Partaj judiciar. Decizia nr. 633/2016. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 633/2016 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 10-05-2016 în dosarul nr. 633/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:014._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 633/A/2016
Ședința publică de la 10 Mai 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. I.
Judecător D. J.
Grefier A. T.
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de pârâții apelanți G. S. A. și G. P. împotriva s.c. nr. 4509/30.03.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar_ în contradictoriu cu intimata A. J. A F. P. T., intimat C. B. SA BUCUREȘTI, intimat C. B. SA S. T., având ca obiect partaj bunuri comune.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26.04.2016, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru termenul din 10 Mai 2016 încheierea de amânare a pronunțării făcând parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ reclamanta A. J. A F. P. T. împotriva pârâților G. S. A. și G. P., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună partajarea bunurilor imobile constând in imobil situat în localitatea Beregsău M. nr. 337 jud. T. înscris in CF nr._ Săcălaz nr. top al parcelei 3187/29, compus din casă, anexe gospodărești și teren în suprafață de 1475 mp, cota de proprietate 1/1 evaluat la suma de 169.200 (exclusiv TVA), deținut de către debitorul bugetar in proprietate . sa G. P., in sensul atribuirii în natură a bunurilor imobile respective debitorului bugetar G. S. A., cu obligarea acestuia la plata unei sulte către soția sa G. P..
În motivare, reclamanta a arătat că debitorul bugetar urmărit G. S. A. înregistrează în prezent un debit cert, lichid și exigibil față de bugetul general consolidat al statului în sumă totală de 175.890 lei reprezentând 1.000 lei cheltuieli judiciare, 2.000 lei amendă judiciară și 172.890 lei creanțe recuperate în urma atragerii răspunderii solidare. În vederea recuperării sumei de 175.890, reclamanta a arătat că a fost încheiat proces verbal de sechestru asigurator asupra imobilului din Beregsău M., evaluat la suma de 169.200 lei respectiv 38.476 euro. Mai a arătat că în urma individualizării creanței fiscale de 175.890 lei, măsura asiguratorie a sechestrului mai sus precizat s-a transformat în măsura executorie.
În ceea ce privește creanța reclamantei (creditor bugetar A.J.F.P. T.) asupra debitorului bugetar urmărit G. S. A., reclamanta a precizat că creanța este certa, lichida si exigibila, și așa după cum a arătat, debitorul bugetar urmărit are un debit cert, lichid si exigibil de plata fata de bugetul de stat (creditor bugetar A.J.F.P. T.) in suma de 175.890 lei, in temeiul titlului de creanța menționat reprezentat de titlul executoriu nr._/08.08.2011 emisa de D.G.F.P. T. privitor la suma totală de 3000 lei și a titlul executoriu nr._/29.05.2012 privind suma de 172.890 lei.
Reclamanta a arătat că are un interes legitim si actual in ceea ce privește promovarea prezentei acțiuni de ieșire din indiviziune, interes reprezentat de posibilitatea continuării executării silite fata de debitorul bugetar urmărit G. S. A. a titlurilor executorii menționate, si a bunurilor imobile deținute de acesta în proprietate comună devălmașă cu șotia sa G. P..
În drept, a invocat disp. art. 194, art. 678 si art. 357 - 358 C.civil; art. 172 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 actualizata, privind C.pr.fiscala; art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru si art. 229 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala republicată.
Prin întâmpinarea și cererea reconvențională formulată, pârâții au solicitat respingerea acțiunii și au invocat excepția lipsei calității procesuale active a AJFP T. deoarece procesul verbal de sechestru a fost întocmit de Administrația Finanțelor P. a mun. Timișoara. S-a precizat că ambii pârâți nu sunt de acord cu modalitatea reclamantei de partajare a bunului imobil și nici nu au posibilități financiare de a plăti o sultă celuilalt soț. Imobilul a fost cumpărat de pârâți prin credit, pe o perioadă de 20 de ani, pentru bunul cumpărat cu credit bancar, cu interdicția de înstrăinare în baza Legii nr. 7/1996. În acest sens consideră cererea de chemare în judecată ca lipsită de interes.
Pentru termenul de judecată din data de 28.04.2015, pârâții au făcut cerere de introducere în cauză în calitate de intervenient pe C. B. pentru a-i fi opozabilă hotărârea, motivând faptul că debitorul bugetar urmărit G. S. A. înregistrează în prezent un debit cert, lichid și exigibil față de bugetul de stat în sumă de 175.890 lei, reprezentând 1.000 lei cheltuieli judiciare, 2.000 lei amendă judiciară și 172.890 lei creanțe în urma atragerii răspunderii solidare. Acest debit s-a stabilit prin sentința civilă nr. 49/F/2008 a Tribunalului Bihor în dosarul de faliment deschis în procedura falimentului societății ., debit ce urmează a fi suportat de administratorii societății.
