Fond funciar. Decizia nr. 1/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 23-01-2013 în dosarul nr. 6826/88/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1/2013
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: E. B.
JUDECĂTOR: V. A.
JUDECĂTOR: C. B.
GREFIER: L. R.
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul P. A. cu domiciliul în Carcaliu, jud.Tulcea, împotriva deciziei civile nr.656/17.10.2012 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații N. N., N. A., ambii cu domiciliul în Carcaliu, jud.Tulcea, C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR TULCEA cu sediul în Tulcea, ., jud.Tulcea și C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR CARCALIU cu sediul în Carcaliu, jud.Tulcea, având ca obiect fond funciar - constatare nulitate absolută titlu proprietate.
Dezbaterile asupra contestației în anulare au avut loc în ședința publică din 16 ianuarie 2013, susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea la nr._ din 14 noiembrie 2012, contestatorul P. A. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei civile nr. 656/1 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații N. N., N. A., C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR TULCEA și C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR CARCALIU.
In motivarea contestației, s-a arătat că, prin decizia civilă enunțată, au fost admise în mod greșit recursurile introduse de C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR TULCEA și N. N., N. A. împotriva Sentinței civile nr. 493 pronunțată de Judecătoria Măcin la data de 19.07.2012 în dosarul nr._, respingându-se acțiunea formulată de reclamantul P. A..
Arată contestatorul că hotărârea instanței de a admite recursurile este rezultatul unei greșeli materiale prin aceea că intimaților li s-a constituit în mod nelegal, un drept de proprietate pentru un teren pe care nu l-au deținut și pe care nu-l puteau obține în baza temeiului juridic invocat în decizia civilă atacată.
S-a mai arătat că instanța de recurs nu a cenzurat înscrisurile emanate de la autoritățile locale și nu a dat atenția cuvenită faptului că în ordinul Prefectului nr.106/28.02.2011 pentru suprafața de 924 m.p, a fost trecut și tatăl intimatei N. N. pentru că aceeași situație trebuia menționată și în titlul de proprietate emis în favoarea soților N..
Mai arată, spre exemplificare, că s-a făcut o greșită interpretare a legii privind emiterea acelui titlu de proprietate, menținută de către tribunal prin decizia emisă
In drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. 1 teza I din Codul de procedură civilă.
Intimații N. N. și N. A. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației în anulare și menținerea Deciziei nr. 656/17.10.2012 a Tribunalului Tulcea, ca temeinică, legală.
Intimata C. L. de Fond Funciar Carcaliu a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Măcin sub nr._, reclamantul P. Fanase a chemat în judecată pârâții N. A., N. N., C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor și C. L. Carcaliu pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a Titlului de proprietate nr._/15.02.2011 emis pe numele N. N. și N. A..
Soluționând cauza, Judecătoria Măcin prin sentința civilă nr. 493 din 19.07.2012 a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul P. Fanase și a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/15.02.2011 emis de C. Județeană Tulcea pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Tulcea.
Au fost obligați pârâții N. A., N. N., C. Județeană Tulcea pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Tulcea și C. locală Carcaliu pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor, în solidar, să plătească reclamantului P. Fanase suma de 1.600 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Totodată, au fost obligați pârâții N. A., N. N., C. Județeană Tulcea pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Tulcea și C. L. Carcaliu pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor, în solidar, să plătească expertului tehnic A. Raina suma de 540 lei, reprezentând sumă rămasă de plată, plata urmând a se efectua prin Biroul Local pentru Expertize Tehnice Judiciare de pe lângă Tribunalul Tulcea.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, prima instanță a reținut că, potrivit certificatului de moștenitor nr. 99/15.12.1986, masa succesorală de pe urma defunctei P. V. este compusă din cota indiviză de ½ din imobilul situat în ., format în totalitate din teren în suprafață de 1400 mp teren, din care 250 mp curte și 1150 mp teren arabil, și casa de locuit. Restul de ½ reprezintă cota de bun comun a soțului supraviețuitor P. S., imobilul fiind dobândit în timpul căsătoriei (contract de vânzare-cumpărare autentificat sub număr 706/29.09.1945 filele. Moștenitori legali sunt P. S. în calitate de soț supraviețuitor, cu o cotă legală de 2/8 din masa succesorală, și fii P. Fanase și P. M. cu o cotă legală de 3/8 fiecare.
