Revendicare imobiliară. Decizia nr. 17/2016. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 17/2016 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 18-01-2016 în dosarul nr. 17/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:014._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 17/A/ 2016
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. A.
Judecător C. P.
Grefier R. M. ȘOFRONICI
Pe rol se află soluționarea apelului privind pe apelant AGENȚIA D. STATULUI împotriva sentinței civile nr.132/20.01.2015 pronunțata de Judecătoria Timișoara in dos._ in contradictoriu cu intimat ., având ca obiect revendicare imobiliară.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate in încheierea de ședință din data de 13.01.2016 parte integranta din prezenta hotărâre și când instanța din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art.396 al.1 N.C., a amânat pronunțarea cauzei pentru termenul din data de 18.01.2016.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat împotriva sentinței nr.132/20.01.2015 pronunțata de Judecatoria Lugoj, in dos. nr._, constată următoarele:
Prin sentința nr.132/20.01.2015 pronunțata de Judecatoria Lugoj, in dos. nr._ prima instanță a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta AGENȚIA D. STATULUI în contradictoriu cu pârâta .. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele: Reclamanta a sesizat instanța solicitând obligarea pârâtei să îi lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în C., imobil reprezentat de clădire și teren aferent Circumscripției Sanitar veterinare C. în suprafață totală de 1439 mp din care suprafață construită 343 mp iar teren 1096 mp, imobil dobândit prin lege.
Instanța a apreciat că a fost investită cu soluționarea unei acțiuni în revendicare reglementată de dispozițiile art. 563 din NCC, întrucât art. 6 alin. 6 din Legea nr. 71/2011 prevede că dispozițiile Codului civil sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . Codului civil.
Dreptul de proprietate este un drept subiectiv care poate fi apărat prin diferite mijloace juridice, constând în acțiuni prin care proprietarul tinde să înlăture atingerile ce sunt aduse dreptului său și să ajungă la restabilirea acestuia. Acțiunea în revendicare este o acțiune reală, prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar. Altfel spus, prin acțiunea în revendicare o persoană cere să i se recunoască în justiție dreptul său de proprietate asupra unui lucru de care a fost deposedată. în cadrul acțiunii în revendicare reclamantul are obligația să dovedească existența dreptului său de proprietate pe care îl pretinde precum și detențiunea imobilului de către pârât.
Prezumția de proprietate instituită în favoarea pârâtei prin depunerea copiei cărții funciare și a actelor administrative, respectiv HG 661/2004 prin care a fost aprobată trecerea bunurilor imobile - clădiri și terenuri de incintă, din domeniul public al statului în domeniul privat al statului în a cărei anexă nu este inclus și imobilul din C. nu a fost răsturnată de către reclamantă.
Apreciind că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a acțiunii în revendicare, instanța având în vedere dispozițiile art. 565 din NCC a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă. A constatat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr.132/20.01.2015 pronunțata de Judecatoria Lugoj, in dos. nr._, a declarat apel, Agenția D. Statului prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În considerentele cererii se arată că sentința este netemeinică și nelegală, întrucât a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii.
În motivarea Sentinței civile nr. 132/02.01.2015 Instanța de fond neținând cont de prevederile legale și de actele invocate de către apelanta reclamantă prin cererea introdusă, consideră că în anexele HG 661/2004 nu este inclusă imobilul din C. și că aceasta nu a făcut dovada faptului că bunurilor imobile, respectiv clădiri și teren de incintă sunt proprietatea ADS.
Apelanta a precizat că pentru CSV C., există contractul de concesiune nr. 588/01.09.1999 încheiat cu medicul veterinar R. D..
Imobilul aferent CSV C. figurează în anexa la OUG nr. 115/2005 aprobată prin Legea nr. 387/2005, cu nr. de inventar M.F.P._, cu o suprafață desfășurată a clădirii de 343 mp și suprafața terenului aferent clădirii de 1096 mp., urmând să facă obiectul vânzării către medicul veterinar concesionar de către Agenția D. Statului.