În drept au invocat invocă disp. art. 63-67 C.pr.civ.
Prin notele scrise depuse în data de 05.02.2015, pârâții au invocat excepția abuzului de drept sub aspectul exercitării abuzive a dreptului material la acțiune prin care a arătat faptul că art. 21 din Constituție prevede exercitarea acestui drept, însă trebui exercitat cu bună credință. Art. 14NCC prevedere exercitarea dreptului cu bună-credință, iar art. 15 arată că nici un drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul.
Pârâții au considerat că dreptul de a fi acționați în instanță nu a fost exercitat cu bună-credință. In speța, consideră că instanța urmează sa analizeze daca reclamanta si-a exercitat cu buna credința drepturile procesuale conferite de lege, iar daca după expunerea părților instanța constata ca dreptul conferit reclamantei nu este exercitat cu buna credința, respectiv nu se urmărește un scop legitim, suntem in prezenta abuzului de drept.
Aceștia au invocat abuzul de drept atât la promovarea cu rea-credința a cererii de chemare in judecata, cit si cu privire la formularea modalității de partaj a bunului imobil, in sensul atribuirii in natura a bunului imobil care face obiectul partajului judiciar pe calea acțiunii oblice, către debitorul bugetar pârât G. S. A. cu obligarea acestuia la plata unei sulte către soția sa G. P., care este titular contractului de credit.
Pârâții au considerat ca pentru a soluționa această excepție a abuzului de drept, trebuie sa vadă care este sursa abuzului, si aici ei consideră ca sursa abuzului consta în valorificarea abuziva a dreptului material pe cale procesuală. Exercitarea unui drept va fi considerata abuziva atunci când dreptul nu este utilizat in vederea realizării finalității sale, ci cu intenția de a vatamă o alta persoana sau contrar bunei credințe.
In cauza precizată demersul judiciar al reclamantei a fost exercitat in mod abuziv prin; - nesocotirea scopului economic si social pentru care a fost recunoscut de lege; -prin nesocotirea legii si a moralei; -cu rea credința și -cu depășirea limitelor sale. Dreptul reclamantului privind demersul sau judiciar, respectiv cererea de partaj judiciar pe calea acțiunii oblice trebuie valorificat numai cu respectarea limitelor sale si in realizarea scopului pentru care a fost reglementat.
Ori reclamanta a formulat acțiunea de partaj judiciar a imobilului in litigiu desi cunoaște si accepta ca acțiunea nu isi va realiza scopul, acela de valorificare pe calea executării silite, prin licitație publica a creanței sale .
Imobilul supus partajului a fost cumpărat de către soția debitorului, G. P. prin credit imobiliar ipotecar prin încheierea a doua contracte de credit in anul 2007, unul in valoare de 151.500 lei si celalalt in valoare de 50.000 lei cu C. B. SA, pentru care banca a instituit in favoarea sa doua ipoteci de rang I si rang II, cu interdicție de înstrăinare, grevare, restructurare, demolare, închiriere., pe o perioada de 20 de ani.
Aceasta stare de fapt, a rezultat din extrasul de Carte funciara nr. 2194/Beregsău M. nr. 337 si este cunoscuta de către reclamanta pentru ca a solicitat extras CF de informare depus la dosar la data de 16.01.2013, dar a si întocmit Proces verbal de sechestru asupra imobilului si a cerut OCPI T. intabularea dreptului de ipoteca legala asupra imobilului in valoare de 175.890 lei reprezentând debite.
Contractul de credit a fost respectat, respectiv G. P. a cumpărat cu banii împrumutați imobilul supus partajului si contractul de credit este în derulare sub aspectul rambursării ratelor către C. B. SA.
Cu toate acestea reclamanta cu rea-credința, știind ca potrivit art. 2.345 din NCC, dreptul de ipoteca se menține asupra bunurilor grevate in orice mina ar trece, adică stie ca C. B. in calitate de creditor ipotecar de rangul I si II, în cazul executării silite a imobilului are dreptul sa-si satisfacă creanța in condițiile legii înaintea altor creditori de rang inferior, cum este reclamanta, dar cu toate acestea a formulat acțiunea de partaj judiciar pe calea acțiunii oblice deși nu își va realiza scopul. Raportul de evaluare a imobilului, întocmit de reclamanta a stabilit valoarea imobilului la suma de 169.200 lei iar valoarea creditelor bancare este de 219.200 lei, ceea ce demonstrează clar că prin partajul judiciar si vânzarea la licitație a cotei de 3/4 din imobil proprietatea debitorului G. S. A., pe de o parte vor fi vătămate interesele băncii iar pe de alta parte reclamanta nu își va recupera debitul absolut de loc.
