Pretenţii. Decizia nr. 928/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 928/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 16-12-2013 în dosarul nr. 7792/327/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.928
Ședința publică din data de 16 decembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: D. N.
Judecători: E. N.
E. B.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de către recurenții –pârâți R. D., B. A. și RADULENCU T., toți cu domiciliul în ., impotriva sentintei civile nr.3070/20.09.2013 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect pretenții, in contradictoriu cu intimații-reclamanți P. D. și S. P., ambii cu domiciliul în ..
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurentul-pârât Radulencu T. și av. D. G. în calitate de apărător al recurenților-pârâți, în baza împuternicirii avocațiale existente la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art.87 si urm. C.pr.civ..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca recursul este declarat in termen, motivat si legal timbrat, după care,
Av. D. G. depune la dosar Împuternicire avocațială pentru redactarea recursului de către av. D. M..
Față de sustinerea aparatorului recurenților-pârâți că nu mai are alte cereri de formulat sau explicatii de dat in completarea cercetarii judecatoresti, instanta constata dosarul in stare de judecata si acorda cuvantul in recurs.
Apărătorul recurenților-pârâți, având cuvântul în recurs, arată că hotărârea instanței de fond se bazează pe o expertiză extrajudiciară făcută cu mult înainte de introducerea acțiunii. Consideră că administrarea probatoriilor se face de către instanța de judecată, iar când aceasta desemnează un expert, este evident că acesta citează părțile, se comunică expertiza și se pot face obiecțiuni la raportul de expertiză. Menționează că instanța de fond a încălcat dispozițiile art.169 alin.9 C.pr.civ. potrivit căruia administrarea probelor se face de către instanța de fond. Pentru motivele invocate scris și susținute oral solicită casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se administra probatoriile în fața instanței de judecată nemijlocit și conform dispozițiilor Codului de procedură civilă.
Mai arată că din probatoriile administrate de către instanța de fond, reiese că acea viță de vie se află lângă izlazul comunal și toate vitele puteau intra pe acel teren, cu atât mai mult, cu cât se reține în sarcina părților ce le reprezintăcă au avut 16 animale, când de fapt aceștia nu aveau decât 8 vite. Menționează că atunci când se dovedește că animalele provin de la mai mulți proprietari, prejudiciul se divizează. Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
TRIBUNALUL:
La data de 09.11.2012 pe rolul Judecătoriei Tulcea a fost înregistrată sub nr._ cererea reclamanților P. D. și S. P. prin care solicită instanței obligarea pârâților R. D., B. A. și RĂCULENCU T. la plata sumei de 7197 lei reprezentând daune materiale, urmare distrugerii culturilor de viță de vie de către animalele proprietatea pârâților.
Prin sentința civilă nr.3070/20.09.2013 Judecătoria Tulcea a admis în parte cererea reclamanților și a obligal pârâții, în solidar, la plata sumei de 3644 lei, reprezentând daune materiale pentru stricăciunile produse culturilor de viță de vie de animalele proprietatea acestora, iar în temeiul art. 274 alin. (1) Cod proc.civ., instanța i-a obligat pe pârâți la plata în solidar a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1305,52 lei, reprezentând taxă de timbru în valoare de 302,52 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei, respectiv 1000 lei onorariu avocat.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că în a doua jumătate a lunii august 2012 culturile de viță de vie aparținând numiților P. D., S. P. și D. V. au fost afectate de animale (vite) lăsate libere și nesupravegheate.
Din probele administrate, respectiv înscrisul de la filele 14-15 din dosarul cauzei – Raport de expertiză tehnică agricolă, extrajudiciară – a rezultat că cultura de viță de vie a celor trei proprietari formează un trup compact, iar pagubele suferite de aceștia au fost stabilite după cum urmează:
a) D. V. – din cei 696 buturi, la 548 producția a fost distrusă în proporție de 70%, 40 butuci au producția afectată cu 50%, iar 27 buturi nu au fost afectați;
b) S. P. – din 600 butuci, producția a fost distrusă în proporție de 100% la 400 butuci, 50% la 60 butuci, iar 140 butuci nu au fost afectați;
c) P. D. – la 395 butuci din cei 600 producția a fost afectată cu 100%, 50 % la 65 butuci, iar 140 butuci nu au fost afectați;
Din calculele efectuate de expert (kg de struguri/butuc X prețul mediu de vânzare pe piața liberă) a rezultat un prejudiciu de 2331 lei pentru D. V., 2736 lei pentru S. P. și 2730 lei pentru P. D..
