Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 1841/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1841/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 20-06-2013 în dosarul nr. 1841/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1841/PI
Ședința publică din 20 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. A.
GREFIER: A. T.
S-au luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul B. Florenzo N. în contradictoriu cu pârâta L. A., având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă, în reprezentarea reclamantului, lipsă, avocat P. A., lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantului depune împuternicirea avocațială.
Instanța, din oficiu, invocă excepția necompetenței materiale a Tribunalului T., raportat la valoarea din contractul de vânzare-cumpărare și la valoarea indicată în cererea de chemare în judecată, în conformitate cu art. 2 pct. 1 lit. b C. proc. civ., în corelație cu art. 158 alin. 3 C.proc.civ., art. 159 pct. 2 C.proc.civ - art. 159 ind. 1 alin. 2, 4, 5 C.proc.civ.
Reprezentantul reclamantului solicită respingerea excepției, având în vedere valoarea de circulație a imobilului.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției invocate din oficiu.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr._ la data de 25.10.2012 reclamantul B. Florenzo N. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta L. A., obligarea acesteia din urmă la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică cu privire la imobilul situat în Timișoara, ., județul T., înscris în C.F. nr._ Timișoara, nr. top 3056/1/1/1, iar în caz contrar, prezenta hotărâre să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare, suplinind consimțământul pârâtei și să dispună intabularea în C.F. nr._ Timișoara, nr. top 3056/1/1/1 a dreptului reclamantului.
În motivare reclamantul a arătat că la data de 20.04.2012 a încheiat împreună cu pârâta promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare, redactată la S.C.P.A. Dr. P. P., C. și Asociații sub nr. 131/20.04.2012, prin care pârâta se obliga ca la data de 15 iulie 2012 să încheie contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, iar cu această ocazie reclamantul i-a achitat pârâtei suma de 92.250 de euro reprezentând avans.
Reclamantul susține că promisiunea de vânzare-cumpărare a fost înscrisă în C.F. nr._ Timișoara, nr. top 3056/1/1/1 și de comun acord la data de 16 iulie 2012, prin act adițional, părțile au hotărât să prelungească termenul de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică până la data de 16 august 2012. Tot cu această ocazie, reclamantul arată că a achitat suma de 8.750 Euro (optmiisaptesutecincizeci) reprezentând o parte din restul de plată.
Reclamantul a solicitat instanței să observe că pârâta a încasat suma de 92.250 de euro la data de 20 aprilie 2012 conform promisiunii, reprezentând avans, și suma de 8.750 de euro reprezentând o parte din restul de plată conform actului adițional.
Reclamantul a învederat faptul că, imediat după împlinirea termenului de 16 august 2012 a încercat să ia legătura cu pârâta în vederea încheierii în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare și la data de 28 august 2012 a notificat - o prin S.C.P.A. „Dr. P. P., C. și Asociații„ pentru a se prezenta în data de 12 septembrie 2012 la sediul societății în vederea rezolvării pe cale amiabilă a situației, însă, deși a ridicat notificarea transmisă personal și a semnat de primire, pârâta nu s-a prezentat la data și locul stabilit. Mai mult, la data de 25 septembrie 2012, a primit personal și a semnat de primire o altă notificare a reclamantului prin care este de acord să se prezinte în data de 03 octombrie 2012, ora 10.00, la Biroul Notarilor Publici Asociați Mitiu, cu sediul în Timișoara, .. 5 în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică. Tot la data de 25 septembrie 2012, pârâta s-a prezentat la Biroul Notarilor Publici Asociați Mitiu unde, conform cererii de eliberare a extrasului de carte funciară pentru autentificare semnat de pârătă, aceasta a solicitat eliberarea extrasului de autentificare nr._ Timișoara, nr. top 3056/1/1/1 în vederea încheierii la data de 3 octombrie 2012 a contractului de Biroul Notarilor Publici Asociați Mitiu.
La data de 03 octobrie 2012, s-a prezentat la sediul Biroului Notarilor Publici Asociați Mitiu în vederea încheierii contractului de vânzare cumpărare în formă autentică, însă pârâta nu s-a prezentat invocând faptul că certificatul fiscal al imobilului care face obiectul contractului i se va elibera de către Primăria Timișoara doar la data de 04 octombrie 2012. Astfel, prezentându-se la notar și în data de 04 octombrie și 05 octombrie 2012, reclamantul și notarul public S. S. Mitiu au constatat că pârâta nu dorește să se prezinte, aceasta dând dovadă de rea-credință.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1527, art. 1528 și art. 1669 Cod civil.
La termenul de judecată din data de 12.12.2012 reclamantul a depus la dosar precizare prin care a indicat valoarea imobilului ca fiind de 102.250 euro (f. 21).
Poziția procesuală a pârâtei a fost exprimată prin întâmpinarea depusă la data de 21.02.2013 (f. 28) prin care a invocat excepția insuficientei timbrări a acțiunii, învederând instanței faptul că pretențiile reclamantului rezultă dintr-o activitate infracțională a acestuia, respectiv de cămătărie și evaziune fiscală.
În ceea ce privește imobilul ce face obiectul cauzei, pârâta a susținut că acesta este de cel puțin 150.000 Euro.
La termenul de judecată din data de 27.03.2013, instanța a a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Timișoara invocată din oficiu.