Așadar reclamanta a exercitat dreptul procesual în mod excesiv si nerezonabil, contrar bunei credințe, săvârșind un abuz de drept. Dreptul a fost deturnat de la finalitatea sa, fiind exercitat cu rea-credința încălcând drepturile procesuale ale altor părți si nu este exercitat conform cu spiritul legii.
Pe de alta parte, reclamanta a instituit poprire pe veniturile salariale ale debitorului si isi executa in aceste limite creanța. Sigur ca daca pe parcurs vor apare alte oportunități de executare silita asupra altor bunuri acțiunea reclamantei poate fi reluata.
Pârâții au invocat excepția lipsei de interes, interesul fiind o alta condiție prevăzuta in art. 32 NCPC pentru exercitarea acțiunii civile, prin interes intelegindu-se folosul practic, imediat pe care il are reclamantul in cauza lor pentru a justifica promovarea acțiunii. Reclamanta trebuie sa dovedească interesul nu numai in legătura cu cererea de chemare in judecata ci pe tot parcursul procesului sau când apelează la una din formele procedurale care alcătuiesc conținutul acțiunii.
Pentru a justifica sesizarea instanței de judecata, interesul trebuie sa fie legitim, adică corespunzător scopului sau recunoscut de lege, în caz contrar constituie un abuz de drept.
De asemenea trebuie sa fie născut si actual si să existe la momentul la care este formulata cererea. Un interes eventual, sau care a fost depășit nu poate fi luat in considerare.
Interesul este actual în sensul că dacă reclamantul în speța nu ar fi recurs la acțiune s-ar expune prin aceasta la un prejudiciu. Văzând aceasta reglementare privind interesul pe care trebuie sa il aiba reclamanta pentru a formula demersul judiciar, raportat la împrejurările in care reclamanta a formulat cererea de partaj judiciar pe calea acțiunii oblice, descrisa mai sus, in condițiile in care imobilul în litigiu are instituita ipoteca imobiliara de gr. 1 și 2 in favoarea băncii creditoare C. B., iar in acest context prin vinzarea la licitație, reclamanta nu isi va recupera creanța, a apreciat ca reclamanta nu si-a dovedit interesul pentru promovarea acțiunii. Valoarea imobilul a fost evaluat de către reclamanta la suma de 169.200 lei, sub valoarea creditului bancar, iar prin vinzarea la licitație a cotei de 1/2 a imobilului proprietatea debitorului G. S. A., reclamanta nu-si va recupera creanța, nu isi va realiza folosul urmărit iar potrivit art. 2345 NCC, existind instituit un drept ipotecar de rang 1 si 2 in favoarea băncii, prin vinzare la licitație se vor vatamă atât interesele băncii cit si al soției debitorului G. P., care rambursează creditul ipotecar luat in scopul cumpărării imobilului partajat.
Pe de alta parte reclamanta își executa creanța prin poprire pe drepturile salariate ale debitorului G. S. A..
Interesul reclamantei nu este născut si actual nici chiar sub aspect preventiv, neexistând nici un pericol privind producerea unei pagube iminente. Interesul reclamantei nu este imediat pentru ca folosul urmărit de către reclamanta nu se realizează la momentul admiterii acțiunii.
Din aceste motive, pârâții au solicitat instanța sa admită excepțiile invocate si sa respingă acțiunea reclamantei cu cheltuieli de judecata.
În al treilea rând, sub aspectul recunoașterii dreptului de creanță al C. B. SA, pârâții au formulat cerere de intervenție accesorie în cauza a C. B. SA, cu sediul in București si a Sucursalei C. B. Timișoara si in apel, in dos. nr._ /a1 al Tribunalului T., intervenienții au depus întimpinare pe care au anexat-o cererii.
Pârâții au precizat că intervenienții au susținut prin întâmpinare ca G. P. a garantat rambursarea la scadenta a împrumuturilor cu ipoteca de rangul 1 si rangul 2 constituite in favoarea C. S. Timișoara asupra imobilului supus partajului, casa cu teren situata in Beregsău M. nr. 337 jud. T. deținuta in proprietate in devălmășie de către soții G. si in acest sens s-a încheiat contractual de ipoteca nr. 4886/15.11.2007 depus la dosar prin care acest imobil a fost afectat executării obligației rezultate din contractul de credit.
