Ordin de protecţie. Decizia nr. 34/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 34/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 23-01-2013 în dosarul nr. 8504/327/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.34
Ședința publică din data de 23 ianuarie 2013
Președinte: I. A.
Judecători: D. N.
E. N.
Grefier: P. L.
Ministerul Public reprezentat prin
Procuror: D. B.
S-au luat în examinare recursurile civile formulate de către recurenta-reclamanta R. F. domiciliata in Tulcea, ., ., judetul Tulcea, salariat la I.P.J. Tulcea cu sediul in Tulcea, ., judetul Tulcea si P. V. domiciliat in Tulcea, ., fara forme legale in Tulcea, ., judetul Tulcea si salariat la I.G.P.R. – Politia Delta Dunarii Tulcea, impotriva sentintei civile nr.1 din 07.01.2013 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect prelungire ordin de restrictie.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art.87 si urm. C.pr.civ..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca recursurile sunt declarate in termen, motivate si scutite de plata taxei de timbru, după care,
Față de declaratiile partilor si a reprezentantului Ministerului Public ca nu mai au alte cereri de formulat sau explicatii de dat in vederea completarii cercetarii judecatoresti, instanta constata ca dosarul se afla in stare de judecata, in temeiul art.150 C.pr.civ. declara inchise dezbaterile si acorda cuvantul in recurs.
Recurenta-reclamanta, avand cuvantul in recurs, solicita admiterea recursului declarat de aceasta așa cum a fost formulat si respingerea recursului declarat de parat. Mentioneaza ca starile sale psihice nu pot fi relevate din declaratiile martorilor, iar paratul a continuat sa-i dea stari de temere, atat ei cat si copilului si o deranjeaza noaptea. Depune la dosar un set de inscrisuri.
Recurentul-parat, avand cuvantul in recurs, solicita admiterea recursului declarat de acesta si respingerea recursului declarat de reclamanta, sustinerile reclamantei nefiind reale, el luand legatura cu aceasta doar cand ia minorul.
Reprezentantul Ministerului Public, avand cuvantul in recurs, solicita respingerea recursurilor ca nefondate.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 05.12.2012, sub nr._, reclamanta R. F. a solicitat emiterea unui ordin de protecție prin care să se dispună: evacuarea temporară a pârâtului P. V. din imobilul situat în Tulcea, ., .; interzicerea oricărui contact direct cu reclamanta; obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime față de reclamantă și obligarea pârâtului de a preda poliției armele deținute.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că prin Sentința civilă nr. 2136/03.07.2012 pronunțata de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, s-a dispus emiterea unui ordin de protecție a reclamantei față de pârât pentru o perioadă de 6 luni dispunându-se în sarcina pârâtului ca pe durata ordinului de protecție sa păstreze o distanță minimă de 10 m față de reclamanta, interzicerea oricărui contact telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta-pârâtă, cu excepția celor care derivă din raporturile de serviciu, evacuarea din imobilul din Tulcea, ., .> Având în vedere că perioada pentru care a fost dispus ordinul de protecție a expirat pe data de 03.01.2013, iar temeiurile pentru care s-a dispus ordinul de protecție subzistă și în continuare, se impune prelungirea ordinului de protecție.
În drept, acțiunea este întemeiată pe dispozițiile Legii nr.217/2003.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei privind emiterea unui ordin de proiecție în modalitatea solicitată de către aceasta.
În motivare, pârâtul a arătat că cererea reclamantei pentru emiterea ordinului de protecție nu reprezintă decât o încercare de a fi discreditat atât ca persoană cât și ca părinte, de a-i ruina cariera de ofițer de poliție. Oricum nu mai are de gând sa revină in apartamentul din ., ., insa măsura evacuării din locuința ii aduce un mare prejudiciu de imagine.
În probatoriu instanța a încuviințat pentru ambele părți, proba cu înscrisuri și proba testimoniala constând in audierea a cate doi martori pentru fiecare dintre părți.
Prin sentința civilă nr. 1/7 ianuarie 2013, Judecătoria Tulcea a admis în parte cererea reclamantei și a instituit ordinul de protecție a reclamantei R. F. pentru o perioada de 6 luni de la data emiterii ordinului, dar nu mai târziu de momentul rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești ce urmează a se pronunța în dosarul nr._ .
Pe durata ordinului de protecție s-a dispus evacuarea pârâtului din imobilul din Tulcea, ., ..
