Pretenţii. Decizia nr. 1016/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1016/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 16-10-2015 în dosarul nr. 1016/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1016/A
Ședința publică din 16 octombrie 2015
Completul constituit din:
Președinte: A. A.
Judecător: C. B.
Grefier: A. T.
Pe rol se află judecarea apelului civil declanșat de către apelantul-pârât S. R. E. contra sentinței civile nr. 889/7.04.2015 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă W. C. E., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelantul, personal, asistat de avocat Borsanyi C.-T., lipsă fiind intimata.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta apelantului depune chitanța cu nr. 663/23.09.2015, reprezentând onorariul avocațial.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe cu înscrisuri de administrat sau excepții de invocat și constatând că, în atare situație, controlul judiciar se privește a fi finalizat, tribunalul constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul asupra apelului promovat în cauză.
Reprezentanta apelantului solicită admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței apelate și rejudecând să se respingă acțiunea reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la 16.01.2015 pe rolul Judecătoriei Lugoj sub nr._, reclamanta W. C. E. a chemat în judecată pârâtul S. R. E., solicitând ca prin hotărârea ce urmează a se pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 600 lei, reprezentând onorariu avocațial suportat de către reclamanta în cadrul procesului de evacuare, în dosarul nr._ al Judecătoriei Lugoj, cu obligarea la cheltuieli de judecată aferente prezentului proces.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că potrivit sentinței civile nr. 460/11.03.2014, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._, a fost admisă cererea de evacuare a pârâtului.
Precizează că în fața primei instanțe nu a depus chitanța privind onorariul de avocat, deoarece nu o avea asupra sa la data rămânerii în pronunțare.
În drept, reclamanta își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 453 C.pr.civ.
La dosar reclamanta a depus următoarele înscrisuri: chitanță onorariu avocat (f. 5), chitanța taxă de timbru în valoare de 50 lei (f. 6), copia contractului de asistență juridică nr. 406/03.03.2014 și copia hotărârilor civile, definitive și irevocabile (f. 8-11).
Pârâtul S. R. E., în temeiul art. 205 Cod procedură civilă, a formulat întâmpinare (fila 14), solicitând respingerea cererii reclamantei ca inadmisibilă, existând autoritate de lucru judecat și, ca o consecință a acesteia să fie obligată reclamanta la cheltuieli de judecată cauzate cu prezentul proces.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că reclamanta a solicitat cheltuieli de judecata prin cererea care a format obiectul dosarului civil nr._, însă nu a făcut nicio proba cu privire la onorariul de avocat.
Apreciază ca prezenta acțiune reprezintă un impediment pentru acordarea cheltuielilor de judecata pe cale separată, întrucât instanța care a soluționat litigiul pe fond s-a pronunțat și asupra cheltuielilor de judecată, caz în care a intervenit autoritatea de lucru judecat.
Pârâtul a învederat că, potrivit art. 453 NCPC, cheltuielile de judecată se acorda la cererea părții interesate, nu din oficiu. Cu privire la conținutul cheltuielilor de judecată, în doctrină s-a afirmat că acestea se compun din: taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor, sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezentei lor la proces, cheltuieli de transport, cazare dacă este cazul, orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului. Prin cererea de chemare în judecată s-au solicitat „cheltuieli de judecata” iar instanța a acordat cheltuieli de judecata în măsura în care acestea au fost dovedite; or, acest fapt nu poate fi imputat paratului în condițiile în care s-au solicitat cheltuieli de judecată și instanța le-a acordat, iar conform art. 452 NCPC, „Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existentei și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.”
Cu atât mai mult cu cât aceste cheltuieli de judecată s-au solicitat în cadrul soluționării dosarului menționat atât pe fond cât și în apel, având în vedere că achitarea onorariului de avocat s-a făcut la data de 03.03.2014, respectiv în momentul încheierii contractului de asistentă juridică și nu s-a specificat vreo clauză că onorariul va fi încasat la o data ulterioară la care reclamanta ar fi recuperat sumele pretinse de la pârât, culpa nedepunerii chitanței privitoare la onorariul de avocat aparține reclamantei și nu poate fi imputată paratului.
La dosar pârâtul a depus următoarele acte: cererea de chemare în judecată din dosarul nr._ (f. 15) și înscrisuri, certificate conform cu originalul, din dosarul execuțional nr. 43/2014 al B. B. N. T. (f. 25-33) și chitanțe onorariu avocat (f. 34-35).
Prin răspunsul la întâmpinare, depus la fila 19 dosar, reclamanta solicită respingerea excepțiilor procesuale invocate de pârât prin întâmpinare, ca neîntemeiate.
În motivarea răspunsului la întâmpinare, reclamanta a arătat că se impune respingerea excepției autorității de lucru judecat, deoarece instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la onorariul de avocat solicitat în cadrul acestui dosar, nefiind făcută dovada la data închiderii dezbaterilor a cheltuielilor avocațiale.
