Pretenţii. Decizia nr. 82/2016. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 82/2016 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 25-05-2016 în dosarul nr. 82/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:017._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-a CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.82/A
Ședința publică din data de 25.05.2016
PREȘEDINTE: L. D.
JUDECĂTOR: I. A. D.
JUDECĂTOR: D. B.
GREFIER: G. G.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta recurentă FUNDAȚIA C. împotriva sentinței civile nr.773/02.02.2016 pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâtul intimat S. C. M. DE URGENȚĂ TIMIȘOARA, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru recurentă, avocat A. Ș. și pentru intimat s-a prezentat c.j. Veruzab A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul recurentei depune la dosar împuternicire avocațială și factură privind plata onorariului avocațial.
Reprezentanta intimatului depune la dosar delegație de reprezentare.
Instanța constată că la data de 24.05.2016, prin serviciul registratură, recurenta a depus la dosar ordinul de plată nr.284/18.05.2016 privind plata taxei judiciare de timbru în sumă de 1.187.05 lei și timbru judiciar de 5 lei, aferente căii de atac declanșate.
De asemenea, instanța constată că la data de 19.05.2016, prin același serviciu, intimatul a depus la dosar întâmpinare, un exemplar fiind comunicat reprezentantului recurentei, care arată că nu solicită acordarea unui termen în vederea studierii.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată. Solicită totodată restituirea diferenței de taxă de timbru achitata suplimentar.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului pentru motivele inserate în cuprinsul întâmpinării, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr.773/02.02.2016 pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ s-a admis în parte acțiunea formulata reclamanta FUNDAȚIA C., in contradictoriu cu paratul S. C. M. DE URGENȚĂ TIMIȘOARA și pe cale de consecință a fost obligat pârâtul S. C. M. DE URGENȚĂ TIMIȘOARA la plata către reclamantă a sumei de_,91 lei reprezentând diferență penalități de întârziere în termen de 3 luni de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
A fost obligat paratul sa plateasca reclamantei suma de 3667,45 lei, cheltuieli de judecata reprezentând taxă de timbru, onorariu expertiză și onorariu avocațial.
Pentru a ajunge la aceasta soluție, prima instanță a reținut că, prin cererea înregistrată la data de 14.12.2012, reclamanta Fundatia C. în contradictoriu cu pârâta S. C. M. de Urgenta Timisoara a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 56.117 RON reprezentând chirie restanta pe perioada noiembrie 2009-decembrie 2010, cu cheltuieli de judecata .
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat ca la data de 24.03.2005 a incheiat cu S. C. de Obstretica Ginecologie “Dr. D. P.“ contractul de inchiriere privind o parte din imobilul situat in Timisoara, ., nr.24, jud. Timis valabil pana la data de 31.12.2010. Imobilul inchiriat a fost restituit reclamantei potrivit OUG 83/1999 cuantumul chiriei aferente acestui imobil fiind stabilit de HG 1334/2000.
Reclamanta a arătat ca prin HG 871/2011 S. C. de Obstrtica Ginecologie “Dr. D. P.“ a fost desfiintat si reorganizat ca sectie fara personalitate juridica in cadrul paratului Spitulul C. M. de Urgenta Timisoara.
Reclamanta a arătat ca intrucat s-au inregistrat restante la plata chiriei in cursul anului 2009 a promovat pe rolul Judecatoriei Timisoara o actiune prin care a solicitat plata chiriei restante pana la acel moment.
Reclamanta a arătat ca intre timp paratul a achitat acea parte din chirie care corespunde propriului sau calcul prin prezenta actiune reclamanta solicitand plata diferentei de chirie pe perioada noiembrie 2009-decembrie 2010.
În drept, reclamanta invocă dispozițiile art.969, 1066 si 1073 Vechiul cod civil.
La termenul de judecata din data de 30.01.2013 reclamanta a depus o completare a actiunii introductive prin care a solicitat obligarea paratului la plata penalitatilor de intarziere aferente sumei pretinse in cererea de chemare in judecata in cuantum de 0,06 % pe zi de intarziere de la data scadentei si pana la achitarea acesteia, valoarea pretentiilor reclamantei solicitate cu acest titlu fiind estimata la 8033 lei.
Prin intampinare pârâtul a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata in principal ca ramasa fara obiect iar in subsidiar ca nefondata.