În motivarea soluției adoptate, instanța de fond a reținut că prin Sentința civilă nr. 2136/03.07.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._ s-a dispus emiterea unui ordin de protecție a reclamantei fata de parat pentru o perioada de 6 luni dispunându-se în sarcina pârâtului ca pe durata ordinului de protecție sa păstreze o distanță minimă de 10 m. față de reclamanta, interzicerea oricărui contact telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta-pârâtă, cu excepția celor care derivă din raporturile de serviciu, evacuarea din imobilul din Tulcea, ., ..
Potrivit art. 33 din Legea nr. 217/2003, „la expirarea duratei măsurilor de protecție, persoana protejată poate solicita un nou ordin de protecție, dacă există indicii că, în lipsa măsurilor de protecție, viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea i-ar fi puse în pericol”.
In acord cu dispozițiile legale mai sus menționate, in soluționarea cererii de prelungire a ordinului de protecție pentru reclamanta se impune ca instanța sa analizeze daca exista indicii ca in lipsa masurilor de protecție, viata, integritatea fizica sau psihica sau libertatea acesteia ar fi puse in pericol de către parat.
Se mai reține de către instanță că reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri care au stat la baza emiterii primului ordin de protecție si care nu se impune a mai fi avute in vedere de. Totodată, s-au depus încheieri din dosarul de partaj, fotografii ale paratului in diferite spatii publice, fotografii după sms-urile primite de aceasta de la pârât.
Din declarațiile martorilor audiați nu rezultă ca ar mai subzista pericolul ca pârâtul să exercite violențe fizice sau psihice asupra reclamantei. Astfel niciunul dintre martorii propuși de către reclamanta nu a perceput in mod direct daca paratul continua sa o contacteze pe reclamanta sau sa o supună la constrângeri fizice sau psihice.
Singurele dovezi ale mesajelor si apelurilor primite de reclamanta de la parat sunt cele de la filele 70 si 71 din dosar care nu sunt de natura a pune in pericol viata, integritatea fizica sau psihica sau libertatea reclamantei.
In aceste condiții, instanța apreciază ca nu se mai impune a fi menținute masurile dispuse prin sentința civila nr. 2136/03.07.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosar nr._ cu privire la distanta pana la care paratul se poate apropia de reclamanta si a contactelor telefonice, prin corespondenta sau de orice alta natura întrucât in cauza nu s-a făcut nici o dovada ca viata, integritatea fizica sau psihica sau libertatea acesteia ar fi puse in pericol fără a fi impuse astfel de masuri.
In ceea ce privește măsura evacuării paratului, aceasta nu este de natura a-i crea un prejudiciu de imagine acestuia cu atât mai mult cu cat pârâtul, prin apărările făcute prin întâmpinare a arătat ca oricum nu dorește sa revină la vechiul domiciliu comun.
In ceea ce privește comportamentul paratului se constata ca, cel puțin in trecut, paratul a avut anumite accese de violenta a căror victima a fost reclamanta, in acest sens urmând a fi avuta in vedere si sentința civila nr. 2136/03.07.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosar nr._ rămasă definitiva si irevocabila.
In contextul situației conflictuale dintre cele doua părți, pentru a se evita o degenerare a acesteia si producerea unui rezultat mai grav, chiar si pe fondul unei provocări din partea reclamantei, in interesul superior al copilului care ar putea sa asiste la discuții contradictorii dintre părți care ar afecta stabilitatea emoționala a acestuia, s-ar impune ca cei doi foști soți sa stea despărțiți.
Cum apartamentul nu este comod partajabil in natura, iar paratul s-a manifestat chiar in sensul de a nu mai reveni in imobil, instanța a apreciat ca se impune in continuare admiterea ordinului de protecție pentru o perioada de 6 luni urmând a se lua ca măsură provizorie doar evacuarea paratului din imobilul din Tulcea, ., .> Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs, în termenul legal, atât reclamanta R. F. cât și pârâtul P. V..
În recursul său, reclamanta R. F. a arătat că instanța a apreciat în mod greșit faptul că în continuare nu se mai impune menținerea acelorași măsuri dispuse prin sentința civilă nr. 2136/2012 și ar fi suficientă doar măsura evacuării pârâtului.
În susținerea recursului, recurenta a depus la dosar înscrisuri.
În recursul său, recurentul – pârât P. V. a arătat că măsura evacuării sale a fost hotărâtă fără ca temeiurile care să o determine să existe, iar acest lucru rezultă din probele administrate.
A mai arătat recurentul că evacuarea sa nu reprezintă deloc o măsură de protecție în favoarea reclamantei, atât timp cât aceasta nu locuiește și nici nu a locuit acolo în ultimele 6 luni.