În cadrul cercetării judecătorești, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Prin sentința civilă nr. 889/7.04.2015 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr._ s-a respins excepția autorității de lucru judecat.
S-a respins excepția inadmisibilității.
S-a admis cererea de chemare în judecată formulata de reclamanta W. C. E. în contradictoriu cu pârâtul S. R. Eleonor având ca obiect pretenții.
A fost obligat pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 600 lei, onorariu de avocat aferent judecării în primă instanță în dosarul_ .
A fost obligat pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 47 lei, cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă prezentului dosar.
S-a respins în rest cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
S-a respins cererea pârâtului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
Deliberând prioritar, conform art. 248 al. 1 C.pr.civ., asupra excepției autorității de lucru judecat, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 460/2014 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul_ a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta W. C. E. în contradictoriu cu pârâtul S. R. E., s-a dispus evacuarea pârâtului din imobilul ce a făcut obiectul dosarului și a fost obligat pârâtul la plata sumei de 100 lei către reclamantă, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Cu privire la cheltuielile de judecată, în considerentele hotărârii s-a menționat „Pârâtul urmează a fi obligat la plata sumei de 100 lei reprezentând taxa judiciară de timbru.”
De asemenea, prin decizia civilă 971/A/29.10.2014 pronunțată în dosarul_ a fost admisă excepția de tardivitate a căii de atac, a fost anulat ca tardiv apelul declarat de pârâtul S. R. E. și a fost obligat apelantul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 400 lei către intimată.
În considerentele acestei decizii s-a menționat că suma de 400 lei reprezintă cheltuieli de judecată aferente căii de atac.
Astfel fiind, se constată că în dosarul_ instanțele nu s-a pronunțat în niciun fel asupra cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat aferente judecării cauzei în prima instanță, cheltuieli solicitate în prezentul dosar, nici în dispozitiv și nici în considerentele hotărârilor menționate neexistând vreo mențiune cu privire la admiterea sau respingerea cererii de acordare a unor asemenea cheltuieli reprezentând onorariu de avocat.
Neexistând identitate de obiect între cele două pricini, în temeiul art. 248 al. 1 C.pr.civ., raportat la art. 430-432 C.pr.civ. prima instanță a respins ca nefondată excepția autorității de lucru judecat.
S-a respins ca nefondată și excepția inadmisibilității acțiunii, invocată prin întâmpinare, excepție motivată pe aceeași pretinsă pronunțare de către instanța de fond asupra cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Pe fond, instanța a reținut că pârâtul S. R. E. a căzut în pretenții în dosarul_, cererea de chemare în judecată fiind admisă în totalitate, iar reclamanta a făcut în prezentul dosar dovada cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, în cuantum de 600 lei, achitate conform chitanței nr. 467/03.03.2014 (fila 5 dosar).
Astfel, în chitanță s-a menționat că suma reprezintă onorariu de avocat conform contractului de asistență juridică nr. 406/03.03.2014 (fila 7 dosar), iar în contract s-a menționat că obiectul acestuia este „reprezentare, dezbatere reclamanta acț în evacuare, dos_ ”.
Pentru aceste motive, în baza art. 453 al. 1 C.pr.civ. instanța a admiS cererea de chemare în judecată și a dispuS obligarea pârâtului să-i plătească reclamantei suma de 600 lei, onorariu de avocat aferent judecării în primă instanță în dosarul_ .
Deși reclamantul a timbrat cererea de chemare în judecată cu 50 lei, conform chitanței ., nr._/16.01.2015 (fila 6 dosar), acesta datora doar o taxă de 47 lei, conform art. 3 al. 1 lit. b din OUG 80/2013. În consecință, în baza art. 453 al. 1 C.pr.civ. a fost obligat pârâtul, căzut în pretenții, să-i plătească reclamantei doar suma de 47 lei, cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă prezentului dosar, restul pretențiilor cu acest titlu urmând a fi respinse
Întrucât pârâtul pierdut procesul, în baza art. 453 al. 1 C.pr.civ. a fost respinsă cererea acestuia de acordare a cheltuielilor de judecată.
Contra acestei sentințe, în termen legal, uzând de dreptul conferit de legea procesuală civilă, a declanșat calea de atac a apelului pârâtul S. R. Eleonor, solicitând admiterea căii de atac, schimbarea în tot a sentinței apelate și reținând cauza spre rejudecare să se evoce fondul iar pe fond sa se respingă acțiunea intimatei-reclamante; cu cheltuieli de judecata in toate fazele procesuale.
