Rectificare carte funciară. Decizia nr. 594/2016. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 594/2016 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 04-05-2016 în dosarul nr. 594/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:014._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-a CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.594/A
Ședința publică din data de 04.05.2016
PREȘEDINTE: I. A. D.
JUDECĂTOR: R. A.
GREFIER: G. G.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulate de contestatorii T. G. și T. D. împotriva Deciziei civile nr.105/A/02.02.2016 pronunțate de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații Ș. N., Ș. M. și ..
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru contestatorii lipsă, avocat Mitar G. și pentru intimații lipsă Ș. N. și Ș. M. s-a prezentat avocat S. I., lipsă fiind intimata ..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul contestatorilor depune la dosar chitanță privind plata taxei de timbru în sumă de 100 lei aferente căii extraordinare de atac declanșate.
Reprezentantul intimaților Ș. N. și Ș. M. depune la dosar împuternicire avocațială.
Instanța constată că la data de 27.04.2016, prin serviciul registratură, intimații Ș. N. și Ș. M. au depus la dosar întâmpinare, un exemplar fiind comunicat reprezentantului contestatorilor, care solicită acordarea unui termen în vederea studierii.
Reprezentantul intimaților Ș. N. și Ș. M., invocând prevederile art.508 alin.2 NCPC, solicită respingerea cererii de amânare formulate de partea adversă.
Având cuvântul în replică, reprezentantul contestatorilor învederează că nu putut să ia cunoștință de conținutul întâmpinării de la dosar, întrucât nu a găsit dosarul în arhivă pentru a-l studia.
Instanța, în deliberare, având în vedere că în calea extraordinară de atac a contestației în anulare întâmpinarea se studiază de contestator de la dosarul cauzei, constatând totodată că la dosar nu există nicio cerere formulată de contestator privind studiul dosarului, în baza art.508 alin.2 NCPC respinge cererea de amânare formulată de acesta pentru studiul întâmpinării.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentantul contestatorilor solicită admiterea contestației în anulare, anularea deciziei civile nr.105/A/02.02.2016 pronunțate de Tribunalul T. în dosar nr._, și pe cale de consecință admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței apelate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată. Învederează că în speță este vorba de o eroare materială evidentă, respectiv că instanța de apel a soluționat apelul prin prisma excepției autorității de lucru judecat, referindu-se la aspecte ce nu au făcut obiectul căii de atac. Precizează că instanța de apel nu a analizat practica judiciară a Judecătoriei Timișoara depusă la dosar, nepronunțându-se nici asupra poziției procesuale a intimatei ..
Reprezentantul intimaților Ș. N. și Ș. M. solicită respingerea ca inadmisibilă a contestației în anulare, cu cheltuieli de judecată. Menționează că în speță nu este vorba de nicio eroare materială în sensul reglementat de art.503 alin.2 pct. 2 NCPC. Arată deasemenea că neanalizarea practicii judiciare de către instanța de apel nu se circumscrie motivelor prevăzute de art.503 NCPC pentru promovarea contestației în anulare. În final, arată că la pagina 5 din decizia contestată, instanța de apel a analizat poziția procesuală a intimatei .. Depune la dosar practică judiciară.
Reprezentantul contestatorilor arată că se opune primirii la dosar a practicii judiciare depuse de partea adversă.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
P. decizia civilă nr.105/A/02.02.2016 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ s-a respins apelul declanșat de către apelanții-reclamanți T. G. și T. D. împotriva sentinței civile nr. 4584/31.03.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ș. N., Ș. M. și au fost obligați apelanții în solidar la plata către intimați a sumei de 2000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial diminuat aferent căii de atac a apelului.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că, prin sentința civilă nr. 4584/31.03.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ , a fost respinsă excepția lipsei de interes.
A fost respinsă excepția prescripției.
A fost respinsă excepția autorității de lucru judecat.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții T. G. și T. D. împotriva paratilor Ș. N., Ș. M. și ..
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
La data de 17.11.2000, împreună cu reclamanții, pârâții au încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare sub forma unui înscris sub semnătură privată prin care promiteau, în calitate de promitenți-vânzători, reclamanților, în calitate de promitenți-cumpărători, că le vor vinde acestora casa nr. 98 fără teren, situată în localitatea G., județul T., înscrisă în CF nr. 7239 G. și nr. top 424, la prețul de_ DM.
