Pensie întreţinere. Decizia nr. 522/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 522/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 10-07-2013 în dosarul nr. 7615/327/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 522/2013
Ședința publică de la 10 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: E. B.
JUDECĂTOR: V. A.
JUDECĂTOR: Ș. R.
Grefier: A.-I. L.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta-reclamantă R. F., cu domiciliul in Tulcea, ., ., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 1451/16.04.2013, în contradictoriu cu intimatul-pârât P. V., cu domiciliul in ., jud. Tulcea, autoritate tutelară C. L. TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, având ca obiect majorare pensie întreținere.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, recursul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru, după care:
Instanța constată dosarul în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr._ din data de 02.12.2012, reclamanta R. F. a chemat în judecată pe pârâtul P. V., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța să il oblige pe aceasta să plătească in favoarea minorului Postaru A. A. o pensie de întreținere majorata fata de cea stabilita prin sentinta civila nr. 2570/16.09.2010.
În motivarea cererii reclamanta a arătat, in esenta, că solicita majorarea pensiei de intretinere, intrucat motivele avute in vedere de instanta de judecata atunci cand a pronuntat sentinta civila nr. 2570/16.09.2010 nu mai subzista in prezent, veniturile paratului crescand foarte mult, la fel si necesitatile copilului. Mai mult decat atat, paratul nu mai suporta cheltuielile avute in vedere de instanta de judecata la momentul pronuntarii hotarari judecatoresti mai sus mentionate.
Cererea a fost motivată în drept pe dispozițiile art. 529 – 530 din Codul civil.
Paratul nu s-a prezentat la nici unul din termenele de judecata acordate insa a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea cererii introductive ca nefondata intrucat, desi veniturile sale in prezent se ridica la aproximativ 3.800 lei, avand in vedere faptul ca impotriva sa a fost instituit un ordin de protectie, fiind evacuat din fostul domiciliu comun, este nevoit sa stea cu chirie, platind 1.000 lei lunar si are restante in ceea ce priveste ratele de achitat pentru cele doua credite contractate. Cu toate acestea, contribuie la intretinerea copilului, achizitionand pentru acesta obiecte de imbracaminte, incaltaminte, telefon mobil, tableta, excursii in fiecare vacanta.
In probatiune, partile au depus inscrisuri din care rezulta atat veniturile realizate cat si cheltuielile suportate, iar reclamanta a depus si copie dupa sentinta civila nr. 2570/16.09.2010 a Judecatoriei Tulcea prin care paratul a fost obligat la plata unei pensii de intretinere in cuantum de 1/5 din venitul net lunar permanent al acestuia.
Prin sentința civilă nr. 1451/16.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, s-a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta R. F., în contradictoriu cu pârâtul P. V..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin sentința civilă nr. 2570/16.09.2010 a Judecatoriei Tulcea, pârâtul a fost obligat la plata, in favoarea minorului Postaru A. A., a unei pensii de întreținere în cuantum de 1/5 din venitul net lunar permanent al acestuia de la data introducerii cererii, 22.07.2010 si pana la majoratul minorului.
S-a mai reținut că, fiul părților are vârsta de 9 ani, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 499 alin. 3 din Noul Cod Civil, subzistă obligația pârâtului de a-i acorda întreținere.
Avand in vedere faptul că, prin sentinta civila nr. 2570/16.09.2010 a Judecatoriei Tulcea, paratul a fost obligat la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorului Postaru A. A. sub forma unei cote procentuale din venitul sau net realizat la momentul pronuntarii hotararii judecatoresti, reclamanta are practic oricand posibiltatea sa pretinda cuantumul de 1/5 din veniturile acestuia.
La momentul pronuntarii sentintei civile nr. 2570/16.09.2010 Judecatoria Tulcea a avut in vedere faptul ca paratul are de achitat rate pentru cele doua contracte de credit aflate in derulare astfel incat a stabilit cu autoritate de lucru judecata, raportat la aceasta stare de fapt, ca plata unei pensii de intretinere in cota de 1/5 din veniturile nete ale paratului ar satisface nevoile copilului la acel moment, „stabilirea unei pensii de intretinere mai ridicate punandu-l pe parat in imposibilitatea de a-si asigura cheltuielile de zi cu zi”.
Cu toate acestea, în prezenta cerere avand ca obiect majorare pensiei de intretinere, instanta de fond a fost tinuta sa analizeze daca suplimentar situatiei de fapt retinute de instanta anterioara au aparut alte aspecte care sa justifice majoarea cuantumului pensiei de intretinere prestate de tata in favoarea minorului.
