Reziliere contract. Decizia nr. 607/2016. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 607/2016 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 09-05-2016 în dosarul nr. 607/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:014._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 607/A/2016
Ședința publică de la 09 Mai 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. A.
Judecător C. P.
Grefier R. M. ȘOFRONICI
Pe rol se află soluționarea apelului civil, privind pe apelantul reclamant M. L. R. DE P. împotriva sentinței civile nr.2389/2015 pronunțata de Judecătoria L. în dos._ în contradictoriu cu intimații pârâți R. E. și R. D. I., având ca obiect reziliere contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelantul reclamant cj. I. C., cu delegație de reprezentare la dosar, intimatul pârât se prezintă personal, lipsă fiind intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Potrivit disp. art. 131 al. 1 coroborate cu disp. art. 95 pct. 4 din noul cod procedură civilă, aprobat prin Legea nr. 134/2010, instanța constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze cauza.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța, în temeiul disp. art. 392 din noul cod de pr. civ., constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul, pe fond.
Apelantul reclamant prin reprezentant solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, a se avea în vedere capitolul VII din contractul de închiriere în care se regăsește clauza expresă referitoare la obligarea chiriașului de a achita proprietarului contravaloarea utilităților până la data evacuării efective din imobil, fără cheltuieli de judecată.
Intimatul solicită respingerea apelului, cu mențiunea că nu își permite să plătească utilitățile.
Tribunalul declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare asupra fondului, potrivit disp. art. 394 noul cod de pr. civ.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2389/28.10.2015 pronunțată de Judecătoria L. în dosar nr._, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. L. prin P. în contradictoriu cu pârâții R. E. și R. D. I.
S-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr._/10.08.2011 încheiat între reclamant, în calitate de administrator și pârâți, în calitate de chiriași.
S-a dispus evacuarea pârâților din imobilul care a făcut obiectul contractului de închiriere situat în L., . ,cam.22,..
Au fost obligați pârâții la plata sumei de 6510,98 lei reprezentând contravaloarea utilităților restante și respinge în rest pretențiile reclamantului în ceea ce privește obligarea pârâtului la plata utilităților în continuare, până la data eliberării efective a locuinței.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
La data de 10.08.2011 părțile au încheiat contractul de închiriere nr._ având ca obiect locuința situată în L., ., camera 22,. pe o durată de 1 an, cu începere de la data de 01.09.2011 până la data de 01.09.2012. Prin actul adițional nr. 3 a fost modificat termenul închirierii, acesta fiind prelungit până la data de 01.09.2017.
Pârâtul în calitate de chiriaș s-a obligat să plătească administratorului contravaloarea utilităților calculate de acesta din urmă, în termen de 30 de zile de la data afișării acestora sub sancțiunea rezilierii contractului de închiriere conform art. VII din contract, potrivit căruia „rezilierea contractului de închiriere înainte de termenul stabilit se face, la cererea proprietarului, atunci când chiriașul nu a achitat chiria convenită de părți și datoriile privind consumul de utilități, cel puțin trei luni consecutiv”.
Prima instanță a apreciat că actul încheiat între părți reprezintă un contract de închiriere fiind incidente dispozițiile art.969 cod civil .
Prin semnarea contractului ce face obiectul pricinii obligațiile fiecăreia dintre cele două părți au intrat în circuitul raporturilor juridice civile, fiecărui subiect revenindu-i atât drepturi, cât și indatoriri, de la care ele nu se pot sustrage.
Din probele administrate prima instanță a constatat că pârâții nu au achitat utilitățile furnizate începând cu luna ianuarie 2012 și până în luna septembrie 2015, obligație stabilită în sarcina pârâților prin art. VII din contract, considerente pentru care prima instanța a admis capătul de cerere referitor la rezilierea contractului de închiriere încheiat între părți și a dispus rezilierea contractului de închiriere nr._/2011 încheiat între reclamant, în calitate de administrator și pârâți, în calitate de chiriași.
