Partaj judiciar. Decizia nr. 265/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 265/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 10-04-2013 în dosarul nr. 4560/327/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 265/2013
Ședința publică de la 10 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: E. B.
JUDECĂTOR: V. A.
JUDECĂTOR: C. B.
GREFIER: L. R.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta reclamantă B. (F. Z.) M. cu domiciliul procesual ales la Cabinet Av.T. I. în Tulcea, ., ., ., împotriva sentinței civile nr.3031/24.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimatul pârât Z. P. cu domiciliul în Tulcea, ., jud.Tulcea și domiciliul procesual ales la Cabinet Av.C. E. L. în Tulcea, ., ., ., având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință s-au prezentat av.T. I. pentru recurenta reclamantă și av.E. L. C. pentru intimatul pârât, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri de formulat și explicații de dat pentru completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra recursului.
Av.T. I. având cuvântul în recurs pentru recurenta reclamantă arată că s-a invocat ca temei al cererii de recurs dispozițiile prev.de art.304 pct.9, respectiv instanța de fond a pronunțat hotărârea cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, arată că părțile au conviețuit în concubinaj în perioada 1990-2002 când a intervenit căsătoria ce a durat până în 2011, situație în care instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale active deși din probele administrate s-a dovedit că reclamanta avea calitate procesuală activă plecând de la împrejurarea că părțile au conviețuit în concubinaj.
De asemenea, arată că contribuția pentru cele două garsoniere aparține reclamantei care a fost tot timpul salariată, iar împrejurarea că au fost cumpărate pe numele pârâtului a fost aceea că reclamanta nu era încă divorțată de primul soț, acceptând să cumpere pe numele concubinului.
Mai mult,precizează că reclamanta când lucra în Italia, fiind căsătorită cu pârâtul, a trimis suma de 2300 euro cu privire la care instanța de fond nu a spus nimic.
În concluzie, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Av.L. E. C. având cuvântul în recurs pentru intimatul pârât precizează că atâta timp cât prima instanță s-a pronunțat pe excepție, nu avea cum examina fondul, considerând că hotărârea este temeinică și legală.
În concluzie, solicită respingerea recursului pentru motivele detaliate în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta B. ( fostă Z.) M., cu domiciliul în Tulcea ., ., . în localitatea Peruga Via del Tiglo 15 Italia prin împuternicit legal T. I., cu domiciliul în Tulcea ., ., . în contradictoriu cu pârâtul Z. P., cu domiciliul în Tulcea ., jud. Tulcea, prin care a solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de 28.06.2002, revenirea reclamantei la numele purtat anterior căsătoriei și partajarea bunurilor dobândite de părți în timpul concubinajului și în perioada căsătoriei, cu cheltuieli de judecată.
Judecătoria Tulcea prin sentința civilă nr. 3026/ 05.10.2011 a desfăcut căsătoria părților și a dispus ca reclamanta să revină la numele purtat anterior căsătoriei.
Cererea având ca obiect partaj a fost înregistrată sub nr._ urmare a disjungerii dispuse de instanța de judecată prin încheierea de ședință din data de 27.06.2011.
În motivarea cererii de partaj reclamanta a arătat că în perioada relației de concubinaj pe care a avut-o cu pârâtul a locuit cu acesta și cu copii săi din prima căsătorie în două garsoniere situate în Căminul de Familiști din Tulcea, . D, . erau proprietatea societății la care lucra.
A arătat reclamanta că la momentul la care s-a permis salariaților să cumpere locuințele de serviciu, întrucât nu era divorțată de primul soț, împreună cu pârâtul a luat hotărârea de a cumpăra cele două garsoniere pe numele acestuia din urmă, urmând ca după ce se vor căsători să meargă la notariat și să le treacă pe numele său.
A mai arătat reclamanta că imobilele au fost achiziționate din banii economisiți de ea, contribuția pârâtului rezumându-se la mici îmbunătățiri constând în zugrăveli și reparații ale instalațiilor sanitare și electrice.
A concluzionat reclamanta că aportul său la dobândirea bunurilor supuse împărțelii este de 25% iar al pârâtului de doar 15%.
La termenul de judecată din data de 05.03.2012, reclamanta, prin apărătorul său, a depus la dosarul cauzei o cerere completatoare prin care a solicitat a se constata că are un drept de creanță constând în îmbunătățirile aduse celor două garsoniere la care se adaugă taxele și impozitele aferente perioadei 1998-2012 cuantificat la suma de_ lei ( fila 53).