Prin sentința civilă nr. 4269/27.03.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara - Secția a II-a Civilă in dosar nr._, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Timișoara.
A fost declinată competența de soluționare a cererii având ca obiect hotărâre care ține loc de act autentic formulată de reclamantul B. Florenzo N., în contradictoriu cu pârâta L. A., în favoarea Tribunalului T..
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
În temeiul dispozițiilor art. 137 al. 1 Cpr.civ, instanța s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Timișoara.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara, reclamantul a formulat împotriva pârâtei o acțiune ce are ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic.
În ceea ce privește valoarea obiectului cererii, instanța a reținut că trebuie luată în considerarea valoarea imobilului, raportat la faptul că reclamantul urmărește dobândirea dreptului de proprietate asupra acestuia. În cauză, este vorba despre imobilul înscris în C.F. nr._ Timișoara, constând în teren intravilan în Timișoara în suprafață de 1.433 mp și o casă situată pe ., în suprafață de 180 mp, compusă din parter și etaj. Or, având în vedere expertizele notarilor publici pentru anul 2012, instanța a reținut că, fiind vorba de imobile aflate în zona 2 a Timișoarei, valoarea terenului este de 200.620 Euro (140 Euro/mp x 1.433 mp), iar valoarea casei este de 71.100 Euro (395 Euro/mp x 180 mp). În consecință, la un curs de 4,5640 lei/1 Euro la data introducerii acțiunii (25.10.2012), valoarea imobilului ce face obiectul litigiului este de 1.240.130 lei (915.629,68 lei pentru teren și 324.500,4 lei pentru casă).
Este adevărat că în cauză reclamantul a evaluat imobilul la suma de 102.250 Euro, însă instanța apreciază că aceasta este una derizorie raportat la valoarea arătată mai sus, reclamantul eludând în acest fel atât dispozițiile legale referitoare la competență, cât și cele privitoare la stabilirea taxei judiciare de timbru, astfel încât nu poate fi luată în considerare nici în privința stabilirii instanței competente din punct de vedere material.
Având în vedere aceste considerente și valoarea obiectului acțiunii de 1.240.130 lei, în stabilirea competenței materiale a instanței s-au reținut dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b C. pr. civ, potrivit cărora tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei.
Conform art. 159 al. 1 pct. 2 C.pr.civ. competența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad.
Văzând prevederile legale menționate care constituie dispoziții imperative, soluționarea litigiilor de natura celui de față fiind de competența Tribunalului, instanța, în baza art. 158 al. 1 și art. 159 al. 2 pct. 4 C.pr.civ., a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Timișoara și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului T., căruia i-a trimis cauza spre competentă soluționare.
La Tribunalul T., cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Potrivit art. 137 alin. 1 c. pr. civ., instanța trebuie să se pronunțe cu precădere asupra excepțiilor de procedură și de fond care fac de prisos ..
În deliberare asupra incidentului procedural, observând și exigențele art. 112 pct. 3 apartenente legii procedurale civile, cum și particularitățile pricinii pendinte (având de obiect - executarea silită a unui antecontract de vânzare-cumpărare perfectat în anul 2002 - prin darea unei hotărâri car să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare), apreciază că la stabilirea competenței materiale și implicit a căii de atac se va avea în vedere exclusiv prețul menționat în corpul promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare, neavând relevanță estimarea imobilului efectuată de un organ fiscal, ori expertizele camerei notarilor publici și care se impune a fi luată în considerare exclusiv pentru stabilirea taxei judiciare de timbru aferentă demersului judiciar (a se vedea dispozițiile art. 3 ind. 1 alin. (3) din legea cu nr. 146/1997 privind taxele de timbru și care fac referire la taxarea cererilor de chemare în judecată; a se vedea în acest sens ÎCCJ secția civilă, dec. Civ. nr. 5198/2005). Și aceasta pentru că nu este admisibil ca stabilirea competenței materiale și, mai apoi, a căii de atac, să depindă de un factor exterior, subiectiv, total extraneu actului juridic în discuție. Abstracție făcând de faptul că ar fi absurd ca printr-o lege de stabilire a taxelor de timbru să se determine competența materială a instanțelor în soluționarea fondului pretențiilor deduse judecății.
Față de cele menționate, instanța, în temeiul art. 2 pct. 1 lit. b C. proc. civ., în corelație cu art. 158 alin. 3 c. proc. civ., art. 159 pct. 2 c. proc. civ - art. 159 ind. 1 alin. 2, 4, 5 c. proc. civ., va admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului T. invocată de intimați prin apărător și va dispune declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.
Ca atare, constatând că s-a ivit un conflict negativ de competență între Judecătoria Timișoara și Tribunalul T., în baza art. 20 pct. 2, art. 21 - art. 22 alin. 2 c. proc. civ., va sesiza Curtea de Apel Timișoara - Secția Civilă cu soluționarea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului T. invocată din oficiu.
Declină competența soluționării cauzei privind pe reclamantul B. Florenzo N. și pe pârâta L. A. în favoarea Judecătoriei Timișoara.
Constată ivit conflictul negativ de competență și sesizează Curtea de Apel Timișoara cu soluționarea conflictului negativ de competență.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.06.2013.
Președinte, Grefier,
A. A. A. T.
Red. A.A.
Tehnored. A.T.
Ex. 2/22.07.2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1016/2015. Tribunalul TIMIŞ | Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... → |
|---|
