Pretenţii. Decizia nr. 190/2016. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 190/2016 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 22-02-2016 în dosarul nr. 190/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:014._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 190/A/2016
Ședința publică de la 22 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. A.
Judecător C. P.
Grefier R. M. ȘOFRONICI
Pe rol se află soluționarea apelului civil, privind pe apelanta reclamntă O. V. împotriva sentinței civile nr.6524/23.04.2015 pronunțata de Judecătoria Timișoara în dos._ în contradictoriu cu intimații pârâți P. I. și ., având ca obiect pretenții.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate in încheierea de ședință din data de 08.02.2016 parte integranta din prezenta hotărâre și când instanța din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art.396 al.1 N.C., a amânat pronunțarea cauzei pentru termenul din data de 22.02.2016.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6524/23.04.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ , s-a respins acțiunea formulată de reclamanta O. V. împotriva pârâților P. I. și . și a fost obligată reclamanta să plătească pârâtului P. I. cheltuieli de judecata in suma de 1500 lei.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele: a constatat ca legiuitorul a înțeles sa înlăture dreptul de opțiune al persoanelor păgubite intre a a chema in judecata direct pe cel răspunzător de producerea accidentului sau de a se îndrepta împotriva asiguratorului de răspundere civila, apreciind ca este mai indicat ca cererea sa fie îndreptata in toate cazurile impotriva asiguratorului, care prezinta garanții de solvabilitate, fiind realizat astfel interesul public constând in despăgubirea prompta si efectiva a celor pagubiti prin accidente rutiere.
Obligația de plata a asiguratorului RCA izvorăște din contractul de asigurare RCA si singura conditie pentru nasterea acestei obligatii este producerea evenimentului asigurat.
Persoana răspunzătoare este citata in calitate de intervenient fortat pentru a putea formula aparari cu privire la întrunirea elementelor răspunderii delictuale, insa precizarea expresa a calității procesuale, care nu este aceea de pirit, releva intenția fara echivoc a legii de anu mai permite obligarea sa directa la plata despăgubirii.
Desi aceasta soluție rezulta din formularea actuala a legii, ea este sustinuta si de abrogarea expresa prin OUG 61/2005 a fostelor art 54 alin 3 si art 57 care dispuneau in esenta ca drepturile persoanelor păgubite prin producerea accidentelor de autovehicule se puteau exercita fie împotriva celor raspunzatori de producerea pagubei, fie direct împotriva asiguratorului de răspundere civila, in limitele obligației acestuia, cu citarea obligatorie a celui răspunzător de producerea pagubei.
In consecinta, instanța a constatat ca potrivit noii reglementari din Legea 136/1995 ce are un caracter mixt, deopotrivă de drept material si procedural, calitatea procesuala pasiva in acțiunea de fata in condițiile existentei unei asigurari valabile nu poate avea decât asiguratorul.
F. de cele arătate a apreciat ca excepția invocata de pârâti este întemeiata si în consecința instanța a respins acțiunea ca fiind formulata împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
In baza art. 453 cod proc civila a obligat reclamanta sa plătească pârâtului P. I. cheltuieli de judecata in suma de 1500 lei reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta O. V., înregistrat la data de 18.06.2015, pe rolul Secției a II-a Civile a Tribunalului T., solicitând admiterea apelului și casarea sentinței apelate, în principal cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar trimiterea cauzei la instanța de fond pentru completarea cadrului legal prin introducerea în cauză de instanță, din oficiu, a firmei de asigurări . Group S.A..
În motivarea apelului, apelanta a arătat că dintr-o eroare de tehnoredactare s-a trecut în primul stadiu procesual că numele său ar fi V., în fapt fiind V..
În fapt, a arătat că sentința pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală, având în vedere că pârâții au calitate procesuală pasivă iar obiectul acțiunii se baza pe dispozițiile dreptului comun. Mai arată că instanța de fond s-a bazat pe o apreciere greșită a dispozițiilor legale avute în vedere.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466-482 Cod procedură civilă.
La data de 10.09.2015, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței funcționale a Secției a II-a Civile a Tribunalului T., a admis excepția necompetenței funcționale a Secției a II-a civilă a Tribunalului T. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției I civilă a Tribunalului T..
Intimații P. I. și . au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate, cu obligarea apelantei reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
În considerentele întâmpinării au arătat că prima instanță a constatat în mod legal lipsa calității procesuale pasive aparținând asiguratorului . Group SA, conform Legii nr. 136/1995, intimații pârâți având calitatea de intervenient forțat în cauză.
Apreciază că în speță nu se poate vorbi de răspundere pentru fapta proprie sau răspunderea comitentului pentru fapta prepusului și nici de o răspundere solidară, în speță fiind vorba de daunele produse ca urmare a unui accident rutier, sens în care este incidentă legislația privind asigurările de răspundere civilă, astfel cum a constatat și prima instanță.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate Tribunalul reține că acesta este fondat .
Astfel din cererea de chemare în judecată Tribunalul reține că reclamanta apelantă a solicitat obligarea pârâților intimați la plata despăgubirilor aferente pagubei suferite de către aceasta în urma accidentului rutier produs la data de 25.09.2014 din culpa pârâtului intimat P. I., cererea de chemare în judecată fiind întemeiată în drept pe dispozițiile art.1356 și urm.,art.2223-2225 din Noul Cod Civil.