Reclamanta nu a facut dovada faptului ca nevoile copilului au crescut, depunand inscrisuri din care rezulta doar ca a achitat parte dintre ratele scadente din creditele contractate.
Paratul a facut dovada ca achitat si el parte din ratele restante, . in raport cu cele achitate de reclamanta, insa a depus la dosar si notificarile de plata emise de BCR privind atat ratele de achitat din creditul in euro cat si in dolari. Faptul ca paratul nu a achitat ratele restante din credit, nu conduce automat la concluzia ca nu va mai avea de plata aceste sume in conditiile in care banca poate sa demareze oricand procedurile de executare silita a acestuia.
Mai mult decat atat, paratul a facut dovada faptului ca in prezent plateste o chirie de 1.000 lei pentru a locui . in Tulcea, ., in conditiile in care in urma ordinului de protectie instituit impotriva sa a fost evacuat din fostul domiciliu comun. Aspectele legate de autenticitatea si lipsa de veridicitate a datelor din contractul de inchiriere nr. 271/10.01.2013 invederate de reclamanta nu se coroboreaza cu nici un mijloc de proba administrat in cauza astfel incat instanta nu poate la acest moment sa aprecieza contractul de inchiriere ca fiind fictiv.
In ceea ce priveste contributia paratului la intretinerea copilului, nici chiar reclamanta nu a contestat ca pe langa suma ce i se retine paratului constant din salariu, acesta a achizitionat pentru minor si alte obiecte de vestimentatie sau pe care acesta sa le foloseasca la scoala sau in timpul liber.
Instanța de fond a mai constatat că, în cauza nu s-a facut dovada unei modificari cu privire la nevoile copilului. In ceea ce priveste veniturile paratului, se retine ca acestea erau chiar mai mari la data pronuntarii sentintei civile nr. 2570/16.09.2010 a Judecatoriei Tulcea decat in prezent (aspect ce rezulta din chiar inscrisurile depuse de acesta la dosar, la inceputul anului 2011 avand in salariu net de 4.592 lei) iar pe langa cheltuielile avute in vedere de instanta de judecata la acel moment, privind ratele din creditele de achitat, in prezent acesta mai suporta si alte cheltuieli cu chiria si intretinerea.
Împotriva sentinței civile nr. 1451/16.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în termen legal a declarat recurs reclamanta R. F., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs, reclamanta a susținut că, în fapt, contractul de închiriere nr. 271/10.01.2013 depus de parat în dosarul Judecătoriei Tulcea nu este inregistrat la fisc.
A mai susținut reclamanta că, instanța de fond nu a solicitat de la locul de munca al pârâtului veniturile pe care le-a realizat acesta pe ultimele 6 luni pentru stabilirea in mod corect a pensiei de întreținere a minorului Postaru A. A..
De asemenea, recurenta a apreciat că, la stabilirea pensiei de întreținere a unui minor nu pot fi avute în vedere cheltuielile necesare pentru întreținerea și nevoile pârâtului, iar instanța de fond ar fi trebuit să aibă în vedere doar cheltuielile si nevoile copilului.
S-a mai susținut că, paratul nici in perioada cat a locuit singur in apartamentul comun si nici dupa ce a fost evacuat din acesta, nu si-a achitat cheltuielile si obligațiile de intretinere (gaze/ENEL/ rate bancare/etc), reclamanta fiind cea care a achitat si cheltuielile paratului pentru a-i putea asigura minorului o locuința.
Reclamanta a mai arătat că, plătește lunar rate la bancă pentru trei credite bancare contractate în timpul conviețuirii cu pârâtul (două dintre acestea fiind credite ipotecare titular fiind paratul, iar garanție ipotecara fiind locuința in care reclamanta locuiește împreună cu minorul), în sume de 80 USD, 300 EURO si 1000 lei.
Un alt motiv de critică adus sentinței civile nr. 1451/16.04.2013 a Judecătoriei Tulcea, a fost acela că, instanța de fond nu a luat in considerare faptul ca pentru asigurarea nevoilor minorului, reclamanta mai are si cheltuieli cu asigurarea necesarului pentru scoală, alimentația, îmbrăcămintea minorului ( plata suplimentara a orelor de engleza la scoală, bicicleta, dulciuri, jucării, excursii, telefon mobil etc.) aspecte pe care paratul le cunoaște si nu ie-a negat in timpul judecații pe fond.