La data încheierii respectivului act juridic situația juridică a imobilului, aflat sub incidența Legii nr. 112/1995, nu permitea vânzarea acestuia, actul normativ în cauză stipulând o interdicție de înstrăinare in rem a respectivului imobil pentru o perioadă de 10 ani de la data dobândirii lui (9 decembrie 1996, contract de vânzare-cumpărare nr. 454 încheiat cu Consiliul Local al Comunei G. - 9 decembrie 2006).
P. Sentința civilă nr. 5353/23.05.2007 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr.2754/325/_, reclamanții au obținut o hotărâre judecătorească care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a imobilului mai sus descris.
Terenul în litigiu a fost atribuit pârâților prin HCL G. nr. 45/2003, act administrativ în vigoare si producător de efecte juridice în baza căruia aceștia s-au întabulat în CF_ G. (CF vechi 7239) la data de 06.05.2004.
Cererea de anulare a acestei hotărâri formulată de reclamanți a fost respinsă irevocabil prin decizia civilă nr.1207/13.11.2008 a Curții de Apel Timișoara.
P. decizia civilă nr. 1185/R/06.11.2009 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea reclamanților, cu putere de lucru judecat s-a statuat că nu există nici un temei pentru a constata că pârâții nu erau îndreptățiți la atribuirea acestui teren (legalitatea actului de atribuire fiind consfințită prin hotărâre judecătorească irevocabilă) și nici pentru obligarea pârâților la predarea către reclamanți a proprietății terenului, pârâții având un titlu valabil asupra acestuia, spre deosebire de reclamanți.
Astfel fiind, cât timp HCL G. nr. 45/2003 nu este anulată printr-o hotărâre judecătorească în contencios administrativ, orice altă cale procesuală aleasă de reclamanți și care vizează finalmente lipsirea de efecte juridice a acestei hotărâri de consiliu local este inadmisibilă.
Așadar, este inadmisibilă cererea de constatare a faptului că pârâții nu erau îndreptățiți la atribuirea terenului, pe calea acțiunii întemeiată pe art. 111 cod procedură civilă neputând fi lipsită de eficiență o hotărâre a consiliului local ratificată ca legală printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Față de cele mai sus expuse, instanța a respins cererea reclamanților ca inadmisibilă câtă vreme, actul care a stat la baza înscrierii dreptului pârâților de proprietate, respectiv HCL G. nr. 45/2003, nu a fost desființată printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
Având în vedere soluția adoptată mai sus, instanța a respins ca rămase fără obiect excepțiile lipsei de interes, a prescripției și a autorității de lucru judecat.
În baza art.453 C.proc.civ., instanța a obligat reclamanții la plata sumei de 4000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Contra acestei sentințe, în termen legal, uzând de dreptul conferit de legea procesuală civilă, au declanșat calea de atac a apelului reclamanții T. G. și T. D., solicitând schimbarea în totalitate a sentinței apelate și în consecință admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată; reducerea cheltuielilor de judecată ale pârâților Ș. de la 4000 lei la suma de maxim 2000 lei, apreciind că aceste cheltuieli de judecată sunt exagerate.
În susținerea căii de atac, apelanții au învederat că invocarea de către prima instanță a faptului că dreptul de proprietate al pârâților Ș. s-a făcut în temeiul HCL nr. 45/2003 este fără nici o justificare legală. Așa fiind, anularea sau neanularea HCL nr. 45/2003 nu poate avea nici un efect asupra analizării legalității dreptului pârâților Ș. de a se întabula cu proprietatea asupra terenului aferent casei de locuit a apelanților.
P. urmare, instanța trebuia să analizeze pe fond dacă pârâții Ș. erau îndreptățiți în condițiile expuse prin cererea de chemare în judecată și prin înscrisurile anexate acțiunii să primească terenul aferent casei de locuit a apelanților.
De asemenea, nu a fost nici măcar amintită dar cu atât mai puțin analizată poziția procesuală a Comunei G. în condițiile în care aceasta a recunoscut corect că s-a greșit atunci când pârâții Ș. au primit nejustificat, nelegal, un drept de proprietate asupra grădinii locuinței apelanților. De asemenea, instanța nu a analizat și nu a amintit faptul că au invocat o anume practică judecătorească a instanțelor locale pentru situații similare.
