Modificare măsuri privind copilul. Hotărâre din 15-03-2016, Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 15-03-2016 în dosarul nr. 317/2016
Document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:014._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.317/A
Ședința publica din 15.03.2016
PREȘEDINTE: D. J.
JUDECĂTOR: A. I.
GREFIER: N. D.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de pârâta apelantă Trușcoaica R., împotriva sentinței civile nr.6405/07.05.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat D. A.-I.-C., având ca obiect modificare măsură privind copilul.
La apelul nominal făcut in ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura completă.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 01.03.2016, când din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea la termenul de azi, încheierea ce face parte integrală din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând constată că:
Prin sentința civilă nr.6405, pronunțată de Judecătoria Timișoara, la data de 07.05.2015, a fost admisă cererea formulată și precizată de reclamantul D. A.-I.-C., în contradictoriu cu pârâta Trușcoaica R. și a fost modificat programul de vizitare a minorului D. R.-A.-Ș., născut la data de 14.01.2009, stabilit în favoarea reclamantului prin Sentința Civilă nr._/18.09.2014, pronunțată de către Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._/325/2014, după cum urmează: în a 2-a și a 4-a săptămână din lună, de vineri de la ora 18 până duminică la orele 19, o lună în vacanța de vară, o săptămână în vacanța de iarnă, o săptămână în vacanța de Paști, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, Prin Sentința Civila nr._/18.09.2014, pronunțata de către Judecătoria Timișoara in dosarul nr._/325/2014 s-a dispus exercitarea autoritarii părintești asupra minorului D. R. A.-Ș. născut la data de 14.01.2009, de către ambii părinți, stabilirea locuinței minorului D. R.-A. la mama sa.
Reclamantul a solicitat primei instanțe prin această acțiune, să dispună schimbarea măsurii de stabilire a domiciliului minorului D. R.-A.-Ș., născut la data de 14.01.2009, de la domiciliu pârâtei la domiciliul reclamantului, obligarea pârâtei la o contribuție de întreținere în favoarea minorului de la pronunțarea hotărârii și până la majorat, reglementarea programului de vizitare a minorului de către pârâtă astfel: în a 2-a și a 4-a săptămână din lună, de vineri de la ora 18 până duminică la orele 19, o lună în vacanța de vară și o săptămână în vacanța de iarnă, cu obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată. În motivare reclamantul a arătat că deși, domiciliul minorului a fost stabilit la mamă, adică la pârâtă, minorul nu locuiește împreună cu pârâta la domiciliul acesteia din Timișoara, ..13 B, ., ci locuiește și este îngrijit de către părinții adoptivi ai pârâtei, familia Trușcoaica, la domiciliul acestora din Timișoara, .. Pârâta nu se ocupă de creșterea și educarea minorului, îl vizitează doar pe minor și obstrucționează timpul pe care minorul să îl petreacă împreună cu reclamantul. Reclamantul a arătat că întotdeauna când vroia să petreacă timpul cu minorul îl lua și îl aducea la domiciliul bunicilor materni și chiar și minorul îi povestea că foarte rar o vede pe mama.
Față de dispozitivul hotărârii arătate și de împrejurarea că de la data pronunțării acestei sentințe și până în prezent împrejurările de fapt nu au suferit modificări de natură să impună schimbarea celor dispuse, pârâta arătând prin întâmpinare că înțelege să solicite respingerea acțiunii și în temeiul autorității de lucru judecat care este prezentă în cauza în măsura în care aceste împrejurări nu au comportat modificări.
Pe calea unei cereri reconvenționale pârâta a solicitat a se stabili un program de vizitare a minorului de către tatăl său, după cum urmează: la domiciliul tatălui în a doua și a patra săptămână din lună de vineri ora 18,00 până duminică ora 19,00, anual 2 săptămâni în cursul vacanței de vară între 1 și 15 iulie, în prima săptămână din vacanța de iarnă, sărbătoarea de P. în anii impari, sărbătoarea Crăciunului în anii pari.