Consideră că în mod greșit instanța de fond a reținut că apelanta reclamantă nu a făcut dovada proprietății asupra bunurilor imobile, respectiv clădire și teren de incintă precum și treceri din domeniul public al statului în domeniul privat al statului, și nici faptul că prin OUG 89/2004 anexa 1 care a abrogat H.G. nr. 661/2004 act care modifică anexa nr. 2 la H.G. nr. 446/1999, CSV-ul C., este cuprins Anexa 1, pe raza județul T. la poziția 44 având număr M.F.P. 35.187, cu suprafața desfășurată a clădirii 343 mp și suprafața terenului de 1.096 mp, în domeniul privat al statului și administrarea ADS.
De asemenea, prin actele invocate cât și prin Legea nr. 111 din 3.05.2005 Anexa 1, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 390 din 09 mai 2005, pe raza județul T. la poziția 44 având număr M.F.P. 35.187, subscrisa ADS face dovada proprietății asupra bunurilor imobile, respectiv clădire și teren de incintă.
În ceea ce privește afirmația instanței privind proprietatea instituită în favoarea pârâtei prin depunerea copiei cărții funciare și a actelor administrative, consideră că nu este corectă având în vedere că prin H.G. nr. 477/1990 Primăria predă către Direcției Sanitar Veterinare
Un alt motiv de apel este acela că instanța de fond a analizat cu superficialitate probatoriul administrat în cauză și în mod greșit a apreciat că în cauză pârâta face dovada proprietății asupra CSV C..
Or, potrivit art. 4 din HG nr. 477/1990, inspectoratele sanitar-veterinare se organizează ca direcții sanitar veterinare, unități bugetare cu personalitate juridică, iar potrivit art. 8 din același act normativ, DSV-urile au în subordine CSV-urile constituite la nivelul fiecărei comune prin reorganizarea dispensarelor veterinare care se desființează.
Astfel Primăriile predau către Direcției Sanitar Veterinare prin protocolul de predare-primire imobilele reprezentând circumscripții sanitar veterinare.
Apreciază că instanța în mod netemeinic a respins cererea apelantei reclamante privind dreptul de proprietate asupra imobilului aferent CSV C., jud. T., doar motivat de faptul că în anexa H.G. 661/2004 nu este inclus și imobilul CSV C., fapt ce denotă o superficială analiză și motivare a cauzei dedusă judecății.
Mai mult, sentința apelată nu cuprinde nicio apreciere a instanței cu privire la toate aspectele invocate de reclamantă.
Așadar, apelanta critică, faptul că instanța de fond, a apreciat că prin anexa H.G. 661/2004 nu este inclus și imobilul CSV C..
Având în vedere aceste considerente și din analiza sentinței apelate, rezultă că instanța de fond a data dovadă de superficialitate în judecarea prezentei cauze dedusă judecății, și în mod greșit a pronunțat o hotărâre prin care nu recunoaște dreptul de proprietate al Statului asupra imobilul CSV C. și în administrarea Agenției D. Statului.
Se menționează că CSV C., figurează la poziția la poziția 44 având număr M.F.P. 35.187, cu suprafața desfășurată a clădirii 343 mp și suprafața terenului de 1.096 mp, din anexa nr. 1 la OUG 89/2004 care a abrogat H.G. nr. 661/2004 act care modifică anexa nr. 2 la H.G. nr. 446/1999 și Legea nr. 111 din 3.05.2005 Anexa 1, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 390 din 09 mai 2005, de unde rezultă în mod evident, calitatea de proprietar a Statului Român (în baza legii, respectiv Legea nr. 268/2001), prin administrator Agenția
În drept, s-au invocat prevederile art. 466, Cod Proc.Civ., precum și celelalte dispoziții legale invocate în cuprinsul apelului.
S-a solicitat judecarea prezentei cauze și în conformitate cu dispozițiile art. 223, alin. 3 C.pr.civ.