In motivarea intampinarii paratul a arătat că debitul nu există, sumele datorate cu titlu de locatiune fiind integral achitate. In conformitate cu dispozițiile H.G. nr. 871/31.08.2012 publicat in M.O.nr.633 din 05.09.2012 – S. C. M. de Urgență Timișoara a preluat S. C. de Obstetrica -Ginecologie "Dr.D. P." Timișoara, acesta din urma reorganizandu-se ca secție fara personalitate juridica in cadrul unității parate. Potrivit Fisei de cont pentru operațiuni diverse 401.2 a Fundației C. - unitatea parata a preluat de la spitalul desființat la data de 06.10.2011, un debit de 131.574,25 lei fata de Fundația C., suma care a fost integral achitata către reclamanta prin O.P. nr. 633/27.02.2012 si OP 853/15.03.2012.
Debitul izvorât din contractul de locatiune a fost achitat mult inainte de formularea prezentei acțiuni, respectiv in 27.02.2012 suma de 70.236 lei si in 15.03.2012 suma de 61.338,25 lei. S. C. de Obstetrica -Ginecologie Dr. D. P." Timișoara a incheiat cu Fundația C. Contractul de inchiriere nr.F315/24.03.2005 cu o valabilitate de 5 (cinci) ani-pana la data de 28.02.2010, cu posibilitatea de prelungire a termenului contractului-prin acordul pârtilor.
Pârâtul a arătat ca potrivit punctului 3 lit. a al contractului mai sus indicat, părțile au negociat/stabilit cuantumul chiriei de 1 euro/mp doar pentru primul an de inchiriere, urmând ca in următorii 4 (patru) ani cuantumul chiriei sa fie stabilit prin act adițional.
Cuantumul locatiunii este cel prevăzut de lege, in pofida susținerilor reclamantei. După adoptarea HG nr. 1886/2006 - pentru stabilirea cuantumului chiriilor aferente imobilelor care fac obiectul prevederilor art. 16 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, ale art. 1 alin. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România și ale art. 1 alin. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România si a HG nr.343/2007-pentru modificarea si completarea HG 1886/2006, instituțiile publice erau ținute sa achite chiria noului proprietar in cuantumul stabilit de legiuitor.
Aceasta obligație este imperativa, conform principiului de drept "Specialia generalibus derogant". Potrivit art.5 din HG 1886/2006 - pe durata menținerii afectațiunii imobilului, noul proprietar poate renunța la plata chiriei sau poate diminua chiria stabilită potrivit prevederilor prezentei hotărâri în schimbul unor prestații corelative, de unde se poate concluziona ca in niciun caz cuantumul chiriei plătite noului proprietar nu poate fi mai mare decât cea stabilita prin hotărârea de guvern. Din textul citat reiese clara si neechivoca intenția legiuitorului de a cerea o situație favorabila locatarilor, nu foștilor proprietari. Astfel, textul legal prevede doar doua situații, de renunțare sau de diminuare, a valorii chiriei calculate conform actului normativ, astfel incat "tertium non datur" - alta varianta nu exista.
Or, in aceasta situației Spitalului C. de Obstetrica -Ginecologie Dr.D. P." Timișoara ii era imposibil sa incalce norma de drept si sa achite o alta chirie decât cea stabilita de legiuitor. Susținerile paratei sunt fondate cu atât mai mult cu cat in Contractul de inchiriere nr.F315/24.03.2005 nu era stabilit cuantumul chiriei pentru perioada 01.03.2006 si pana la sfarșitul perioadei contractate. Or, in acesta situație, in lipsa unei chirii convenționale si sub imperiul legii speciale, nu se poate impune plata unei chirii in alt cuantum decât cel prevăzut de actele normative in vigoare.
Întrucât debitoarea a susținut ca ar mai exista o diferența de plata rămasa de achitat, chiar in lipsa unor convenții derogatoare de la normele legale aplicabile in materie, pârâtul a apreciat ca acesta este ținuta sa facă dovada existentei debitului, a intinderii acestuia, a izvorului acestui debit, precum si a temeiului legal, potrivit principiului "actor incumbit probatio".
Prin sentința civilă nr. 4428/19.03.2014 instanța a dispus respingerea acțiunii formulate de reclamanta Fundatia C. în contradictoriu cu pârâta S. C. M. de Urgenta Timisoara, reclamanta formulând la data de 06.05.2014 recurs împotriva sentinței menționate.