Intervenienta a invocat art. 2344 NCC potrivit căruia dreptul de ipoteca se menține asupra bunurilor grevate, asupra fiecăruia dintre ele si asupra fiecărei părți din acestea, chiar si in cazurile in care proprietatea este divizibila sau obligațiile sunt divizibile. In continuare intervenientii invoca art. 2345 NCC potrivit căruia " 1. Dreptul de ipoteca se menține asupra bunurilor grevate in orice mână ar trece. 2. Creditorul ipotecar are dreptul de a-si satisface creanța in condițiile legii, înaintea creditorilor chirografari, precum si înaintea creditorilor de rang inferior".
Pe cale de consecința a solicitat instanței să aibă in vedere că în soluționarea cauzei sa nu prejudicieze interesele băncii.
Prin sentința civilă nr. 4509/30.03.2015 Judecătoria Timișoara a admis acțiunea formulată de reclamanta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. T. împotriva pârâților G. S. A. și G. P., a respins excepția abuzului de drept sub aspectul exercitării abuzive a dreptului material la acțiune, a respins excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii, a respins cererea formulată de către pârâți de introducere în cauză în calitate de intervenienți accesorii a S.C. C. B. SA și sucursala C. B. Timișoara, a dispus partajarea bunurilor imobile comune ale pârâților constând din imobil situat în localitatea Beregsău M. nr. 337 jud. T. înscris in CF nr._ Săcălaz nr. Top al parcelei 3187/29, compus din casă, anexe gospodărești și teren în suprafață de 1475 mp, cota de proprietate 1/1 evaluat la suma de 169.200 lei (exclusiv TVA), deținut de către debitorul bugetar în proprietate . sa G. P., in sensul atribuirii în natură a bunului imobil respectiv debitorului bugetar G. S. A., cu obligarea acestuia la plata unei sulte către soția sa G. P., a dispus obligarea pârâtului G. S. A. la plata unei sulte către pârâta G. P. în sumă de 84.600 lei reprezentând ½ din valoarea bunului imobil în litigiu, conform raportului de evaluare efectuat de expert evaluator ing. P. I., a dispus înscrierea dreptului de proprietate al pârâtului G. S. A. asupra bunului imobil constând în teren intravilan, cu suprafața de 1475 mp, situat in localitatea Beregsău M. nr. 337 jud. T. înscris in CF nr._ Săcălaz nr. top al parcelei 3187/29, compus din casă, anexe gospodărești și teren în suprafață de 1475 mp, cota de proprietate 1/1 evaluat la suma de 169.200 (exclusiv TVA) lei, cu titlu de bun propriu prin sistare comunitate de bunuri.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a avut în vedere următoarele aspecte:
În cauză, întrucât debitorul bugetar urmărit, pârât de ordin 1, G. S. A. nu a achitat debitul restant s-a declanșat procedura de executare silită pentru recuperarea sumei de 175.890 lei fiind încheiat procesul –verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile nr. 173/18.12.2012, ulterior prin emiterea titlului executor nr._ din 08.08.2011 privind suma de 3.000 lei și titlul executor nr._/2012 privind suma de 172.890 lei și ajungerea acestuia la scadență s-a dispus ca măsura asiguratorie a sechestrului să fie transformată în măsura executorie conform OG 92/2003 privind Codul de proc. fiscală
Legal citați în fața instanței pârâții de ordinul 1 și 2, G. S. A. și G. P. au solicitat introducerea în cauză în calitate de intervenienți accesorii a . sucursala C. B. Timișoara, cererea de intervenție în principiu fiind respinsă de către instanță, iar prin decizia civilă nr. 39/A/2015 Tribunalul T. a respins apelul declarat de pârâții apelanți împotriva încheierii de ședință prin care s-a dispus respingerea în principiu a cererii de intervenție accesorie.
În ceea ce privește excepțiile invocate de către pârâți,excepții unite cu fondul cauzei, instanța de fond le-a respins pe acestea după cum urmează:
În ceea ce privește excepția abuzului de drept sub aspectul exercitării abuzive a dreptului material la acțiune, instanța a constatat că cererea dedusă judecății a fost formulată cu bună-credință, reprezentând unica oportunitate pentru reclamanta creditoare de a recupera debitul constând dintr-o creanță certă, lichidă și exigibilă reținută în sarcina pârâtului de ordin 1.