Analizând recursurile declarate în cauză, Tribunalul constată că acestea nu sunt întemeiate.
Astfel, în ce privește recursul declarat de recurenta R. F., Tribunalul constată că în mod corect a reținut prima instanță că nu se mai impune a fi menținute măsurile dispuse prin sentința civilă nr. 2136/03.07.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._ cu privire la distanța până la care pârâtul se poate apropia de reclamantă și a contactelor telefonice, prin corespondență sau de orice altă natură întrucât în cauză nu s-a făcut nicio dovadă că viața, integritatea fizică sau psihică sau libertatea acesteia ar fi puse în pericol fără a fi impuse astfel de măsuri.
Probele propuse de reclamantă și administrate în cauză vizează, în majoritatea lor, perioada anterioară instituirii primului ordin de restricție. Or, pentru instituirea unui nou ordin de restricție trebuie dovedite aceleași condiții ca și la instituirea primului ordin, însă împrejurările care atrag instituirea noului ordin trebuie să fi avut loc după instituirea primului ordin.
Probele administrate la cererea recurentei și care vizează perioada arătată sunt doar declarațiile martorilor I. D. și A. I. și planșele foto cu SMS – urile trimise de pe telefonul pârâtului în luna decembrie 2012.
Din declarațiile martorilor arătați nu rezultă însă că în perioada relevantă pârâtul ar fi încălcat ordinul de restricție anterior sau ar fi întreprins acțiuni prin care viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea recurentei ar fi puse în pericol.
Astfel, martora I. D. declară că recurenta locuiește în apartamentul de pe . și fost în vizită și că a văzut-o pe recurentă cu urme de violență pe corp mai demult, fără a preciza o dată aproximativă. De asemenea, martorul A. I. declară cum pârâtul îl insultă pe el și nu pe recurentă.
Planșele foto depuse la dosar dovedesc faptul că în luna decembrie 2012 pârâtul a trimis recurentei mesaje pe telefonul mobil, însă nici aceste mesaje nu sunt de natură să pună în pericol viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea recurentei.
Celelalte susțineri ale recurentei, referitoare la continuarea violențelor din partea pârâtului, la ore târzii din noapte, nu au fost dovedite în niciun fel.
Referitor la recursul declarat de recurentul P. V., Tribunalul reține că de asemenea în mod corect a apreciat Judecătoria că în contextul situației conflictuale dintre cele două părți, pentru a se evita o degenerare a acesteia și producerea unui rezultat mai grav, chiar și pe fondul unei provocări din partea reclamantei, în interesul superior al copilului, care ar putea să asiste la discuții contradictorii dintre părți, care ar afecta stabilitatea emoțională a acestuia, s-ar impune ca cei doi foști soți să stea despărțiți (în sensul de a locui separat).
Recurentul nu a arătat și nici nu a dovedit în ce fel îi afectează cariera sa măsura de evacuare din imobil, cu atât mai mult cu cât ordinul de restricție anterior, care era mult mai restrictiv nu s-a dovedit a afecta în vreun fel carierele părților.
În ce privește împrejurarea că reclamanta locuiește sau nu în imobilul respectiv, probele administrate în cauză dovedesc că în imobilul de pe . efectiv, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor acesteia și din adeverința eliberată de asociația de proprietari.
Împrejurarea că nu locuiește nimeni în apartamentul respectiv nu poate fi stabilită doar pe baza declarației unui martor care și-a dat seama că în apartament nu locuiește nimeni doar după faptul că nu mai aude apa de la baie când curge.
În aceste condiții, Tribunalul constată că recursurile părților nu sunt întemeiate, motiv pentru care ele vor fi respinse, iar hotărârea atacată va fi menținută ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge recursurile civile formulate de către recurenta-reclamanta R. F. domiciliata în Tulcea, ., ., județul Tulcea, salariat la I.P.J. Tulcea cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea și P. V., domiciliat în Tulcea, ., ., județul Tulcea, fără forme legale în Tulcea, ., județul Tulcea și salariat la I.G.P.R. – Poliția Delta Dunării Tulcea, împotriva Sentintei civile nr. 1 din 07.01.2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect prelungire ordin de restricție, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
I. A. D. N. P. L.
E. N.
19.02.2013
Red.jud.IA
Tehnored.IA/ex. 2
20.02.2013
| ← Reintegrare în familie. Sentința nr. 1082/2013. Tribunalul TULCEA | Curatelă. Decizia nr. 84/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