A mai reținut prima instanță că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 241/09.02.1987, P. S. a vândut reclamantului P. Fanase și soției sale P. P. cota indiviză de 10/16 din casa de locuit situată în . (cota de 8/16 fiind dobândită în timpul căsătoriei iar cota de 2/16 prin moștenire legală de la defuncta soție P. V.), iar terenul aferent acestei cote în suprafață de 875 m.p. din suprafața totală de 1400 m.p. a trecut în proprietatea statului în baza art. 30 alin. II din Legea nr. 58/1974.
S-a mai reținut de către instanță că, prin Ordinul nr. 106/28.02.2011 emis de Instituția Prefectului Județului Tulcea, s-a atribuit în proprietatea lui P. Fanase, P. P. și P. M. terenul situat în satul Carcaliu, ., în suprafață de 924 m.p. aferent locuinței, în baza art. 36 alin. 3 și 4 din Legea nr. 18/1991, iar prin Titlul de proprietate nr._/15.02.2011 emis de Comisa Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor Tulcea s-a atribuit în proprietatea pârâților N. A. și N. N. o suprafață de 753 m.p., prin reconstituirea dreptului de proprietate, în baza dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 18/1991. Instanța a mai reținut că pârâta N. N. este fiica defunctului P. M., căsătorită cu pârâtul N. A., aspect necontestat de către părți și care rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză.
A arătat judecătorul primei instanțe că, în conformitate cu dispozițiile art. 23 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii, iar conform dispozițiilor art. III alin (1) din Legea nr. 169/1997 sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi: a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt: (i) actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri; (iii) actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscriși în cooperativa agricolă de producție, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate.
În cauză, instanța a reținut din relațiile comunicate de către Primarul comunei Carcaliu că niciunul dintre membrii familiei P., respectiv P. Fanase, P. S., P. V. sau P. M., nu au figurat în evidențele C.A.P. De asemenea pârâții N. A. și N. N., menționați în Titlul de proprietate nr._/15.02.2011, nu au fost membrii cooperatori la fostul C.A.P. Carcaliu, astfel încât devin incidente dispozițiile art. III alin. 1 din Legea nr. 169/1997. S-a mai reținut și faptul că, printre actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate în discuție, nu se regăsește autorizația pentru construcția locuinței proprietate personală a pârâților N. A. și N. N. ci doar o adeverință prin care se aprobă eliberarea unei astfel de autorizații.
În ceea ce îl privește pe defunctul P. M. (tatăl pârâtei N. N.), instanța de fond a reținut că acesta a dobândit o cotă legală de 3/8 din masa succesorală rămasă de pe urma defunctei P. V., reprezentând 3/16 din imobilul situat în ., format în totalitate din teren în suprafață de 1400 mp.
Totodată, expertiza tehnică efectuată în cauză, a confirmat susținerile reclamantului și ale martorilor audiați în cauză, concluzionând că imobilul în suprafață de 753 m.p. (742 m.p. din măsurători) ce face obiectul titlului de proprietatea a cărui nulitate se solicită a fi constatată, face parte din imobilul reprezentând teren în suprafață de 1400 m.p. (1647 m.p. din măsurători), dobândit de soții P. V. și P. S. în timpul căsătoriei (conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 706/29.09.1945).
A considerat prima instanță că, în acest context, N. N., în calitate de moștenitoare legală a numitului P. M., ar fi fost îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 262,5 m.p. (3/16 din 1400 m.p.), și nu la 753 m.p. menționați în Titlul de proprietate nr._/15.02.2011.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat recurs C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Tulcea, criticând hotărârea ca netemeinică și nelegală sub următoarele aspecte:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul P. Fanase a solicitat anularea absolută parțială a Titlului de proprietate nr._/15.02.2011, emis numiților N. A. și N. N. și emiterea unui nou titlu de proprietate pentru suprafața reală, conform cotei indivize dovedite de către autorul lor
Astfel, s-a arăt în continuare că sunt incidente dispozițiile art. 304 alin. 6 Cod proc. civilă, în sensul că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut constatându-se prin hotărârea atacată nulitatea absolută a titlului de proprietate menționat.
Totodată, instanța a considerat în mod eronat incidenta dispozițiilor art. III alin. 1 din Legea nr. 169/1997, în sensul că niciunul dintre membrii familiei P. cât și ai pârâtei N. N. nu au fost membrii cooperatori, având în vedere doar dispozițiile art. 23, alin. 1 din Legea nr. 18/1991, or potrivit prevederilor art. 23. alin. 4, dispozițiile alin. 1 ale art. 23 se aplică și persoanelor din zonele cooperativizate care nu au avut calitatea de cooperator.