La data de 27.02.2015 reclamantul a depus precizare la acțiune prin care a învederat instanței că renunță la capetele de cerere, prin care a solicitat schimbarea măsurii de stabilire a domiciliului minorului D. R.-A.-Ș., născut la data de 14.01.2009, de la domiciliu pârâtei (Timișoara, ..13 B, .), la domiciliul tatălui (localitatea Sacosul-Turcesc, nr.257, județul T.) și în consecință și la capetele de cerere conexe referitoare la obligarea pârâtei la o contribuție de întreținere în favoarea minorului de la pronunțarea hotărârii și până la majorat și la reglementarea programului de vizitare a minorului de către pârâtă, astfel: în a 2-a și a 4-a săptămână din lună, de vineri de la ora 18 până duminică la orele 19, o lună în vacanța de vară și o săptămână în vacanța de iarnă. A solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună asupra programului de vizitare a minorului astfel în a 2-a și a 4-a săptămână din lună, de vineri de la ora 18 până duminică la orele 19, o lună în vacanța de vară, o săptămână în vacanța de iarnă, o săptămână în vacanța de Paști.
Cu ocazia cuvântului în fond, atât reclamantul cât și pârâta au solicitat primei instanțe admiterea acțiunii precizate de reclamant prin răspunsul la întâmpinare și precizarea de acțiune, căzând de acord asupra programului de vizitare indicat de reclamant prin acest înscris: în a 2-a și a 4-a săptămână din luă, de vineri de la ora 18 până duminică la orele 19, o lună în vacanța de vară, o săptămână în vacanța de iarnă, o săptămână în vacanța de Paști.
Potrivit art.46 din Legea nr.71/2011, dispozițiile hotărârilor judecătorești privitoare la relațiile personale dintre copii și părinții lor divorțați înainte de . noului cod civil, 01.10.2011, pot fi modificate potrivit dispozițiilor art.403 din Noul Cod Civil.
Art.403 Cod civil, prevede că, în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți.
Așadar, programul de relații personale nu se stabilește odată pentru totdeauna, ci acesta trebuie să țină permanent seama de situația copilului, respectiv de vârsta acestuia și de posibilitățile părinților. În această materie, autoritatea de lucru judecat a hotărârii are caracter relativ, în sensul că ori de câte ori împrejurările de fapt care au determinat-o se schimbă, instanța din nou investită va putea pronunța o soluție diferită.
Se impune astfel precizarea că programul de relații personale, a cărui exercitare presupune modalitățile prevăzute de art.15 din Legea nr.272/2004, nu se stabilește definitiv, ci ulterior, poate fi lărgit sau dimpotrivă restrâns, după împrejurări.
Potrivit art.15 din Legea nr.272/2004, relațiile personale între părinte și copil se pot realiza prin: a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relații personale cu copilul; b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia; c) găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit; d) corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul; e) transmiterea de informații copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menține relații personale cu copilul; f) transmiterea de informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menține relații personale cu copilul.
Atât copilul, cât și tatăl acestuia au dreptul de a menține legături personale pentru a da conținut dreptului la viața de familie, conform art.8 din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și jurisprudenței consacrate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Potrivit art.4 din Convenția asupra relațiilor personale care privesc copiii, adoptată la Strasbourg la 15 mai 2003, ratificată de România prin Legea nr.87/2007, copilul și părinții săi au dreptul de a obține și de a întreține relații personale constante.
Dreptul părintelui și copilului de a se bucura unul de compania celuilalt constituie un element fundamental al vieții de familie, chiar dacă relația dintre părinți se destramă, iar măsurile naționale care împiedică acest drept constituie amestec în dreptul garantat de art.8 din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (Hotărârea din 05.04.2005, pronunțată de CEDO în cauza Monory vs. România și Ungaria).
Printre obligațiile pozitive impuse statelor prin art.8, din Convenția menționată mai sus, se numără și luarea de măsuri pentru a se asigura de reunirea părintelui cu copilul său (Hotărârea din 11.01.2000, pronunțată de CEDO în cauza Ignaccolo-Zenide contra României).
Conform art.14 din Legea nr.272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului, „copilul are dreptul de a menține relații personale directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament”.