Deoarece practic instanța nu a judecat pe fond, invocând doar „valabilitatea” HCL nr. 45/2003, apelanții consideră că datorează o taxă judiciară de timbru de 20 lei.
În drept, au invocat art. 466 și urm. C.proc.civ.
P. întâmpinarea formulată, intimații Ș. N. și Ș. M. au solicitat respingerea apelului și păstrarea în tot a hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, în temeiul art. 480 alin. 1 C.pr.civ.; obligarea apelanților la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea prezentului litigiu, în conformitate cu dispozițiile art. 451 - 455 C.pr.civ.
În motivare, intimații au reiterat excepțiile invocate pe calea aceluiași act procesual și în fața primei instanțe (copiind practic întâmpinarea formulată), motiv pentru care nu vor mai fi redate. Intimații au învederat că nu poate fi primită afirmația apelanților, conform căreia „anularea sau neanularea HCL nr. 45/2003 nu poate avea nici un efect asupra analizării legalității dreptului pârâților Ș. de a se intabula cu proprietatea asupra terenului aferent casei noastre de locuit”.
Intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al intimaților s-a întemeiat exact pe această HCL G. nr. 45/2003, a cărei legalitate a fost analizată și confirmată, așa cum judicios a reținut și instanța de fond, iar legalitatea acestei hotărâri de consiliu fundamentează chiar dreptul nostru de proprietate, constituind însuși titlul de proprietate. HCL G. nr. 45/2003 constituie, în pofida afirmațiilor incorecte ale apelanților, cheia tuturor litigiilor promovate și întreținute de către aceștia în ultimii 8 ani cu privire la terenul proprietatea intimaților. De legalitatea acestei hotărâri depinde însuși dreptul lor de proprietate. Așa încât, dimpotrivă, anularea sau neanularea HCL nr. 45/2003 are un efect direct asupra dreptului lor.
Cu privire la critica adusă Sentinței atacate conform căreia prima instanță, ca de altfel, toate celelalte instanțe care au judecat pricinile referitoare la terenul în discuție, în ultimii 8 ani, nu au analizat pe fond dacă intimații erau îndreptățiți să primească terenul aferent casei noastre de locuit, învederează că Decizia civilă nr. 1207 din 13 noiembrie 2008, a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr._, a respins definitiv și irevocabil exact o cerere a apelanților prin care aceștia solicitau să se pronunțe anularea HCL G. nr. 45/2003, statuându-se, în acest sens, pe fondul acestei probleme, cu autoritate de lucru judecat, așa cum au arătat în cele ce preced.
De altfel, însăși legalitatea HCL G. nr. 45/2003 a fost pusă în cauză în cadrul unei cereri în care s-a ridicat excepția de nelegalitate a acestui act administrativ unilateral cu caracter normativ, cerere care a făcut obiectul dosarului nr. 13.220._ al Curții de Apel Timișoara, secția C. administrativ și fiscal, care a respins excepția de nelegalitate a HCL G. nr. 45/2003, definitiv și irevocabil, prin decizie pronunțată în ședință publică la data de 09.10.2008, prin care s-a menținut ca temeinică și legală Sentința civilă nr. 466/19 mai 2008, pronunțată de către secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului T. în același dosar.
Pentru toate aceste motive mai sus expuse, intimații solicită respingerea cererea apelanților și, pe cale de consecință, păstrarea Sentinței civile nr. 4584/31.03.2015 a Judecătoriei Timișoara, secția a II- a civilă, ca temeinică și legală.