Raportat la disp. art. 151 C. pr. fiscală și urm. cu aplicarea disp. OG 92/2003 actualizată, reclamanta a procedat cu bună credință la urmărirea și executarea bunurilor pârâtului debitor, bunuri care într-o primă etapă au fost indisponibilizate. Câtă vreme creanța nu a fost plătită, iar pârâtul debitor a fost identificat ca având un bun în coproprietate devălmasă cu pârâta de ordin 2, reclamanta creditoare a procedat la identificarea și valorificarea dreptului de proprietate indiviză a pârâtului 1 pentru recuperarea creanței.
Pe cale de consecință, câtă vreme reclamanta a procedat la parcurgerea etapelor procedurii execuționale cu respectarea disp. legale în materie, fără dovada vreunei rele-credințe, urmărind recuperarea unei creanțe certe, lichide și exigibile, a respins excepția abuzului de drept sub aspectul exercitării abuzive a dreptului material la acțiune.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes raportat la disp. art. 32 C. pr. civ. prin simpla valorificare a modalității de recuperare a creanței, procedând la formarea unui dosar execuțional și indisponibilizarea prin sechestru asigurator, creditoarea reclamantă a demonstrat existența interesului născut și actual, legiuitorul prevăzând în etapa executării silite strict existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, apărările privind neexistența vreunui pericol prin producerea unei pagube iminente din partea pârâților fiind lipsite de suport juridic.
A respins excepția lipsei de interes, câtă vreme reclamanta a promovat deci o acțiune de recuperare a unei creanțe certe, lichide și exigibile prin valorificarea unui bun aflat în coproprietatea pârâților, câtă vreme pârâtul debitor nu a înțeles de bunăvoie să facă plata creanței invocând lipsa unei pagube iminente. S-a apreciat că pârâtul se află în eroare de fapt și de drept câtă vreme prin simpla constatare a creanței ce nu a fost stinsă prin plată, creditorul reclamant a notificat pârâtul și a procedat la executarea sa silită tocmai apreciind debitul neachitat ca o pagubă adusă propriului patrimoniu.
Instanța a respins și cererea de intervenție, câtă vreme chemarea în judecată a unei alte persoane de către oricare din părți se poate realiza eventual pe calea intervenției forțate, în speță formulând o astfel de cerere pe cale accesorie. D. cel care intervine in proces în calitate de intervenient accesoriu este titularul unei astfel de cereri, în speță în nici un caz părțile între care poartă litigiu.
Raportat la cererea formulată pe fondul cauzei, s-a constatat că reclamanta a depus odată cu extrasul CF și procesul verbal de sechestru și raport de evaluare prin expert P. I., rezultând o valoare de piată a imobilului de 169.200 lei, valoare pe care instanța a omologat-o și va face parte din prezenta hotărâre.
Față de disp. art. 154 raportat la 174 din Codul de Procedură Fiscală rezultă că „în situația în care debitorul deține bunuri în proprietate comună cu alte persoane, executarea silită se va întinde numai asupra bunurilor atribuite debitorului în urma partajului judiciar, respectiv asupra sultei”, respectiv „instanța poate decide (…) asupra împărțirii bunurilor pe care debitorul el deține în proprietate comună cu alte persoane.”
Pe cale de consecință, văzând că titlul executor, actele de executare, au fost efectuate pe seama pârâtului de ordinul 1, față de dispozițiile art. 817 C. raportat la art. 979-993 C., cu aplicarea disp. art. 151, art. 154 și art. 174 Cod de procedură fiscală, instanța a admis acțiunea așa cum a fost formulată și pe cale de consecință:
A dispus partajarea bunurilor imobile comune ale pârâților constând din imobil situat în localitatea Beregsău M. nr. 337 jud. T. înscris in CF nr._ Săcălaz nr. Top al parcelei 3187/29, compus din casă, anexe gospodărești și teren în suprafață de 1475 mp, cota de proprietate 1/1 evaluat la suma de 169.200 (exclusiv TVA), deținut de către debitorul bugetar in proprietate . sa G. P., in sensul atribuirii în natură a bunului imobil respectiv debitorului bugetar G. S. A., cu obligarea acestuia la plata unei sulte către soția sa G. P..
A dispus obligarea pârâtului G. S. A. la plata unei sulte către pârâta G. P. în sumă de 84.600 lei reprezentând ½ din valoarea bunului imobil în litigiu, conform raportului de evaluare efectuat de expert evaluator ing. P. I..