S-a mai susținut că, instanța de fond nu a avut în vedere faptul că, minorul a crescut, a devenit mult mai conștient de nevoile si drepturile sale, iar o dată cu pretențiile au crescut și cheltuielile. Astfel, reclamanta a arătat că, la data pronunțării sentinței civile nr. 2570/16.09.2010, minorul avea vârsta de 6 ani si era preșcolar la grădinița cu program prelungit nr. 19 Tulcea, unde cheltuielile lunare cu grădinița erau doar de aprox. 100-150 lei/luna, in prezent minorul are aproape 9 ani, este elev in clasa I la o scoală cu pretenții ridicate, și are nevoie de o persoana care să-l îngrijească după orele de școală și până la sosirea reclamantei de la serviciu.
A mai susținut reclamanta că, prima instanță a reținut în mod eronat faptul că, veniturile pârâtului intimat erau mai mari la data pronunțării sentinței civile nr. 2570/16.09.2010, menționând că din înscrisurile depuse de parat rezulta ca la începutul anului 2011 avea salariul net de 4.592 lei. Ori, sentința civila nr. 2570 a fost pronunțata la data de 16.09.2010, iar instanța de fond face referire la salariul paratului de la începutul anului 2011, deci după data pronunțării sentinței nr. 2570/2010.
Totodată, o altă critică adusă hotărârii atacate este aceea că, deși la dosarul cauzei nu exista înscrisuri din care să rezulte venitul net al paratului la data pronunțării sentinței 2570/2010, instanța de fond a apreciat și a reținut aspecte care nu sunt probate.
În concluzie, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului si modificarea hotărârii instanței de fond în sensul stabilirii, în interesul superior al minorului, a unei pensii de întreținere în sumă fixă în raport cu veniturile pe care le-a realizat pârâtul în ultimele 6 luni.
În drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, iar în dovedire a depus la dosar înscrisuri, respectiv: extras de cont de la BRD din care rezulta pensia de întreținere plătită de parat; chitanțe de la grădinița nr. 19-Tulcea - din care rezulta cheltuielile lunare plătite pt. minor; articol din ziarul DELTA cu publicitatea imobilului unde paratul pretinde ca locuiește cu chirie in condiții de lux; ordine încasare, facturi ENEL, de la gaze si fisc ale paratului si chitanțe plătite de reclamanta pentru perioada când pârâtul a locuit singur în apartamentul comun.
Legal citat, intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare în cauză.
Examinând cauza, în raport de criticile formulate, Tribunalul constată recursul nefondat.
A rezultat din toate probele administrate în cauză că, pârâtul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului Postaru A. A. în cotă procentuală din venitul net realizat, ceea ce înseamnă că, această cotă procentuală se aplică și atunci când venitul este același și când venitul este mai mare, conducând automat la majorarea pensiei de întreținere dacă într-adevăr venitul este crescut.
Instanța de fond a reținut corect că, la pronunțarea sentinței civile nr. 2570/16.09.2010, Judecătoria Tulcea a avut în vedere atât nevoile minorului cât și posibilitatea de a plăti a pârâtului din cauza contractelor de credite aflate în derulare.
Din probele administrate în cauză, nu a rezultat că situația s-a schimbat, ci că nu au intervenit modificări cu privire la nevoile copilului și nici în ce privește situația financiară a pârâtului, rezultând că tatăl are grijă de minor și în afara obligației legale de plată a pensiei, în sensul că, asigură minorului obiecte de vestimentație.
Întrucât minorul are vârsta de doar 9 ani, ambii părinți au obligația de întreținere față de minor, că aceștia trebuie să asigure sănătatea și dezvoltarea fizică a copilului, psihică și intelectuală și să se ocupe de educare, învățătură și pregătirea profesională a copilului lor, instanța a reținut corect că această întreținere trebuie să fie determinată și în raport de nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti.
Față de toate aceste considerente, cum hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, în conformitate cu art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenta-reclamantă R. F., cu domiciliul in Tulcea, ., ., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 1451/16.04.2013, în contradictoriu cu intimatul-pârât P. V., cu domiciliul in ., jud. Tulcea, autoritate tutelară C. L. TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, având ca obiect majorare pensie întreținere, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 iulie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
E. B. V. A., Ș. R.
Grefier,
A.-I. L.
Jud. fond. VC
Red. Jud. BE/17.07.2013
Tehnored. Gref. LAI/17.07.2013/2 ex/
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 249/2013. Tribunalul TULCEA | Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 188/2013.... → |
|---|
