Succesiune. Sentința nr. 9543/2016. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9543/2016 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 05-02-2016 în dosarul nr. 130/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:014._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.130/A
Ședința publică din 05.02.2016
PREȘEDINTE – M. R.
JUDECĂTOR – A. C.
GREFIER – F. S. H.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul-revizuent D. V. împotriva sentinței civile 9543/19.08.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul_, în contradictoriu cu intimatul-pârât D. I..
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare se prezintă apelantul revizuent personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
A fost expus referatul cauzei de către grefier după care, apelantul revizuent învederează că nu a avut cunoștință despre faptul că trebuie să achite o taxă judiciară de timbru de 25 lei.
La interpelarea instanței, apelantul revizuent învederează că va achita această taxă și solicită a se lăsa pricina la a doua strigare pentru a plăti taxa.
Instanța lasă pricina la a doua strigare pentru a da posibilitate apelantului revizuent să achite taxă judiciară de timbru în cuantum de 25 lei aferentă cererii de repunere pe rol, conform mențiunilor din citația care i-a fost expediată.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se prezintă apelantul revizuent personal, lipsă fiind celelalte părți.
A fost expus referatul cauzei de către grefier, apelantul revizuent depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 25 lei aferentă cererii de repunere pe rol.
Instanța, având în vedere că apelantul revizuent a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 25 lei aferentă cererii de repunere pe rol și că au fost îndeplinite obligațiile stabilite în sarcina sa de a depune încă un exemplar al apelului și înscrisurilor-anexă, admite cererea de repunere pe rol formulată de apelantul revizuent.
Nemaifiind alte cereri de formulat si probe de administrat, instanța constată încheiată cercetarea judecătoreasca și acordă cuvântul asupra apelului.
Apelantul revizuent solicită admiterea apelului și să se constate că înscrisurile la care s-a făcut referire în dosarul de fond nu se regăseau în acel dosar; depune o copie a declarației semnată de numitul P. R. G., dată în data de 02.10.2013 în fața agentului de poliție. Solicită suspendarea cauzei pentru a se constata că documentele nu se găsesc la dosarul nr._ si faptul că judecătorii au pronunțat hotărâri judecătorești în dosarul_ bazate pe documente care nu există la dosar, suspendare în privința căreia apreciază că se impune până la soluționarea de către parchet a acestor probleme .
Instanța, în baza art. 413 al.2 NCpc, respinge cererea de suspendare formulată de apelantul revizuent, având în vedere că nu s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.
În cursul dispunerii de către instanță a măsurilor în cauză, apelantul intervine în mod repetat și pe un ton ridicat asupra completului de judecată, instanța chemându-l la ordine.
Apelantul revizuent depune copia adresei nr.233/A/25.01.2016 emisă de Judecătoria Timișoara și o cerere prin care solicită instanței, pe același ton răstit, să răspundă la unele probleme semnalate în legătură cu aceasta cauză.
Instanța, în baza art. 188 al.1 NCpc, dispune amendarea cu suma de 300 RON a apelantului revizuent, pentru nerespectarea de către acesta a ordinii și solemnității ședinței de judecată, prin intervenirea repetată și pe un ton neadecvat asupra completului de judecată, în pofida solicitării președintelui completului de judecată de a reveni la ordine.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin sentința civilă nr. 9543/19.08.2015 pronunțata in dos._ Jud. Timișoara a respins cererea de suspendare a executării sentinței civile nr._/11.09.2008 pronunțată în dosarul nr._ ; a respins cererea de revizuire formulată de către revizuentul D. V. in contradictoriu cu intimatul D. I., fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, potrivit art.325 alin.1 C. pr.civ., “instanța poate suspenda executarea hotărârii a cărei revizuire se cere, sub condiția dării unei cauțiuni. Dispozițiile art. 403 alin. (3) și (4) se aplică în mod corespunzător.”
Având în vedere că, în cauză, revizuentul a precizat că nu poate să facă dovada achitării cauțiunii necesara soluționării cererii de suspendare formulate, instanța urmând sa o respingă, ca neîntemeiata.
Referitor la fondul cauzei, temeiul juridic al cererii de față este art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă.
Potrivit acestui text de lege, revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Din conținutul acestui text de lege, a reieșit condițiile ce se impun a fi îndeplinite pentru admisibilitatea unei asemenea căi extraordinare de atac, respectiv: descoperirea unui înscris după pronunțarea unei hotărâri judecătorești, deci acest înscris trebuia să fi existat la data judecății, dar să nu fi fost cunoscut de instanța care a judecat fondul; imposibilitatea prezentării acestui înscris de parte datorită împrejurărilor la care se referă în mod expres chiar art.322 punct 5 cod procedură civilă; înscrisul descoperit și invocat în revizuire să aibă un caracter determinant, adică să fi fost apt de a conduce la o altă soluție decât cea pronunțată.
