Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 8429/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8429/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 05-11-2013 în dosarul nr. 716/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ NR.716/A
Ședința publica din 05.11.2013
PREȘEDINTE: D. J.
JUDECĂTOR: A. I.
GREFIER: N. D.
S-au luat in examinare apelurile declarate de reclamantul apelant F. C. A. si de pârâta apelantă M. M. C., împotriva sentinței civile nr.8429/13.06.2013, pronunțata de Judecătoria Timisoara, in dosar nr._, având ca obiect ordonanța presedintiala.
La apelul nominal făcut in ședința publica, s+a prezentat pârâta apelantă M. M. C. personal, lipsă reclamantul apelant F. C. A. fiind reprezentat de av.C. O. D..
Procedura completa. Apelurile declarate în termen și legal timbrate.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care, s+a depus la dosar de către apărătorul reclamantului apelant procesul-verbal de încheiere a medierii din data de 24.10.2013, care a eșuat și planșe foto din vara anului 2013 cu minorul în timpului programului de vizită stabilit la locuința tatălui, un exemplar al acestora s-a comunicat cu pârâta apelantă personal, precum și o cerere de probațiune prin care se solicita încuviințarea audierii martorilor B. C. L. și Ș. A., martori cu care dorește să dovedească relațiile dintre tată și minor.
Pârâta apelantă M. M. C. personal a arătat că se opune la încuviințarea acestei probe, invocând excepția de tardivitate a apelului reclamantului.
În deliberare, instanța a respins cererea de probațiune testimonială formulată de către apărătorul reclamantului apelant, având în vedere caracterul urgent al cererii, precum și faptul că în fața primei instanțe au fost administrate probe testimoniale și nefiind formulate alte cereri și nici probe de administrat, a constatat încheiata cercetarea judecătorească și a acordat cuvântul în fond.
Aparatorul reclamantului apelant a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat în scris, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta apelantă M. M. C. personal, a solicitat respingerea apelului reclamantului și admiterea apelului pârâtei, vizitarea minorului de către tată să se realizeze numai în prezența mamei, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul reclamantului a solicitat respingerea apelului pârâtei.
TRIBUNALUL
Deliberând constată că:
Prin sentința civilă nr.8429, pronunțată de Judecătoria Timișoara, la data de 13.06.2013, a fost admisă în parte cererea de ordonanță președințială formulată reclamantul F. C.-A., în contradictoriu cu pârâta M. M.-C.; a fost reglementat provizoriu, până la soluționarea dosarului nr._/325/2013 al Judecătoriei Timișoara, următorului program de vizitare a minorului F. M. A., născut in data de 17.02.2012 de către reclamant: tatăl reclamant îl va putea lua pe minor de la locuința paratei, în prima și a treia sâmbătă din fiecare lună, de la ora 15,00 la ora 20,00 și în prima și a treia duminică din fiecare lună, de la ora 15,00 la ora 20,00, iar pe perioada concediului de odihnă din vara al reclamantului, tatăl reclamant îl va putea lua pe minor de la locuința pârâtei pe parcursul unei săptămâni (șapte zile), de la ora 15,00 la ora 20,00. La sfârșitul fiecărei perioade reclamantul are obligația de a-l înapoia pe minor la locuința pârâtei; a fost respinsă în rest și obligată pârâta să-i plătească reclamantului cu titlul de cheltuieli de judecată, suma de 255 de lei.
Pentru a hotărâ astfel, prima instanță a reținut că, din relația de concubinaj a părților s-a născut in data de 17.02.2012 minorul F. M. A..
In data de 10.04.2013, reclamantul a înaintat pe rolul Judecătoriei Timișoara acțiunea prin care a solicitat exercitarea autorității părintești asupra minorului de câtre tată, stabilirea locuinței minorului la tată, fără obligarea pârâtei la plata unei contribuții legale de întreținere.
Potrivit art.996 N.C.Pr.Civ., ”instanța de judecată, stabilind că in favoarea reclamantului există aparentă de drept, va putea sa ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.”
Așadar, condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale sunt urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului.