Prima instanță prin sentința civilă apelată a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților intimați reținând că în temeiul Legii 136/1995 dreptul reclamantei apelante de a obține despăgubiri este exclusiv corelativ obligației societății de asigurare de răspundere civilă auto obligatorie cu care asiguratul pârât intimat . avea încheiată poliță de asigurare.
Tribunalul reține că raportat la temeiul de drept cu care prima instanță a fost sesizată prin cererea de chemare în judecată a reclamantei apelante, prima instanță nu putea proceda la schimbarea acestuia din urmă fără a fi pus în discuția contradictorie a părților chiar dacă aceasta a fost apărarea principală a intimaților pârâți.
Tribunalul reține de altfel că reclamanta apelantă prin răspunsul la întâmpinare a arătat că nu se opune introducerii în cauză a societății de asigurări în calitate de asigurător al pârâtei intimate astfel că prima instanță putea în temeiul art. 78 alin. 2 Noul cod procedură civilă să pună în discuția contradictorie a părților oportunitatea introducerii forțate în cauză a acestei societăți de asigurare în calitate de pârâtă, aspect pe care de asemenea prima instanță nu l-a făcut.
În speță însă Tribunalul reține că și soluția dată excepției lipsei calității procesuale pasive de către prima instanță este nelegală și netemeinică în condițiile în care în persoana reclamantei apelante există potrivit legii un drept de opțiune în ceea ce privește dreptul său la despăgubiri născute din fapta ilicită a pârâtului intimat.
Astfel contrar celor reținute de către prima instanță prin sentința civilă apelată, legea nu prevede o cale exclusivă pusă la îndemâna persoane păgubite în urma unui accident rutier de a se adresa cu cerere doar asigurătorului persoanei responsabile de producerea accidentului, dreptul de opțiune al persoanei păgubite fiind între asigurătorul persoanei responsabile de producerea accidentului în temeiul unei legi speciale și persoana răspunzătoare de producerea accidentului în temeiul răspunderii civile delictuale prevăzută de dreptul comun.
În cauză reclamanta apelantă a înțeles să se îndrepte cu cererea de chemare în judecată având ca obiect despăgubiri reprezentând paguba produsă prin fapta ilicită a pârâtului intimat persoană fizică în temeiul răspunderii civile delictuale, astfel că prima instanță trebuia să analizeze pe fond cererea reclamantei apelante în acest sens.
Tribunalul reține că dreptul de opțiune al reclamantei apelante rezultă din interpretarea art. 2224 Noul cod civil care prevede că „dreptul terțelor persoane păgubite se exercită împotriva celor răspunzători de producerea pagubelor, asigurătorul putând fi chemat în judecată în limita obligațiilor ce îi revin „ coroborat cu art.2226 Noul cod civil care prevede că „asigurătorul plătește despăgubirea direct terței persoane prejudiciate ,în măsura în care aceasta nu a fost despăgubită de către asigurat ”
Formularea legiuitorului civil care prevede că persoane păgubită poate chema în judecată societatea de asigurare pentru a răspunde în limita obligațiilor asumate pentru asigurat precum și aceea prin care se instituie modalitatea de despăgubire directă de către asigurător a persoanei prejudiciate în măsura în care aceasta nu a fost despăgubită de către asigurat, duc la concluzia logică și firească că dreptul la acțiune al persoanei păgubite nu poate fi în mod obligatoriu exercitat doar împotriva societății de asigurări ci și împotriva asiguratului răspunzător de producerea faptei ilicite.
Pentru aceste considerente apreciind că prima instanță în mod nelegal și netemeinic a soluționat cauza prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților intimați, fără a intra în cercetarea fondului și fără a analiza temeinicia cererii de chemare în judecată a reclamantei apelante pe temeiul răspunderii civile delictuale invocate de către aceasta, Tribunalul în temeiul art. 480 alin. 3 Noul cod procedură civilă va admite apelul reclamantei apelante și va anula sentința primei instanțe.
Având în vedere că reclamanta apelantă a solicitat prin cererea de apel trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, Tribunalul în temeiul aceluișiart.480 alin. 3 Noul cod procedură civilă va trimite cauze spre rejudecare primei instanțe.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată Tribunalul reține că având în vedere soluția în cauză de trimitere a cauzei spre rejudecare nu se pot acorda nici una dintre părți nefiind căzută în pretenții în sensul art. 453 Noul cod procedură civilă .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Admite apelul apelantei reclamante O. V. cu domiciliul procedural ales la SCPA M. & Asociații din Timișoara, Piața I.C. B., nr.2, . în contradictoriu cu pârâții intimați P. I. domiciliat în Timișoara, ., nr.24, . și . cu sediul în Timișoara, ..16, . ,ambii cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat B. V. din Timișoara, Piața Ț. V., nr.1, ., jud. T..
Anulează sentința civilă nr.6524 din 23.04.2015 a Judecătoriei Timișoara pronunțată în dosar nr._ și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 22.02.2016.
Președinte, R. A. | Judecător, C. P. | |
Grefier, R. M. ȘOFRONICI |
Red. R.A.24.02.2016
Tehnored. R.Ș. 24.02.2016
Prima inst. jud: D. Ș.
Red 5 ex, .>
| ← Evacuare. Decizia nr. 25/2016. Tribunalul TIMIŞ | Grăniţuire. Decizia nr. 33/2016. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