Prin decizia civilă nr. 807/10.11.2014 Tribunalul T. a admis recursul formulat de recurenta Fundatia C. în contradictoriu cu intimatul S. C. M. de Urgenta Timisoara, dispunând casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Timișoara.
La data de 22.12.2014 s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe dosarul nr._, ca urmare a casării și trimiterii cauzei spre rejudecare Judecătoriei Timișoara.
Prin notele de ședință din data de 24.11.2015 reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 44.076,12 lei reprezentând penalități de întârziere aferente chiriei, conform art. 8 lit. a din contractul de închiriere încheiat de părți la data de 24.03.2015, cu cheltuieli de judecată. Mai arată că potrivit raportului de expertiză plata chiriei s-a efectuat cu întârziere și din calculul penalităților a rezultat un total al penalităților de 44.076,12 lei, cuantum care are în vedere chiria calculată în modalitatea susținută de pârât și însușită de instanțe în dosarul nr._ **, cuantum pe care îl susține reclamanta în prezentul dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele:
Din cuprinsul contractului de închiriere nr. F 314/24.03.2005 încheiat intre reclamanta si S. C. de Obstretica Ginecologie “Dr. D. P.“ preluat in baza HG 871/2011 de către paratul S. C. M. de Urgenta Timișoara prin desființare si înființare ca secție fără personalitate juridică a fost închiriata partea din imobilul situat in Timișoara, . nr. 24, jud. T. înscrisa in CF nr._ Timișoara nr. top._ compus din construcție cu suprafața desfășurata de 2129,5 mp si teren in suprafața de 797 mp pe o perioada de 5 ani de zile, respectiv pana la data de 28.02.2010.
Prin decizia civilă nr. 807/10.11.2014 Tribunalul T. a reținut faptul că, în ce privește calculul chiriei, printr-o hotărâre judecătorească definitivă (Decizia nr. 569/2014 pronunțată în dosarul nr._ *) s-a stabilit că prețul chiriei este cel de 3 lei/mp pentru construcții și 3 lei/mp teren aferent și că efectul pozitiv al lucrului judecat se impune ca o necesitate juridică în scopul evitării pronunțării unor hotărâri judecătorești contradictorii cu privire la aceleași chestiuni de fapt și de drept.
Totodată s-a mai reținut faptul că prin preluarea patrimoniului spitalului desființat, pârâta este debitorul obligației de plată a chiriei în egală măsură este și debitorul tuturor celorlalte obligații asumate de debitorul inițial prin contractul de închiriere inclusiv al penalităților de întârziere.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză contabilă depus la dosar, precum și din suplimentul întocmit ulterior (filele 31-39 și 48-53), instanța de fond a constatat că suma datorată în prezent conform primei variante, susținută de pârâtă și stabilită prin Decizia nr. 569/2014, este de 44.076,12 lei și reprezintă penalitățile de întârziere, această sumă fiind de fapt și cea solicitată în prezenta acțiune conform notelor de ședință depuse de reclamantă la data de 24.11.2015.
Instanța de fond a constatat că pârâta a achitat cu OP 633/27.02.2012 și OP 853/15.03.2012 (filele 25 și 27 dosar inițial) suma de 131.574,25 lei, sumă ce a stins debitul în cuantum de 122.913 lei reprezentând chiria aferentă perioadei noiembrie 2009-decembrie 2010 precum și parțial penalitățile de întârziere.
Față de cele ce preced, prima instanță a reținut că, în prezent, debitul datorat de pârât este de 35.414,91 lei și reprezintă diferența dintre penalitățile de întârziere stabilite prin raportul de expertiză contabilă și suma achitată în plus față de debitul rezultat din chirii.(131.574,25 lei -122.913 lei=8661,21 lei; 44.076,12 lei-8661,21 lei=35.414,91 lei), astfel că instanța va admite în parte acțiunea formulată și, în consecință, va obliga pârâtul S. C. M. DE URGENȚĂ TIMIȘOARA la plata către reclamantă a sumei de_,91 lei reprezentând diferență penalități de întârziere în termen de 3 luni de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
Judecătoria a constatat că termenul de grație a fost acordat la solicitarea pârâtei, în conformitate cu dispozițiile art.262 C.proc.civ., având în vedere necesitatea alocării sumelor datorate.
