Legea 10/2001. Sentința nr. 183/2016. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 183/2016 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 01-02-2016 în dosarul nr. 183/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:010._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Sentința Civilă Nr. 183
Ședința publică din 01.02.2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. B.
Grefier M. B.
Pe rol se află judecarea cererii formulate de reclamanta D. E. în contradictoriu cu pârâții M. T. și P. M. T., având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal, lipsă părțile .
Procedura legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 18.01.2016 când pronunțarea a fost amânată pentru 25.01.2016, apoi pentru azi 01.02.2016, încheierile făcând parte integrantă din prezenta hotărâre .
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată sub nr._ la data de 10.04.2015 reclamanta D. E. a chemat în judecată pe pârâții M. T. și P. M. T. solicitând anularea Dispoziției nr. 1351/10.12.2014 emisă în Dosar nr. 1749 privind soluționarea notificării referitoare la imobilul situat în Timișoara, ., înscris în C.F. 8198 Timișoara, obiect al Dosarului administrativ nr. 1749, restituirea integrală în natură a imobilului menționat având casă și curte în suprafață de 466 mp precum și măsuri reparatori echivalente pentru partea de imobil ce nu poate fi restituită în natură.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că imobilul în cauză există în natură și parțial a fost înstrăinat.
Preluarea imobilului a fost abuzivă, împrejurare confirmată de înscrierile în cartea funciară care atestă existența acelei Dispoziții privind aplicarea Decretului nr. 111/1951, act normativ abrogat.
În drept art. 26 al. 3 din Legea 10/2001 cu notificările aduse de HG nr. 923/2010 raportat la art. 1, art. 2, art. 3 lit. a) din Legea 10/2001.
Pârâții au depus întâmpinare arătând că în temeiul art. 2 din Legea nr. 10/2001 coroborat cu art. 2 al. 1) lit. „e” sunt considerate a fi preluate abuziv imobilele abandonate în baza unei dispoziții administrative sau a unei hotărâri judecătorești pronunțate în temeiul Decretului nr. 111/1951 privind reglementarea situației bunurilor de orice fel supuse confiscării, confiscate, fără moștenitori sau fără stăpân, precum și a unor bunuri care nu mai folosesc instituțiilor bugetare, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Pârâții arată că reclamanta nu a depus dosarul la administrativ nici o dispoziție administrativă sau hotărâre judecătorească pronunțate în baza Decretului nr. 111/1951 pentru a dovedi caracterul abuziv al preluării imobilului revendicat, deși aceste înscrisuri i-au fost solicitate în scris în repetate rânduri.
Prin răspunsul la întâmpinarea reclamanta a arătat că preluarea imobilului a fost abuzivă și că situația acesteia se încadrează în dispozițiile art. 2 lit. „e” din Legea 10/2001 adică „imobilul preluat în mod abuziv considerat a fi abandonat în baza unei dispoziții administrative sau a unei hotărâri judecătorești pronunțate în temeiul Decretului nr. 111/1951”.
Această împrejurare este confirmată de înscrierile în cartea funciară care atestă existența acelei Dispoziții privind aplicarea Decretului nr. 111/1951 conform încheierii de carte funciară nr. 3468/24.10.1964 menționată sub B2 din CF.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse în dosarul administrativ .
Examinând actele și lucrările de la dosar instanța reține următoarele:
Prin Dispoziția nr. 1351/10.12.2014 a Primarului Municipiului Timișoara a fost respinsă notificarea nr. 1203/13.11.2001 prin care reclamanta a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Timișoara, ., înscris în C.F. 8198 Timișoara, nr. top_ casă și curte în suprafață de 466 mp și măsuri reparatorii prin echivalent pentru partea ce nu poate fi restituită în natură reținându-se că reclamanta nu a depus la dosar dispoziție administrativă sau hotărâre judecătorească pronunțate în baza Decretului nr. 111/1951 pentru a dovedi caracterul abuziv al preluării imobilului revendicat, deși, aceste înscrisuri i-au fost solicitate în scris de către pârât în repetate rânduri.
Potrivit mențiunilor înscrise în cartea funciară imobilul a trecut în proprietatea Statului în baza Decretului 111/1951.
Reclamanta afirmă că imobilul a fost considerat abandonat în temeiul unei hotărâri judecătorești sau a unei dispoziții administrative și astfel a fost preluat de către Stat în baza Decretului nr. 111/1951 această preluare fiind una abuzivă conform art. 2 lit. „e” din Legea 10/2001.
Potrivit art. 2 lit. „e” din Legea 10/2001 imobilul considerat abandonat și preluat în baza Decretului 111/1951 este considerat imobil preluat abuziv.
În ce privește imobilele preluate în baza Decretului 111/1951 textul de lege menționat mai sus se referă strict și limitativ doar la o anumită categorie de imobile ce pot fi considerate preluate abuziv și anume imobilele considerate abandonate și preluate ca atare de către Statul Român.
Or Decretul 111/1951 cuprinde mai multe categorii de bunuri care au intrat în proprietatea Statului cum ar fi bunuri provenite din infracțiuni sau confiscate în baza unor legi și care nu sunt considerate a fi preluate abuziv.
Așadar, doar în cazul bunurilor considerate abandonate preluarea este considerată abuzivă potrivit art.2 lit. „e” din Legea 10/2001.
Pentru a se dispune restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent în baza Legii nr. 10/2001 este necesar să se stabilească fără dubiu că imobilul este unul preluat abuziv.
D. mențiunea din cartea funciară referitoare la preluarea în baza Decretului nr. 111/1951 nu este o probă suficientă pentru a se considera abuzivă măsura trecerii în proprietatea Statului.
Așa fiind, față de prevederile art. 1 din Decretul 111/1951 și art. 2 lit. „e” din Legea 10/2001 instanța pentru considerentele arătate în baza art. 26 al. 3 din Legea 10/2001 va respinge ca neîntemeiată cererea.
Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către părți,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta D. E. cu domiciliul în Israel loc. Holon, ., . domiciliul procedural ales în Timișoara, ., nr. 3, . la cabinet de Avocat V. V. Camil în contradictoriu cu pârâții M. Timișoara și P. Municipiului Timișoara cu sediul în Timișoara, Bvd. C.D. L., nr. 1, jud. T., având ca obiect contestație la Legea 10/2001.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu apel care se depune la Tribunalul T. în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 01.02.2016.
Președinte, D. B. | ||
GREFIER: M. B. |
RED. D.B./TEHNO. M.B./5 EX/ 3 .
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 17/2016. Tribunalul TIMIŞ | Cereri. Hotărâre din 01-03-2016, Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