În drept, intimații își întemeiază cererea pe toate dispozițiile legale mai sus evocate.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma motivelor de apel formulate, cu observarea particularităților pricinii, tribunalul a constatat următoarele:
Reluând recapitulativ actele și lucrările dosarului se observă că obiectul demersului judecat a fost formulat în sensul de a se constata că dreptul de proprietate al intimaților-pârâți asupra imobilului-teren aferent casei și anexelor gospodărești în discuție, în fapt este nelegal dobândit, cu consecința rectificării cărții funciare în sensul radierii acestui drept înscris pe seama intimaților și reînscrierea dreptului de proprietate în favoarea fostului proprietar. Ceea ce îngăduie și obligă la a se conchide că, independent de calificarea juridică pe care reclamanții-apelanți tind să o dea demersului lor (întemeiat pe dispozițiile noului cod civil în materia rectificării de carte funciară, cu toate că, raportat la momentul emiterii actului pe care îl contestă implicit - HCL nr. 45/2003 - prin care s-a atribuit terenul aferent locuinței de ei achiziționată intimaților-pârâți, în mod evident erau aplicabile dispozițiile legii cu nr. 7/1996 în forma și în versiunea în vigoare anterioară datei de 1.10.2011, potrivit art. 77 și 80 din legea cu nr. 71/2011 de punere în aplicare a noului cod civil), rectificarea cărții funciare prin radierea dreptului de proprietate înscris pe seama intimaților-pârâți nu se poate produce decât în condițiile art. 34 apartenent legii cu nr. 7/1996 în forma și în versiunea în vigoare anterioară datei de 1.10.2011; coroborând cazurile prevăzute expres de textul legal antemenționat cu obiectul cererii de chemare în judecată, precum și cu argumentele prevalate în susținerea acesteia, tribunalul conchide că temeiul rectificării cărții funciare îl constituie tot nevalabilitatea actului prin care intimații-pârâți au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului aferent în litigiu.
P. acțiunea ce a făcut obiectul litigiului tranșat prin decizia civilă nr. 1185/R/06.11.2009 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ s-a solicitat să se constate că aceiași intimați-pârâți nu erau îndreptățiți la atribuirea terenului aferent casei de locuit a reclamanților, cu consecința rectificării cărții funciare în același sens, motivarea fiind în esență similară, iar ca temei de drept s-au invocat prevederile art. 111 din codul de procedură civilă de la 1865.
Instanțele le-au respins irevocabil acțiunea pe considerentul că nu există nici un temei pentru a constata că pârâții nu erau îndreptățiți la atribuirea acestui teren (legalitatea actului de atribuire fiind consfințită prin hotărâre judecătorească irevocabilă) și nici pentru obligarea pârâților la predarea către reclamanți a proprietății terenului, pârâții având un titlu valabil asupra acestuia, spre deosebire de reclamanți; dar „și că orice altă cale procesuală aleasă de reclamanți și care vizează finalmente lipsirea de efecte juridice a acestei hotărâri de consiliu locale este inadmisibilă”.
Or, așa stand lucrurile, Tribunalul a conchis că devine îngăduită și chiar obligatorie concluzia că statuările jurisdicționale redate in corpul hotărârilor judecătorești supra anunțate (și care, într-un raționament de logică normativistă se arată a avea valoarea unei norme individuale de sorginte jurisdicționale, fiind cel mai tipic act de aplicare a dreptului) se manifestă cu caracter absolut, impunându-se in cauza pendinte ca efect pozitiv al puterii lucru judecat cu precădere in limita chestiunii de drept tranșate și care vizează inadmisibilitatea oricărui demers al reclamanților prin care ar urmări lipsirea de efecte juridice a HCL G. nr. 45/25.06.2003 cu consecința radierii dreptului de proprietate al pârâților-intimați și al reînscrierii dreptului de proprietate al statului român, în absența anulării actului administrativ pe calea contenciosului administrativ (cale procesuală de care apelanții au uzat așa cum rezultă din înscrisurile de la dosar - a se vedea dosarul nr._ ), cu consecința inadmisibilității intentării unei acțiuni în constatare care să urmărească această finalitate.
F. a observa așadar apelanții-reclamanți, asa cum in rigoarea exigentelor imperativului alin. (2) al art. 431 în corelație cu art. 430 și 432 apartenente toate noii legi procedurale civile (chemate sa configureze legislativ prezumția lucrului judecat, - forma in care se manifesta autoritatea de lucru judecat atunci când nu exista identitatea de elemente cerute de aceeași lege procedurală civila, prin al sau art. 431 alin. 1 ci doar o suprapunere de chestiuni litigioase), trebuia să o facă, că autoritatea procesuala a actelor jurisdicționale in discuție (exprimând sau nu adevărul), rezulta din puterea conferita de lege instanței de judecata, de a transa definitiv o chestiune litigioasa și obstaculează, prin efectul pozitiv al puterii lucrului judecat, reluarea verificării acelorași chestiuni litigioase și că, în speță, numai perioada pentru care s-a solicitat contravaloarea lipsei de folosință diferă. Știut fiind și că efectul pozitiv, sau după caz, efectul negativ al lucrului judecat au fost instituite în scopul evitării pronunțării unor hotărâri judecătorești definitive contradictorii cu privire la aceeași problemă de drept tranșată între aceiași subiecți procesuali, și, totodată, în vederea asigurării securității raporturilor juridice. Din această perspectivă, poziția procesuală a intimatei . se verifică a fi irelevantă, câtă vreme actul emis de Consiliul Local al unității administrativ-teritoriale este în vigoare și produce efecte juridice.