În temeiul art.274 C.proc.civ., instanța de fond a obligat paratul sa plateasca reclamantei suma de 3667,45 lei, cheltuieli de judecata reprezentând taxă de timbru aferentă debitului recunoscut (1667,45 lei), onorariu expertiză (1000 lei) și onorariu avocațial redus proporțional cu suma acordată (1000 lei).
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta FUNDAȚIA C., solicitând admiterea căii de atac declanșate, schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 44.076,12 Iei reprezentând penalități de întârziere la plata chiriei, în baza disp. art 8 lit a din contractul de închiriere încheiat de părți la data de 24.03.2005, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, recurenta arată că instanța de fond a reținut în mod greșit că plata efectuată prin OP nr. 633/27.02.2012 și OP nr. 853 (854 este numărul din documente - n.n.)/15.03.2012, în sumă totală de 131.574,25 lei a stins debitul care reprezintă chiria aferentă perioadei noiembrie 2009 - decembrie 2010 (în cuantum de 122.913 lei] și parțial penalitățile, respectiv diferența de 8.661,21 lei ar reprezenta penalitățile stinse prin plățile respective.
Raportul de expertiză și suplimentele explicative depuse ulterior stabilesc că valoarea penalităților datorate de pârât este 44.076,12 lei. De asemenea, din conținutul expertizei rezultă categoric că plățile efectuate au avut în vedere numai stingerea chiriei, fără ca vreo sumă să fie imputată asupra penalităților.
În raportul de expertiză contabilă depus de d-na expert A. M. la data de 29.11.2013 la pag. 6 se arată: „decontarea facturilor am făcut-o ținând cont de specificațiile exprese existente pe ordinele de plată vis-a-vis de ordinea facturilor care s-au achitat, până la concurența sumei ce reprezintă debitul", în timp ce în Anexa nr. 2 la același raport se arată că plata efectuată cu OP-ul nr. 633 acoperă inclusiv o factură emisă pentru luna octombrie 2009 (8.779,50 lei), adică emisă pentru perioada care nu a făcut obiectul acestui dosar, în concluzie, suma plătită cu cele 2 OP-uri a stins și o parte din chiria datorată pentru perioada anterioară decât cea din acest litigiu, astfel că calculul efectuat de instanța de fond privind diferența dintre din totalul sumei plătite prin cele 2 OP-uri și chiria datorată pentru perioada noiembrie 2009 - decembrie 2010 este irelevant, iar rezultatul nu poate sta la baza soluționării litigiului.
În finalul tabelului din Anexa nr. 2 la Raportul de expertiză din 29.11.2013, experta a totalizat valoarea întregii chirii datorate pe parcursul contractului și totalul plăților efectuate, rezultând că valoarea chiriei a fost 459.393,05 lei, iar plățile (inclusiv cele efectuate prin OP 633 și 854) au însumat 459.417,65 lei. Din compararea celor 2 sume rezultă cu claritate că nicio plată efectuată până în prezent nu a fost imputată nici măcar parțial asupra penalităților, ci toate sumele au acoperit doar debitul principal. Mai mult, rezultă că sumele plătite de pârât pentru chirie sunt mai mici cu 24,60 lei față de sumele datorate, astfel că nu există nicio sumă excedentară care să fie imputată asupra penalităților.
Recurenta susține că aprecierea primei instanțe, în sensul că plata respectivă depășea valoarea debitului principal cu 8,661,21 lei, precum și imputarea acestei diferențe asupra penalităților este astfel în mod evident eronată și este contrazisă de conținutul Raportului de expertiză și de concluziile acestuia, motiv pentru care solicită înlăturarea acesteia.
Se arată că tocmai pentru înlăturarea oricăror dubii și neclarități, i s-au cerut expertei în mod repetat clarificări, iar aceasta a răspuns în acest sens.
Recurenta arată că raportul de expertiză, prin întreg conținutul său, stabilește că plățile efectuate prin OP nr. 633/27.02.2012 și OP nr. 854/15.03.2012 au acoperit facturi emise pentru chiria datorată pe parcursul derulării contractului și nu penalități. Același lucru este confirmat și de fișa de cont pentru operațiuni diverse, ținută de S. C. Mun. de Urgență Timișoara, precum și de copiile celor două OP-uri, pe care apelanta le anexează, așa cum i-au fost transmise prin reprezentantul pârâtului.
Recurenta menționează că plățile toate efectuate până în prezent au stins exclusiv valoarea chiriei, în cuantumul stabilit potrivit variantei acceptate de către pârât.
