Contestaţie la executare. Decizia nr. 128/2016. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 128/2016 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 05-02-2016 în dosarul nr. 128/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:014._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILA nr.128/A
Ședința publică din 05 februarie 2016
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L. Ș.
JUDECĂTOR: B. D.
GREFIER: R. K.
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanții B. I. și B. A., împotriva Sentinței civile nr. 1706 din 30 iunie 2015, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații B. N., B. P. și Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești R..
Concluziile și susținerile în fond ale părților au fost luate în ședința publică din 22 ianuarie 2016, când instanța din lipsă de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei pentru acest termen, aspect consemnat în încheierea de amânare a pronunțării cauzei ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința civila 1706/2015, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Lugoj a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești R., a respins contestația la executare formulată de contestatorii B. I., și B. A., în contradictoriu cu intimata Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești R., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis excepția tardivității contestației la executare, a respins ca tardivă contestația la executare formulată de contestatorii B. I. și B. A., în contradictoriu cu intimații B. N. și B. P., a respins cererea contestatorilor de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată si a respins cererea intimaților B. N. și B. P. de obligare a contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 248 C.pr.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Prin urmare, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a S. R., invocate din oficiu.
Astfel, potrivit art.2 pct.(1) din Legea nr.188/2000 privind executorii judecătorești, "executorii judecătorești sunt investiți să îndeplinească un serviciu de interes public", iar conform art. 49 pct.(1) din același act normativ organul de executare realizează executarea silita numai la cererea creditorului, creditorul asumându-si astfel riscul executării astfel declanșate.
Având în vedere că executarea silită se desfășoară la cererea și pe riscul creditorului, executorul judecătoresc nu poate sta în judecată în calitate de intimat în contestația la executare, instanța urmând a admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești R. și a respinge contestația la executare formulată de contestatori în contradictoriu cu această intimată ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Deliberând apoi, conform art. 248 al. 1 C.pr.civ., asupra excepției tardivității contestației la executare, invocate de intimați prin notele de ședință depuse pentru termenul din 16.06.2015, instanța constată că deși prin contestația la executare s-a solicitat anularea încheierii din 24.02.2015, din motivarea în fapt a demersului judiciar rezultă că în speță contestatorii sunt nemulțumiți de cele dispuse prin încheierea din 17.02.2015, prin care au fost stabilite cheltuielile de executare silită cu privire la operațiunea de stabilire a liniei de hotar. De asemenea, contestatorii au invocat faptul că executarea silită este prematură, că suma reprezentând cheltuieli de executare (datorate pentru operațiunea de stabilire a liniei de hotar) trebuia suportată în mod egal de către părți și că aceasta trebuia cuantificată ținând cont doar de actele de executare efectiv îndeplinite si de activitatea depusă atât de executorul judecătoresc cât și de avocatul creditorului, conform dispozițiilor art.669 C.pr.civ.
Toate aceste critici trebuiau formulate în termenul de 15 zile care a început să curgă de la data de 20.02.2015, când contestatorilor le-au fost comunicate (astfel cum rezultă din dovezile de înmânare aflate în dosarul execuțional) încheierea de încuviințare a executării silite, înștiințarea, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită, somația, înștiințarea de poprire și copia certificată a titlului executoriu. Aceasta întrucât dispozițiile art. 715 al. 1 și 2 C.pr.civ. prevăd că „(1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestația privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când:
1. contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă;
2. cel interesat a primit comunicarea ori, după caz, înștiințarea privind înființarea popririi. Dacă poprirea este înființată asupra unor venituri periodice, termenul de contestație pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei rețineri din aceste venituri de către terțul poprit;
3. debitorul care contestă executarea însăși a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviințare a executării și nici somația sau executarea se face fără somație.
(2) Contestația împotriva încheierilor executorului judecătoresc, în cazurile în care acestea nu sunt, potrivit legii, definitive, se poate face în termen de 15 zile de la comunicare.”
