Legea 10/2001. Sentința nr. 360/2016. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 360/2016 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 24-02-2016 în dosarul nr. 360/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:010._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 360/PI/2016
Ședința publică de la 24 Februarie 2016
Completul compus din:
Președinte I.-A. D.
Grefier R. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei privind pe reclamanții N. A., N. M. D., N. V. și pe pârâții P. O. BUZIAS, C. DE A. A LEGII 10/2001 BUZIAS, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care instanța învederează că obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă obligație de a face, nu contestație în temeiul legii 10/2001, motiv pentru care invocă prevederile disp. art. 94 pct.1 lit. h NCPC, respectiv excepția de necompetență materială a Tribunalului T. și nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare pe excepția invocată.
INSTANȚA
Cerere de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ la data de 15.10.2015, reclamanții N. A., N. M. D. și N. V., au chemat in judecată pârâții P. ORAȘULUI BUZIAS, C. DE A. A LEGII 10/2001 BUZIAS, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună: obligarea pârâtei la soluționarea notificării nr. 2414/2005 depusă la B. M., notata in cartea funciara nr. 2777 Buziaș, respectiv CF nou_ Buziaș, formulată in baza Legii 10/2001 de către numita Wening M., Dorotea N. și M. M. N. Stach, prin emiterea dispoziției motivate prevăzută de art. 25 din Legea 1/2001; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că, sunt coproprietarii imobilului situat in loc. Buziaș, . și în această carte funciară la poziția B.4 este înscrisă notificarea la care s-a făcut referire în petitul acțiunii.
De subliniat este faptul că aceasta notificare a fost notată in cartea funciara încă din anul 2005 (10 ani) și nici până în prezent nu a fost soluționată.
Reclamanții au apreciat că cererea este întemeiată raportat la faptul ca prin refuzul unității administrativ teritoriale de a soluționa notificarea indicată mai sus, și pasivitatea notificatorilor, le este adusa o importantă atingere dreptului de proprietate în sensul că aceasta notare in cartea funciară este de natura a pune la îndoială exercițiul liber si necondiționat al dreptului de proprietate. Chiar o eventuală valorificare a imobilului este complet împiedicată, având în vedere ca orice eventuală persoană interesată ar avea serioase rețineri în achiziționa imobilul.
Cu toate că reclamanții nu sunt inițiatorii notificării menționate, au apreciat că cererea este una întemeiată si se grefează pe natura juridică a acțiunii oblice, reglementată de art. 1560 și urm. c.civ.
În privința obligației pârâtei la soluționare, s-a solicitat a se avea în vedere prevederile legilor speciale de reparație, în speța Legea 10/2001, care impune unității notificate să procedeze la soluționarea acestor notificări într-un termen rezonabil.
Pe de altă parte, reclamanții nu au un alt demers judiciar pus la dispoziție de norma legală pentru a-și proteja si apăra dreptul de proprietate în sensul de a se bucura de siguranța juridică a acestuia.
Reclamanții s-au adresat in repetate rânduri pârâtei, solicitând, în mod corect să procedeze la soluționarea notificării, însă pârâta stăruiește în pasivitate. Aceasta nu a înțeles nici măcar să răspundă în vreun fel, chiar negativ, la solicitările formulate.
Având în vedere împrejurările de fapt relatate, reclamanții au apreciat că cererea este vădit întemeiată, motiv pentru care s-a solicitat admiterea acesteia și acordarea cheltuielilor de judecată.
În privința obligării pârâtei la soluționarea notificării, s-a apreciat că se plasează din punct de vedere al temeiul de drept în prevederile art. 1516 c.civ. coroborat cu art. 25 din Legea 10/2001, pârâtului îi incumbă obligația de a se pronunța asupra notificării, în termen de 60 de zile de la înregistrarea acesteia, prin dispoziție motivată.
În drept: art. 1560, 1516, 1522 c.civ., art. 25 din Legea 10/2001.
S-a solicitat judecarea pricinii și în lipsă la dezbateri .