Intimata . C. C. I., a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelul declarat împotriva Sentinței civile nr. 132/20.01.2015 pronunțata de Judecătoria Lugoj ca neîntemeiat si nefondat, menținerea ca temeinica si legala Sentința civila nr. 132/20.01.2015 pronunțata de Judecătoria Lugoj, pentru următoarele:
Apreciază că motivarea, respectiv considerentele din decizia atacata sunt clare si precise, cu specificații exprese asupra aspectelor de fapt si de drept care au dus la convingerea si aprecierea instanței, criticile de nelegalitate exprimate sumar in cadrul cererii de apel nu pot fi primite.
In atare situație, prin considerentele hotărârii apelate, instanța de fond corect a reținut în mod clar înscrisurile depuse in probațiune, in sensul in care prin acțiunea in revendicare promovata de către reclamanta Agenția D. Statului avea obligația sa dovedească dreptul sau de proprietate pe care îl pretinde precum si detențiunea imobilului de către parata .> Imobilul denumit "Dispensarul veterinar C." situat administrativ in loc. C., jud. T. si înscris in CF nr._ C., provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. 987 C., se afla încă in proprietatea publica a comunei C. fapt dovedit si din extrasul de carte funciara, acesta fiind construit din fondurile provenite de la bugetul local.
De asemenea, Dispensarul veterinar C. apare la poziția nr. 5 in inventarul bunurilor proprietate publica a Comunei C., fiind astfel un imobil aparținând domeniului public al comunei C.
Se mai arată că din probatoriul administrat, reclamanta a invocat in toate actele depuse la dosar ca imobilul denumit "Dispensarul veterinar C." a fost predat de către Primaria C. către Direcția Sanitar Veterinara T. in baza unui protocol de predare-primire încheiat in baza HG nr. 477/1990, dar acest înscris nu a fost depus în probațiune la dosar pentru că nu exista.
În aceste condiții, Primaria C. nu a predat catre Direcția Sanitar Vetrinara T. imobilul denumit "Dispensarul veterinar C.".
Totodată, face cunoscut faptul ca, . in Anexa nr. 2 a HG 477/1990 care a fost modificata prin HG 661/2004 pentru modificarea Anexei nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 446/1999 privind aprobarea concesionarii unor activități sanitare veterinare publice de interes național si a unor bunuri proprietate publica a statului, precum si pentru aprobarea trecerii unor bunuri imobile din domeniul public al statului in domeniul privat al statului, în scopul vânzării acestora, situație juridica care nu este relatata de ADS.
Intimata apreciază ca nu s-a avut in vedere modificarea Anexei nr. 2 din HG 477/1990 în răspunsurile la adrese întocmite si in corolar nu mai subzista contractul de concesiune intre ADS si medicul veterinar.
Precizează ca, imobilul care face obiectul prezentei cauze este înscris în Monitorul Oficial nr. 699/2002 Anexa 28 ca făcând parte din bunurile aparținând domeniului public al comunei C..
Prin adresa nr. 4810/10.08.1999 emisa de DSVT către Consiliul Local C. se menționează ca imobilul in cauza a fost cuprins in anexele 1 si 2 din HG nr. 446/1990 ca imobil proprietatea publica a STATULUI si a făcut obiectul concesionarii de către Direcția Sanitar Veterinara T. către dl dr. RAGOBETE D..
Având in vedere ca instituțiile care administrează in prezent imobilul nu manifesta intenția de a repara si întreține clădirea, fiind . de degradare, . aleși au efectuat o . demersuri legale in vederea soluționării pe cale amiabila a situației juridice a imobilul denumit "Dispensarul veterinar C.".
Astfel, prin Adresa nr. 252/28.01.2010 . sprijinul Instituției Prefectului T. in vederea demersurilor de recuperare a clădirii in care funcționează dispensarul veterinar, având in vedere dorința de a efectua investiții ca urmare a stării de degradare avansata si existenta pericolului prăbușirii.