Întrucât între momentul încuviințării executării silite (17.02.2015) și cel al comunicării efectuate la 20.02.2015 debitorii au achitat suma de 2260 lei (reprezentând cheltuieli de judecată la care au fost obligați prin hotărâri judecătorești), urmare a cererii creditorilor de restrângere a executării silite, executorul judecătoresc a emis o nouă încheiere, la 24.02.2015, prin a stabilit noua sumă datorată cu titlu de cheltuieli de executare silită, de 3550,96 lei, redusă cu 280,24 lei față de cea stabilită inițial prin încheierea din 17.02.2015, menționând clar aceste aspecte în penultimul paragraf al considerentelor încheierii: „ … se va reduce obligația de plată a debitorilor direct proporțional cu suma ce reprezintă cheltuielile de judecată – 2260 lei, precum și cu suma ce reprezintă onorariul executorului judecătoresc în cuantum de 280,24 lei stabilită pe seama debitorilor.”
Încheierea din 24.02.2015 nu a stabilit deci cheltuielile de executare, ci a modificat încheierea din 17.02.2015 și a redus cu 280,24 lei cheltuielile de executare aferente sumei achitate benevol (2260 lei – debit reprezentând cheltuieli de judecată în prima instanță, apel și recurs). În plus o eventuală anulare a încheierii din 24.02.2015 nu le-ar profita deloc contestatorilor și nu ar face decât să agraveze situația acestora, care astfel ar trebui să achite sume mai mari cu titlu de debit și cheltuieli de executare (astfel cum acestea au fost prevăzute în încheierea din 17.02.2015).
Astfel fiind, întrucât motivele de anulare a actelor de executare invocate de contestatori au fost invocate cu depășirea termenului de 15 zile, prevăzut de art. 715 C.pr.civ., care a început să curgă pentru debitori de la data de 20.02.2015, instanța de fond a admis excepția tardivității contestației la executare și a respins ca tardivă contestația la executare formulată de contestatorii B. I. și B. A..
Impotriva Sentintei civile_.06.2015, pronuntata de Judecatoria Lugoj, în dosarul nr._, au formulat apel contestatorii B. I. și B. A. solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, în principal și în subsidiar, rejudecând cauza să se admită contestația la executare așa cum a fost formulată.
În motivarea apelului, contestatorii apelanți au arătat că au atacat încheierea emisă de executorul judecătoresc la data de 24.02.2015, încheiere prin care li s-a adus la cunoștința faptul că aveau de plata suma de 3.550,96 lei, cheltuieli de executare referitoare la stabilirea liniei de hotar.
Această încheiere, așa cum rezultă din data la care a fost înregistrată contestația la executare, a fost atacata in termenul de 15 zile de la data comunicării, aspect necontestat de intimați sau de instanța de fond.
Instanța de fond, încălcând dreptul de dispoziție al lor în stabilirea cadrului procesual recunoscut de dispozițiile art.9 C., a schimbat obiectul contestației in mod abuziv și a apreciat că au atacat o altă încheiere a executorului judecătoresc.
Admițând excepția tardivității instanța de fond nu s-a mai aplecat asupra celorlalte probleme de drept ridicate prin contestație, lăsând nejudecat fondul cauzei.
Arată că dispozițiile art. 712 C. permit să atace orice încheiere a executorului judecătoresc care le vătăma, cu atât mai mult cu cât aceasta încheiere nu a fost încheiata cu respectarea dispozițiilor art. 657, executorul nedetaliind cheltuielile indicate în încheiere, respectiv din ce se compune aceasta suma.
Raportat la această încheiere, din data de 26.02.2015, au motivat contestația la executare ținând cont că titlu executor invocat nu prevede o obligația exclusivă în sarcina lor de a efectua toate demersurile pentru stabilirea liniei de hotar pe cheltuiala lor, ci chiar se precizează concret, cu trimitere la dispozițiile codul civil, cum se vor suporta cheltuielile de stabilire a liniei de hotar.
Această susținere a lor de suportare în comun a cheltuielilor privind stabilirea liniei de hotar a și fost recunoscută de intimați prin scrisoarea trimisă înainte de începerea executării silite aplicându-se în speță dispozițiile art. 676 C..
Motivarea instanței de fond în sensul că prezenta contestația trebuia înaintată în termen de 15 zile de la data primirii primei încheieri, chiar în situația în care au înțeles să atace, așa cum au arătat, doar cea doua încheiere în condițiile dispozițiilor art. 715 alin. l, pct. l, o apreciază ca fiind nelegală și netemeinică la fel ca si susținerea că încheierea din data de 24.02.2015 nu a stabilit cheltuieli de executare ( alin.7 fila 6 din sentința), deși la alineatul anterior tot instanța de fond afirmă că executorul judecătoresc a emis o nou încheiere, la 24.02.2015, prin care a stabilit noua suma datorată cu titlu de cheltuieli de executare.