A dispus înscrierea dreptului de proprietate al pârâtului G. S. A. asupra bunului imobil constând în teren intravilan, cu suprafața de 1475 mp, situat in localitatea Beregsau mare nr. 337 jud. T. înscris in CF nr._ Săcălaz nr. Top al parcelei 3187/29, compus din casă, anexe gospodărești și teren în suprafață de 1475 mp, cota de proprietate 1/1 evaluat la suma de 169.200 (exclusiv TVA), cu titlu de bun propriu prin sistare comunitate de bunuri și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
La data de 15.06.2015 G. S. A. și G. PERONELA au formulat apel împotriva sentinței civile nr. 4509 din 30.03.2015 a Judecătoriei Timișoara pronunțata in dos. nr._ .
În motivarea apelului au arătat că în susținerea apărării au administrat probe, din care rezulta fără nici un dubiu ca cererea formulata de către reclamanta nu este întemeiata, însă deși starea de fapt si de drept dovedita de părți prin probele administrate este alta fata de ceea ce a reținut prima instanța, si cererea reclamantei este neîntemeiata, instanța de fond a admis acțiunea reclamantei.
Instanța a unit excepțiile invocate cu fondul, a respins excepțiile si a admis acțiunea.
Referitor la excepția abuzului de drept sub aspectul exercitării abuzive a dreptului material la acțiune, au solicitat să se admită si sa aibă in vedere următoarele:
Instanța, in mod netemeinica a constatat ca cererea dedusa judecații a fost formulata cu buna - credința de către reclamanta, cu motivarea ca reprezintă unica oportunitate a pentru reclamanta creditoare de a recupera debitul reținut in sarcina piritului G. S. A..
In realitate pentru recuperarea creanței in suma de_ lei, cu titlul " creanțe recuperare in urma atragerii solidare", ANAF a început executarea silita in anul 2009, in dos. de executare nr._ din 11.08.2009 prin poprire de către Administrația Finanțelor P. a orașului Stei pentru ca atunci debitorul locuia in localitatea Petrileni jud. Bihor. După mutarea debitorului in Timișoara, executarea silita a creanței prin poprire s-a transferat la AJFP Timișoara, in dos. de executare nr._ din 28.08.2012. Am depus in probatiune la dosarul primei instanțe dovada de înființare a popririlor si copii ale fluturașilor de salar si Ordine de plata din care a rezultat aceste rețineri. In apel a depus in probațiune in continuarea celorlalte dovezi, adeverința nr. 82 din 10.06.2015 eliberata de ., unde a fost angajat debitorul pârât G. S. A., care atesta sumele de bani reținute si virate la AJFP T. cu titlul de poprire din 18.04.2013 până în prezent.
A rezultat din aceste dovezi ca executarea silita prin partajul judiciar la care a apelat reclamanta nu era singura oportunitate pentru recuperarea creanței, iar suma reținuta in acești ani prin poprire este de peste 50.000 lei.
Din adeverința eliberata de angajator, a rezultat ca debitorul pârât in mai multe rânduri a achitat in plus sume de la 1020 lei la 2000 lei fata de suma fixata prin poprire de 510 lei, ceea ce dovedește intenția si angajamentul acestuia de a achita integral debitul cit mai devreme, din posibilitățile pe care le are.
Imobilul executat silit este cumpărat prin doua credite ipotecare imobiliare de la C. B. SA, în valoare totala de 219.200 lei, unul in valoare de 151.500 lei pentru care s-a înființat drept de ipoteca de rang l,cu interdicție de înstrăinare, in favoarea C. SA Suc. Timișoara conform încheierii nr._/2007 eliberata de OCPI T. si celalalt credit in valoare de 55.000 lei pentru care s-a înființat ipoteca de rang II, cu interdicție de înstrăinare in favoarea C. SA, conform încheierii nr._/2007 eliberata de OCPI T..
In extrasul de CF nr. 2194/Beregsăul M. top. 3187/297 este înscris dreptul de proprietate a pârâților si este notat dreptul de ipoteca rang I si rang II in favoarea C. SA, S. Timișoara.
Creditul contractat de către pârâți a fost folosit pentru a cumpăra imobilul in litigiu, după cum rezulta din contractul de vânzare cumpărare autentic depus la dosar, si reprezintă singura locuința a pârâților.
Deși au fost în termenul de declarare a apelului, AJFP T., nu a mai așteptat sa rămână sentința definitivă si irevocabila privind partajul judiciar, ci a trecut la vânzarea la licitație publica a imobilului supus partajului publicând anunțul de vânzare, pentru data de 25.06.2015, cu prețul pentru licitație diminuat cu 25 % - 129.304 si 50/2015.