În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată acordate, recurenta arată că sentința apelată este greșită și în ceea ce privește acordarea acestor cheltuieli, întrucât acesta este îndreptățită la plata cheltuielilor efectuate în toate fazele procesuale de până în prezent, în măsura temeiniciei pretențiilor admise.
Astfel, recurenta consideră că instanța de fond avea obligația să țină seama de toate sumele achitate de aceasta cu titlu de taxe judiciare de timbru, onorarii de avocat și onorariile expertului judiciar atât în primul ciclu procesual, cât și în cel de după casarea cu trimitere spre rejudecare.
În drept se invocă prevederile art. 3041, art.304 pct. 8 și 9 C..
Intimatul S. C. M. DE URGENȚĂ TIMIȘOARA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca netimbrat, nefundat, menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.
În motivare, intimatul arată că acesta, potrivit dispozițiilor H.G. nr. 871/31.08.2011 publicat in M.O.nr.633 din 05.09.2011 - a preluat S. C. de Obstetrica-Ginecologie "Dr.D. P." Timișoara, acesta din urma reorganizandu-se ca secție fara personalitate juridica in cadrul unității noastre. Anterior desființării S. C. de Obstetrica-Ginecologie "Dr.D. P."Timisoara a incheiat cu Fundația C. Contractul de inchiriere nr.F 315/24.06.2015 pentru inchirierea, pentru o perioada de 5 ani, a suprafeței de 2129,5 mp si teren in suprafața de 797 mp din imobilul situat in Timișoara, ., nr.24, jud.Timis.
Potrivit art.3 din Contractul de inchiriere nr.F 315/25.03.2005 cuantumul chiriei pentru imobilul mai sus indicat este de leuro/mp.in primul an de contract, urmând ca pentru următorii 4 ani cuantumul chiriei sa fie stabilit prin act adițional incheiat in baza negocierilor dintre proprietar si chiriaș. La data preluării unității desființate de catre S. C. M. de Urgenta Timișoara pe rolul instanței Fundația C. si S. C. de Obstetrica-Ginecologie "Dr.D. P."Timisoara se afla Dosarul nr._ *, dosar având ca obiect valoare/mp a chiriei spațiului in cauza pentru cei patru ani din contract. Prin decizia nr.569/2014 pronunțata in Dosar nr._ * s-a stabilit irevocabil ca prețul chiriei este de 3 lei/mp pentru construcții si 3 lei /mp pentru teren. De asemenea s-a mai reținut faptul ca prin preluarea patrimoniului spitalului desființat ,unitatea noastră este debitoarea obligației de plata a chiriei si de asemenea a tuturor celorlalte obligații asumate de debitorul inițial prin contractual de inchiriere inclusiv al penalităților de intarziere.
Intimatul arată că din raportul de expertiza si din suplimentul acestuia ( filele 31-39 si 48-53 ) suma datorata de acesta (stabilita prin Decizia nr.569/2014 ), este de 44.076,12 lei si reprezintă penalitățile de intarziere, aceasta fiind si suma solicitata de altfel si de recurenta reclamanta.
Intimatul menționează că a achitat cu OP 633/27.02.2012 si OP 853/15.03.2012 ( filele 25 si 27 dosar inițial ) suma de 131.574,25 lei, suma cu care s-a stins debitul in cuantum de 122.913 lei, suma ce reprezenta chiria aferenta perioadei noiembrie 2009-decembrie 2010 precum si o parte a penalităților de intarziere.
Intimatul susține că debitul datorat de acesta este de 35.414,91 lei si reprezintă diferența dintre penalitățile stabilite in raportul de expertiza respectiv 44.076,12 lei si suma pe care achitat-o peste valoarea chiriei (122.913 pentru perioada noiembrie 2009-decembrie 2010) respectiv suma de 8661,21 lei.
Cat privește capătul de cerere cu privire la cheltuielile de judecată, intimatul solicită respingerea acestuia, apreciind că instanța de fond în mod corect le-a redus, datorita faptului ca a admis doar în parte pretențiile reclamantei.
În drept se invocă prevederile art.115 C.proc.civ.
In apel nu au fost administrate probe noi.
Recursul este nefondat.