Pe fondul cauzei, apelanții arată că prezenta contestație este întemeiată, raportat la titlu executor care se invoca, neexistând nici o împotrivire la punerea acestuia în executare, cu atât mai mult cu cât și intimații și-au luat obligația să întreprindă demersuri pentru ducerea la îndeplinire a acestuia pe calea amabilă, adoptând doar o stare de expectativă și sperând ca apelanții să suporte în totalitate cheltuielile privind stabilirea liniei de hotar.
Referitor la suma reprezentând de cheltuielile de executare, apelanții susțin că odată cu trimiterea somației, executorul judecătoresc avea obligația legală de a indica fiecare cheltuială și nu a indica în mod generic diferite taxe, obligația fiind stabilită prin codul de procedura civila- art.657 C., așa cum a procedat la prima încheiere.
Totodată, normele legale de stricta interpretare ale codului de procedura civila stabilesc că onorariu si cheltuielile de executare ale executorului judecătoresc trebuie stabilite ținând cont de prestațiile efectuate și nu de simpla trimitere la limitele maximale de onorarii stabilite de lege- art. 670 NCP. Faptul de executorul judecătoresc s-a deplasat la fața locului de doua ori nu le poate fi imputat, din moment ce prima dată, executorul judecătoresc, fără a avea cunoștințe de specialitate în domeniu a încercat să facă singur măsurătorile, dar nu a reușit, ulterior solicitând ajutorul unui expert tipografic așa cum era normal.
În final, arată că apelul este întemeiat și pe cale de consecință solicită admiterea acestuia, cu obligarea intimaților la plata cheltuieli de judecată în ambele stadii procesuale.
Prin întâmpinare, intimații B. P. și B. N. au solicitat respingerea apelului, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a Sentinței Civile nr. 1706/30 iunie 2015, pronunțată de Judecătoria Lugoj, cu cheltuieli de judecată.
În motivare intimații au arătat că instanța de fond a analizat cu mare exactitate ceea ce s-a solicitat în contestația la executare înaintată de contestatori. Aceștia au încercat să creeze o stare de eroare atât prin contestația la executare, cât și prin motivele de apel.
Deși au formulat acțiunea împotriva încheierii emise la data de 24.02.2015, de către executorul judecătoresc, în cuprinsul acesteia fac referire la conținutul încheierii emise la data de 17.02.2015. Aceștia nu contestă, în fapt, reducerea cheltuielilor de executare, situație favorabilă lor, ci contestă mențiunile reluate din încheierea de stabilire a cheltuielilor din data de 17.02.2015 și care au fost acceptate inițial.
Instanța de fond nu a schimbat obiectul contestației, în mod abuziv, ci doar a analizat faptele contestate și în mod corect a apreciat că acestea fac trimitere la încheierea din 17.02.2015, împotriva căreia nu s-a formulat contestație la executare, admițând astfel excepția tardivității.
Arată că nu înțeleg care este rațiunea pentru care se contestă o încheiere care de fapt le este favorabilă, prin acesta reducându-se onorariul executorului.
Cererea inițială de executare silită a fost admisă prin încheierea din data de 17.02.2-315, în care au fost indicate și stabilite cheltuielile de executare, precum și trasarea liniei de hotar, încheiere care nu a fost contestată în termenul legal de 15 zile.
Este adevărat că fiecare act emis de executorul judecătoresc poate fi contestat dar numai în limita a ceea ce se stabilește prin acel act. Faptul că în cuprinsul încheierii contestate sunt menționate toate cererile precum și actele emise de executorul judecătoresc, încuviințate deja, nu este de natură să repună debitorul în termenul de contestație la executare pentru acte care nu au fost contestate în 15 zile de la data comunicării.
Susținerea contestatorilor că nu cunosc ce reprezintă suma de 3.550,96 lei nu poate fi primită întrucât în încheierea de stabilire a cheltuielilor, emisă la data de 17.02.2015 sunt detaliate cheltuielile, astfel încât cine citește poate observa că cei 3.550,96 lei, reprezintă onorariu de avocat, în cuantum de 400 lei, onorariu executor judecătoresc 2.759 lei (puls TVA), iar diferența taxe poștale, taxe informare, consumabile.