Martora C. A.-M. - vecină a pârâtei, a arătat că părțile s-au separat, tatăl a avut mereu o cheie de la apartament și a putut să-și vadă copilul de câte ori dorea. De fapt părțile nu au stat niciodată o perioadă mai lungă împreună, tatăl petrecea dintotdeauna mult timp și cu părinții săi. Totul era bine între ei până când reclamantul i-a cerut pârâtei să facă împreună vizite la bunicii paterni, pârâta a fost de acord ca bunicii să vină la minor. Până ce bunica paternă nu a amenințat-o pe pârâtă că va vinde tot ce are pentru a-i lua copilul, relațiile părților erau bune. De atunci pârâta a căutat să fie și martora prezentă când avea întâlniri cu bunicii paterni pentru că se simțea în nesiguranță. În februarie a avut loc un incident în care bunicii paterni au încercat să smulgă copilul din mașină, l-au ținut o oră în casa lor fără a-i permite accesul pârâtei. De atunci înspre prezent mama i-a permis tatălui să se întâlnească cu copilul până când acesta a dorit să plece cu minorul fără mamă. O singură dată tatăl s-a dus la plimbare cu copilul fără mamă, nu s-a întâmplat nimic grav atunci. Știa că deși mama îi cerea bani, reclamantul nu i-a oferit bani minorului, in schimb i-a cumpărat medicamente și produse. Știa de la mamă că cei doi părinți au convenit împreună un program mai întâi zilnic și apoi de doua ori pe săptămână în care tatăl putea să vină la domiciliul mamei să îl vadă pe minor. Din aprilie 2013 de când tatăl a inițiat procesul, el nu a mai venit la copil. Minorul este un copil alăptat la cerere. Știe că tatăl venea să vadă copilul în pauza de la 12 și după programul de serviciu. Știe că minorul mănâncă și trei mese solide pe zi.
Reclamanta locuiește . o cameră, fără balcon iar reclamantul locuiește la părinții lui.
Martorul L. C.-M., prieten al reclamantului, a arătat că de la introducerea prezentei acțiuni, reclamantului nu i s-a mai permis să-și vadă copilul. A fost la domiciliul reclamantului și are condiții bune pentru locuit. Reclamantul a luat un credit pentru a construi propria casă în Moșnița pentru familia lui, casă care este în lucru. Nu a văzut personal ca pârâta să fie violentă cu reclamantul, l-a văzut doar zgâriat pe gat și atunci i s-a plâns ca a fost o ceartă între părți, pe când reclamantul l-a introdus pe minor in casa bunicilor paterni din Moșnița, iar pârâta a rămas afară. Tot atunci pârâta a chemat politia. Niciodată pârâta nu i-a permis reclamantului să se plimbe cu minorul singur fără mamă. A apreciat că tatăl se joacă singur cu copilul și știe să aibă grijă și să-i dea de mâncare. Pârâta i-a impus reclamantului ca la vizite să mai vină însoțit de încă o persoană pentru că în urma scandalului de la Moșnița îi era teamă de el. O asemenea vizită s-a mai produs in urma cu o lună jumătate, în prezența nașului copilului. Nu a fost in locuința pârâtei. Îl cunoaște pe reclamant ca un om care nu este violent, este un om vesel.
Martora C. S., prietenă veche a pârâtei, a arătat că de la separarea părților, din august 2012 tatăl se întâlnea cu M. la domiciliul mamei, împreună ieșeau la plimbare. A înțeles că ieșea la plimbare și tatăl doar cu copilul. Credea că M. ar putea să doarmă la tată și să-și petreacă noaptea. De fapt, pentru că minorul este alăptat ar putea să-și petreacă noaptea doar cu cei doi părinți. Tatăl întotdeauna a avut cheie de la apartamentul pârâtei. Mama nu l-a împiedicat pe tată să-și vadă copilul. Tatăl a contribuit cu pampers, fructe la creșterea copilului, însă bani nu i-a oferit, reclamantul are datorii la pârâtă. De la pârâtă știa că tatăl venea la minor când avea timp și chef fără să respecte un program. Pârâta mergea cu reclamantul și minorul la părinții acestuia, însă de când bunicii paterni i-au smuls copilul și au izolat-o în afara casei, prietena sa a refuzat să le mai facă vizite. I-a zis pârâta că pe perioadă sarcinii reclamantul a lovit-o. A apreciat că reclamantul are o dependență nefirească față de părinții lui, toate activitățile le organizează mama. Pârâta i-a spus că mama reclamantului a amenințat-o că îi va lua copilul, cu orice preț. Știa că pârâta și-a schimbat yala acum.