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, arătând, în esență, că bunurile în litigiu sunt proprietatea sa exclusivă fiind dobândite anterior căsătoriei cu aceasta.
Întrucât pentru soluționarea excepției invocate a fost necesară administrarea acelorași probe instanța a unit excepția cu fondul.
Prin sentința civilă nr. 3031 din 24 octombrie 2012, Judecătoria Tulcea a admis excepția lipsei calității procesual active.
S-a respins cererea formulată de reclamanta B. (fostă Z.) M., cu domiciliul în Tulcea ., ., ., . în localitatea Peruga Via del Tiglo 15 Italia prin împuternicit legal T. I., cu domiciliul în Tulcea ., ., . în contradictoriu cu pârâtul Z. P., cu domiciliul în Tulcea ., jud. Tulcea, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesual activă.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanta și pârâtul au avut în perioada 1992-2002 o relație care poate fi considerată relație de concubinaj în sensul că au locuit împreună și s-au prezentat în societate ca fiind un cuplu.
Împrejurarea că cei doi au avut o relație de concubinaj nu este de natură a conduce în mod automat la concluzia că bunurile dobândite de unul dintre concubini, în speță pârâtul, au regim juridic de bunuri în indiviziune și că celălalt soț este îndreptățit la a pretinde și a i se recunoaște un drept de proprietate asupra acestora atâta vreme cât în sistemul nostru de drept concubinajul nu este recunoscut.
În practica judiciară și în literatura de specialitate s-a statuat în mod constant că prezumția de comunitate a bunurilor înscrisă în art. 30 din Codul fam. este instituită numai în favoarea soților și nu poate profita concubinilor, care au obligația să facă dovada contribuției la dobândirea fiecărui bun și poate și să probeze intenția lor de a-l achiziționa în comun în calitate de coproprietari.
În raport de această situație și cum prevederile referitoare la comunitatea de bunuri dintre soți sunt de strictă interpretare, nu se pot extinde prin asemănare la bunuri coachiziționate în alte condiții, astfel că în cazul în care unul dintre concubini nu a figurat ca parte în actul de dobândire a unui imobil, el nu devine coproprietar al bunului achiziționat în timpul concubinajului, ci eventual creditor, ca titular al unui drept de creanță în cazul în care a contribuit la achiziționarea bunului.
În contractul de vânzare-cumpărare a celor două garsoniere situate în Tulcea, . din Tulcea, . D, . (filele 27 și 28) figurează ca și cumpărător doar pârâtul iar probele administrate în cauză nu au dovedit existența intenției de dobândire în comun a bunurilor.
Din depozițiile martorilor audiați în cauză nu a rezultat] intenția neechivocă a părților de a dobândit în comun cele două imobile. Mai mult decât atât niciunul dintre martori nu a relatat de unde proveneau sumele de bani cu care garsonierele au fost achiziționate.
Susținerile reclamantei cum că a economisit o importantă sumă de bani cu care a plătit prețul imobilelor sunt infirmate de depoziția martorei B. I. audiată chiar la cererea reclamantei care a relatat că aceasta a apelat la o televiziune locală pentru a-i acorda sprijin financiar.
Nu s-a probat că reclamanta ar fi avut un drept de creanță generat de îmbunătățirile aduse imobilelor, martorii audiați nefăcând nicio mențiune sub acest aspect iar înscrisurile existente la dosar ( filele 45 - 49) neavând relevanță în sensul dorit de reclamantă întrucât dovedesc doar achiziționarea unor materiale de construcție nu și împrejurarea că reclamanta a suportat costul acestora.
Pentru considerente mai sus expuse instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesual active și va respinge cererea, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesual activă.
Impotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantă B. (fostă Z.) M., criticând hotărârea ca netemeinică și nelegală fiind dată cu aplicarea greșită a legii în ceea ce privește admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei.
S-a susținut că, în perioada anilor 1990 – 2002, părțile au conviețuit împreună iar din anul 2002 a intervenit căsătoria părților care a durat până în anul 2011, când la cererea reclamantei s-a pronunțat desfacerea căsătoriei din vina ambelor părți.
Cumpărarea celor două garsoniere a avut loc însă în perioada cât părțile au conviețuit în concubinaj, cu mijloace financiare comune.
S-a susținut de către recurentă că pârâtul a acceptat contribuția financiară a reclamantei pentru a achita prețul celor două garsoniere și că, de aici, ar rezulta intenția acestuia ca cele două garsoniere să devină bunuri comune.