De aceea, reluând recapitulativ cele expuse, și apreciind că în mod judicios a reținut judecătoria efectul pozitiv al lucrului judecat ce-și are sorgintea, după cum supra s-a demonstrat, în mai multe hotărâri judecătorești ce au tranșat aceiași problemă de drept, între aceiași subiecți procesuali și în legătură cu același imobil (diferită fiind numai modalitatea de formulare a petitului și . timp, a noului cod de procedură civilă), tribunalul, a respins apelul declanșat de către apelanții-reclamanți T. G. și T. D. împotriva sentinței civile nr. 4584/31.03.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ș. N., Ș. M. și ., fără a se mai preocupa a analiza celelalte critici, și care, de altfel sunt similare cu cele invocate în litigiul anterior, soluționat prin decizia civilă nr. 1185/R/06.11.2009.
În temeiul art. 451 alin. 2 incident în cauză potrivit dispozițiilor art. 482 - toate apartenente legii procedurale civile, a obligat apelanții-reclamanți la plata diminuată a cheltuielilor de judecată, avansate de către intimații-pârâși cu titlu de onorariu avocațial în cea de a doua judecată deschisă în fața instanței de recurs, respectiv la plata către cea din urmă, cu titlu deja anunțat, doar a 2000 lei, iar nu a 5000 lei, pe care intimata-reclamantă probează că i-a plătit cu titlu de onorariu avocațial în calea de atac a apelului.
Procedând astfel, Tribunalul a apreciat că instanța nu intervine în contractul de asistență judiciară încheiat între petiționară și avocatul său și nici nu îl cenzurează, ci stabilește, în raport de prestația acestuia (în speță apărătorul ales a copiat întâmpinarea depusă în fața instanței de fond adăugând un paragraf la final), de complexitatea și amploarea speței, natura, noutatea și dificultatea cazului (criterii prevăzute și de art. 127 al Statului avocaților) de numărul termenelor de judecată acordate, dar și de atitudinea culpabilă a părții căzută în pretenții, cuantumul corespunzător și rezonabil al cheltuielilor de judecată la care are a fi supusa partea aflată în culpă procesuală. Știut fiind și că opozabilitatea onorariului față de partea adversă, care nu este altceva decât un terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale este consecința însușirii de către instanță prin hotărârea judecătorească urmând a dobândi astfel un caracter cert, lichid și exigibil.
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 15.03.2016, în dosar nr._, contestatorii T. G. și T. D. au formulat contestație în anulare în contradictoriu cu intimații Ș. N., Ș. M. și ., solicitând admiterea căii extraordinare de atac declanșate, anularea deciziei civile nr.105/A/02.02.2016 pronunțate de Tribunalul T. în dosar nr._, și pe cale de consecință admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței apelate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.
În motivare, contestatorii arată că soluția pronunțată în calea de atac a apelului este rezultatul unei erori materiale.
Contestatorii învederează că alt motiv al contestației în anulare constă în omisiunea instanței de apel de a analiza si de a se pronunța pe un capăt al apelului, respectiv analizarea practicii judecătorești a Judecătoriei Timișoara, care admis o cerere de chemare în judecată similară.
Contestatorii mai reproșează instanței de apel că nu a analizat sub nici o formă poziția procesuală a intimatei Comunei G., deși au solicitat acest lucru.
Cu privire la eroarea materială, contestatorii arată că instanța de apel nu a analizat existența autorității lucrului judecat, deși prima instanță a respins cererea ca inadmisibilă, respingând și excepția autorității lucrului judecat.