Referitor la stabilirea numărului vitelor care au distrus cultura de viță de vie și a identității proprietarilor acestora, instanța de fond a reținut următoarele:
Deși prin înscrisul de la fila 10 sunt indicați drept proprietari a 14 vite care au pătruns în cultura de viță de vie numiții R. D. (6), B. A. (2), RĂCULENCU T. (2) și M. P. (4), din declarația lui D. V., respectiv interogatoriul luat pârâtului R. D. (care a precizat că este proprietar a 4 vite) a rezultat că incidentul supus analizei a fost provocat de 12 vite.
Prin procesul-verbal din data de 18.09.2012 purtând semnătura primarului, ștampila primăriei și semnătura vice-primarului comunei Mahmudia s-a luat act de producerea pagubelor, s-a convenit reducerea la jumătate a despăgubirilor și s-a acordat un termen scurt (3 zile) pentru plata acestora.
În contextul dat, în data de 26.09.2012 (potrivit procesului-verbal de la fila 12) M. P. a plătit 600 lei (câte 200 lei fiecărui păgubit) reprezentând contravaloarea pagubei produsă de animale, renunțându-se astfel la orice pretenție împotriva sa.
De asemenea, prin declarația dată în fața instanței de fond în ședința din data de 10.09.2013, D. V. a precizat că nu a formulat acțiune în justiție întrucât s-a înțeles cu M. P. și cu pârâții, care i-au plătit o sumă de bani, acoperindu-și astfel prejudiciul.
Din cuprinsul înscrisurilor amintite mai sus, coroborate cu declarațiile martorilor Haralașcă A. (care declară că nu are cunoștință de activitatea animalelor pe timpul zilei, fiind însărcinat de B. A. și RĂCULENCU T. să aducă animalele dimineața la pășunat și să le conducă acasă seara) și D. V. (care menționează că a scos vitele din culturile de vița de vie, ulterior identificându-le cu ajutorul lui Haralașcă A.), instanța de fond a constatat că stricăciunile suferite de reclamanți au fost produse de animalele aflate în proprietatea pârâților și a lui M. P..
Instanța de fond a reținut în drept, potrivit art. 1375 C.civ. ca proprietarul unui animal sau cel care se servește de el răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa.
A arătat judecătorul primei instanțe că Art. 1377 C.civ. stabilește că are paza animalului proprietarul ori cel care, în temeiul unei dispoziții legale sau a unui contract ori chiar numai în fapt, exercită în mod independent controlul și supravegherea asupra animalului și se servește de acesta în interes propriu.
Din probatoriul administrat de instanța de fond s-a concluzionat că nu a rezultat că pârâții au transmis aceste prerogative unor alte persoane.
Astfel, în speța supusă analizei, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite toate condițiile necesare angajării răspunderii civile pentru prejudiciile cauzate de animale, și anume existența:
a) unui prejudiciu, constând în distrugerea culturii de viță de vie, cuantumul total al daunelor provocate fiind stabilit printr-un raport de expertiză tehnică extrajudiciară;
b) unor fapte ale animalelor, și anume pătrunderea acestora pe culturile de viță de vie ale reclamanților;
c) unui raport de cauzalitate între comportamentul animalelor aflate sub paza proprietarilor și prejudiciul suferit de victime.
În ceea ce privește cuantumul pretențiilor solicitate de reclamanți instanța de fond a admis în parte acțiunea pentru următoarele considerente:
Suma de 7197 lei pretinsă de reclamanți constă în diferența dintre totalul daunelor stabilite prin raportul de expertiză tehnică extrajudiciară (7797 lei) și despăgubirile primite de toți cei trei proprietari de viță de vie de la M. P. (600 lei).
Însă D. V. nu a formulat o acțiune în instanță împotriva pârâților, context în care cuantumul despăgubirilor stabilite în favoarea acestuia potrivit înscrisului anterior menționat (2331 lei) nu a putut să fie reținut.
Mai mult, cuantumul aferent despăgubirilor stabilite doar pentru cei doi reclamanți (5466 lei) a considerat instanța de fond că a fost consecința comportamentului tuturor celor 12 animale, inclusiv ale celor aparținând lui M. P., proprietar care nu a fost chemat în judecatăși astfel a fost înlăturat și echivalentul stricăciunilor produse de cele 4 vite ale acestuia [5466:12=455,5/vită]), în sumă de 1822 lei.