Înscrisul nou invocat de revizuent în speță, este Referatul cu propunere de clasare pronunțat la data de 27.03.2014 in dosarul nr. 3453/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara în cuprinsul căruia s-a reținut ca „ în condițiile în care din declarația părții vătămate rezultă că din dosarul nr._ lipsesc adeverințe emise de ., contractul de lucrări agricole din anul 2001 încheiat intre D. I. si ., documente din evidența contabilă care atestă că D. I. a administrat, a lucrat terenul si a plătit lucrările la . pentru terenul pe numele D. E., titlul de proprietate nr._/101 iar verificările și audierile efectuate rezultă că documentele enumerate anterior nu au existat, deci nu aveau cum să fie sustrase din dosar sau distruse, în cauză se constată că fapta nu există în materialitatea ei.”
Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate mai sus menționate în prezenta cauză, instanța a reținut că:
Cerință ca, după pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită să se fi descoperit înscrisuri noi de partea interesată, este îndeplinită în speță, pentru că despre Referatul cu propunere de clasare pronunțat la data de 27.03.2014 revizuentul a aflat abia la data de 08.01.2015, or, Sentinței civila nr._ a cărei revizuire se solicită a rămas definitiva la data de 03.02.2009 .
În ceea ce privește condiția că înscrisul respectiv să fi existat în materialitatea lui la data pronunțării hotărârii atacate, instanța a reținut că literatura și practica judiciară au statuat ca, într-o interpretare mai largă, ce depășește limitele prevăzute de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, o hotărâre judecătoreasca poate fi considerată înscris nou, ce poate fi invocat într-o cerere de revizuire, daca hotărârea a fost obținută pe baza unei cereri introduse înainte de soluționarea definitivă a litigiului în care se cere revizuirea, deoarece s-a apreciat că nu era în putința părții să determine pronunțarea ei la o data anterioara, pentru a se putea servi de ea.
Prin hotărâre - ce poate fi invocată ca înscris nou - se înțelege, însa, strict soluția pronunțată în acțiunea introdusă înainte de judecarea litigiului în care se cere revizuirea, nicidecum considerentele.
În cauza, chiar dacă Referatul cu propunere de clasare, invocat ca înscris nou, a fost emis în cadrul dosarul penal nr.3453/P/2009, înregistrat la data de 24.03.2009 când numitul D. V. a depus plângerea la P. de pe lângă Judecătoria Timișoara, respectiv înainte de soluționarea definitivă a litigiului în care se cere revizuirea, s-a constatat că acesta nu reprezintă înscris nou în accepțiunea lărgita a art. 322 pct. 5 Cod procedura civila, în condițiile în care nu poate fi asimilat unei hotărâri judecătorești, reprezentând pe de o parte doar o propunere a unui lucrător de politie judiciară, si nu un act de dispoziție final prin care o instanța de judecată să soluționeze definitiv o problemă de drept, iar pe de altă parte, revizuentul invocă considerentele acestui înscris, nu soluția propusă.
Față de aceste aspecte de fapt și de drept, considerând că nu se mai impune analizarea celorlalte condiții si motive invocate, instanța a respins cererea de revizuire formulată de către revizuentul D. V. împotriva sentinței civile nr._/11.09.2008 pronunțată în dosarul nr._, ca inadmisibilă.
Împotriva hotărârii a declarat apel revizuentul apelant D. V., arătând că hotărârea apelată este falsă, fiind descoperite înscrisuri doveditoare care atestă că hotărârile judecătorești sunt bazate pe documente și probe false care nu există la dosar și nici în realitate.
În motivarea apelului, revizuentul-apelant a arătat că nu a solicitat doar revizuirea sentinței civile_/11.09.2008 a Judecătoriei Timișoara, după cum a reținut prima instanță, ci și a hotărârilor judecătorești pronunțate în căile de atac împotriva acestei sentințe, apelantul apreciind că toate aceste hotărâri judecătorești date în dosarul_ trebuie anulate, fiind bazate pe documente care nu există la dosar și nici in realitate.
Revizuentul a criticat faptul că i s-a dat câștig de cauză în revizuire intimatului D. I., deși acesta nu s-a prezentat la judecarea revizuirii, nu a depus întâmpinare și nici nu s-a opus admiterii aceste căi extraordinare de atac.
S-a apreciat de către revizuent că referatul cu propunerea de clasare întocmit la 27.03.2014 de către Secția 1 Politie în dosarul 3544/P/2009 întrunește calitățile unui înscris nou și că acest înscris, coroborat cu mai multe rezoluții și ordonanțe, arată că declarațiile lui D. I. și ale martorilor sunt false și ca urmare și hotărârile judecătorești pronunțate în baza acestora.
