat dispozițiile art.1562-1565 NCC, art.470 si urm. C.proc.civ.
Intimații pârâți G. I. și G. D. N., conform art. 150 N. C.proc.civ. și art. 205 alin. 2 din Legea 134/ 2010 au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului si menținerea hotărârii dată de prima instanța pentru următoarele considerente:
Acceptarea sau neacceptarea unei succesiuni, așa cum rezulta din însăși titulatura ei, este un act de libera consimțire, astfel încât nimeni nu poate obliga o persoana sa accepte sau nu o succesiune.
Din cauza situației financiare precare a familiei, administrarea unui imobil, care era in masa succesorala a defunctei G. D., cerea eforturi in plus pe care pârâții se află in imposibilitatea de a le face .
Pârâții arată că nu au urmărit, prin aceasta renunțare la succesiune, sub niciun fel, prejudicierea creditorului, au împlinit doar dorința defunctei, atunci când au fost forțați sa deschidă succesiunea de către domnul C. Ș.. Dacă aveau intenția sa îl prejudicieze, așa cum susține, s-ar fi deschis succesiunea imediat după decesul soției si ar fi făcut același demers, ar fi renunțat la partea ce li se cuvenea, în favoarea nepoților.
Este adevărat că exista o creanță certa, insa tot atât de adevărat este faptul, pe care avocata L. Csorgo a omis sau a uitat sa îl menționeze in acțiunea depusa, ca pe numele pârâtului a fost făcuta poprire prin Biroul Executorului Judecătoresc J. C., dosar nr._, la Casa de pensii si lunar i se retine din pensie suma de 111 lei. Depun ca dovada o copie a adresei nr. 9146 din 13.03.2105.
În acest context s-a invocat excepția inadmisibilității cererii de apel fata de pârâți și în consecință, s-a solicitat pentru considerentele mai sus expuse menținerea in totalitate a sentinței civile nr. 4586, pronunțata in ședința publica din data de 31.03.2015.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, tribunalul constată că acesta nu este fondat.
Excepția inadmisibilității acțiunii invocată de intimații pârâți nu este o excepție propriu-zisă, așa cum această noțiune este definită de art. 245 C.proc.civ., adică mijlocul prin care partea, fără să pună în discuție fondul dreptului, susține lipsuri referitoare la dreptul la acțiune.
Dimpotrivă, reclamantul C. Ș. a recurs la acțiunea revocatorie pentru a desființa două acte civile emise la cererea pârâților, iar pentru admiterea acesteia, art. 1562 și următoarele C.civ. impun îndeplinirea a patru condiții, redate în sentință, dar și în cererea de apel, astfel că ele nu vor fi reluate.
Este vorba însă de condiții care privesc fondului litigiului, din moment ce se referă la dovedirea existenței unui prejudiciu, frauda debitorilor. Prin urmare, tribunalul califică excepția invocată de intimații pârâți prin întâmpinare ca fiind o apărare de fond.
Din probele administrate instanța de fond a reținut în mod corect faptul că pârâții sunt debitori ai reclamantului în urma acordării de către acesta a unui împrumut pentru suma de 5000 euro, suma care nu a fost restituită la scadență, așa cum s-a stipulat în contract.
Contractul a fost încheiat la data de 17.02.2011, iar termenul de restituire a fost 20.12.2011.
Prin acțiunea introductivă reclamantul tinde la desființarea față de acesta a declarațiilor de neacceptare a succesiunii date de pârâți în fața notarului la data de 23.05.2014, autoarea fiind decedată la data de 10.05.2011.
Așa cum a arătat și reclamantul, acesta a formulat acțiune oblică pentru dezbaterea succesiunii de pe urma defunctei, cererea fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei la data de 18.12.2013, așa cum rezultă din actele dosarului de fond.
Art. 1562 C.civ. stabilește care ar fi actele juridice încheiate de debitor în frauda drepturilor creditorului, acelea prin care debitorul își creează sau își mărește o stare de insolvabilitate.
Din declarațiile care se solicită a fi desființate și depuse la filele 13, 14 dosar de fond tribunalul reține că pârâții nu au renunțat in favorem, așa cum susține apelantul reclamant, ci au arătat că nu au făcut nici un act de acceptare expresă sau tacită a succesiunii defunctei G. D., astfel că sunt străini de moștenire. Astfel, nu poate fi reținut argumentul conform căruia pârâții au determinat un prejudiciu prin actele cu titlu gratuit, liberalități pe care le-au semnat.
Noțiunea de creare sau mărire a stării de insolvabilitate presupune acte de înstrăinare frauduloasă a bunurilor deținute, astfel că refuzul de a primi o donație, de îmbogățire, nu reprezintă fraudă a drepturilor creditorului, pentru că debitorul nu are obligația de a aduce valori noi în patrimoniu, ci de a nu înstrăina ceea ce deja deține.
În aceeași linie de idei, renunțarea la succesiune fiind un act juridic ce reprezintă un refuz de îmbogățire, iar acțiunea pauliană tinde să readucă în gajul general al creditorul valori care au ieșit fraudulos din patrimoniul debitorului, în materie de renunțare, se pot ataca, prin intermediul acțiunii revocatorii numai actele debitorului care au ca efect producerea unei pierderi în patrimoniul său, nu și actele care au ca efect lipsirea debitorului de un câștig; renunțarea la succesiune lipsește pe debitor numai de un câștig, astfel că nu dă loc la exercitarea acțiunii pauliene.
Nu se poate admite susținerea conform căreia transmiterea proprietății în persoana succesibilului chemat are loc de drept, prin efectul deschiderii succesiunii și în baza vocației sale legale. O astfel de transmitere are loc, chiar retroactiv, dar numai dacă succesibilul a și acceptat succesiunea în termenul legal. Prin urmare, consecința redată de apelantul reclamant în sensul că pârâții aveau un bun, iar ca urmare a declarației de neacceptare acel bun a fost înstrăinat în mod fraudulos nu se susține.
Cu ocazia dezbaterilor finale apelantul reclamant prin apărător a făcut trimitere la dispozițiile art. 1122 C.civ. care se referă la renunțarea frauduloasă la moștenire, în dauna creditorilor, dar, pe de o parte, acest temei nu a fost invocat în fața primei instanțe, astfel că nu poate fi analizat față de prevederile art. 478 alin.3 C.proc.civ., pe de altă parte, așa cum a reținut și instanța de fond, în cauză reclamantul nu a dovedit faptul că debitorii nu au alte bunuri care să poată fi executate silit.
Nu în ultimul rând, în acord cu cele statuate de prima instanță, tribunalul apreciază că în dosarul format pentru acțiunea oblică promovată de reclamant având ca obiect dezbaterea succesiunii autoarei pârâților intimați, se pot verifica și valida susținerile primului în sensul că declarațiile de neacceptare a moștenirii au fost date pro causa, nefiind corespunzătoare realității faptice și juridice.
Față de argumentele expuse, tribunalul urmează a respinge apelul, în baza art. 480 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul C. Ș., cu domiciliul procedural ales în Timișoara, .. 4, . - la C.. Av. Csorgo L., împotriva sentinței civile nr. 4586/31.03.2015 pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți G. I. și G. D. N., ambii domiciliați în Timișoara, . nr. 9, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.01.2016.
Președinte, A. C. | Judecător, M. R. | |
Grefier, C. T. |
Red. A.C.
Tehnored. I.B.+A.C. 28.01.2016
5 ex.
Jud. Timișoara – jud. E.C. V.
S.M. 1 ex. / .>
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 102/2016. Tribunalul TIMIŞ | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