Prin motivarea contestației la executare, nu se aduce o anumită critică încheierii a cărei anulare se cere astfel că nu cunosc ce anume se contestă din aceasta încheiere, care ar fi motivul de anulare.
Apreciază că cererea de executare silită nu poate fi considerată de către instanță ca prematur introdusă atâta timp cât contestatorii, deși notificați nu au făcut nimic pentru a pune de buna voie, astfel cum ar fi preferat și ei, în executare hotărârea. Linia de hotar astfel cum a fost stabilită de către instanța trece prin curtea casei contestatorilor, curte în care intimații nu aveau acces și nu puteau intra prin efracție, acesta fiind si motivul pentru care i-au notificat, dar contestatorii nu au dat nici un semn că ar dori să pună de buna-voie în executare hotărârea, iar dacă nu ar fi demarat executarea silită, nici până în prezent nu s-ar fi schimbat nimic.
Consideră că dispozițiile art. 560 NCC, nu sunt incidente în această fază procesuală și oricum se referă la cheltuielile ocazionate cu refacerea semnelor de hotar, garduri sau alte delimitări nu la cheltuielile cu executarea silită. Instanța a aplicat dispozițiile acestui articol în cursul procesului, suportând în mod egal costul expertizei topografice prin care s-a stabilit linia de hotar, precum și onorariile de avocat din prima instanța.
S-a mai arătat că potrivit art.669,al.2 C.p.c. „Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt in sarcina debitorului urmărit (...)", iar în ceea ce privește art.676 C.p.c, s-a menționat că în cazul în care ar fi incident, trebuie interpretat în favoarea intimaților, întrucât ei au făcut primul pas pentru punerea în aplicare a hotărârilor judecătorești, cei care au rămas în pasivitate, întrucât le convenea mai mult situația anterioară fiind contestatorii.
Referitor la solicitarea de reducere a cheltuielilor de executare, solicită a se aprecia că și această cerere este neîntemeiată.
Este adevărat că instanța poate cenzura sumele stabilite de către executorul judecătoresc ca fiind cheltuieli de executare dar numai ținând seama de probele administrate de partea care solicită aceasta, ori nu s-a indicat nici o proba în acest sens. Astfel executorul judecătoresc a făcut doua deplasări la imobilele între care trebuia trasată linia de hotar, imobile ce se afla în localitatea Herendesti, în afara Municipiului Lugoj și având în vedere că contestatorul B. I., nu a fost de acord cu reperele pe care executorul le-a determinat a fost nevoie de deplasare la fața locului și a unui expert topografic, abia atunci fam. B. a fost de acord cu trasarea liniei. În acest sens a fost încheiat Procesul-verbal din data de 13.03.2015 si procesul-verbal încheiat la data de 23.03.2015, înscrisuri care au fost semnate de către contestatori, fără a se invoca obiecții.
S-a mai arătat că timp cât onorariul executorului judecătoresc este cuprins în limitele legii, iar executarea silită a impus anumite cheltuieli cu deplasarea în afara localității, prezenta unui expert topografic, întocmirea unor încheieri, procese-verbale, corespondenta, acesta nu se impune a fi redus.
Dacă contestatorii ar fi fost de bună credința și ar fi dorit să execute voluntar hotărârile judecătorești ar fi avut ocazia să o facă, atât în cele doua luni înaintea comunicării notificării cât și în termenul de 15 zile, menționat în notificare, sau chiar în termenul de 10 zile, dispus prin somație de către executorul judecătoresc, referitor la stabilirea liniei de hotar.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art.479 alin.1 Cod.pr.civ, tribunalul constată că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin contestația la executare ce face obiectul prezentului litigiu, contestatorii B. I. și B. A. au solicitat instanței ca în contradictoriu cu intimații B. N., B. P. și Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești R., să dispună în principal, anularea încheierii datată 24.02.2015 și a tuturor formelor de executare ulterioare încheierii, efectuate în dosarul nr. 19/2015 al S. R., iar în subsidiar, au solicitat reducerea cheltuielilor de executare stabilite raportat la munca efectivă depusă de executor, la cheltuielile dovedite efectuate și la dispozițiile art.560 NCC, care reglementează cum se suportă de proprietarii terenurilor învecinate cheltuielile privind fixarea semnelor de hotar și obligarea pârâților B. N., B. P. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers judiciar.