În susținerea căii de atac, apelantul a învederat că decizia civilă apelată este nelegală și netemeinică pe următoarele considerente:
Prin acțiunea civilă intimata-reclamantă a solicitat în contradictoriu cu apelantul-pârât: „obligarea pârâtului la plata sumei de 600 lei reprezentând onorariu avocațial suportat de către subsemnata în cadrul procesului de evacuare, în dosarul nr._ al Judecătoriei Lugoj, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată aferente acestui proces”.
F. de cele mai sus citate, apelantul solicită instanței să observe ca pârâtul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii și autoritatea de lucru judecat.
Privitor la exceptia inadmisibilitatii și autorității de lucru judecat a aratat: ca reclamanta a solicitat cheltuieli de judecata prin cererea care a format obiectul dosarului civil nr._, insa, nu a facut nicio proba cu privire la onorariul de avocat.
De asemenea a arătat:
- că apreciază ca prezenta actiune reprezinta un impediment pentru acordarea cheltuielilor de judecata pe cale separata intrucat instanta care a solutionat litigiul pe fond s-a pronuntat si asupra cheltuielilor de judecata, caz in care a intervenit autoritatea de lucru judecat;
- că prin cererea de chemare in judecata s-au solicitat „cheltuieli de judecata” iar instanta a acordat cheltuieli de judecata in masura in care acestea au fost dovedite, reclamanta sustinand chiar in cuprinsul actiunii ca „ (...) nu am depus chitanta privind onorariul de avocat deoarece nu o aveam asupra mea la data ramanerii in pronuntare (...)” ori acest fapt nu poate fi imputat paratului in conditiile in care s-au solicitat cheltuieli de judecata si instanta le-a acordat iar conform art. 452 NCPC, „Partea care pretinde cheltuieli de judecata trebuie sa faca, in conditiile legii, dovada existentei si intinderii lor, cel mai tarziu la data inchiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.”.
Apelantul consideră că instanța de fond a interpretat în mod eronat cele cuprinse în sentința civilă nr. 460/2014 pronunțată de Judecătoria Lugoj, considerând în mod greșit că onorariul de avocat nu intră în componența termenului de cheltuieli de judecată, or, potrivit prevederilor art. 451 NCPC Cuantumul cheltuielilor de judecată alin. (1) „Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.”.
Iar potrivit art. 452 NCPC - Dovada cheltuielilor de judecată „Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.”
Opinează că din dispozitivul și dispoziția sentinței civile nr.460/2014 pronunțată de Judecătoria Lugoj, rezultă fără drept de tăgadă că instanța de fond a acordat cheltuieli de judecată fiind specificat în aceasta „Obligă pârâtul S. R. E. la plata sumei de 100 lei, cheltuieli de judecată către reclamantă, reprezentând taxă judiciară timbru.”.
Or, în situația în care petitul accesoriu pentru acordarea cheltuielilor de judecată este admis parțial, reținându-se că suma acordată reprezintă taxă judiciară de timbru însemnă că nu s-a făcut dovada cheltuielilor de judecată privind onorariul de avocat suportate de parte (fapt susținut de reclamantă prin cererea de chemare în judecată ce formează obiectul prezentei acțiuni), în condițiile art. 452 din C.pr.civ., o cerere separată pentru acordarea cheltuielilor de judecată nu poate fi admisă, opunându-se autoritatea de lucru judecat.
O atare cerere poate fi admisă numai în situația în care instanța a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere accesoriu și partea nu a solicitat nici completarea hotărârii.
Cu atat mai mult cu cat aceste cheltuieli de judecată, s-au solicitat în cadrul soluționării dosarului menționat atat pe fond cat si in apel iar cheltuielile de judecată ce fac obiectul prezentei acțiuni (pe fond) au fost executate silit de reclamantă prin B. B. N. T., având în vedere că achitarea onorariului de avocat s-a facut la data de 03.03.2014 respectiv în momentul încheierii contractului de asistenta juridica si nu s-a specificat vreo clauza in contract ca onorariul va fi incasat la o data ulterioara la care reclamanta ar fi recuperat sumele pretinse de la pârât, culpa nedepunerii chitantei privitoare la onorariu avocat apartine reclamantei si nu poate fi imputata paratului.
Principiul fundamental care guvernează procesul civil, proces al intereselor private, este principiul disponibilității.
Una dintre regulile pe care le presupune principiul disponibilității este aceea că reclamantul este cel care determină limitele cererii de chemare în judecată, iar pârâtul, pe cele ale apărării. Acest principiu presupune că judecătorii trebuie să se pronunțe numai asupra cererilor formulate de reclamant și numai asupra apărărilor făcute de către partea adversă.