În ceea ce privește capătul de cerere privind evacuarea pârâților din imobil, având în vedere soluția dispusă cu privire la contractul de închiriere precum și disp. art. 555 Cod civil potrivit cu care „evacuarea chiriașului se face numai pe baza unei hotărâri judecătorești irevocabile”, instanța a apreciat ca fiind întemeiat capătul de cerere privind evacuarea pârâțlor din imobil.
În ceea ce privește petitul referitor la contravaloarea utilităților publice, verificând contractul de închiriere nr._/2011 instanța a constatat că, art. VII din contract cuprinde o clauză expresă referitoare la obligarea chiriașului de a achita proprietarului contravaloarea utilităților. Astfel, ne aflăm în prezența unei dispoziții contractuale exprese care justifică obligația chiriașului la plata utilităților publice, obligația asumată de chiriaș odată cu semnarea contractului de închiriere. În ceea ce privește serviciile furnizate către pârâți, aceștia nu infirmă că au beneficiat de aceste servicii. În cauză, se constată că reclamantul a justificat cuantumul pretențiilor solicitate prin acțiunea introductivă prin depunerea listelor de calcul pentru serviciile furnizate pârâților în perioada ianuarie 2012 –septembrie 2015 considerente pentru care prima instanța a admis în parte acest capăt de cerere în sensul că a obligat pârâtul la plata sumei de 6510,98 lei reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate și neachitate în perioada ianuarie 2012 –septembrie 2015 și a respins în rest pretențiile reclamantului în ceea ce privește obligarea pârâților la plata utilităților în continuare, până la data eliberării efective a locuinței având în vedere împrejurarea că această creanță nu este certă, lichidă și exigibilă .
S-a constatat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, uzând de dreptul conferit de legea procesuală civilă, a declanșat calea de atac a apelului reclamantul M. L. prin P., solicitând admiterea căii de atac, modificarea hotărârii atacate, in sensul admiterii și a solicitării formulate de către instituția reclamantă, referitoare la obligarea paratului la plata utiltatilor in continuare, pană la data eliberării efective a locuinței.
În susținerea căii de atac, după reiterarea situației de fapt, apelantul apreciază ca in mod neîntemeiat, instanța de fond a respins solicitarea sa, cu ignorarea temeiului juridic care îl îndreptățea la a-i fi admis acest petit, respectiv prevederile de la capitolul VII din contractul de închiriere: "evacuarea chiriașului se face numai pe baza unei hotărâri judecătorești irevocabile, acesta fiind obligat sa plătească chiria prevăzuta in contract și consumul de utilitati pană la data execuției efective a hotararii de evacuare".
Apelantul precizează ca solicitarea sa referitoare la obligarea locatarului de a plati utilitatile pană la evacuarea efectiva a locuinței se sprijină pe prevederile unui acord contractual care reprezintă legea părților, iar locatarul, prin semnarea acestuia și-a asumat obligațiile care-i incumba.
Menționează ca forța obligatorie a contractului este aceeași și pentru instanțele de judecata, care au sarcina de a asigura executarea lui și care nu au dreptul sa intervină in sensul modificării contractului, ci sunt chemate sa procedeze la interpretarea lui in spiritul voinței părților.
Ignorarea acestei clauze contractuale exprese ar conduce la înfrângerea principiului libertății de voința a părților si la încălcarea principiului legalității. Potrivit acestui principiu, instanța este ea însăși datoare sa respecte legea, iar, in speța, legea este data de art. 969 v.C.civ., contractul fiind legea părților.
Nerespectarea de către instanța a acestei clauze, l-ar pune in situația, ca abia după ce se va realiza evacuarea efectiva a locatarului, sa inițieze o altă acțiune in instanța in vederea recuperării consumului la utilități pe care il va înregistra locatarul pe perioada scursa de pană la evacuare, respectiv de a fi nevoiți a parcurge etapele procesuale ale unui alt litigiu.