Legiuitorul consacră, deci, atât dreptul părintelui de a menține relații personale cu copilul său, având în vedere că acest părinte are aceeași răspundere în ce privește creșterea și educarea copilului (art.31 din Legea nr.272/2004), cât și dreptul copilului care, pentru a-și dezvolta armonios personalitatea ca viitor adult și a avea un psihic echilibrat, are dreptul de a menține legături personale cu ambii părinți, dar și cu rudele sale și cu celelalte persoane cu care a dezvoltat legături apropiate, dat fiind că între drepturile copilului se înscrie și acela de a crește în familie.
Art.31 al.2 din Legea nr.272/2004 prevede că exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale și prin reprezentarea sa legală și administrarea patrimoniului său.
Conform art.263 Cod civil, art.396 al.1 Cod civil, art.2 din Legea nr.272/2004, și art.3 din Convenția cu privire la drepturile copilului, adoptată la 20.11.1998, de Adunarea Generală a Națiunilor Unite, ratificată de România prin Legea nr. 18/1990, interesul superior al copilului trebuie să prevaleze în toate cauzele soluționate de instanțele judecătorești, acest principiu fiind impus inclusiv în legătură cu drepturile ce revin părinților copilului.
Dreptul reclamantului de a avea legături personale cu fiul său minor implică obligația legală de creștere, educare și supraveghere, astfel că nu poate fi exercitat cu eficiență în cazul în care ar fi limitat în mod nejustificat.
Așa cum s-a mai arătat, dreptului reclamantului de a păstra legături personale cu minorul, îi corespunde și dreptul copilului de a menține relații personale și contacte directe cu el, copilul având dreptul de a-și cunoaște rudele, de a întreține relații personale cu acestea, în măsura în care acest lucru nu contravine intereselor sale superioare (art.14 din Legea nr.272/2004).
Programul de relații personale se impune a fi stabilit de o așa manieră încât să fie în interesul superior al minorului, dar în același timp să favorizeze dezvoltarea unei vieți de familie a copilului cu ambii părinți, cu respectarea dreptului egal al părinților față de copil. Prezența reclamantului în viața copilului său nu trebuie să fie doar una simbolică și formală, ci una efectivă, concretă, ritmul întâlnirilor trebuind să fie de așa natură încât tatăl să își poată asuma ușor funcția paternă, iar între tată și copil să se poată consolida legătura afectivă. Copilul are nevoie și de o mamă și de un tată, care nu au același rol și nici unul nu poate să înlocuiască absența celuilalt.
Asupra programului de vizitare a minorului, prima instanță a constatat că părțile au ajuns la un acord, astfel că ținând cont de voința părților și apreciind că programul propus de către acestea nu contravine cerințelor mai sus descrise, a admis cererea reclamantului precizată și va dispus modificarea programului de vizitare a minorului D. R.-A.-Ș., născut la data de 14.01.2009, stabilit în favoarea reclamantului prin Sentința Civilă nr._/18.09.2014, pronunțată de către Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._/325/2014, după cum urmează: în a 2-a și a 4-a săptămână din lună, de vineri de la ora 18 până duminică la orele 19, o lună în vacanța de vară, o săptămână în vacanța de iarnă, o săptămână în vacanța de P..
Raportat la faptul că părțile au fost deopotrivă de acord cu admiterea acțiunii precizate, prima instanță a dispus respingerea cheltuielilor de judecată cerute de părți.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta Trușcoaica R., solicitând schimbarea ei în parte în sensul obligării reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, pârâta apelantă a învederat instanței că cererea de chemare în judecată a tins la modificarea unei situații juridice statuate printr-o hotărâre judecătorească, reclamantul solicitând modificarea măsurilor privind locuința minorului și contribuția de întreținere, făcând totodată o cerere inadmisibilă de reglementare a legăturilor personale, petite față de care a înțeles să formuleze apărări, angajând avocat și suportând cheltuielile de judecată, apărări transpuse sub forma unei întâmpinări și cereri reconvenționale.
Mai precizează pârâta-apelantă că abia ulterior angajării cheltuielilor de judecată, reclamantul a înțeles să-și precizeze sau să își modifice de fapt acțiunea, renunțând la cererile inițiale și insistând într-un program de vizitare atribuit în favoarea lui, iar nu în favoarea pârâtei cum ceruse inadmisibil inițial, program față de care s-a declarat de acord, în interesul minorului, neputând fi obligată la cheltuieli de judecată.