Trebuie sa se precizeze ca prima licitație publica a fost organizata de AJFP T. la data de 27.05.2015, si deși prețul de evaluare a imobilului a fost stabilit prin Raportul de evaluare la suma de 169.200 lei, in bătaie de joc, licitația a început de la prețul de 462.495 lei, pentru o casa veche țărăneasca la Beregsău M.. Bínenteles ca nu s-a prezentat nimeni pentru a licita.
A formulat contestație la executarea silita privind vânzarea la licitație publica a imobilului proprietatea pârâților solicitând si suspendarea executării, care face obiectul dosarului civil nr._/325/2015 al Judecătoriei Timișoara, cu termen de judecata la 17 iunie 2015, însa reclamanta nu tine cont de nimic si merge înainte cu vânzarea la licitație publica a imobilului.
In concluzie, fata de starea de fapt dovedita in cauza, reclamanta a urmărit cu rea credința sa vândă imobilul proprietatea pârâților, acum la un preț derizoriu fațade valoarea creanței reclamantei dar si fata de valoarea creditului acordat de C. SA.
La prețul de strigare de_ lei care mai scade si acesta cu 25% la aceasta a doua licitație valoarea imobilului ar ajunge la un preț de vânzare care pe de-o parte afectează interesele băncii creditoare C. SA care nu își mai recuperează creditul, iar despre recuperarea creanței de către AJFP T. nici nu mai poate fi vorba .
Dreptul procesual exercitat de către reclamanta in aceste împrejurări a fost deturnat de la finalitatea sa, fiind exercitat cu rea credința atât fata de creditorul ipotecar imobiliar C. SA, pe de-o parte, iar pe de alta parte, reclamanta cunoscând si acceptând ca acțiunea de partaj judiciar urmata de vânzarea la licitație publica a imobilului nu își va realiza scopul, s-au întrebat unde este finalitatea acțiunii reclamantei.
Așadar daca acești pârâți până in prezent au rămas căsătoriți, formând o familie, in care cresc doi copii minori, prin partajul judiciar pronunțat, fără luarea in considerare a probelor administrate, a excepțiilor logico juridice invocate, își pot cere desfacerea căsătoriei, pentru ca oricum pe fondul problemelor create cu rea credința de către AJFP T., cu concursul esențial al instanței de judecata, problemele lor vor fi atitdemari incit nici măcar CEDO, nu ii vor mai putea pune in situația anterioara.
Daca se raportează in cauza dedusa judecații la interesul reclamantei de a promova acțiunea de partaj judiciar in vederea vânzării la licitație a imobilului, ca si condiție prevăzuta in art. 32 lit. d NCPC, prin interes înțelegându-se folosul practic, imediat pe care sa-l obțină aceasta, din analizarea probelor administrate si stării de fapt, reclamanta nu si-a dovedit interesul nu numai cu cererea de chemare in judecata ci pe tot parcursul procesului. Interesul trebuie sa fie actual, adică in sensul ca daca nu ar fi formulat cererea de partaj judiciar s-ar fi expus prin aceasta la un prejudiciu.
La data la care reclamanta a formulat cererea de partaj judiciar pe calea acțiunii oblice, aceasta cunoștea ca exista înființata ipoteca imobiliara asupra imobilului pentru ca a depus la dosar extras CF, in care sunt notate cele doua ipoteci imobiliare de rang I si II in favoarea C. B. SA, pentru o suma mult mai mare decât creanța reclamantei precum si interdicția de înstrăinare. Așadar daca avem in vedere prev. art. 2345 NCC potrivit căruia dreptul de ipoteca se menține asupra bunurilor grevate in orice mina ar trece, iar creditorul ipotecar are dreptul de a-si satisface creanța in condițiile legii înaintea creditorilor chirografari si de rang inferior ", se constata ca interesul reclamantei nu este născut si actual nici chiar sub aspect preventiv, neexistând nici un pericol privind producerea unei pagube iminente si nici nu este imediat pentru ca folosul urmărit de către reclamanta nu se realizează la momentul admiterii acțiunii.
Pe fondul cauzei, in fapt partajarea bunului imobil in litigiu nu s-a realizat, deoarece au fost din punct de vedere procedural, in calea de atac a apelului, cu contestație la executare silita privind vânzarea imobilului la licitație publica in dosarul civil nr._/325/2015 al Judecătoriei Timișoara, adică partajul judiciar nu s-a finalizat . Sulta pe care a dispus prima instanța sa o achite debitorul șot, soției sale, pentru a porni urgent AJFP executarea silita asupra acestei sulte, nu se va putea achita, pentru ca este o hotărâre imorala si imposibil de executat in împrejurările date. Ar mai fi de aplicat soluția de trimitere la închisoare a debitorului si de aducere a cazului în atenția opiniei publice, concomitent cu un proces la CEDO, si cu sesizarea altor organisme internaționale, pentru modul in care se aplica legile in România.