Apelanții contestatori critică hotărârea primei instanțe, susținând că prin admiterea excepției tardivității formulării contestației, le-a fost încălcat dreptul de dispoziție în stabilirea cadrului procesual recunoscut de art.9 C.pr.civ, instanța apreciind că au atacat o altă încheiere a executorului decât cea care face obiectul prezentei contestații.
Instanța reține că potrivit dispozițiilor art.712 alin.1 C.pr.civ, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație la executare de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Contestația împotriva încheierilor executorului judecătoresc, în cazul în care acestea nu sunt, potrivit legii, definitive, se poate face în termen de 15 zile de la comunicare, conform prevederilor art.715 alin.2 C.pr.civ.
Încheierea din data de 24.02.2015, emisă de Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești R., în dosarul nr.19/2015, a cărei anulare se solicită în prezentul litigiu, a fost comunicată contestatorilor apelanți B. I. și B. A., așa cum rezultă din dovada de comunicare existentă în dosarul execuțional, la data de 26.02.2015, iar contestația la executare ce face obiectul prezentului litigiu a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Lugoj la data de 13.03.2015, cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art.715 alin.2 C.pr.civ.
Motivele invocate în susținerea contestației la executare (chiar dacă așa cum a reținut prima instanță, ar conduce la concluzia că în speță contestatorii sunt nemulțumiți de cele dispuse prin încheierea din 17.02.2015), precum și faptul că o eventuală anulare a încheierii din data de 24.02.2015, nu le-ar profita contestatorilor și nu ar face decât să agraveze situația acestora (astfel cum a reținut prima instanță), nu prezintă relevanță sub aspectul soluționării excepției tardivității formulării contestației la executare, termenul de 15 zile prevăzut de legiuitor neputând fi raportat la momentul comunicării încheierii din data de 17.02.2015, în contextul în care, în mod explicit, contestatorii au menționat că înțeleg să conteste încheierea executorului judecătoresc din data de 24.02.2015, a cărei anulare au solicitat-o și nu încheierea din data de 17.02.2015, la care prima instanță s-a raportat.
Așadar, în condițiile în care contestatorii apelanți, pe calea prezentei contestații, au solicitat instanței anularea Încheierii din data de 24.02.2015 și a tuturor formelor de executare ulterioare încheierii, efectuate în dosarul nr. 19/2015 al Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești R., iar termenul de 15 zile prevăzut de lege pentru formularea contestației la executare împotriva acestei încheieri a fost respectat de către contestatori, excepția tardivității formulării contestației la executare este neîntemeiată, termenul de 15 zile prevăzut de legiuitor neputând fi raportat la momentul comunicării încheierii executorului judecătoresc din data de 17.02.2015.
Constatând, raportat la cele ce preced, că în mod greșit prima instanță a admis excepția tardivității formulării contestației la executare și văzând că apelanții contestatori B. I. și B. A., au solicitat anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanță, tribunalul în baza prevederilor art.480 alin.2 și 3 Cod.pr.civ., urmează să admită apelul formulat, să anuleze sentința apelată și să dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Lugoj.
Dată fiind soluția de anulare a sentinței și trimitere spre rejudecare, în această fază procesuală nu pot fi acordate cheltuieli de judecată, ele urmând a fi avute în vedere la soluționarea pricinii de către prima instanță, când se va cunoaște partea căzută în pretenții, conform prevederilor art.453 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanții B. I. și B. A., ambii cu domiciliul în ., ., județul T. împotriva Sentinței civile nr.1706/30.06.2015, pronunțată de Judecătoria Lugoj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații B. N., B. P., ambii cu domiciliul în ., ., județul T. și Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești R., cu sediul în Lugoj . nr. 26, .,
Anulează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Lugoj.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 05.02.2016.
P. JUDECATOR
L. Ș. B. D.
GREFIER
R. K.
Red. L. Ș.
Tehn. R. K.
7 ex/08.02.2016
Prima instanța
O. Ș. Scarlatescu
| ← Fond funciar. Decizia nr. 27/2016. Tribunalul TIMIŞ | Obligaţie de a face. Sentința nr. 188/2016. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