În opinia contestatorilor, eroarea materială a instanței de apel constă în faptul că a judecat apelul pe analiza existentei autorității lucrului judecat, în condițiile în care intimații nu au formulat apel, deși motivele de apel aveau un alt conținut, soluționând cauza prin raportare la alte motive decât cele invocate de apelanți.
Contestatorii solicită instanței a se pronunța și cu privire la practica judecătorească invocată, precum și în ceea ce privește poziția procesuală a intimatei . au solicitat în apelul promovat.
În drept se invocă art. 503 alin 2 pct. 2 și 4 NCPC.
Intimații Ș. N. ȘI Ș. M. au formulat întâmpinare, solicitând în principal, respingerea ca inadmisibilă a contestației în anulare; în subsidiar, solicită respingerea ca nefondată a contestației în anulare promovate în cauză, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, intimații arată că eroarea materială" despre care se face vorbire în cuprinsul contestației în anulare se referă, de facto, la raționamentul juridic pe care instanța de apel și-a fundamentat soluția, pornind de la existența prezumției absolute de adevăr în privința legalității HCL G. nr. 45/2003, ca fiind efectul pozitiv al deciziei civile nr. 1185/R/06.11.2009, și ajungând la respingerea ca inadmisibilă a cererii contestatorilor prin care aceștia urmăreau răsturnarea acestei prezumții.
Intimații apreciază că, aceasta nu este o „eroare materială" în sensul celei vizate de către legiuitorul nostru în cuprinsul art. 503, alin. 2, pct. 2 C. pr. civ., despre care s-a afirmat în literatura de specialitate, dar și în practica juridică din țara noastră că ar fi o greșeală evidentă, involuntară, realizată prin confundarea unor elemente importante sau a unor date aflate la dosarul cauzei . Asemenea erori trebuie să fie evidente și săvârșite de către instanță ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante din dosarul cauzei. Contestația în anulare specială nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural, pentru a nu se deschide, în ultimă instanță, calea unui recurs la recurs .
Așadar, intimații consideră că ceea ce critică, în primul motiv de anulare, contestatorii, nu este o „eroare materială" în sensul celei avute în vedere de legiuitor în cuprinsul art. 503, alin. 2, pct. 2 din C. pr. civ., rezon pentru care, din acest punct de vedere, contestația în anulare trebuie respinsă ca inadmisibilă.
Cu referire la cel de-al doilea motiv de anulare, în privința omisiunii instanței de a se pronunța pe un capăt al apelului „și anume al analizării practicii judecătorești tot a Judec. Timișoara care a admis o cerere de chemare în judecată similară", intimații arată că motivul invocat de către contestatori nu este cel de la pct. 4 al alin. 2 din art. 503 C. pr. civ., cum au lăsat în mod eronat să se înțeleagă, ci cel de la pct. 3 al aceluiași text legal, pentru care calea contestației în anulare specială nu este deschisă.
Astfel, potrivit alin. 3 al art. 503 C.pr.civ., nu se poate promova contestație în anulare împotriva unei hotărâri pronunțate în apel pentru motivul de contestația prevăzut la pct. 3 al alin. 2 al aceluiași text legal, care este un motiv specific și de nedisociat de calea de atac a recursului, aplicabil deci numai hotărârilor date în recurs.
Intimații susțin că motivul descris în fapt de către contestatori se încadrează însă exact în cel cuprins în pct. 3 al alin. 2 al art. 503 C.pr.civ., deși aceștia și-au întemeiat formal, în drept, cererea lor pe pct. 4 al alin. 2 al art. 503 C.pr.civ., unde, mutaiis mutandis, se vorbește despre ipoteza în care instanța de apel nu s-a pronunțau asupra unuia dintre apelurile declarate în cauză.
Or, pe de o parte, în speța dedusă judecății, „motivul de apel" invocat de către contestatori nu este un veritabil motiv de apel, ci un argument de fond adus în sprijinul cererii lor introductive de instanță, o apărare, și, pe de altă parte, în cauză nu s-au formulat mai multe cereri de apel, doar una, a contestatori lor, pe care însă instanța a și soluționat-o.
În ceea ce privește motivul de anulare vizând „neanalizarea poziției comunei G.", intimații arată că și acest motiv de anulare este unul cu totul inedit față de dispozițiile art. 503 C.pr.civ., motiv pentru care și din această cauză contestația ar trebui respinsă ca inadmisibilă.