Cererea de revizuire nu a fost motivată în drept.
Intimatul, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare.
În apel, revizuentul a depus la dosar copia declarației date de P. R. G., in 02.10.2013, în fața organelor de poliție.
Deliberând asupra cererii de apel, prin prisma motivelor invocate și din perspectiva art. 295 C., tribunalul apreciază că aceasta este nefondată.
Într-adevăr, descoperirea, după darea hotărârii, a unui înscris doveditor, reținut de partea potrivnică sau care nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților constituie motiv de revizuire potrivit art. 322 pct. 5 C.. Însă, pentru invocarea acestui motiv de revizuire se admite că, pe lângă faptul că partea interesată trebuie să prezinte un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, deși exista la data la care a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită (practica judecătorească interpretând larg aceste dispoziții in sensul că și înscrisurile obținute pe baza unor cereri introduse înainte de soluționarea definitivă a litigiului pot fi considerate, în anumite situații, înscrisuri noi), imposibilitatea de prezentare fiind datorată faptului că a fost reținut de partea potrivnică sau unei împrejurări mai presus de voința părții, înscrisul invocat trebuie să fie unul determinant (în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată) și, în plus, să aibă forță probată prin el însuși, fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă.
Înscrisul nou prevăzut de art.322 pct 5 C. este deci un înscris care, dacă ar fi fost deținut de parte la momentul soluționării procesului de fond, ar fi avut valoare probatorie, putând fi propus ca probă în dovedirea raportului juridic între părți. Or, referatul cu propunerea de clasare invocat de către apelantul-revizuent nu are un astfel de statut, acest referat făcând mențiune despre inexistenta unor înscrisuri în privința cărora revizuentul a formulat plângere penală pentru sustragere sau distrugere din dosarul_, după cum rezultă din referatul cu propunerea de clasare depus la fila 5 primă instanță. Referatul invocat nu probează deci, prin sine însuși, calitatea revizuentului de unic moștenitor după mama sa, pentru a putea fi considerat un înscris nou în sensul art. 322 pct. 5 C..
Revizuentul trebuia și putea să invoce pe calea recursului împotriva deciziei civile 74/A/03.02.2009 a Tribunalului T. nemulțumirile sale legate de pretinsa inexistență la dosar a înscrisurilor menționate în considerentele acestei decizii.
Mai mult, tribunalul constată atitudinea oscilantă a revizuentului care, pe de-o parte, sesizează organele de poliție cu o plângere pentru sustragerea de la dosar a unor înscrisuri, iar pe de altă parte pretinde că aceste înscrisuri nu au existat niciodată materialitatea lor.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul apreciază că înscrisul invocat de către revizuentul apelant nu are natura unui înscris nou în sensul solicitat de art.322 pct 5 C., neavând forță probată prin el însuși (însuși apelantul arătând, în cererea de apel, că acest înscris trebuie coroborat cu mai multe rezoluții și ordonanțe) și nefiind un înscris determinant, în sensul că, și dacă ar fi existat și ar fi fost cunoscut de către instanțe cu ocazia judecării fondului nu ar fi condus la schimbarea soluției pronunțate în cauză, reținerea faptului că revizuentul este străin de succesiune după tatăl său și că este comoștenitor, alături de fratele său, intimatul D. I., după mama sa având la bază, alături de proba cu înscrisuri și interogatorii administrate în cauză, multiple declarații de martori.
Faptul că intimatul nu s-a prezentat la judecarea cererii de revizuire și nu a depus întâmpinare în care să se opună la admiterea acesteia nu este de natură a conduce, prin sine însuși, la admiterea cererii de revizuire, câtă vreme nu sunt întrunite condițiile legale pentru ca această cerere să fie considerată admisibilă, întrucât, într-o asemenea ipoteză, autoritatea de lucru judecat ar deveni iluzorie.
Având în vedere toate aceste considerente, în baza art.296 raportat la art. 326 C., apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-revizuent D. V. (CNP-_,cu dom. în sat. B. M., .. 42, jud. T.) împotriva sentinței civile 9543/19.08.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara in dosarul_, în contradictoriu cu intimatul-pârât D. I. (cu dom. în B. M.,., jud.T.).
Aplică apelantului-revizuent D. V. o amendă judiciară în cuantum de 300 lei.
Executorie în privința amenzii.
Cu reexaminare în 15 zile de la pronunțare în ceea ce privește amenda aplicată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare, în privința soluției date apelului.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.02.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. R. A. C.
GREFIER
F. S. H.
Red MR
Tehnoredact MR/FSH
4ex/01.03.2016
Prima instanță – jud. I. B. M.
| ← Anulare act. Sentința nr. 127/2016. Tribunalul TIMIŞ | Legea 10/2001. Sentința nr. 360/2016. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