In drept, s-au invocat dispozițiile legale menționate in cuprinsul întâmpinării.
In probațiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, precum si a oricăror alte mijloace de proba care ar putea fi utile pentru justa soluționare a cauzei.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în limitele devoluțiunii stabilite prin motivele de apel, tribunalul constată următoarele :
Critica apelantei reclamantei că instanța de fond a respins în mod neîntemeiat și nelegal acțiunea acesteia este fondată.
Tribunalul reține că instanța a fost investită cu o acțiune în revendicare pe calea dreptului comun respectiv art.563 cod civil .
Prima instanță în mod nelegal a respins acțiunea civilă a reclamantei apelante apreciind că aceasta nu și-a dovedit dreptul de proprietate, la momentul promovării acțiunii pârâta intimată fiind înscrisă în cartea funciară nr._ C. în calitate de proprietară a clădirii Dispensar veterinar C..
Tribunalul analizând acțiunea în revendicare a reclamantei apelante apreciază ca fiind întemeiată pentru următoarele motive:
Un prim aspect ce trebuie a fi analizat este aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art.583 Noul cod civil raportat la momentul promovării acțiunii în revendicare și la momentul dobândirii dreptului de proprietate .
În cauză Tribunalul apreciază că sunt aplicabile dispozițiile art.583 Noul cod civil raportat la dispozițiile art.6 alin. 6 din Noul cod civil potrivit cărora:” Dispozițiile legii noi sunt de asemenea aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligație legală de întreținere, din raporturile de proprietate inclusiv regimul general al bunurilor și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . legii noi.”
Acțiunea în revendicare formulată de către reclamanta apelantă în contradictoriu cu pârâta intimată este un efect viitor ce se manifestă în natura dreptului de proprietate care subzistă până în prezent.
În ceea ce privește temeinicia cererii reclamantei apelante de revendicare a bunului imobil în litigiu constând din teren și construcție reprezentând Dispensar veterinar din cadrul comunei C. Tribunalul reține că din extrasul de carte funciară nr._ C. antemenționat rezultă că dreptul de proprietate aparține asupra constucției Primăriei C. iar asupra terenului Asociației Urbariale C..
Prima instanță în mod eronat a respins acțiunea în revendicare a reclamantei apelante apreciind că față de aceste înscrieri din cartea funciară prezumția dreptului de proprietate creată în favoarea pârâtei intimate nu a fost răsturnată.
Tribunalul reține că în ceea ce privește imobilul în litigiu acesta a trecut prin efectul legii în proprietatea Statului român în administrarea reclamantei Agenția D. Statului.
Prin HG 477/1990 inspectoratele sanitar veterinare se organizează în direcții sanitar veterinare care au în subordine cabinetele sanitar veterinare constituie la nivelul fiecărei unități administrativ teritoriale. În baza acestei dispoziții legale dispensarele veterinare din localități au fost predate de la primării către direcțiile sanitar veterinare.
Prin HG 446/1999 s-a aprobat concesionarea sediilor acestor dispensare veterinare către medicii veterinar de către Direcția Sanitar Veterinară teritorială, imobilul în litigiu fiind înscris în anexa 2 a HG 446/1999 la poziția 45 conform filei 56 dosar apel.
Prin ordinul nr.17/10.01.2002 al Ministerului Agriculturii, Alimentației și pădurilor s-a prevăzut preluarea de către reclamantă apelantă Agenția D. Statului de la Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor a contractelor de concesiune și ale bunurilor proprietatea publică a statului destinate unor astfel de activități prevăzute de anexele 1 și 2 din HG 446/1999, imobilul din localitatea C. figurând în cadrul acestor anexe astfel cum s-a menționat în cele de mai sus.
Prin Protocolul de predare primire nr.800/12.02.2002 încheiat între Ministerul Agriculturii, alimentației și pădurilor și reclamanta apelantă ADS s-a dispus predarea preluarea contractelor de concesiune menționate în cuprinsul HG 446/1999 și Ordinul nr.17/2002.