Martora M. M., prietenă veche a familiei reclamantului știa că acesta își iubește foarte mult copilul, că de la separarea părților el s-a manifestat dornic să îl vadă mereu pe copil. După înaintarea prezentei acțiuni, pârâta nu i-a mai permis tatălui să-și vadă copilul. A fost la Moșnița la tatăl copilului unde a observat că are condiții ca minorul să locuiască acolo. Bunicii i-au amenajat copilului acolo o cameră. O singură dată i-a văzut pe toți trei de C. împreună. Crede că reclamantul este capabil să îl îngrijească pe copil pe parcursul a două zile, acesta este un tata dedicat. Cei trei au locuit o perioadă și la Moșnița. Și după separarea părților copilul a mai fost în vizită al Moșnița.
Din cele relatate de martori s-a reținut că este verificată condiția urgentei câtă vreme in ultima perioadă de timp tatăl si minorul nu s-au mai întâlnit.
Condiția vremelniciei a fost îndeplinită, căci prezenta isi întinde efectele pană la soluționarea dosarului nr._/325/2013 al Judecătoriei Timișoara.
De asemenea, prin prezenta nu s-a trecut la judecarea fondului, ci doar s-a cercetat în favoarea cărei părți este aparentă de drept.
Prin întâmpinarea formulată pârâta nu s-a opus reglementarii unui program de vizitare, însă a propus o alta modalitate de exercitare decât reclamantul.
În stabilirea acestui program provizoriu, s-a ținut seama de următoarele: minorul are vârsta de 1 an si patru luni, el este alăptat la cerere, dar mănâncă însă și mese solide in fiecare zi; minorul nu a fost lipsit de prezența mamei niciodată, însă se simte in largul lui si alături de tată. Acesta din urma este un tată dedicat, el venea in fiecare pauză de la munca pentru a-l vedea pe copil. Programul reglementat provizoriu, până la judecarea cererii de fond, a avut în vedere, pe de o parte, că minorul este alăptat si deci nu poate fi despărțit peste noapte de mama sa, iar pe de alta parte, ii va permite tatălui să-l ia pe copil pe parcursul celor câteva ore, fără a fi însoțit de mamă, tocmai pentru ca certurile si discuțiile pe care, după cum s-a văzut, pârtile nu le pot evita, să nu-l mai afecteze pe copil.
Pentru aceste considerente, reținut fiind că cererea reclamantului a îndeplinit condițiile art.996 N.C.Pr.Civ., ea a fost admisă, cu consecința reglementării provizorii, până la soluționarea dosarului nr._/325/2013 al Judecătoriei Timisoara, a următorului program de vizitare a minorului F. M. A., născut in data de 17.02.2012: tatăl reclamant îl va putea lua pe minor de la locuința paratei, în prima si a treia sâmbăta din fiecare lună, de la ora 15,00 la ora 20,00 si în prima și a treia duminică din fiecare lună, de la ora 15,00 la ora 20,00. Pe perioada concediului de odihnă din vara al reclamantului, tatăl reclamant îl va putea lua pe minor de la locuința pârâtei pe parcursul unei săptămâni (șapte zile), de la ora 15,00 la ora 20,00. La sfârșitul fiecărei perioade reclamantul având obligația de a-l înapoia pe minor la locuința paratei.
Întrucât acțiunea reclamantei a fost admisă doar în parte, a fost obligată pârâta să-i plătească reclamantului, cu titlul de cheltuieli de judecată suma de 255 de lei, reprezentând jumătate din taxa judiciara de timbru și din onorariul avocațial.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, au declarat apel atât pârâta apelantă M. M. C., cât și pârâta apelantă M. M. C..
Reclamantul apelant F. C. A., prin apelul declarat a solicitat schimbarea în parte a hotărârii în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată, adică de a avea legături personale cu minorul în fiecare săptămână de vineri ora 17.00, până duminică ora 18.00 și o săptămână în perioada concediului de vară.
În motivare reclamantul apelant a învederat instanței că legăturile sale cu minorul nu ar trebui limitate, că minorul este familiarizat cu tatăl său, cu locuința acestuia, cu bunicii si că pârâta a obstrucționat și caută și în continuare să obstrucționeze legăturile dintre minor și tată.
A mai susținut reclamantul apelant că nu este în interesul minorului să fie restrâns dreptul legitim de a avea o relație apropiată cu tatăl său și că aceste relații cu minorul trebuie să fie urmare a unui contact direct cu tatăl pe o durată de timp suficientă, că aceste legături să producă efectul dezvoltării unor legături temeinice si durabile, menținerii si dezvoltării atașamentului reciproc.