S-a mai susținut că recurenta a fost titulara contractelor de închiriere a celor două garsoniere până la data cumpărării, care nu a putut cumpăra imobilele în nume propriu, nefiind divorțată de primul soț.
S-a mai susținut că îmbunătățirile aduse celor două garsoniere s-au efectuat pe cheltuiala exclusivă a reclamantei și a familiei acesteia.
Totodată, reclamanta a trimis pârâtului în perioada căsătoriei suma totală de 2130 Euro, tocmai pentru a compensa contribuția financiară la achiziționarea celor două imobile, pentru menținerea în stare de funcționare a acestora, s-au făcut cheltuieli exclusiv de către reclamantă, martorii audiați relatând despre faptul că cei doi concubini au înființat în comun o societate comercială, ulterior închisă.
Instanța nu a ținut totodată cont nici de faptul că cei doi concubini au economisit o anumită sumă de bani, pe care au depus-o la bancă, fapt susținut și din depoziția martorei B. I..
In consecință s-a solicitat modificarea hotărârii în sensul respingerii excepției lipsei calității procesual active a reclamantei, și atribuirea garsonierei mari acesteia.
Intimatul Z. P., a depus la rândul său întâmpinare prin care a solicitat recursului ca nefundat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând recursul, în raport de motivele de netemeinicie și nelegalitate invocate, tribunalul consideră că recursul este nefondat.
Prin probele administrate în cauză se reține că părțile au avut o relație de concubinaj în perioada 1992 – 2002, și că în acest interval de timp intimatul Z. P. a achiziționat de la S.C. Dallco Dunărea S.A. Tulcea în baza contractelor de vânzare-cumpărare din 15 iunie și respectiv 26 iunie 1998, două imobile, având destinația de locuință în căminul nr. 1 și celălalt chioșc Cămin Tineret situate pe . în orașul Tulcea.
Cele două imobile au fost dobândite în calitate de cumpărător așa cum acesta apare în contract, doar de pârât, nefiind dovedită prin probele administrate în cauză intenția de achiziționare în comun a acestor bunuri.
Critica recurentei referitoare la contribuția sa financiară la momentul cumpărării celor două garsoniere este neîntemeiată întrucât prin declarația niciunuia din martorii audiați în cauză nu s-a dovedit proveniența sumelor de bani pentru cumpărarea celor două garsoniere.
Martora B. I. deși a susținut că știe că reclamanta este cea care a achiziționat imobilele, a mai arătat că aceasta a solicitat ajutor financiar de la o televiziune locală și că nu are cunoștință de venituri le rezultate din activitatea comercială desfășurată la societate.
In ceea ce privește îmbunătățirile aduse imobilului, prin înscrisurile depuse s-a dovedit doar faptul că aceasta a cumpărat materiale de construcție însă aceste înscrisuri nu se coroborează cu declarațiile martorilor în sensul că reclamanta a fost cea care a realizat îmbunătățiri la cele două imobile.
Potrivit art. 31 lit. a) din Codul Familiei, „nu sunt bunuri comune ci bunuri proprii ale fiecărui soț bunurile dobândite înainte de încheierea căsătoriei”.
Prezumția de comunitate a bunurilor nu poate fi invocată în ceea ce privește relația de concubinaj, aceștia urmând să probeze contribuția la dobândirea fiecărui bun, ori cele două contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate pe numele intimatului, în perioada concubinajului părților, astfel încât reclamanta nu poate pretinde un drept de proprietate asupra acestora,nefiind încheiat vreun act translativ de proprietate pe numele său.
Așa fiind lipsa calității de proprietar a reclamantei atrage lipsa calității procesuale active în ceea ce privește cererea de partajare a celor două imobile.
In raport de aceste considerente, în temeiul disp. art. 312 alin. 1 și 2 Cod proc. civ., se va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenta reclamantă B. (fostă Z.) M., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Av. T. I. în Tulcea, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 3031/24.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimatul pârât Z. P. cu domiciliul în Tulcea, ., jud. Tulcea și domiciliul procesual ales la Cabinet Av. C. E. L. în Tulcea, ., ., ., având ca obiect partaj judiciar, ca nefondat.
Menține hotărârea atacată ca fiind temeinică și legală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
E. B. V. A. L. R.
C. B.
10.05.2013
Red.jud.VA
Tehnored.DS/ex. 2
10.05.2013
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 135/2013. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 1/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