Intimații învederează că la pagina 5 din decizia atacată, în cuprinsul primului paragraf, instanța de apel a analizat poziția procesuală a intimatei ..
Intimata . nu a formulat întâmpinare în calea extraordinară de atac declanșată de contestatori.
La dosarul de față a fost atașat dosarul nr._ al Tribunalului T..
Analizând cererea de contestație în anulare, tribunalul reține că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
În drept, sunt aplicabile următoarele dispoziții legale:
Art. 503 C. proc. civ. din 2010 „(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.
(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:
1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia;
2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;
3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;
4. instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.
(3) Dispozițiile alin. (2) pct. 1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs”.
Analiza motivelor contestației în anulare invocate
Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, admisibilă doar în condițiile și cazurile strict delimitate de lege.
P. „eroare materială”, ca temei al unei contestații în anulare, în sensul art. textului legal arătat, se înțelege orice eroare materială evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecății în apel, cum ar fi respingerea apelului ca tardiv sau anularea lui ca insuficient timbrat ori făcut de o persoană fără calitate și alte situații asemănătoare, deși la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că apelul a fost depus în termen, legal timbrat sau formulat de o persoană care era îndreptățit să-l formuleze, pentru verificarea acestor situații nefiind necesară reexaminarea fondului sau o reapreciere a probelor.
Greșeala materială poate consta în neobservarea de către instanță a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nicio judecată. Când însă instanța a cunoscut existența și conținutul actului și a făcut asupra lui o apreciere, nu mai poate fi vorba de o greșeală materială în sensul legii, ci eventual o greșeală de judecată, care nu se poate îndrepta pe calea contestației în anulare.
P. urmare, textul de lege nu permite ca pe această cale să fie remediate greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale.
Greșelile invocate de contestator nu sunt greșeli materiale în sensul textului legal citat anterior, ci sunt critici la adresa modului în care instanța de apel a apreciat probele în cauză și a interpretat dispozițiile legale incidente.
Astfel, în cuprinsul contestației la executare se critică modul în care instanța de apel a analizat înscrisurile aflate la dosarul cauzei, precum și raționamentul logic și juridic care a fundamentat soluția de respingere a apelului formulat în cauză.
Împrejurarea că instanța de apel a soluționat cauza invocând excepția autorității de lucru judecat și nu a analizat motivele cuprinse în cererea de apel nu poate reprezenta o „greșeală materială” în sensul textului legal citat mai sus. Inadmisibil este și motivul contestației în anulare referitor la faptul că instanța de apel nu a analizat un motiv de apel, un astfel de motiv de contestație în anulare fiind admisibil doar în cazul deciziilor pronunțate în recurs așa cum reiese din dispozițiile art. art. 503 alin. 3 coroborat cu alin. 2 pct. 2 C. proc. civ. din 2010.
De asemenea, în cauză . declarat apel, prin urmare instanța de apel nu avea obligația să analizeze poziția procesuală a acestei părți, care se pare că a fost mulțumită de hotărârea pronunțată în primă instanță din moment ce nu a atacat această hotărâre.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 508 C. proc. civ. din 2010, tribunalul urmează să respingă contestația în anulare.
Cheltuieli de judecată
În temeiul art. 451 și 452 C. proc. civ. din 2010 instanța de apel obliga contestatorii, în solidar, să plătească intimaților Ș. N. și Ș. M. suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de contestație în anulare formulată de contestatorii T. G., având CNP_, și T. D., având CNP_, ambii cu domiciliul în G., ., jud. T. împotriva deciziei civile nr.105/02.02.2016 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații Ș. N. și Ș. M., ambii cu domiciliul în Timișoara, .. 10-16, ., . și ., cu sdeiul în G., ., jud.T..
Obligă contestatorii, în solidar, să plătească intimaților Ș. N. și Ș. M. suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 04.05.2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I. A. D. R. A.
GREFIER,
G. G.
Red. D.I.A 30.05.2016
Tehnored. G.G
7 ex./5 ex..> Instanța de apel: jud. A. A., L. D.
Primă instanță: jud. E. C. V.
| ← Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc. Decizia... | Partaj judiciar. Decizia nr. 633/2016. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