Pentru aceste considerente și având în vedere dispozițiile art. 1382 C. civ., potrivit cărora „cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți solidar la reparație față de cel prejudiciat”, instanța de fond a admis în parte cererea reclamanților și a obligat pârâții, în solidar, la plata sumei de 3644 lei, reprezentând daune materiale pentru stricăciunile produse culturilor de viță de vie de animalele proprietatea acestora și în temeiul art. 274 alin. (1) Cod proc.civ. potrivit căruia partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată, instanța i-a obligat pe pârâți la plata în solidar a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1305,52 lei, reprezentând taxă de timbru în valoare de 302,52 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei, respectiv 1000 lei onorariu avocat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs pârâții R. D., B. A. și Radulencu T., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
S-a susținut în motivarea recursului că hotărârea este nelegală întrucât s-a pronunțat pe baza unor probatorii extrajudiciare cu încălcarea art. 169 alin. 1 Cod proc. civ.
S-a arătat că întreaga motivare a instanței se bazează pe o expertiză extrajudiciară efectuată la cererea reclamanților, cu mult înainte de începerea procesului de către un expert, ce nu este autorizat de Ministerul Justiției, care nu a citat părțile pentru efectuarea expertizei.
In acest fel, se susține, s-a încălcat dreptul la apărare, recurenții neavând posibilitatea să se apere față de o expertiză extrajudiciară, astfel că nu s-a putut stabili cu certitudine nici vinovăția, nici legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Examinând cauza în raport de critica formulată, Tribunalul constată recursul întemeiat.
Obiectul acțiunii reclamanților vizează obligarea pârâților la plata contravalorii unor daune materiale în cuantumul determinat prin raportul de expertiză întocmit de inginer P. G., urmare distrugerii culturii de viță de vie de către animalele pârâților.
Prin hotărârea atacată, instanța a reținut în considerente că în a doua jumătate a lunii august 2012 culturile de viță de vie aparținând reclamanților au fost afectate de vitele lăsate libere și nesupravegheate, iar conform înscrisului de la filele 14 – 15 din dosarul cauzei intitulat Raport de expertiză tehnică agricolă, extrajudiciară, rezultă că, într-adevăr, cultura de viță vie a celor trei proprietari formează un trup compact, iar pagubele suferite au fost stabilite procentual pentru fiecare dintre reclamanți.
Potrivit principiului disponibilității, reclamantul este cel care stabilește cadrul procesual, inclusiv sub aspectul probelor, însă acest principiu trebuie interpretat prin corelație cu alte principii care guvernează procesul civil, respectiv dreptul la apărare și rolul activ al instanței.
Hotărârea judecătorească trebuie să se întemeieze pe probe legal administrate și să cuprindă o analiză a acestora, pentru a se asigura cunoașterea temeiurilor, argumentelor reținute de instanță și astfel exercitarea controlului judiciar.
In lipsa îndeplinirii acestor condiții, situația ar fi încadrabilă într-un cadru larg de nelegalitate, privind nesoluționarea fondului cauzei, motiv de casare prevăzut de dispozițiile art. 312 alin. 5 Cod proc. civ.
In condițiile în care pârâții, respectiv recurenții au fost obligați la plata unor despăgubiri într-un cuantum stabilit printr-un înscris intitulat „Raport de expertiză extrajudiciară”, întocmit la cererea reclamanților, este evident că hotărârea judecătorească pronunțată pe baza acestei lucrări întocmite de către o persoană neautorizată de către instanță, este nelegală.
D. urmare, cum primul motiv de critică este întemeiat, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1 și 3 Cod proc. civ., se va casa hotărârea cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe, în vederea desăvârșirii fondului prin încuviințarea probelor solicitate de către părți ori dispuse din oficiu de către instanță, dacă va fi necesar, efectuarea expertizei tehnice în condițiile stabilite de Codul de procedură civilă, de către un expert autorizat, cu obiective stabilite de către părți și încuviințate de către instanță, cu citarea legală a părților, cu respectarea dreptului la apărare al tuturor părților din proces.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de către recurenții-pârâți R. D., B. A. și RADULENCU T., toți cu domiciliul în ., impotriva sentintei civile nr. 3070/20.09.2013, pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect pretenții, în contradictoriu cu intimații-reclamanți P. D. și S. P., ambii cu domiciliul în ..
Caseaza sentința atacată si trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe pentru desăvârșirea fondului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
D. N. E. N. P. L.
E. B.
09.01.2014
Red.jud.EB
Tehnored.DS/ex. 2
14.01.2014
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 535/2013. Tribunalul TULCEA | Fond funciar. Decizia nr. 294/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