Procedand la analiza motivelor de recurs, a dispozitiilor legale incidente, ca si a sustinerilor partilor si a sentintei civile ce face obiectul controlului judiciar pendinte, instanta urmeaza a respinge recursul formulat in cauza, pentru considerentele ce succed:
Recurentul contesta prin intermediul prezentei cai de atac legalitatea si temeinicia solutiei judecatoriei de obligare a paratei-intimate la plata penalitatilor doar in parte, solicitandu-se acordarea acestora in integralitate, potrivit concluziilor raportului de expertiza si a suplimentului la acesta.
Tribunalul observa ca, prin decizia civila nr. 807/10.11.2014 a acestei instante pronunțata in recurs in primul ciclu procesual, s-a stabilit cu putere de lucru judecat ca prețul chiriei este de 3 lei/mp pentru construcții si 3 lei /mp pentru teren. De asemenea s-a mai reținut faptul ca prin preluarea patrimoniului spitalului desființat parat-intimata este debitoarea obligațiilor asumate de debitorul inițial prin contractual de inchiriere, inclusiv al penalităților de intarziere.
Strict, sub aspectul supus cenzurii in prezenta cale de atac, prin aceeasi hotarare judecatoreasca irevocabila s-a statuat ca din lucrarea de specialitate reiese ca valoarea chiriei pentru perioada noiembrie 2009-decembrie 2010 este in cuantum de 122.913 lei, iar a penalităților de intarziere este de 44.076,12 lei si că paratul a achitat cu OP 633/27.02.2012 si OP 853/15.03.2012 ( filele 25 si 27 dosar inițial ) suma de 131.574,25 lei cu care s-a stins debitul principal si o parte a penalităților de intarziere, al caror cuantum, in baza unui simplu calcul matematic (131.574,25 lei - 122.913 lei) este in suma de 8661,25 lei, pretentie ce face obiectului recursului de fata.
In conditiile in care, in rejudecare, atat valoarea debitului principal, cat si a penalităților de intarziere au fost reconfirmate prin suplimentul de expertiza efectuat, in mod corect a sanctionat judecatorul fondului ignorarea de catre expert a situatiei de fapt anterior evocate si, cenzurand concluziile acestuia, a luat in considerare rationamentul instantei de recurs intrat in puterea lucrului judecat.
In speta, hotararea judecatoreasca evocata a dobandit, in temeiul art.1200 pct.4 si art.1201 C.civ.din 1864 (sub regimul caruia a fost pronuntata), valoarea probatorie de prezumtie legala absoluta irefragrabila si nu pot fi contrazise printr-o hotararea judecatoreasca ulterioara.
În ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată acordate, in raport de solutia de admitere in parte a pretentiilor reclamantei, in mod corect a facut judecatoria aplicarea prevederilor art.276 C.proc.civ., acordandu-le in mod partial, masura in care acestea sunt acordate fiind la aprecierea instantei (instanta va aprecia în ce măsura partile vor fi obligate la plata cheltuielilor de judecată dispune textul procedural evocat).
Pentru toate aceste considerente, in temeiul dispozitiilor legale evocate, potrivit art.312 C.proc.civ., recursul va fi respins, cu consecinta mentinerii ca legala si temeinica a hotararii primei instante.
In temeiul art.274 C.proc.civ., fata de culpa sa procesuala, tribunalul va respinge cererea recurentei cu obiect cheltuieli de judecată.
In temeiul art.23 alin.1 din Legea nr.146/1997, republicata, tribunalul va dispune restituirea catre reclamanta recurentă a taxei judiciare de timbru nedatorata in suma de 868,71 lei, intrucat prin incheierea civila pronuntata in camera de consiliu in data de 20.05.2016 a fost admisa in parte cererea de reexaminare formulata de recurenta, stabilindu-se ca taxa judiciara de timbru datorata este in suma de 318,34 lei, iar recurenta a achitat cu OP nr.284/18.05.2016 suma de 1.187.05 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanta recurentă FUNDAȚIA C. împotriva sentinței civile nr.773/02.02.2016 pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâtul intimat S. C. M. DE URGENȚĂ TIMIȘOARA.
Respinge cererea cu obiect cheltuieli de judecata.
Dispune restituirea catre reclamanta recurentă a taxei judiciare de timbru nedatorata in suma de 868,71 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.05.2016.
P. JUDECĂTOR JUDECĂTOR
L. D. I. A. D. D. B.
GREFIER
G. G.
Red. L.D
Tehnoredact. G.G.
2 ex./03.06.2016
Prima instanță – jud. E. C. V.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 611/2016. Tribunalul TIMIŞ | Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc. Decizia... → |
|---|