In fapt însa AJFP T. nu a mai ținut cont de calea de atac a apelului, de contestația la executare silita si a procedat la vânzarea la licitație publica, cu termen de licitație la data de 26.06.2015.
Pentru toate aceste considerente a solicitat reanalizarea probelor administrate la dosarul cauzei pe care a solicitat sa le re aprecieze, încuviințând pentru pârâții apelanți proba cu înscrisuri noi, a căror necesitate rezulta din dezbateri, sa se admită apelul formulat, sa se schimbe in tot sentința atacata, si pe cale de consecința să se respingă acțiunea formulata in fond de reclamanta intimata cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata, ocazionate de acest proces.
În drept și-au întemeiat apelul pe dispozițiile art. 466 - 482 c.pr. civ.
Legal citată Administrația Județeană a Finanțelor P. T. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat în cauză de apelanții G. S. A. și G. P. și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate.
Instanța de apel a dispus citarea în cauză a apelanților cu mențiunea de a achita taxă judiciară în cuantum de 2538 lei conform art. 5 alin. 1 lit. f, art. 23 alin. 1 lit. a din OUG 80/2013 taxă judiciară de timbru pe care apelanții nu au înțeles să o achite în cauză.
Conform art. 33 alin. 1 din OUG nr. 80/2013 taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță cât și pentru exercitarea căilor de atac în condițiile prevăzute de lege.
Conform art. 33 alin. 2 din OUG nr. 80/2013 dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată reclamantului i se pune în vedere în condițiile art. 200 alin. 2 teza I din C.pr.civ. obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.
În prezenta cauză apelanții G. S. A. și G. P. au înțeles să nu timbreze cu suma de 2538 lei apelul formulat în cauză deși au fost citați în acest sens cu această mențiune iar la termenul de judecată din 26.04.2016 când instanța a pus în discuție această excepție reprezentanta apelanților a arătat că nu a timbrat apelul formulat în cauză invocând că fiind aplicabile prev. art. 28 din OUG 80/2013.
Analizând cu prioritate excepția netimbrării apelului formulat în cauză de apelanții G. S. A. și G. P. împotriva s.c. nr. 4509/30.03.2015 a Judecătoriei Timișoara instanța în baza art. 248 C.pr.civ. coroborat cu art. 33 din OUG 80/2013, art. 5 alin. 1 lit. e, art. 23 alin. 1 lit. a din OUG nr. 80/2013 va admite excepția invocată și va anula ca netimbrat apelul formulat de pârâții apelanți G. S. A. și G. P. împotriva sentinței civile nr. 4509/30.03.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ în contradictoriu cu reclamanta intimată ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. T. având în vedere cele ce vor fi expuse mai jos.
Acțiunea oblică promovată de reclamanta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. T. având ca obiect partaj bunuri comune este scutită de taxă judiciară de timbru conform art. 30 alin. 1 din OUG 80/2013 în virtutea calității părții reclamante, fiind scutite acțiunile formulate de MINISTERUL FINANȚELOR P. și alte instituții publice indiferent de obiectul acestora, indiferent de calitatea procesuală a acestora când au ca obiect venituri publice.
Această scutire la plata taxei judiciare de timbru nu se aplică pârâților apelanți persoane fizice nefiind în privința lor aplicabile prev. art. 28 din OUG 80/2013 acțiunea promovată având ca obiect partaj de bunuri în apel fiind evaluabilă în bani apelanții G. S. A. și G. P. datorând suma de 2538 lei pe care au fost citați să o achite și pe care nu au înțeles să o achite.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Anulează ca netimbrat apelul formulat de pârâții apelanți G. S. A. și G. P. ambii cu domiciliul în localitatea Beregsău M. nr.337, jud. T. împotriva sentinței civile nr. 4509/30.03.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ în contradictoriu cu reclamanta intimată ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. T. cu sediul în Timișoara, .. 9B, jud. T..
Definitivă.
Pronunțată azi 10.05.2016 prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte, A. I. | Judecător, D. J. | |
Grefier, A. T. |
Red. I.A. / data 09.06.2016
Tehnored. T.A/ 5ex
Comunicate 3 ex.
Judecător primă instanță N. T.
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 594/2016. Tribunalul... | Reziliere contract. Decizia nr. 607/2016. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