Or, scopul inserării acestei clauze contractuale, a fost acela de a evita recuperarea cu dificultate/anevoioasa a cheltuielilor cu utilitățile făcute de locatarii care se dovedesc a fi rău-platnici, cheltuieli pe care instituția reclamantă le plătește furnizorilor de utilități in avans.
Pentru aceste considerente, apelantul solicită modificarea hotărârii atacate, in sensul admiterii si a solicitării formulate de instituția reclamantă, referitoare la obligarea paratului la plata utilităților in continuare, pană la data eliberării efective a locuinței.
In drept, apelantul invoca clauzele contractuale antementionate și art. 969 din v.C.civ.
In baza celor prevazute de art. 223 alin. (3) n.C.pr.civ., solicita judecarea cauzei in lipsa.
Intimatul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma motivelor de apel formulate, cu observarea particularităților pricinii, criticile ce se aduc primei instanțe se dovedesc a fi neîntemeiate pentru cele ce urmează:
Este adevărat că astfel cum afirmă reclamantul apelant în contractul de închiriere perfectat între subiecții procesuali, la capitolul VII, este inserată clauza contractuală potrivit căreia evacuarea chiriașului se face numai pe baza unei hotarari judecătorești irevocabile, acesta fiind obligat sa plătească chiria prevăzuta in contract și consumul de utilitati pană la data execuției efective a hotararii de evacuare".
Cu toate acestea în ceea ce privește efectele juridice pe care această clauză contractuală le poate produce, Tribunalul reține că ele nu pot fi altele decât cele permise de lege.
Tribunalul interpretând clauza contractuală în litigiu raportat la criteriile de interpretare prevăzute de art. 977 și urm. Cod civil reține că această clauză are menirea de a conferi temei legal cererilor de chemare în judecată pe care reclamantul în calitate de administrator al imobilului în litigiu le-ar formula ulterior momentului constatării rezilierii contractului sau încetării de drept a acestuia constând în contravaloarea lipsei de folosință și a utilităților pe care chiriașii le-ar folosi în continuare până la data evacuării efective din imobil.
Cu toate acestea, cererea de acordare a contravalorii utilităților ce vor fi folosite în continuare până la momentul evacuării efective, moment care nu se cunoaște cu exactitate nu poate fi primită în condițiile în care la momentul formulării cererii creanța nu are caracter cert, lichid și exigibil .
Astfel spus tribunalul apreciază că raportat la specificul utilităților aferente unor imobile acestea se furnizează de la zi la zi ,calculul contravalorii acestora făcându-se lunar în funcție de consumul de utilități efectuat, astfel că la acest moment nu se cunoaște nici caracterul cert al acestora ( dacă se vor mai furniza în continuare și care anume utilități) și nici caracterul lichid al acestora ( care este cuantumul lunar al utilităților).
Pentru aceste considerente Tribunalul reține că prima instanță în mod legal și temeinic a apreciat că această cerere a reclamantei apelante nu poate fi primită.
Tribunalul, în temeiul art. 480 alin. (1) c. proc. civ. va respinge apelul declarat în cauză de către reclamanta apelantă.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată Tribunalul reține că ele nu au fost solicitate de către intimații pârâți în apel, astfel că nu le va acorda.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declanșat de către apelantul-reclamant M. L. prin P., cu sediul în L., P-ța V., nr. 4, jud. T., împotriva sentinței civile nr. 2389/28.10.2015 pronunțată de Judecătoria L. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți R. D. I. și R. E., cu domiciliul în L., ., cam. 22,..
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 09.05.2016.
Președinte, R. A. | Judecător, C. P. | |
Grefier, R. M. ȘOFRONICI |
Red. R.A. 18 Mai 2016
Tehnored. R.Ș. 18 Mai 2016
Prima inst:Judecătoria L. - jud. C. A. A.
Red 5 ex, .>
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 633/2016. Tribunalul TIMIŞ | Cerere reexaminare ajutor public judiciar. Decizia nr. 71/2016.... → |
|---|