Apelul a fost întemeiat pe prevederile art.999 raportat la art.480 N.C.Pr.Civ. si art.996 si următoarele N.C.Pr.Civ., art.14, 15 din Legea nr.272/2004, art.2 din Convenția de la Strassbourg asupra relațiilor personale care privesc copiii.
Pârâta prin intâmpinare a solicitat respingerea apelului reclamantului, susținând că nu s-a opus niciodată ca reclamantul să aibă legături personale cu minorul, cu toate că acestă nu și-a îndeplinit obligația elementară de întreținere a copilului și că un moment important care a alterat relațiile dintre părți și care a determinat-o să nu-i mai permită reclamantului să pătrundă în domiciliul său și al minorului când dorește, a fost incidentul de la începutul anului când a fost cu minorul în vizită la părinții reclamantului, iar copilul i-a fost smuls în fața casei de către reclamant, pârâta fiind bruscată și numai intervenția poliției a restabilit situația la normal.
Pârâta apelantă M. M. C., prin apelul declarat, a solicitat schimbarea în parte a hotărârii atacate in sensul că vizitarea minorului să se facă în prezența pârâtei, fiind absolut necesară însoțirea acestuia de către mamă, in orice loc in care minorul va fi dus de tatăl său în timpul, programului de vizită.
A susținut pârâta apelantă că minorul este alăptat de mamă, că este alergic, că medicul psiholog recomandă prezența mamei oriunde va locui copilul, precum și vârsta copilului de un an si patru luni, precum si situația personală a acestuia constând din dependența de laptele matern precum si starea sa de sănătate precară.
In drept, apelul a fost întemeiat pe prevederile art.999 si art.466 N.C.Pr.Civ..
Reclamantul prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului pârâtei, susținând că este falsă susținerea că minorul ar fi dependent de laptele matern, cât timp alimentația minorului este in principal bazată pe o alimentație normală, specifică vârstei acestuia, consumând fructe, legume, carne, lactate, nemaifiind dependent de laptele matern.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul a constatat că apelurile sunt nefondate, pentru motivele ce vor fi expuse.
Reclamantul F. C. A., a investit Judecătoria Timisoara cu soluționarea cererii prin care a solicitat stabilirea unui program provizoriu de relații personale intre acesta si minorul rezultat din relația de concubinaj a părților.
Obiectul criticii formulate prin ambele apeluri, vizează modalitatea de vizitare stabilite de prima instanță.
Solicitarea reclamantului apelant, vizând durata timpului petrecut împreună cu copilul, respectiv si pe perioada nopții si a unei săptămâni întregi, pe perioada concediului din perioada verii, nu a putut fi primită, raportat la vârsta copilului, la împrejurarea că încă este alăptat, chiar dacă numai limitat si nu în ultimul rând pentru a preveni o eventuală traumă ce ar putea fi cauzată copilului prin separarea bruscă de mamă pe timpul nopții.
De reținut ca prezentul program de relații personale având caracter provizoriu, nu poate impune o durată care ar putea afecta starea fizică și psihică, astfel încât modalitatea stabilită de prima instanță se privește a fi adecvată, atât vârstei cât și nevoilor copilului.
Nici solicitarea pârâtei apelantă ca vizitarea minorului de către tată să se realizeze în prezenta mamei, nu a putut fi primită, întrucât pe de o parte probele administrate în fața primei instanțe au relevat existența unei situații conflictuale între părți ce nu ar fi benefică minorului, iar pe de altă parte, durata stabilită de prima instanță fiind redusă și vârsta de aproape 2 ani a copilului, nu impun prezența mamei alături de copil.
Raportat la cele ce preced, tribunalul constând că programul de relații personale corespunde intereselor minorului și caracterului provizoriu al măsurii, în baza dispozițiilor art.466 si următoarele C.Pr.Civ., va respinge ca nefondate apelurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile declarate de reclamantul apelant F. C. A., cu domiciliul în Moșnița Nouă, ., județul T., iar cu domiciliul procedural ales în Timișoara, Piața V., nr.8, ., la Cabinet Avocat D. C. O. și de pârâta apelantă M. M. C., cu domiciliul în Timișoara, ., nr.2, . M, județul T., împotriva sentinței civile nr.8429/13.06.2013, pronunțata de Judecătoria Timișoara, in dosar nr._ .
Definitivă.
Pronunțata in ședință publică azi 05.11.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. J. A. I.
GREFIER
N. D.
Red.D.J.
Tehnored.N.D.
Ex.5
Data:10.12.2013
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 9428/2013. Tribunalul TIMIŞ | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