Raportat la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, respectarea principiului disponibilității presupune acordarea cheltuielilor de judecată numai în măsura și în cuantumul în care au fost solicitate respectiv dovedite.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat W. C. E. a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței primei instanțe.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în limitele devoluțiunii căii de atac, cu observarea particularităților pricinii, reproșurile ce se aduc primei instanțe se verifică a fi neîntemeiate pentru considerentele reținute de aceasta, la care se adaugă cele ce succed:
În adevăr, prin sentința civilă având nr. 460/11.03.3014, dată în dosar nr._, admițând cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta W. C. E., instanța, la cererea acesteia, s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată cerute, constând în taxă judiciară de timbru, onorariul avocațial nefiind însă solicitat și, pe cale de consecință, nici acordat.
În atare situație, tribunalul apreciază, în acord cu prima instanță, că nu se poate afirma că în dosarul nr._, instanța s-ar fi pronunțat implicit și asupra onorariului avocațial, și nici că omisiunea reclamantei de a preciza expres în acel litigiu că îl va solicita pe cale separată determină inadmisibilitatea formulării unui astfel de petit, ulterior, pe calea unei noi acțiuni. Cu atât mai mult nu este incidentă în speță autoritatea de lucru judecat; de vreme ce în litigiul anterior, instanțele nu s-au pronunțat asupra onorariului avocațial perceput pentru cea dintâi etapă a judecății (în fața Judecătoriei Lugoj).
Ipoteza avută în vedere de pârâtul-apelant (și în care s-ar fi putut reține autoritatea de lucru judecat) ar fi presupus ca reclamanta să fi solicitat în mod expres cheltuieli de judecată constând și în onorariu avocațial (pe lângă taxa judiciară de timbru) și să nu fi depus înscrisuri în dovedire (chitanță, factură fiscală); context în care instanța ar fi trebuit să acorde numai cheltuielile de judecată dovedite și să respingă cererea de obligare a părții adverse, căzută în pretenții, la a suporta și onorariul avocațial pretins perceput de apărătorul ales al reclamantei și nedovedit. Ceea ce, în speță, nu s-a întâmplat, judecătoria făcând vorbire în considerentele sentinței și în dispozitiv numai de taxa judiciară de timbru, fără a menționa onorariul avocațial.
Tribunalul subliniază încă o dată că împrejurarea că reclamanta nu a solicitat includerea în cheltuielile de judecată solicitate anterior și a onorariului avocațial în dosarul în care a fost achitat și că nu a precizat că îl va solicita pe cale separată nu este de natură să determine respingerea unui demers ulterior având un așa obiect. Și aceasta întrucât, pe de o parte, așa cum judicios a reținut și judecătoria, instanța nu s-a pronunțat anterior asupra cheltuielilor de judecată constând în onorariul avocațial achitat în dosar nr._ pentru a se putea reține autoritatea lucrului judecat; pe de altă parte, nici un text de lege nu obligă reclamanta să precizeze că își rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată (în întregime ori parțial), pe cale separată, ulterior, și nici nu o obligă să le valorifice strict în dosarul în care au fost efectuate, sub sancțiunea respingerii cererii. Zis altfel, nu este prevăzută în legislația noastră o asemenea obligație în sarcina reclamantei care să echivaleze cu o adevărată condiție de admisibilitate ale unei acțiuni ulterioare în justiție având de obiect recuperarea cheltuielilor de judecată efectuate într-un litigiu anterior, în totalitate sau în parte.
Despre o culpă a reclamantei s-ar fi putut vorbi în litigiul inițial, în contextul în care ar fi solicitat obligarea pârâtului și la plata onorariului avocațial fără a dovedi achitarea acestuia.
Mai mult, contrar tezei ce se încearcă a se acredita în calea de atac, prima instanța nu a reținut că onorariul avocațial nu ar intra în componența conceptului de cheltuieli de judecată, ci numai că acesta (onorariul avocațial) nu a fost solicitat în litigiul pentru care a fost perceput. Ceea ce, așa cum supra s-a anunțat, nu se constituie într-un impediment în a-l solicita ulterior, pe calea unei acțiuni separate.
Cum nu se poate reține nici încălcarea principiului disponibilității, de vreme ce instanța s-a pronunțat numai cu privire la ceea ce i s-a cerut.
Acestea, fiind spuse, tribunalul, în temeiul art. 480 alin. 1 c. proc. civ. urmează să respingă ca nefondat apelul declanșat de către apelantul-pârât S. R. E. contra sentinței civile nr. 889/7.04.2015 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă W. C. E..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declanșat de către apelantul-pârât S. R. E., CNP_, cu domiciliul procedural ales în Lugoj, ., ., jud. T., contra sentinței civile nr. 889/7.04.2015 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă W. C. E., CNP_, cu domiciliul în Lugoj, Țesătorilor, nr. 1A, ., jud. T..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.10.2015.
Președinte, Judecător, A. A. C. B.
Grefier,
A. T.
Red. A.A.
Tehnored. A.T.
Ex. 4/02.11.2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 207/2016. Tribunalul TIMIŞ | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