Nu s-a ținut cont, de asemenea, de dispozițiile art. 24 alin. 1 potrivit cărora „terenurile situate în intravilanul localităților, care au fost atribuite de cooperativele agricole de producție, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești pe care le-au edificat, rămân și se înscriu in proprietatea actualilor deținători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foștii proprietari”.
S-a mai arătat că, la baza titlului de proprietate eliberat de C. județeană au fost avute în vedere și declarația de bună vecinătate semnată de P. Fanse, faptul că în contractul de vânzare cumpărare la vecinătăți apare că imobilul se învecinează pe latura de N cu proprietatea lui N. A., iar în adeverința emisă de Consiliul Local comunei Ceamurlia de Jos din anul 1982 se menționează că, cererea privind eliberarea autorizației de construcție numiților N. A. si N. N. a fost aprobată, iar proprietatea acestora figurează distinct în registrul agricol din perioada 1986 - 1990 al comunei Carcaliu.
Un al doilea aspect invocat prin motivele de recurs se referă la faptul că, în mod greșit, instanța a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 169/1997, întrucât sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire sau constituirea dreptului de proprietate în intravilanul localităților pe terenurile revendicate de foștii proprietari, cu excepția celor atribuite conform art. 23 din lege, actualul art. 24 din Legea nr. 18/1991, republicată.
Or, titlul de proprietate în cauză nu este un act constitutiv și nici constitutiv de drepturi, ci un act constatator al drepturilor pe care persoana respectivă l-a dobândit de drept prin efectul legii.
S-a mai arătat că, în ceea ce privește obligarea comisiei județene la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, în solidar cu ceilalți pârâți, comisia județeană nu are personalitate juridică și nici patrimoniu, iar participarea sa în procesul civil se realizează prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă, astfel încât, în calitate de autoritate administrativ jurisdicțională nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva aceleași hotărâri, în termen legal au declarat recurs și pârâții N. A. și N. N., criticând hotărârea ca netemeinică și nelegală din următoarele considerente.
Titlul de proprietate a cărui anulare se solicită, nu are nici o legătură cu defunctul P. M., întrucât terenul pe care și-au construit casa pârâții le-a fost acordat acestora în baza art. 30, alin. 2 din Legea nr. 58/1974 de către Primărie.
S-a mai arătat că, acest teren le-a fost atribuit prin decizia nr. 29/24.03.1982, recurenții figurează în Registrul Agricol din anul 1986 - 1990 cu suprafața de 600 m.p. și în Registrul Cadastral din 1980 cu suprafața de 888 m.p.
Prin urmare, s-a mai arătat că, terenul fiind obținut de la Consiliul Local Carcaliu în anul 1982, această suprafața nu are nicio legătură cu terenul menționat în certificatul de moștenitor din anul 1986.
Prin Decizia civilă nr.656 din 17 octombrie 2012 Tribunalul Tulcea a decis admiterea recursurilor și modificarea în tot a hotărârii atacată în sensul că respingerii acțiunii reclamantului P. Fanase ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, titlul de proprietate în cauză a fost emis numiților N. A. și N. N., în temeiul dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 18/1991, potrivit cărora, sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii”.
Din documentele depuse la dosarul cauzei, a rezultat că soții N. A. și N. N. au solicitat, prin cererea adresată Comisiei Comunale Carcaliu – județul Tulcea, la data de 19.08.2010, emiterea titlului de proprietate asupra terenului în suprafață de 753 m.p. situat în intravilanul localității Carcaliu, județul Tulcea. Dovada proprietății terenului în cauză a fost făcută cu înregistrările din Registrul agricol și Registrul cadastral al localității din anul 1980 și 1986, planul de amplasament și delimitare a terenului, declarația de vecinătate prin care reclamantul P. Fanase recunoaște și declară că proprietatea se învecinează pe latura de vest cu cea a pârâților N. A. și N. N..
Prin Hotărârea nr. 14/20 ianuarie 2011 a Comisiei Județene Tulcea, a fost aprobată propunerea Comisiei Locale Carcaliu și s-a atribuit în proprietate soților N. A. și N. N. suprafața totală de 753 m.p. teren intravilan, formată din 511 m.p. curte și 242 m.p. teren arabil, procedându-se ulterior la emiterea titlului de proprietate care face obiectul cauzei.
