Superficie. Decizia nr. 29/2016. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 29/2016 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 01-02-2016 în dosarul nr. 29/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:017._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia Civilă Nr. 29
Ședința publică din 01.02.2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. B.
Judecător L. Ș.
Judecător: D. J.
Grefier M. B.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de recurenta L. V. împotriva Sentinței Civile nr. 3054/11.03.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în Dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul M. M., obiectul cauzei în prima instanță fiind superficie.
La apelul nominal, lipsă părțile .
Procedura legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 18.01.2016 când pronunțarea a fost amânată pentru 25.01.2016, apoi pentru azi 01.02.2016, încheierile făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrata la aceasta instanța sub nr._, la data de 24.05.2012, reclamanta L. V. în contradictoriu cu pârâtul M. M. a solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să constate în principal în favoarea reclamantei un drept de superficie dobândit prin uzucapiune pe terenul în suprafață de 200 mp înscris în CF 6455 Timișoara; să dispună în secundar în favoarea reclamantei un drept de superficie și să dispună obligarea pârâtului la respectarea acestuia în baza unei juste despăgubiri; să dispună înscrierea dreptului de superficie în cartea funciară astfel dobândit, cu cheltuieli de judecată în situația în care pârâtul se opune admiterii acțiunii.
Prin Sentința civilă nr. 3054/2015 s-a respins cererea arătându-se următoarele:
Reclamanta în acțiunea formulată nu a indicat temeiul de drept cu privire la uzucapiune iar instanța a constatat că acțiunea cu privire la primul capăt de cerere, respectiv, constatarea dobândirii dreptului de superficie în favoarea reclamantei dobândit prin uzucapiune este neîntemeiat.
Atunci când se invocă constituirea dreptului de superficie prin convenția părților este necesar să se facă dovada că proprietarul terenului dezmembrat și-a exprimat în mod neechivoc și fără posibilitate de interpretare voința de a-și greva proprietatea.
Reclamanta a declarat apel în cauză (recalificat recurs) solicitând modificarea sentinței și admiterea cererii arătându-se următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu M. Michael a arătat faptul că pârâtul este proprietarul terenului pe care se află amplasate o parte din construcțiile realizate de reclamantă. Aceasta a cumpărat imobilul încă din anul 1992 și îl deține de peste 30 de ani în forma în care este folosit și azi. În acest interval de timp proprietarul tabular al terenului sub care s-a născut dreptul de folosință și superficie a decedat, terenul fiind folosit în aceeași poziție și de vânzătorii imobilului. Folosirea terenului a fost mereu exercitată cu bună credință. Nu a existat niciodată vreo modificare a gardului ce limitează cele două suprafețe, sens în care reclamanta a ridicat construcțiile din proprietatea sa, cu bună credință, având reprezentarea faptului că realizează aceste construcții pe terenul proprietatea sa deplină.
Reclamanta învederează că în fața instanței de fond a arătat că uzucapiunea invocată în speța de față se întemeiază pe condițiile Decretului Lege 115/1938 și sunt îndeplinite aceste condiții atât sub aspectul posesiei cât și condițiile formale sub aspectul decesului proprietarului tabular de la data începerii momentului posesiei, deși cauza se judecă în contradictoriu cu actualul proprietar tabular în raport cu care se discută o astfel de cerere de uzucapiune.
Ori, instanța nu a analizat această cauză sub aspectele menționate și în drept, drept consecință pronunțând o hotărâre nefondată.
Intimatul a depus întâmpinare arătând că chiar dacă s-ar putea ignora aspectul că Decretul nr. 115/1938 a fost invocat doar în această fază procesuală apreciază că nu a fost îndeplinită condiția prevăzută de art. 28: „Cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiile legii, timp de 20 de ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat”.
Reclamanta a avut o posesie de peste 10 ani, însă nu netulburată și neîntreruptă. Din probatoriu s-a arătat că din 1994 acesta a devenit proprietar al terenului, au existat adversități care au culminat cu agresiuni ale pârâtei și familiei acesteia, motivul fiind tocmai suprafața de teren în cauză. Aceste acțiuni se circumscriu conceptului de „tulburare a posesiei”, încălcând astfel exigențele prevăzute de textul de lege invocat în această fază procesuală. În ceea ce privește posesia de 20 ani de la moartea proprietarului tabular, intimatul solicită să se observe că posesia reclamantei a început în 1993, iar intimatul a devenit proprietar al terenului în 1994. În acest context, intimatul arată că el a devenit proprietarul tabular astfel încât se înlătură și condiția posesiei de 20 de ani de la moartea proprietarului tabular.
Examinând recursul sub toate aspectele conform art. 3041 C.proc.civ. și raportat la motivele invocate instanța de recurs reține următoarele:
Reclamanta a solicitat constatarea dobândirii prin uzucapiune a dreptului de superficie respectiv a dreptului de folosință asupra terenului pe care se află construcțiile a căror proprietară este.
S-a arătat că posesia a început în anul 1992 astfel că legea aplicabilă este Legea 115/1938.
Fiind vorba despre o uzucapiune extratabulară temeiul de drept care se circumscrie împrejurărilor concrete ale speței este art. 28 din Legea 115/1992.
Pentru a se putea dobândi dreptul real în baza acestui text de lege trebuie îndeplinite următoarele condiții: reclamanta să aibă calitatea de superficiar, sens în care trebuie să dovedească că este proprietar al construcției și că terenul pe care se află construcția este în proprietatea altei persoane și au trecut 20 de ani de la decesul proprietarului tabular și de atunci folosește terenul sub nume de proprietar.
În speță nu sunt îndeplinite niciuna din condițiile cerute de lege pentru dobândirea prin uzucapiune a dreptului de superficie.
Astfel, reclamanta nu a făcut dovada cu extras de carte funciară că este proprietara construcției nedovedind astfel nici momentul în care a devenit superficiar.
Din Decizia civilă nr. 877/2011 a Tribunalului T. intrată în puterea de lucru judecat rezultă că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului înscris în CF nr._ Timișoara nr. top._/2 în anul 1992, ca atare calitatea de superficiar a acesteia poate fi stabilită doar din acest moment.
Prin urmare, reclamanta trebuia să dovedească îndeplinirea condițiilor uzucapiunii extratabulare începând cu anul 1992 și anume posesia timp de 20 de ani de la decesul proprietarului tabular și condițiile posesiei prevăzute de art. 1847 C.civ. din 1864.
Or în anul 1994 - la 2 ani de la data la care s-a început posesia - pârâtul s-a înscris ca proprietar tabular al terenului neexistând dovada decesului proprietarului tabular și nici dovada unei posesii utile timp de 20 de ani.
Așa fiind, în mod corect prima instanță a respins cererea urmând ca în baza art. 312 C.proc.civ. să se respingă recursul reclamantei.
Constatându-se că intimatul și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
.
Respinge recursul declarat de recurenta L. V. împotriva Sentinței Civile nr. 3054/11.03.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în Dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul M. M..
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din data de 01.02.2016.
Președinte, D. B. | Judecător, L. Ș. | Judecător D. J. |
Grefier, M. B. |
RED. D.B./TEHNO. M.B./2 EX/ 23.02.2016
Judecător prima instanță: D. P.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 165/2016. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