În susținerea cererii, reclamanțiii au depus la dosar: extras de carte funciara; notificare nr. 114 din 26 noiembrie 2014; notificare nr. 2 din 15 ianuarie 2015; notificare nr. 58 din 24 aprilie 2015; împuternicire avocațială.
Întâmpinare
Pârâții P. Orașului Buziaș și C. de aplicare a Legii nr. 10/2001 au formulat întâmpinare, învederând următoarele:
Cu privire la cadrul procesual, având în vedere prevederile legii nr. 10/2001, pârâții au înțeles să invoce excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei de A. a Legii nr. 10/2001 Buzias, ținând seama și de faptul că această entitate nu se bucură de nici o reglementare în cuprinsul acestui act normativ.
De asemenea, raportat la faptul că se solicită soluționarea unei notificări depuse în temeiul Legii nr. 10/2001, care instituie raporturi juridice specifice și speciale, iar reclamanții nu au calitatea de notificatori, pârâții au înțeles să invoce excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților.
Astfel, în practica judecătorească similară și relevantă s-a arătat foarte clar că « ...în mod corect a fost admisa si excepția lipsei calității procesuale pasive a celor 2 comisii de aplicare a Legii 10/2001 pentru ca procedura reglementata de acest act normativ se desfășoară, exclusiv, între "persoana îndreptățită" la restituire, care are calitate procesuala activa, si "unitatea deținătoare", care are calitate procesuala pasiva, ori comisiile constituite în scopul aplicării legii nu pot fi asimilate unității deținătoare pentru ca nu au personalitate juridica si nu dețin un patrimoniu care sa includă imobilul a cărui restituire se solicita» .
Pe fondul cauzei, pârâții au arătat faptul că destinatarul notificării nu se poate opune la soluționarea notificării, însă este obligat să soluționeze notificările potrivit procedurii speciale reglementată de actele normative incidente în materie; de altfel, notificarea în care se regăsește imobilul notificat a fost soluționată parțial, întrucât cuprinde foarte multe imobile notificate, cu situații juridice și locative distincte, fiind necesare verificări complexe, determinate de numeroasele dezlipiri si transnotări în diferite cărți funciare.
Analizând excepția de necompetență materială a Tribunalului T., instanța reține următoarele:
Obiectul prezentului litigiu îl constituie „obligația de a face” neevaluabilă în bani, reclamanții solicitând obligarea pârâților la soluționarea unei notificări formulate în baza Legii nr. 10/2001 de persoane terțe de prezentul litigiu.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1560, 1516, 1522 C. civ. din 2009 și art. 25 din Legea nr. 10/2001.
Reclamanții nu au formulat o contestație în baza art. 26 din Legea nr. 10/2001 pentru că nici nu au formulat o notificare în baza acestei legi. Prin urmare, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 care stabilesc în sarcina secției civile a tribunalului competența de a soluționa contestația formulată împotriva deciziei sau dispoziției de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură sau cererile formulate împotriva refuzului persoanei juridice de a emite o decizie sau dispoziție de restituire în natură sau de acordare de despăgubiri (Decizia nr. IX/2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii).
Potrivit dispozițiilor art. 94 pct. 1 lit. hC. proc. civ. din 2010 judecătoriile judecă în primă instanță cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 130-132 C. proc. civ. din 2010, instanța va admite excepția de necompetență materială a Tribunalului T. și va declina competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Timișoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de necompetență materială a Tribunalului T. invocată din oficiu.
Declină competenta de soluționare în favoarea Judecătoriei Timișoara a cauzei civile privind pe reclamanții N. A., CNP_, N. M. D., CNP_ și N. V., CNP_ toți cu domiciliul in Timișoara, ., nr.1, . în contradictoriu cu pârâții P. ORAȘULUI BUZIAȘ și C. DE A. A LEGII NR. 10/2011 BUZIAȘ ambele cu sediul în Buziaș, ., județ T., având ca obiect obligație de a face.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 februarie 2016.
Președinte, I.-A. D. | ||
Grefier, R. C. |
Red. D.I.A. 03.03.2016
Tehnored.B.I./C.R.
Ex.7-
| ← Succesiune. Sentința nr. 9543/2016. Tribunalul TIMIŞ | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 5/2012. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