Se mai arată că din interpretarea textelor legale, privind cheltuielile de judecată, cheltuielile pe care reclamantul le datorează, vizează întâmpinarea și cererea reconvențională. În drept, au fost invocate prevederile art.406 alin.1 și 3 și art.466 și următoarele Cod Procedură Civilă.
Reclamantul-intimat D. A.-I.-C., prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului, susținând ca nu poate fi reținută culpa sa pentru că apelanta a înțeles să-și angajeze avocat în cauză.
Se mai arată că înainte de formularea cererii de modificare a măsurii în ceea ce privește domiciliul minorului, i-a trimis apelantei două notificări prin care i-a solicitat să-i permită să viziteze minorul și în cazul în care nu are posibilitatea să locuiască împreună cu acesta, să-i permită minorului să locuiască împreună cu acesta.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul a constatat că apelul este fondat, pentru motivele ce vor fi expuse.
Reclamantul a investit Judecătoria Timișoara la data de 14.01.2015, cu cererea având ca obiect modificarea măsurii privind locuința minorului D. R. A. Ș., obligarea pârâtei la o contribuție de întreținere pentru minor și stabilirea unui program de vizită în favoarea pârâtei.
La data de 23.01.2015 cererea a fost comunicată pârâtei, iar la data de 19.02.2015, aceasta a depus întâmpinare, acte anexe, precum și dovada angajării unui apărător pentru redactarea întâmpinării, asistare și reprezentare.
La data de 27.02.2015 reclamantul a depus o declarație de renunțare la cererile formulate inițial și o precizare prin care solicită stabilirea în favoarea sa a unui program de vizitare a minorului.
Pârâta a fost de acord cu cererea de stabilire a unui program de vizită în favoarea reclamantului, astfel că în sarcina sa nu a putut fi reținută nici o culpa procesuală.
Solicitarea pârâtei-apelante de a fi obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată efectuate de aceasta, a fost greșit respinsă de prima instanță.
Este adevărat că soluția primei instanțe a fost de admitere a cererii reclamantului, însă a fost admis petitul formulat ulterior introducerii cererii de chemare în judecată și comunicării acesteia către pârâtă, cerere la ale cârei petite reclamantul a renunțat integral, iar conform chitanței depusă la dosar, fila 78, cheltuielile de judecată constând din onorariu de avocat au fost achitate la data de 02.02.2015, deci anterior formulării cererii de reglementare a programului de relații personale prin precizarea de acțiune.
Prin urmare, se constată că în raport de data efectuării cheltuielilor, acestea au fost făcute în considerarea apărării ce o presupunea cererea inițială, la ale cărei petite astfel cum s-a reținut, reclamantul a renunțat, astfel că își găsesc aplicabilitatea prevederile art.406 alin.3 Cod Procedură Civilă, pârâta fiind îndreptățită a i se acorda cheltuielile de judecată.
Așa fiind, apelul se constată a fi fondat, și-n baza dispozițiilor art.480 alin.2, urmează a fi admis, fiind schimbată in parte hotărârea atacată, în sensul obligării reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 1500 lei, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta-apelantă Trușcoaica R., având CNP_, cu domiciliul în Timișoara, ., ., ., iar cu domiciliul procedural ales în Timișoara, ..6, . T., împotriva sentinței civile nr.6405/07.05.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul-intimat D. A.-I.-C., având CNP_, cu domiciliul în Sacoșu Turecsc, nr.257, județul T., iar cu domiciliul procedural ales în Timișoara, ., ., ., la Cabinet Avocat B. A. C..
Schimbă în parte hotărârea atacată, în sensul că:
Obligă reclamantul-intimat la plata către pârâta-apelantă a cheltuielilor de judecată din primă instanță în sumă de 1500 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Păstrează în rest dispozițiile hotărârii atacate.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea minutei la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei instanței, la data de 15.03.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. J. A. I.
GREFIER
N. D.
Red.D.J.
Tehnored.N.D.
Ex.6
Data:23.03.2016
Primă instanță - judecător E. L. B.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