Deși s-a reținut de către instanța de fond că, în documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nu se regăsește autorizația pentru construcție locuințe, proprietate personală, a pârâților N. A. și N. N. ci doar o adeverință prin care se aprobă eliberarea autorizației, în recurs pârâții au făcut dovada existenței autorizației pentru executarea de lucrări nr. 410/29.04.1982 (fila 31) emisă de Consiliul Popular al Comunei Carcaliu, județul Tulcea.
Potrivit acesteia, a fost autorizată executarea lucrărilor de construcție a locuinței proprietate personală, la cererea numiților N. A. și N. N., situată în localitatea Carcaliu, . anexe în care este evidențiată vecinătatea suprafeței de 250 m.p. teren atribuită pârâților pentru construirea locuinței, pe latura de vest, cu proprietatea P. S., autorul reclamantului P. Fanase.
Prin adedverința nr. 1484/5 octombrie 2011 emisă de C. L. Carcaliu (fila 51 – dosar fond) se atestă faptul că suprafața de teren în cauză era proprietate de stat și a fost atribuită pârâților prin Decizia nr. 29/29.03.1982, înainte de emiterea autorizației.
In ceea ce privește calitatea de membru cooperator a numiților N. A. și N. N., se reține că, în cauză, nu a fost dovedită această calitate în persoana membrilor familiei P. S. și a moștenitorilor acestuia, deși dispozițiile art. 23 alin. 4 din Legea nr. 18/1991 stabilesc că prevederile alin. 1 se aplică și persoanelor care nu au avut calitatea de cooperator.
Din înscrisul depus în recurs la fila 82 se constată însă că mama pârâtului N. A. – N. E. – a prestat zile de muncă în cadrul C.A.P.-ului în perioada 1977 – 1989.
Prin urmare, întrucât pârâților-recurenți le-a fost atribuită în proprietate suprafața de teren menționată în titlul de proprietate a cărui nulitate absolută se solicită, în baza dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 18/1991, împotriva acestui act nu poate fi invocată nulitatea absolută, regula fiind instituită prin dispozițiile art. III alin. 1 lit. c) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea legii fondului funciar, potrivit cărora sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi, actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în intravilanul localităților, pe terenurile revendicate de foștii proprietari, cu excepția celor atribuite conform art. 23 din lege.
Cu privire la excepția inadmisibilității contestației în anulare, Tribunalul constată că aceasta nu este întemeiată, întrucât din dispozițiile art. 317 alin. 1 Cod proc. civ., rezultă că trebuie îndeplinite două condiții pentru admisibilitate, și anume: hotărârea atacată să fie irevocabilă, iar motivele contestației să nu fi putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
Dar contestația în anulare formulată nu este întemeiată, întrucât conform art. 318 alin. 1 teza I Cod proc. civ., hotărârea instanței de recurs mai poate fi atacată cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Dar, fiind un text de excepție noțiunea de greșeală materială, nu trebuie interpretată extensiv, legiuitorul având în vedere greșelile materiale cu caracter procedural pe care instanța le-a comis prin omiterea ori confundarea unor elemente sau a unor date materiale importante.
O astfel de eroare trebuie să fie rezultatul modului în care instanța a înțeles să interpreteze un text de lege pentru că altfel s-ar ajunge pe cale ocolită la judecarea încă o dată a aceluiași recurs.
Fiind o cale de atac extraordinară de retractare creată doar pentru remedierea unor greșeli materiale, nu și pentru reformarea unor greșeli de fond, dispozițiile art. 318 Cod proc. civ. în general, cu atât mai mult art. 318 alin. 1 au un câmp limitat de aplicație, astfel că trebuie interpretată în toate cazurile restrictiv, pentru a nu deschide în ultimă instanță calea unui alt recurs.
Din examinarea considerentelor deciziei atacate nu rezultă că ar exista o greșeală materială de natura celei avute în vedere de dispozițiile art. 318 alin. 1 Cod proc .civ., astfel că se va respinge contestația ca nefondată, neputând fi analizat din nou fondul cauzei într-o cale extraordinară de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția inadmisibilității ca nefondată.
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul P. A., cu domiciliul în Carcaliu, jud. Tulcea, împotriva deciziei civile nr. 656/17.10.2012 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații N. N., N. A., ambii cu domiciliul în Carcaliu, jud. Tulcea, C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea și C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR CARCALIU cu sediul în Carcaliu, jud. Tulcea, având ca obiect fond funciar - constatare nulitate absolută titlu proprietate, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
E. B. V. A. L. R.
C. B.
04.02.2013
Red.jud.EB
Tehnored.DS/ex. 2
07.02.2013
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 265/2013. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 518/2013. Tribunalul... → |
|---|