Prin procesul verbal nr._//14.11.2002 s-a procedat în mod efectiv la predarea preluarea de către reclamanta apelantă ADS a contractelor de concesiune și a unor bunuri proprietatea publică a statului. În anexa la acest proces verbal la poziția 1179 apare și contractul de concesiune nr.588/01.09.1999 încheiat cu Dr. Ragobete D. pentru CSV C. cu nr. inventar al MF_, suprafața clădirii de 343 mp. și suprafață teren 1096 mp.
Din contractul de concesiune nr.588/01.09.1999 antemenționat Tribunalul reține că acesta a fost încheiat între Ministerul Agriculturii, Alimentației și pădurilor și Dr. Ragobete D. din actul adițional la acest contract încheiat la data de 27.02.2005 rezultând că acest contract a fost preluat de către reclamanta apelantă în calitate de concedentă
Prin HG 661/2004 modificată s-a stabilit ca bunurile din anexa 2 la HG 446/1999 să fie trecute din proprietate publică a statului în proprietate privată a acestuia.
În fine tribunalul reține că prin Legea 111/2005 publicată în Monitorul Oficial nr.390/09.05.2005 a fost aprobată OUG 89/2004 prin care s-a stabilit vânzarea bunurilor în care se desfășoară activități de asistență sanitar veterinară către cei care dețin în concesiune aceste bunuri ,stabilindu-se totodată că reclamanta apelantă ADS este cea care va încheia în condițiile legii aceste contracte de vânzare cumpărare .În anexa 1 la această Lege la poziția 43 aferentă Județului T. este trecut și CSV C. în litigiu.
Având în vedere toate aceste dispoziții legale antemenționate Tribunalul reține că reclamanta apelantă a dovedit calitatea de proprietar a bunului imobil în litigiu a statului roman în administrarea reclamantei apelante astfel că acțiunea sa în revendicare apare ca fiind întemeiată.
Tribunalul reține contrar celor arătate de către prima instanță că reclamanta apelantă a reușit să răstoarne prezumția de proprietate instituită în favoarea pârâtei intimate prin menținerea înscrierilor din cartea funciară a imobilului în condițiile în care dobândirea de către stat a dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu s-a făcut în baza legii ,această dobândire nefiind necesar a fi înscrisă în cartea funciară pentru a deveni constitutivă de drepturi .
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. 2 tribunalul va admite apelul formulat de către apelanta reclamantă, împotriva sentinței civile nr. 132/20.01.2015 pronunțată de Judecătoria Lugoj, va schimba în tot sentința apelată, în sensul că va admite acțiunea civilă a reclamantei apelante ca fiind întemeiată.
În ceea ce privește cheltuielile de judectă Tribunalul reține că ele nu au fost solicitate în apel ,astfel că nu le va acorda.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat în cauză de către apelanta reclamantă Agenția D. Statului cu sediul în București, ..43, sector 1 în contradictoriu cu intimata pârâtă . cu sediul în comuna C., .,jud. T. și pe cale de consecință:
Schimbă în tot sentința civilă nr.132/20.01.2015 a Judecătoriei Lugoj în sensul admiterii acțiunii reclamantei apelante astfel cum a fost ea formulată.
Obligă pârâta intimată să lase în deplină proprietate și liniștită posesie către reclamantă apelantă a imobilului compus din clădire și teren aferent în suprafață totală de 1439 mp. situat în . înscris în CF nr._ Cârciova, nr. top.52/a.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 18.01.2016.
Președinte, R. A. | Judecător, C. P. | |
Grefier, R. M. ȘOFRONICI |
Red. R.A. 26 Ianuarie 2016
Tehnored. R.Ș. 26 Ianuarie 2016
Prima inst. jud: C. R. C.
Red 2 ex, .>
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 31/2016. Tribunalul TIMIŞ | Legea 10/2001. Sentința nr. 183/2016. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
